COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2022

COM(2022) 360 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

„Să economisim gaz pentru siguranță la iarnă”

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

„Să economisim gaz pentru siguranță la iarnă”

Războiul de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei a dat peste cap piețele energiei, declanșând o volatilitate a prețurilor și o insecuritate energetică, în întreaga lume, cu un impact deosebit asupra UE și a vecinătății sale imediate.

La 18 mai 2022, Comisia a prezentat planul REPowerEU, având ca scop să pună capăt, cât mai curând posibil, dependenței noastre de gazul rusesc. În timp ce continuă aceste acțiuni și rămâne pe deplin angajată față de obiectivele Pactului verde european, Europa trebuie să își accelereze pregătirile pentru impactul imediat pe care l-ar avea eventualele perturbări suplimentare – inclusiv o întrerupere completă – ale aprovizionării cu gaz din Rusia. În concluziile sale din 31 mai și 23 iunie 2022, Consiliul European a solicitat ca această pregătire să aibă loc de urgență, permițând o coordonare mai strânsă cu și între statele membre. 

În eventualitatea unor noi întreruperi ale aprovizionării sau al unei întreruperi totale, Europa trebuie să fie pregătită. În spiritul solidarității și cooperării europene, UE trebuie să se asigure că gazul este livrat acolo unde este cel mai necesar, protejând atât clienții noștri casnici, cât și locurile de muncă și economia în ansamblu. 

Acesta este motivul pentru care UE s-a pregătit pentru o astfel de întrerupere în ultimele luni. În special, Comisia, în cadrul Platformei energetice a UE, și statele membre au colaborat cu furnizori alternativi de gaz pentru a asigura aprovizionarea. Pe baza propunerilor Pactului verde, REPowerEU urmărește să accelereze introducerea energiei din surse regenerabile în întreaga UE și implementarea investițiilor în eficiența energetică. Comisia și statele membre au efectuat o evaluare aprofundată a gradului de pregătire. Colegiuitorii UE au adoptat un regulament al UE privind înmagazinarea pentru a institui o cerință legală de umplere a instalațiilor de înmagazinare înainte să vină iarna.

Comisia a depus eforturi susținute pentru a asigura surse alternative suplimentare de aprovizionare și continuă să facă acest lucru. Prezenta comunicare completează această abordare, concentrându-se asupra cererii. Ea analizează situația actuală și măsurile care au fost deja luate, precum și instrumentele de care dispune UE pentru a reacționa. Comunicarea propune apoi acțiuni suplimentare pentru o reducere coordonată a cererii și intensificarea eforturilor comune ale UE în ceea ce privește aprovizionarea. Acest lucru este esențial pentru reducerea la minimum a probabilității de întrerupere și a costurilor aferente mai târziu în cursul anului și pentru asigurarea în viitor a accesului necesar la gaz pentru consumatorii și pentru industriile din Europa, prin mobilizarea ponderii Uniunii.

În acest scop, comunicarea propune un nou plan european de reducere a cererii de gaz, pe baza celor mai bune practici din întreaga Uniune, însoțit de un regulament al Consiliului care prevede o recomandare imediată de reducere voluntară cu 15 % a cererii de gaz în toate statele membre, cel puțin în următoarele opt luni, și introduce un proces de declanșare a unui obiectiv obligatoriu de reducere a cererii în cazul în care acest lucru devine necesar, în orice moment în următoarele săptămâni sau luni.

Gazul care este înlocuit cu alți combustibili și energia economisită de toți utilizatorii în această vară reprezintă energie care ne va ajuta pe timpul iernii. Acționând în comun acum, ne vom confrunta cu mai puține perturbări și costuri, vom facilita solidaritatea și vom evita nevoia de a lua măsuri neplanificate și necoordonate ulterior, într-o posibilă situație de criză în care rezervele de gaz devin insuficiente. De asemenea, vom trece rapid la achiziționarea coordonată și, în cele din urmă, în comun de gaz și, în viitor, de hidrogen din surse regenerabile, pentru a asigura satisfacerea viitoarelor nevoi energetice din surse alternative de aprovizionare. În cele din urmă, implementarea prezentului plan de reducere a cererii de gaz va crea condițiile pentru o eliminare treptată mai rapidă și completă a importurilor de gaz din Rusia, în conformitate cu obiectivele REPowerEU, și va spori securitatea și autonomia energetică a UE.

1.    Pregătirea pentru iarnă

Care este situația în prezent?

Cererea de gaz reprezintă 24 % din consumul total intern brut de energie în Europa. Rusia este de mulți ani principalul furnizor de gaz al UE. Anul trecut, UE s-a bazat pe Rusia pentru peste 40 % din aprovizionarea sa cu gaz și, prin urmare, pentru circa 10 % din nevoile sale de energie totale. 

Începând din anul trecut, livrările de gaz din Rusia către UE au scăzut semnificativ, într-o încercare deliberată de a folosi energia ca armă. În total, fluxurile din Rusia către UE în iunie 2022 au reprezentat mai puțin de 30 % din media perioadei 2016-2021. UE s-a confruntat cu o serie de acțiuni subite, nejustificate și unilaterale ale Rusiei de reducere sau de sistare a livrărilor către clienți europeni, ceea ce a perturbat activitatea economică și a determinat creșterea prețurilor. Fluxurile de gaze prin conducte care vin din Rusia prin Belarus au încetat, iar cele prin Ucraina au scăzut în mod constant. Livrările către statele baltice, către Polonia, către Bulgaria și către Finlanda au fost de asemenea sistate. Livrările către mai multe țări, printre care Polonia, Germania, Austria, Danemarca, Slovacia, Țările de Jos și Italia, au fost reduse. Începând de la jumătatea lunii iunie 2022, fluxurile prin Nord Stream 1, una dintre cele mai mari rute de import pentru UE, au fost reduse cu 60 %.

(Grafic: fluxurile de gaze rusești în 2022 comparativ cu anii precedenți.) 

Această succesiune de reduceri ale ofertei a condus la cele mai mari și mai volatile prețuri la energie înregistrate vreodată, contribuind la inflație și sporind riscul unei încetiniri a creșterii economice în Europa, precum și la efecte negative semnificative asupra ocupării forței de muncă și la impacturi distributive. Este probabil ca acestea să declanșeze o creștere a sărăciei energetice și, de asemenea, riscă să adâncească inegalitățile dintre statele membre și dintre regiuni.

Nu există niciun motiv pentru a crede că acest tipar comportamental, care creează incertitudini în ceea ce privește aprovizionarea, precum și creșteri aferente ale prețurilor, se va schimba. Mai degrabă, o serie de semnale indică o deteriorare probabilă a perspectivelor de aprovizionare cu gaz.

Anticipând un astfel de risc, UE a început deja să se pregătească pentru o reducere prelungită și, posibil, o întrerupere completă a livrărilor de gaz din Rusia în orice moment. Asigurarea unor surse alternative de gaz și înlocuirea gazului natural cu energie curată, ori de câte ori este posibil, și cu alte surse de energie atunci când este necesar sunt componente esențiale ale planului REPowerEU, care au fost adoptate de statele membre și, în special, de Platforma energetică a UE.

Ca principiu fondator al Uniunii noastre, solidaritatea trebuie să stea la baza pregătirii UE. În plus, statele membre sunt interconectate prin intermediul pieței unice, care stimulează creșterea economică, inovarea, crearea de locuri de muncă și investițiile. Pentru ca solidaritatea să funcționeze, toți cei implicați trebuie să depună eforturi pentru a lua toate măsurile de care dispun în vederea prevenirii efectelor unei posibile întreruperi complete a aprovizionării cu gaz din Rusia.

Din cauza acestei dependențe reciproce, o criză deplină ar genera efecte negative în fiecare stat membru, indiferent dacă direct sau indirect. Unele statele membre sunt mai vulnerabile la impactul direct al unei întreruperi semnificative sau totale a livrărilor din Rusia și dacă sunt lăsate să se confrunte singure cu impactul respectiv, acest lucru ar genera efecte de domino grave pentru alte economii. Un declin economic puternic în orice stat membru va avea un impact economic negativ direct asupra vecinilor săi și asupra altor parteneri de export. Acest lucru necesită măsuri imediate pentru a anticipa noi acțiuni disruptive și pentru a consolida reziliența UE.

Prezenta comunicare, inclusiv Planul european de reducere a cererii de gaz care figurează în anexă, se concentrează asupra acțiunilor necesare în ceea ce privește cererea, pe baza REPowerEU și a Planului UE de economisire a energiei. Aceste acțiuni de reducere a cererii completează activitatea în curs de desfășurare pentru asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, stabilită în Strategia externă a UE în domeniul energiei, și accelerează tranziția către o energie curată. Ele trebuie realizate imediat de statele membre, în strânsă coordonare reciprocă, pentru a reduce în mod considerabil riscul unui dezechilibru excesiv între cerere și ofertă în iarna care vine și ulterior. Această cale de acțiune poate reduce în mod semnificativ riscurile asociate unei penurii de gaz, inclusiv în cazul industriilor care sunt esențiale pentru lanțurile de aprovizionare din UE, pentru crearea de locuri de muncă și pentru creșterea economică, pentru competitivitatea globală și pentru economia europeană.

Propunerea de regulament care însoțește prezenta comunicare și care este menită să furnizeze cadrul pentru această reducere a cererii, este descrisă mai detaliat în secțiunea 3 din prezenta comunicare.

O acțiune puternică și credibilă coordonată la nivelul UE va oferi un grad mai mare de certitudine într-o situație instabilă pe piață, va spori reziliența UE și va limita impactul ofertei asupra prețurilor. Ea va contribui la un nivel mai mare de umplere a instalațiilor de înmagazinare înainte să vină iarna, acolo unde sunt disponibile capacități. Realizarea unor acțiuni unilaterale de către statele membre nu ar fi o soluție optimă pentru UE în ansamblu și, astfel, nici pentru fiecare stat membru în parte. Acțiunile coordonate la nivelul UE pot contribui la menținerea funcționării lanțurilor industriale de aprovizionare și a integrității pieței unice în cazul unor șocuri majore de aprovizionare.

De ce instrumente dispune deja UE și ce măsuri au fost luate înainte de criza actuală? 

În primul rând, UE dispune de un cadru solid pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și pentru a reduce emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030. Tranziția către o energie curată și securitatea aprovizionării merg mână în mână. Prin eliminarea treptată a dependenței noastre de sursele de combustibili fosili și prin reducerea consumului total de energie al UE cu ajutorul unei eficiențe energetice sporite, Pactul verde european și pachetul „Pregătiți pentru 55” consolidează securitatea aprovizionării UE.

În al doilea rând, UE a elaborat un cadru de reglementare pentru a aborda anumite situații de securitate a aprovizionării, pe baza învățămintelor trase în urma crizelor energetice anterioare și pe baza măsurilor luate după anexarea Crimeei și a Sevastopolului de către Federația Rusă în 2014.

În temeiul Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz 1 , statele membre trebuie să dispună de planuri naționale de acțiune preventive și de planuri naționale de urgență bazate pe evaluări comune ale riscurilor realizate de grupuri regionale organizate de-a lungul rutelor de aprovizionare. Sunt definite trei niveluri naționale de criză: alertă timpurie, alertă și situație de urgență. Măsurile pe care statele membre le pot lua în fiecare dintre aceste niveluri sunt definite în planurile naționale de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz. Principiul general este acela că restricționarea, raționalizarea și reducerea fluxului de gaz sunt luate ca măsuri de ultimă instanță, când toate celelalte opțiuni – cum ar fi opțiunile de trecere la combustibili alternativi – au fost epuizate.

Comisia poate declara o situație de urgență la nivelul Uniunii sau o situație de urgență la nivel regional pentru o regiune geografică afectată în mod specific, la cererea unuia sau mai multor state membre. În asemenea cazuri, Comisia coordonează acțiunile statelor membre în cauză și poate acționa ca moderator dacă se introduc măsuri care pot restricționa în mod nejustificat fluxul de gaz către alte state membre și țări terțe, cum ar fi țările membre ale Comunității Energiei. Acest lucru contribuie la asigurarea fluxului de gaz către țările și către clienții cei mai afectați într-o situație de urgență.

Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaz include, de asemenea, un mecanism de solidaritate care garantează aprovizionarea „clienților protejați”, definiți ca fiind gospodării, instalații de termoficare care nu pot trece la alți combustibili și anumite servicii sociale esențiale, precum asistența medicală. Într-o situație de urgență gravă în care aprovizionarea clienților protejați nu mai poate fi garantată într-un stat membru, statele membre direct conectate au obligația de a acționa în mod solidar și de a furniza gaz acolo unde este cel mai necesar, chiar dacă acest lucru implică reduceri pentru clienții lor neprotejați. Acest mecanism face obiectul unei compensații prompte și echitabile, reglementată de acorduri bilaterale tehnice, juridice și financiare asupra cărora statele membre trebuie să convină în prealabil.

Un Grup european de coordonare pentru gaz, un grup de experți prezidat de Comisie și compus din experți din statele membre, asociațiile europene relevante și secretariatul Comunității Energiei monitorizează îndeaproape securitatea aprovizionării UE și coordonează acțiunile, după cum este necesar. Grupul european de coordonare pentru gaz a fost esențial pentru gestionarea situației privind securitatea aprovizionării încă de la începutul războiului împotriva Ucrainei, în special prin schimb de informații și prin contribuția la coordonarea acțiunilor statelor membre în ceea ce privește declarațiile de alertă timpurie și de alertă 2 .

Cu toate acestea, cadrul descris mai sus nu este pe deplin adaptat crizei actuale, deoarece este menit să abordeze perturbările pe termen scurt în ceea ce privește anumite părți ale infrastructurii sau condițiile meteorologice extreme pe termen scurt, mai degrabă decât perturbarea pe termen lung a aprovizionării de către un furnizor major, care afectează mai multe rute în același timp. Acesta este motivul pentru care cadrul de guvernanță respectiv trebuie ajustat și, de asemenea, motivul pentru care acesta prezintă în mod proeminent perspectiva ministerelor industriei de la nivel național și european.

În al treilea rând, UE a dezvoltat din ce în ce mai mult o rețea de interconexiuni energetice și o piață internă a energiei capabilă să aducă gaz și energie electrică acolo unde este necesar. Această politică activă a contribuit la diversificarea surselor de gaz și, la fel de important, a rutelor de gaz, datorită investițiilor în infrastructura transfrontalieră și proiectelor de fluxuri inversate, precum capacitatea de flux inversat pe conducta Yamal dintre Germania și Polonia și terminalele de GNL din regiunea baltică, central-estică și sud-estică a Europei. Multe proiecte de interes comun din cadrul rețelei energetice transeuropene au beneficiat de sprijin financiar din partea UE prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei și al politicii de coeziune.

Evoluțiile de mai sus au îmbunătățit sau vor îmbunătăți în mod semnificativ situația UE în materie de securitate a aprovizionării, permițând diversificarea efectivă a furnizorilor și a rutelor. Toate statele membre individuale, inclusiv țările care în trecut erau cel mai expuse, precum Bulgaria și Finlanda, au pus capăt dependenței de sursa unică a importurilor de gaz din Rusia.

Ce a făcut UE pentru a asigura securitatea aprovizionării de la invadarea Ucrainei de către Rusia?

Ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia, UE a prezentat planul REPowerEU cu scopul de a pune capăt, cât mai curând posibil, dependenței UE de combustibilii fosili din Rusia. Pentru a realiza acest obiectiv, planul REPowerEU stabilește măsuri legate de diversificarea furnizorilor de energie, de economiile de energie și de eficiența energetică și propune o introducere accelerată a energiei curate pentru a înlocui combustibilii fosili în locuințe, în industrie și în producția de energie electrică, în special prin intermediul hidrogenului și al energiei electrice din surse regenerabile. În plus, statele membre și autoritățile locale 4 sunt bine plasate pentru a promova acțiuni de economisire a energiei adaptate la circumstanțele locale.

În cadrul planului REPowerEU, UE a luat măsuri pentru a-și consolida securitatea aprovizionării și reziliența, abordând atât oferta, cât și cererea. În special: 

·În luna martie 2022 a fost propus un nou act legislativ al UE, vizând asigurarea umplerii instalațiilor subterane de înmagazinare pentru iarna care vine, care a fost adoptat de Parlamentul European și de Consiliu în luna mai și a intrat în vigoare la data de 1 iulie 5 . Nivelurile stocurilor de gaz au fost îngrijorător de scăzute iarna trecută – cu 10 puncte procentuale mai mici decât în perioada 2016-2018 –, dar, în pofida importurilor reduse din Rusia și a prețurilor ridicate care reduc gradul de stimulare a constituirii de stocuri, nivelurile sunt acum din nou în concordanță cu media istorică – în prezent de peste 64 %, echivalentul a 46 de zile de consum pe timp de iarnă.

·În primul semestru al anului 2022, Comisia a efectuat o analiză aprofundată a tuturor planurilor naționale de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz, permițând statelor membre să își consolideze gradul de pregătire pentru posibile perturbări pe scară largă. De asemenea, Comisia a realizat o monitorizare aprofundată a situației securității aprovizionării și o evaluare a riscurilor, în ceea ce privește atât gazul, cât și energia electrică, în strânsă cooperare cu statele membre, cu ENTSOG și cu ENTSOE - asociațiile europene ale operatorilor de sisteme de transport din domeniul gazelor, respectiv din cel al energiei electrice.

·Comisia a instituit Platforma energetică a UE pentru a agrega cererea de energie la nivel regional și a facilita achizițiile voluntare în comun, pentru a asigura utilizarea optimă a infrastructurii astfel încât fluxurile de gaz să ajungă acolo unde este cea mai mare nevoie și pentru a deschide un dialog cu parteneri internaționali de aprovizionare precum SUA 6 , Norvegia, Azerbaidjan, Qatar, Egipt, Israel, Algeria și mulți alții. Acest dialog se realizează în conformitate cu Strategia externă a UE în domeniul energiei 7 . Datorită în special acestor acțiuni, UE a primit cantități fără precedent de GNL de la începutul anului și gaz suplimentar prin conducte pentru a compensa pierderile de gaz rusesc – a se vedea caseta de mai jos.

·Comisia a înființat cinci grupuri regionale de state membre în cadrul Platformei energetice a UE, pentru a înlocui aprovizionarea cu gaz din Rusia și pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării în fiecare regiune, de exemplu prin elaborarea unor planuri de acțiune pentru implementare rapidă – așa cum s-a realizat cu mare succes în cadrul grupului regional pentru Europa de Sud-Est. Aceste grupuri completează activitatea grupurilor regionale la nivel înalt existente, care se axează pe accelerarea interconexiunilor energetice esențiale și a proiectelor privind energia din surse regenerabile și pe reformele importante ale pieței energiei, cum ar fi grupul la nivel înalt CESEC din Europa Centrală și de Sud-Est.

·Comisia a colaborat cu experți din industrie pentru a identifica potențialul de înlocuire a combustibililor și de reducere voluntară a cererii, precum și pentru a evalua posibila repercusiune a acțiunilor necoordonate de reducere a cererii de gaz din partea utilizatorilor industriali.

Gama de măsuri luate începând din luna februarie, inclusiv cele care vizează consolidarea cadrului UE privind securitatea aprovizionării, sunt orientate către gestionarea unei eliminări progresive complete, cât mai curând posibil, a importurilor de gaz din Rusia.

Cu toate acestea, cele mai recente perturbări ale aprovizionării cu gaz din Rusia sugerează un risc semnificativ de materializare a unei întreruperi complete, bruște și unilaterale a aprovizionării cu gaz din Rusia deja în acest an. UE trebuie să fie pregătită pentru acest scenariu și să ia măsuri suplimentare pe măsura provocării pe care o reprezintă această situație. Reducerea în mod ordonat a consumului de gaz în prezent va reduce costurile viitoare pentru societate. Trecerea la achiziții comune în cadrul Platformei energetice este o completare necesară pentru a urmări o coordonare mai puternică atât în ceea ce privește cererea, cât și oferta, iar Comisia își va intensifica activitatea privind operaționalizarea platformei până la sfârșitul anului. În paralel, achiziționarea în comun de gaz ar putea, de exemplu, să confere întreprinderilor mici din sectorul gazului un rol mai important și să permită sporirea capacității de influență a achizițiilor pentru UE, cel mai mare importator de gaz natural din lume, inclusiv la nivel regional, ceea ce ne va ameliora reziliența energetică și securitatea energetică pe termen mai lung.

La ce ne putem aștepta?

În pofida progreselor semnificative înregistrate până în prezent în ceea ce privește umplerea instalațiilor de înmagazinare, simulările efectuate de Comisie și de ENTSOG indică faptul că, în cazul unei întreruperi complete începând din luna iulie și până în iarna anului 2023, gradul de umplere a instalațiilor de înmagazinare nu va atinge obiectivul de 80 % pentru luna noiembrie stabilit în noul Regulament al UE privind înmagazinarea. Simulările sugerează că gradul de umplere a instalațiilor de stocare s-ar putea situa între 65 % și 71 % până la începutul sezonului de încălzire.

Este esențial să acționăm acum, rapid și în mod hotărât. În lipsa unor eforturi semnificative de substituire și de reducere a cererii în săptămânile următoare, o întrerupere serioasă a aprovizionării cu gaz în iarna 2022/2023 ar avea efecte semnificative asupra economiei și a piețelor forței de muncă din Europa și ar afecta toate statele membre, în mod direct sau indirect 8 .

Acționând acum, am reduce costul unei întreruperi bruște a aprovizionării.

Ar fi mult mai puțin costisitor să valorificăm la maximum potențialul de substituire și să începem să reducem cererea de gaz natural acum, în cantități moderate, datorită faptului că avem mai mult timp la dispoziție, decât să reducem brusc și drastic cererea într-o perioadă de consum de vârf (adică iarna), fără o pregătire adecvată. Anticipând reducerea cererii, operatorii de rețea ar putea optimiza capacitatea rețelei, ar putea transporta mai mult gaz din vest către est în timp util și ar putea constitui mai multe stocuri acolo unde sunt disponibile capacități, în perspectiva iernii următoare și a iernii 2023/2024. O asemenea reducere anticipată și distribuită a cererii ar elimina sau ar reduce, în ansamblu, orice deficit potențial pe timp de iarnă cu mai mult de jumătate. Anticiparea reducerii acum ar permite stabilirea unor stimulente specifice pentru acele industrii care au potențialul de a-și reduce consumul, de exemplu prin trecerea la combustibili din surse regenerabile sau, în orice caz, acolo unde este posibil, la combustibilii cu cel mai mic conținut de emisii posibil, sub rezerva eforturilor privind eficiența energetică și a evitării unor efecte de blocare pe termen lung.

În ceea ce privește impactul macroeconomic general al unei posibile întreruperi majore, un răspuns coordonat al UE bazat pe solidaritate înainte de venirea iernii ar limita impactul negativ asupra PIB-ului și a locurilor de muncă.

Pornind de la nevoile identificate în scenariile ENTSOG și luând măsuri timpurii pentru a reduce cererea, o întrerupere a aprovizionării din Rusia în contextul unei ierni medii ar putea reduce PIB-ul cu cel puțin 0,4 % în medie pentru UE în ansamblu și cu 0,6 % în cazul unei ierni reci. 

Cu toate acestea, dacă așteptăm și nu acționăm până când va avea loc o întrerupere completă a aprovizionării, costurile ar crește cu cel puțin o treime, în parte din cauza oportunității pierdute de coordonare și de ajustare mai ușoară, ceea ce agravează această creștere. Dacă așteptăm și nu acționăm acum, în cazul unei ierni medii impactul ar fi de 0,6-1 % din PIB.

În cazul unei ierni reci, aceste costuri ar crește și mai mult. Costul întârzierii acțiunilor în contextul unei ierni reci ar spori în mod semnificativ costurile pentru UE, impactul asupra PIB-ului fiind cuprins între 0,9 și 1,5 %, în medie, în special pentru statele membre cele mai afectate.

Pentru a se evita un decalaj în ceea ce privește gazul în lunile următoare, reducerea generală recomandată a cererii de gaz în perioada 1 august – 31 martie 2023 este de 15 % 9 .

2.    Un plan de reducere a cererii de gaz, acordând în același timp prioritate clienților esențiali

Planul european de reducere a cererii de gaz

Reducerea cu 15 % a cererii descrisă mai sus poate fi realizată dacă acționăm acum, implementând Planul de economisire a energiei 10 și luând măsuri suplimentare de economisire a gazului în sectoarele neprotejate, folosind bunele practici și criteriile inteligente de stabilire a priorităților identificate în Planul european de reducere a cererii de gaz anexat. Planul stabilește principiile și criteriile pentru o reducere coordonată a cererii care vizează nu numai protejarea aprovizionării cu gaze a gospodăriilor și a utilizatorilor esențiali, precum spitalele, ci și furnizarea de produse și de servicii esențiale pentru economie, pentru sectoarele industriale care sunt decisive în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare ale UE și pentru competitivitate. El se bazează pe planurile naționale de urgență existente, pe bunele practici existente și pe consultările specifice cu industria.

Gestionarea cererii ar trebui să vizeze în mod prioritar sectoarele cu posibilități mai bune de substituire și să repartizeze mai bine sarcina la nivelul întregii economii, protejând în același timp PIB-ul și ocuparea forței de muncă. Ar exista mai puține riscuri în ceea ce privește blocajele din aval și presiunea inflaționistă și s-ar asigura o protecție mai eficientă împotriva altor riscuri (de exemplu, o iarnă grea).

Principiile esențiale ale planului: substituire, solidaritate și economii

Substituire: economii coordonate la nivelul cererii de gaz prin sprijinirea posibilităților de substituire

Toate eforturile depuse de statele membre, în ceea ce privește producția de energie electrică, sectoarele industriale și gospodăriile, ar trebui să se concentreze mai întâi asupra posibilităților de substituire care ar permite înlocuirea gazului natural utilizat, ținând seama întotdeauna de compromisurile pe care le-ar putea implica aceste alegeri, de exemplu atunci când se (re)introduce cărbunele în mixul energetic, chiar și în mod temporar. Prioritatea este trecerea la surse de energie curată, oriunde acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, în timp util și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Eforturile de diversificare ar trebui, de asemenea, să continue prin accelerarea finalizării terminalelor de GNL sau a altor infrastructuri de gaz strict necesare, în special a conductelor de interconectare, împreună cu eforturile UE de diversificare a aprovizionării cu GNL în cadrul Platformei energetice a UE.

De asemenea, vor trebui valorificate temporar posibilitățile de înlocuire a gazului natural cu surse cu emisii mai mari de carbon, precum motorina sau cărbunele, acolo unde nu sunt posibile alte soluții mai nepoluante, prevăzând clauzele de protecție a mediului necesare. În acest scop, posibilitățile limitate în timp de înlocuire a combustibililor pot fi sprijinite la nivelul UE și al statelor membre.

Solidaritate: anticiparea și atenuarea riscurilor unei întreruperi complete a aprovizionării cu gaz din Rusia 

Șocurile legate de aprovizionarea cu gaz afectează în mod diferit statele membre și regiunile. Pentru a aborda aceste consecințe, UE trebuie să acționeze cu solidaritate deplină între toate statele membre și între diferiții utilizatori de gaz natural. Cu toate că statele membre vor fi afectate în mod diferit, un efort colectiv va reduce gravitatea impactului asupra celor mai afectate state membre și, în cele din urmă, toate statele membre vor beneficia de acțiunea comună. Prin urmare, Comisia va rămâne vigilentă pentru a proteja piața unică, în special pentru a preveni orice posibile restricții ale comerțului dintre statele membre, și va depune eforturi pentru a se asigura că nu există perturbări ale activităților economice esențiale și ale serviciilor sociale importante. Dacă situația conduce la un caz în care trebuie avute în vedere măsuri de reducere, acest lucru ar trebui realizat în mod coerent și coordonat între statele membre, acordând atenția cuvenită atenuării impactului asupra ocupării forței de muncă și asupra veniturilor.

Pentru ca această solidaritate să funcționeze în practică, toate statele membre și toți cei implicați la nivel social și economic trebuie să facă tot posibilul pentru a se pregăti și pentru a reduce deja cererea de gaz în prezent, acolo unde este fezabil. Acest exercițiu de coordonare necesită instituirea unui sistem de guvernanță adecvat, care să se poată baza pe resurse provenite de la ministerele energiei și industriei din toate statele membre și care să includă o amplă informare și implicare a tuturor grupurilor de consumatori.

Economii: toată lumea poate contribui

Ar trebui avută în vedere o reducere suplimentară a cererii în domeniul încălzirii și răcirii clădirilor sau al încălzirii apei. Într-o situație de urgență, dacă securitatea aprovizionării cu energie electrică ar putea fi pusă în pericol, normele UE și normele naționale privind securitatea aprovizionării permit acordarea de prioritate aprovizionării cu gaz a anumitor centrale electrice pe bază de gaz importante și a anumitor categorii de consumatori protejați. Cu toate acestea, faptul că aprovizionarea cu gaz este garantată pentru gospodării și pentru anumite centrale electrice pe bază de gaz importante nu ar trebui să împiedice autoritățile publice să ia măsuri suplimentare pentru a reduce consumul de gaz al clienților protejați și în sectorul energetic, precum și să promoveze reduceri voluntare. Acest lucru este esențial pentru a se evita reducerea consumului clienților industriali care sunt importanți pentru societate și pentru economie 11 .

Figura de mai jos prezintă cea mai recentă evaluare a potențialului diferitelor tipuri de măsuri de reducere a cererii de gaz și a decalajului.

Clădirile: reducerea încălzirii și a răcirii

Planul de economisire a energiei din 18 mai din cadrul REPowerEU 12 a identificat deja o serie de măsuri potențiale de economisire în cazul clădirilor și se estimează că s-ar putea economisi 11 mld m3. Impactul unor schimbări comportamentale simple, precum reducerea temperaturii la domiciliu acolo unde aceasta nu este deja scăzută, scurtarea duratei dușurilor, oprirea aparatelor în loc ca acestea să rămână în stand-by, gătitul, refrigerarea și congelarea în mod eficient, reprezintă măsuri „fără regrete” pentru facturile la energie. Cu cât este mai mare reducerea prin acțiuni voluntare, cu atât mai puțin va fi nevoie de reduceri obligatorii pentru industrie în viitor. Bineînțeles că un consum mai mic de gaz înseamnă facturi mai mici.

Economiile de gaz pot fi deja realizate în timpul verii, prin reducerea consumului de energie electrică în perioada de vârf (și, prin urmare, reducerea directă a consumului de gaz) pentru răcire. În timpul „iernii gaziere” (octombrie-martie), se pot realiza economii importante prin introducerea unor surse alternative de căldură pentru încălzirea centralizată, prin pompe de căldură și sisteme inteligente de gestionare a energiei în gospodării și prin campanii de economisire a gazului, de exemplu vizând scăderea termostatului cu 1° (cu excepția celor care deja nu își pot încălzi locuințele în mod corespunzător) sau utilizarea unei cantități mai mici de apă caldă. De asemenea, schimbările comportamentale și economiile suplimentare pot fi stimulate prin sisteme bine concepute de tarifare bonus-malus. Se pot realiza economii și prin impunerea unor niveluri reduse de încălzire a clădirilor publice, a birourilor, a clădirilor comerciale și a spațiilor deschise precum terasele exterioare, acolo unde acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și poate fi aplicat. Rolul autorităților publice de oferi un exemplu de urmat este esențial în această privință.

Producția de energie electrică și termică: economisirea gazului neesențial

Există un potențial important de economisire a gazului în producția de energie electrică și termică, prin reducerea consumului de energie electrică, prin înlocuirea surselor de energie electrică și termică și prin importurile de energie electrică. Comisia a solicitat ENTSOE să estimeze impactul unei posibile penurii de gaz asupra producției de energie electrică. Potrivit unei prime estimări, doar jumătate din gazul consumat în sectorul energiei electrice este considerat esențial pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie electrică. Este în curs de desfășurare o analiză suplimentară în ceea ce privește pregătirea pentru iarnă în sectorul energiei electrice, care ar trebui să țină seama de disponibilitatea centralelor nucleare și a rezervelor de energie hidroelectrică care este posibil să fie mai afectate în acest an. Această primă estimare indică însă posibilitatea de a economisi o cantitate semnificativă de gaz. De exemplu, de la începutul anului UE a implementat noi capacități de energie din surse regenerabile de cel puțin 20 GW. Trecerea la combustibili alternativi pentru a genera energie electrică ar putea economisi o cantitate semnificativă în următoarele opt luni (a se vedea graficul de la pagina 11), în plus față de flexibilitatea din partea cererii în ceea ce privește reducerea cererii în perioadele de vârf.

Alegerea surselor de energie pentru producția de energie electrică și termică este, în cele din urmă, la latitudinea fiecărui stat membru, ținând seama în același timp de obiectivul climatic al UE pentru 2030 și de obiectivul neutralității climatice pe termen lung, precum și de politicile UE privind aerul curat și de impactul deciziilor sale asupra altor state membre și asupra securității colective a aprovizionării. În cadrul activităților aflate în curs pentru a consolida pregătirea la nivel național și pentru a reexamina planificarea introducerii și eliminării treptate a centralelor electrice, impactul la nivel european ar trebui luat în considerare în lumina noilor circumstanțe actuale, inclusiv a riscurilor în materie de securitate a aprovizionării și a prețurilor combustibililor alternativi pe piețele mondiale ale energiei. Acesta este un aspect esențial al planurilor naționale de pregătire pentru riscuri în sectorul energiei electrice, în temeiul Regulamentului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice 13 pe care Comisia îl reexaminează în prezent.

Trecerea la alți combustibili, indiferent dacă emit mai mult sau mai puțin carbon și dacă sunt mai mult sau mai puțin poluanți decât gazul natural, ar fi în mod normal automată, din cauza prețurilor ridicate ale gazului. Cu toate acestea, trecerea la biomasă sau la motorină necesită asigurarea faptului că se pun la dispoziția celor care le utilizează cantități suficiente din acești combustibili alternativi și că se iau măsuri adecvate pentru stocarea și monitorizarea securității aprovizionării cu acești combustibili alternativi. Unele state membre au amânat eliminarea treptată a centralelor nuclearoelectrice. Altele au permis ca centralele pe bază de cărbune/lignit să înceapă din nou să funcționeze sau să producă mai mult.

În contextul înlocuirii combustibililor, statele membre ar trebui să țină seama de interzicerea importurilor de cărbune și de petrol din Rusia, în cadrul celui de al cincilea și al celui de al șaselea pachet de sancțiuni ale UE, deoarece acest lucru ar putea avea un impact asupra disponibilității surselor de aprovizionare anterioare. În cazul petrolului, gestionarea optimă a stocurilor de urgență existente este un element esențial. Stocurile de urgență de petrol existente oferă o plasă de siguranță, care trebuie folosită în conformitate cu normele UE și cu planurile naționale de urgență.

Înlocuirea combustibililor poate avea, de asemenea, un impact asupra poluării aerului și, prin urmare, asupra sănătății umane și a ecosistemelor, precum și asupra consumului de apă. Directiva privind emisiile industriale permite acordarea, în anumite condiții, a unor derogări de la valorile limită de emisie pentru instalațiile de ardere pe bază de gaz care trec la utilizarea petrolului, în cazul unei necesități imperioase de a menține aprovizionarea cu energie. Această derogare este posibilă atât timp cât este nevoie, cu condiția ca Comisia să fie informată în mod corespunzător. După cum a clarificat Curtea de Justiție, dacă nu există lucrări sau intervenții care să implice modificarea instalațiilor existente, acest lucru nu se califică drept proiect care necesită o nouă autorizație în sensul Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului 14 . Prin analogie, înlocuirea combustibilului unei centrale electrice nu s-ar califica drept proiect dacă nu sunt implicate lucrări sau intervenții. În conformitate cu REPowerEU, modificarea cadrului temporar de criză privind ajutoarele de stat se referă la posibilitatea de a acorda ajutor pentru înlocuirea combustibilului, cu prioritate pentru sursele de energie curată.

Măsurile de înlocuire a combustibililor ar trebui concepute astfel încât să nu compromită obiectivele de decarbonizare pe termen mediu și necesitatea de a accelera tranziția către o energie curată și de a reduce la minimum orice creștere a poluării și nu ar trebui să pună în pericol angajamentele generale pe termen lung de eliminare treptată a cărbunelui asumate de statele membre. Prin urmare, este esențial să se asigure faptul că acestea nu conduc la o viitoare dependență de combustibili cu emisii de carbon.

În fine, UE colaborează cu Ucraina și cu ENTSO-E pentru a spori comerțul cu energie electrică dintre Ucraina și UE, atât pentru a sprijini Ucraina, cât și pentru a oferi o alternativă cu emisii mai scăzute de carbon statelor membre învecinate.

Industria: înlocuirea combustibililor, alte măsuri bazate pe piață și criterii inteligente de stabilire a priorităților

Industria se confruntă deja cu prețuri mai mari la energie și, ca urmare, anumite sectoare industriale trebuie să facă deja față unor rate ridicate de încetare a activității. Creșterea prețului la gaz a fost parțial responsabilă pentru reducerea cererii de gaz a UE în prima jumătate a anului 2022 cu 5 % în comparație cu anii anteriori. Este probabil ca această tendință să continue atât timp cât prețurile rămân ridicate. O descriere mai detaliată a măsurilor de economisire a gazului și de înlocuire a combustibililor este prezentată în anexa la prezenta comunicare.

În sectorul industrial, următorul răspuns ar trebui să se concentreze pe măsuri bazate pe piață pentru a stimula reducerea cererii și a limita daunele aduse societății și economiei. Gazul este utilizat ca materie primă și ca sursă de energie de către industrii al căror potențial tehnic și costuri în ceea ce privește înlocuirea combustibililor sau reducerea consumului variază drastic de la un sector la altul. Instrumentele de piață reprezintă o modalitate eficace de a obține cele mai favorabile opțiuni de reducere.

Comisia sprijină cu fermitate bunele practici, precum licitațiile sau sistemele de ofertare naționale, regionale sau în comun care stimulează reducerea consumului de către consumatorii industriali prin faptul că permit industriilor să ofere o reducere a consumului de gaz. Acest lucru ar conduce la o reducere a consumului actual agregat de gaz, punând la dispoziție o cantitate mai mare de gaz pentru umplerea instalațiilor de înmagazinare, de exemplu. Aceste licitații sau sisteme de ofertare ar putea fi organizate la nivel transfrontalier, pentru a maximiza posibilitățile de reducere a cererii, în special de către marii clienți transfrontalieri care își desfășoară activitatea în mai multe state membre. În acest sens, astfel cum se prevede și în cadrul temporar de criză privind ajutoarele de stat, normele UE privind ajutoarele de stat permit statelor membre să stimuleze reducerea voluntară a cererii de gaz, sub rezerva anumitor condiții, de exemplu prin stimularea trecerii la surse de energie mai curate 15 .

Comisia va explora curând ideea unor licitații la nivelul UE, în strânsă consultare cu statele membre.

Printre alte măsuri similare bazate pe piață deja prevăzute în planurile naționale de urgență se numără așa-numitele „contracte cu posibilitatea de întrerupere”, și anume o măsură de flexibilitate în cazul căreia se acordă o compensație financiară prestabilită pentru un nivel prestabilit de reducere a volumului de gaz pe perioada deconectării. 

Într-o situație de urgență, după epuizarea tuturor măsurilor de piață și a celor care nu sunt bazate pe piață, statele membre ar putea fi nevoite să înceapă să reducă parțial sau integral consumul anumitor grupuri de consumatori pe care le-au identificat într-o ordine predefinită în planurile lor de urgență. Abordările privind această ordine a priorităților diferă de la un stat membru la altul și pot sau nu să ia în considerare un impact mai larg asupra unor segmente critice ale economiei UE sau ale economiei mondiale. În cazul unor decizii necoordonate, există un risc important de fragmentare a pieței unice, deciziile naționale având un impact neintenționat asupra altor țări ale UE, după cum am observat în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Coordonarea este esențială pentru a se menține la maximum integritatea pieței unice. Planul european de reducere a cererii anexat oferă orientări statelor membre pentru a-și reexamina și a-și îmbunătăți ordinea priorităților prin utilizarea unor principii și criterii comune, astfel încât să se coordoneze și să se reducă la minimum impactul socioeconomic într-un context mai larg al UE, menținând în același timp solidaritatea europeană.

În eventualitatea unei reduceri specifice a consumului, va fi esențial să se atenueze impactul socioeconomic. Aceste orientări ar trebui să fie reflectate în mod clar de către statele membre în versiunile actualizate ale planurilor lor naționale de urgență. Ele vor facilita viitoarele exerciții de coordonare, atunci când va fi necesar. După cum se menționează în Comunicarea privind intervențiile pe termen scurt pe piață 16 care însoțește Planul REPowerEU, într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, conform Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz, ar putea fi necesar, de asemenea, să se stabilească un preț administrativ al gazului care să acopere perioada unei situații de urgență declarate la nivelul Uniunii.

Ar putea fi dezvoltate noi instrumente pentru industriile care joacă un rol strategic în funcționarea economiei și a societății UE, pentru a le încuraja eforturile de substituire, de diversificare și de economisire, pe măsură ce mecanismele de prețuri de piață își ating potențialul și opțiunile bazate pe piață sunt epuizate.

Consolidarea guvernanței pentru solidaritate și mecanisme de sprijinire a cooperării

Această situație necesită un mecanism care să permită Comisiei și statelor membre să își consolideze în continuare cooperarea pentru a aborda diferite aspecte ale crizei pe măsură ce aceasta evoluează și pentru a proteja piața internă. Grupul de coordonare pentru gaz existent poate aborda această cerință prin reuniuni periodice și, ori de câte ori este necesar, prin reuniuni la nivel de directori generali și cu reprezentanți ai ministerelor industriei. El va juca un rol esențial în monitorizarea impactului reducerii cererii asupra sectoarelor critice și a lanțurilor valorice din întreaga UE și va permite schimbul necesar de informații, implicând alte părți interesate relevante, parteneri sociali și foruri politice, după caz.

Într-o situație de urgență, o solidaritate eficace și promptă ar fi facilitată prin instituirea unor acorduri bilaterale de solidaritate prevăzute în Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaz, care să clarifice modalitățile de ordin tehnic, juridic și financiar pentru furnizarea de gaz, în caz de criză, către clienții protejați prin lege din țările învecinate. Este urgent ca toate statele membre care nu au făcut încă acest lucru să finalizeze elaborarea acordurilor de solidaritate necesare. Cu toate acestea, este posibil ca acordurile bilaterale de solidaritate în sine să nu fie suficiente. Coordonarea la nivelul UE va rămâne indispensabilă.

3.    Un instrument comun la nivelul UE pentru a coordona reducerea cererii de gaz

Reducerea necesară a cererii poate determina scăderea riscurilor pentru iarna următoare numai dacă se bazează pe un angajament ferm al tuturor statelor membre în direcția îndeplinirii obiectivului nostru colectiv. Mai mult, dată fiind natura fără precedent a crizei de aprovizionare cu gaz și efectele transfrontaliere ale acesteia, niciun stat membru nu poate aborda în mod suficient sau eficace riscul unor dificultăți economice grave cauzate de creșterile bruște ale prețurilor sau de perturbările semnificative ale aprovizionării. Pentru a fi pe deplin eficace, pregătirea comună a UE pentru iarnă trebuie să se bazeze pe un cadru de reglementare solid, care să asigure o acțiune coordonată și rapidă. Actualele circumstanțe justifică recurgerea la competențele de reglementare în situații de urgență prevăzute la articolul 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin urmare, Comisia propune un regulament al Consiliului care să permită luarea de măsuri eficace pentru a aborda riscul unui dezechilibru între cerere și ofertă pe piața europeană a gazului, inclusiv prin intermediul cadrului de guvernanță necesar. Într-o primă etapă, statele membre au posibilitatea de a implementa reducerile necesare în mod voluntar. Dacă situația se deteriorează și se dovedește necesară activarea unei alerte a UE, în conformitate cu cadrul stabilit în propunerea de urgență, ar urma să fie implementat un obiectiv obligatoriu de reducere a cererii de gaz. Fiecare stat membru ar urma să stabilească măsuri de reducere a cererii, în consultare cu țările învecinate. Prin urmare, proiectul de regulament:

·solicită tuturor statelor membre să depună toate eforturile pentru a continua să investească în alternative la gazul rusesc și să atingă un obiectiv neobligatoriu de reducere cu 15 % a cererii lor cel puțin în următoarele opt luni, comparativ cu cererea medie din ultimii cinci ani (2016-2021). Acest lucru ar permite realizarea la nivel european a unor economii de gaz de 45 mld m3 în perioada respectivă. Eforturile de reducere corespunzătoare ar trebui să se bazeze pe orientările Planului european de reducere a cererii de gaz;

·solicită statelor membre să își actualizeze planurile naționale de urgență existente pentru a identifica măsurile specifice de reducere a cererii pe care decid să le ia în consecință până la sfârșitul lunii septembrie;

·instituie un cadru de guvernanță care să faciliteze evaluarea eforturilor depuse de toate statele membre în ceea ce privește investițiile în alternative la gazul rusesc, reducerea cererii de gaz și luarea în considerare a perturbărilor din lanțurile de aprovizionare ale UE generate de măsurile naționale;

·introduce un proces de declarare, în orice moment în următoarele săptămâni sau luni, a unei alerte a UE în cazul în care situația și perspectivele evoluează în sens negativ în ceea ce privește echilibrul dintre cerere și ofertă, cu riscul unei penurii grave de gaz și al deteriorării semnificative a securității aprovizionării. În acest caz, Comisia poate activa o reducere obligatorie de 15 % pentru a asigura reducerea totală necesară la nivelul UE pentru ca să avem cu toții mai multă siguranță la iarnă.

4.    Concluzii și etapele următoare

A sosit momentul ca UE să anticipeze riscurile și să intensifice în mod proactiv pregătirea pentru securitatea aprovizionării. Acesta este un semnal adresat tuturor organismelor publice, consumatorilor, gospodăriilor, proprietarilor de clădiri publice și furnizorilor de energie electrică, aceștia trebuind să ia de pe acum măsuri extraordinare și rapide pentru a economisi gaz în scopul reducerii consecințelor unor posibile perturbări în următoarele luni asupra economiei UE.

Pregătirea pentru posibile perturbări majore înaintea sau în timpul iernii următoare este vitală pentru reziliența UE și pentru credibilitatea răspunsului său la evenimentele aflate în desfășurare pe scena geopolitică. Acest lucru va avea succes numai dacă include adeziunea cetățenilor și a altor consumatori, obținută prin implicarea acestora în procesul decizional.

Independent de o întrerupere completă pe termen scurt a fluxurilor din Rusia, o acțiune comună și timpurie la nivelul UE în acest moment critic al procesului de umplere a instalațiilor de înmagazinare va scădea necesitatea realizării mai târziu în timpul iernii a unei reduceri posibile și mai dureroase a cererii.

Prin accelerarea diversificării și prin implementarea unei reduceri credibile a cererii în mod coordonat între toate statele membre, UE poate transmite pieței un semnal puternic că Europa este pregătită pentru noi perturbări, că este mai rezilientă și mai capabilă să abordeze evoluțiile neprevăzute și că poate contribui la atenuarea prețului și a impactului economic al acestora.

UE ar trebui să aibă încredere în capacitatea sa de a face față consecințelor unor întreruperi majore ale aprovizionării și să își intensifice dramatic eforturile pentru a pune capăt dependenței sale de gazul rusesc. Propunerea de regulament al Consiliului și Planul european de pregătire pentru iarnă anexate oferă orientări și un instrument comun de reglementare care să permită statelor membre să reducă cererea, într-un mod rapid și eficient din punctul de vedere al costurilor, până la un nivel adecvat pentru a trece iarna care vine și pentru a se pregăti în condiții de siguranță pentru etapele următoare. Obiectivul este de a permite măsuri și criterii coordonate legate de cerere în întreaga UE, într-un spirit de solidaritate și de responsabilitate, astfel cum au solicitat liderii UE. Bune practici precum licitațiile comune pentru reducerea consumului și scăderea nivelului de încălzire a clădirilor publice ar trebui luate în considerare de urgență.

Comisia va raporta periodic Consiliului. Un angajament politic continuu va asigura o coordonare proactivă și eficace la nivelul UE, pe măsura provocărilor viitoare.

În paralel, este esențial să se accelereze adoptarea versiunii revizuite a Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz, propusă în cadrul revizuirii din decembrie 2021 a Regulamentului privind piața gazului, care va introduce clauze automate și armonizate de solidaritate între statele membre pentru a garanta aprovizionarea clienților protejați chiar și în situații de criză extremă.

Adoptarea și implementarea imediată a acestui plan va reduce incertitudinea, va limita primele de risc pe piețele energetice, va contribui la un grad mai mare de umplere a instalațiilor de înmagazinare și va acorda prioritate consumului de gaz acolo unde este cel mai necesar. În cele din urmă, acest plan va face ca UE și statele sale membre să devină mai puternice în fața posibilelor întreruperi majore ale aprovizionării cu gaz până la iarna următoare și în cursul acesteia.

(1)

   Regulamentul (UE) 2017/1938.

(2)

   11 state membre au emis o alertă timpurie și un stat membru, Germania, a declarat un nivel de „alertă”.

(3)

   Conducta de interconectare pentru gaz dintre Bulgaria, România, Ungaria și Austria.

(4)

   Regulamentul (UE) 2022/1032 privind înmagazinarea gazelor.

(5)

   La începutul lunii martie 2022, UE și SUA au convenit, printr-o declarație comună, să prevadă o creștere cu 15 miliarde de metri cubi a importurilor de GNL din SUA de către UE în 2022. Importurile de GNL din SUA s-au ridicat la 30 mld m3 în prima jumătate a anului 2022, în comparație cu totalul de 22 mld m3 în 2021. Ponderea SUA în importurile de GNL ale UE a fost de aproximativ 46 % în luna iunie.

(6)

   Angajamentul extern al UE în domeniul energiei într-o lume în schimbare, {SWD(2022) 152 final}.

(7)

   Impactul în fiecare stat membru ar depinde de nivelul actual al importurilor de gaz din Rusia, de potențialul de diversificare rapidă a surselor, de rolul gazului în mixul energetic și de structura industrială.

(8)

   Față de cererea medie de gaz din UE în perioada 2017-2021 – un interval utilizat pentru a se ține seama de diferitele grade de severitate a condițiilor meteorologice de iarnă din ultimii ani.

(9)

    https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0240&from=RO

(10)

   În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1938, clienții protejați includ, de asemenea, instalațiile de termoficare și anumite servicii sociale esențiale, precum asistența medicală, și, în anumite limite, întreprinderile mici și mijlocii.

(11)

    https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0240&from=RO  

(12)

    EUR-Lex - 32019R0941 - RO - EUR-Lex (europa.eu)

(13)

C-275/09, C-121/11, C-411/17, C-254/19.

(14)

   În plus, politica fiscală ar trebui să vizeze economiile de energie, atât prin sprijinirea eficienței energetice, cât și prin stimularea reducerii cererii. Statele membre ar trebui să adapteze politicile privind accesibilitatea prețurilor pentru a spori gradul de reducere a cererii. Statele membre ar trebui să utilizeze cadrul juridic privind TVA și să treacă la cote de TVA zero pentru instalațiile de panouri solare, să scadă cotele de TVA pentru instalarea de sisteme de încălzire cu emisii scăzute și alte măsuri de stabilire a prețului energiei, să încurajeze trecerea la pompe de căldură și achiziționarea de aparate mai eficiente. Scutirile fiscale pot fi completate de subvenții pentru investiții în eficiența energetică destinate gospodăriilor cu venituri mici și microîntreprinderilor vulnerabile.

(15)

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0236&from=RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2022

COM(2022) 360 final

ANEXĂ

la

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

„Să economisim gaz pentru siguranță la iarnă”

Orientări privind un plan european de reducere a cererii de gaz

Introducere    

1. Măsuri voluntare de economisire și bune practici    

a)    Măsuri de înlocuire a combustibililor    2

b)    Instrumente bazate pe piață    

Sisteme de licitație sau de ofertare    

Contracte de schimb între clienții mari    5

Contracte cu posibilitatea de întrerupere    

c)    Economii în sectorul încălzirii și răcirii    6

Companii de sensibilizare    6

Obligație specifică de reducere a încălzirii și răcirii    7

2. Criterii pentru stabilirea priorității clienților neprotejați esențiali    8

a)    Criterii pentru reducerea cererii în cazul unui nivel precedent situației de urgență sau în cazul unei situații de urgență    8

Caracter esențial din punct de vedere social    9

Caracterul esențial al lanțului valoric transfrontalier    9

Posibile daune aduse instalațiilor    11

Potențialul de substituire și de reducere    

Aspecte economice    

b)    Cooperarea transfrontalieră pentru utilizarea criteriilor    

3. Guvernanța și etapele răspunsului la criză    

Orientări privind un plan european de reducere a cererii de gaz

Introducere

Prezentul plan de pregătire pentru iarnă al UE urmărește să sprijine și mai mult statele membre în următoarele săptămâni și luni și să consolideze reziliența pieței interne în cazul unei situații de urgență legate de securitatea aprovizionării cu gaz. Prezentul plan completează eforturile anterioare de sporire a gradului de pregătire a Uniunii, precum deschiderea unui dialog cu partenerii internaționali pentru a spori oferta și alte măsuri anunțate în REPowerEU. Reducerea cererii ar trebui anticipată pe cât posibil, iar economiile ar trebui să se concentreze asupra sectoarelor și activităților pentru care reducerea este mai puțin costisitoare. Toată lumea poate economisi gaz, chiar și clienții protejați precum gospodăriile, clădirile exploatate de entități publice și private, industriile care prezintă un potențial de înlocuire a combustibililor și, în funcție de contextul național, inclusiv sectorul energiei electrice.

Planul se bazează pe rezultatele consultărilor cu statele membre și cu industriile care depind de gazul natural.

Capitolul 1 identifică bune practici privind măsuri referitoare la cerere care sunt atât bazate pe piață, cât și nebazate pe piață și care pot fi luate imediat pentru a elibera volume de gaz. Capitolul 2 oferă orientări privind criteriile de identificare a instalațiilor industriale și a sectoarelor critice ale economiei. Capitolul 3 sintetizează cele trei etape ale răspunsului UE la amenințarea unei întreruperi majore a aprovizionării cu gaz la nivel european, în conformitate cu dispozițiile existente ale Regulamentului privind securitatea aprovizionării, precum și cu noile măsuri prevăzute în propunerea de regulament.

1.    Măsuri voluntare de economisire și bune practici

Statele membre au la dispoziție o gamă largă de măsuri pentru a reduce cererea de gaz în toate sectoarele. Înainte de a implementa reduceri ale consumului clienților neprotejați, cum ar fi industria, statele membre ar trebui, împreună cu părțile interesate, să epuizeze toate posibilitățile de substituire, schemele de economisire neobligatorii și posibilitățile de utilizare a surselor de energie alternative existente. Acestor măsuri ar trebui să li se acorde prioritate, atât timp cât rămân preferabile din punct de vedere economic, social și ecologic, față de alternativele obligatorii de reducere a cererii. Acolo unde este posibil, ar trebui să se acorde prioritate trecerii rapide și decisive la surse regenerabile sau la opțiuni mai nepoluante, cu emisii mai reduse de carbon. Activarea atât a unor măsuri bazate pe piață, cât și a unor măsuri nebazate pe piață pentru a reduce și mai mult cererea de gaz poate fi esențială pentru anticiparea și atenuarea riscurilor legate de posibilele deficite de gaz pentru societate și pentru economie.

a)Măsuri de înlocuire a combustibililor

Statele membre pot acorda prioritate măsurilor de înlocuire a combustibililor, atât în industrie, cât și în cadrul producției de energie electrică, pentru a economisi în mod preventiv gaz și pentru a spori gradul de pregătire, împreună cu măsuri de eficiență energetică. În statele membre există mai multe opțiuni pentru măsurile de înlocuire a combustibililor:

·stimularea capacităților de înlocuire a combustibililor de către industrii și de către sectorul producției de energie electrică și termică (decizie de piață), inclusiv trecerea la energie solară, la biomasa obținută în mod sustenabil, la biometanul din deșeuri și din reziduuri, la surse de energie solară și alte surse regenerabile de energie;

·utilizarea oxigenului în locul gazului natural în anumite instalații industriale și înlocuirea unităților cu abur pe bază de gaz cu unități electrice;

·sporirea gradului de utilizare în industrie a deșeurilor purtătoare de energie și a materiilor prime din deșeuri pentru a reduce consumul de gaz;

·aplicarea unor măsuri mai elaborate de înlocuire a combustibililor, de exemplu, în cazul centralelor electrice pe gaz, trecerea la motorină, în funcție de evoluția disponibilității volumelor pe piețele gazului;

·obligarea operatorilor din sectorul de producție a energiei termice care au generatoare de rezervă pe motorină să ia măsurile de precauție necesare pentru a asigura funcționarea neîntreruptă a unităților lor în cazul în care trebuie să treacă la motorină.

Înlocuirea combustibililor este o opțiune prioritară, deși, bineînțeles, costurile, fezabilitatea tehnică și accesibilitatea ca preț a combustibililor alternativi pot impune anumite constrângeri, iar potențialele efecte asupra sănătății și a mediului trebuie evaluate cu atenție. Ar trebui evitată dependența pe termen lung de combustibilii cu emisii de carbon, iar înlocuirea combustibililor, în afara celor din surse regenerabile, trebuie să prezinte cel mai mic conținut de emisii posibil și să fie limitată în timp pentru a contribui la disponibilitatea gazului în următoarea perioadă de iarnă. Mai mult, statele membre trebuie să monitorizeze deficitul de combustibili alternativi care rezultă din înlocuirea pe scară largă a combustibililor, precum și efectele asupra prețurilor.

Criteriile de identificare a lanțurilor de aprovizionare și a clienților neprotejați esențiali din capitolul 2 sunt esențiale pentru a ajuta statele membre să decidă cu privire la mecanismele de sprijin, mai ales deoarece este posibil ca mecanismele de stabilire a prețurilor de piață să fie insuficiente pentru a ghida singure o asemenea înlocuire a combustibililor. Prin urmare, Comisia va analiza, de la caz la caz, schemele de ajutoare de stat care permit un sprijin necesar, proporțional și adecvat menit să sporească viabilitatea economică a unor astfel de operațiuni în sectoarele considerate critice. În plus, versiunea revizuită a cadrului temporar de criză privind ajutoarele de stat permite acordarea de stimulente pentru înlocuirea cu prioritate a combustibililor cu unii din surse regenerabile și sprijină, de asemenea, înlocuirea combustibililor cu alte surse de energie în cazul unei necesități absolute. 

Este posibil ca înlocuirea combustibililor să conducă la creșterea emisiilor, ceea ce ar fi permis în unele cazuri în temeiul Directivei privind emisiile industriale (DEI). Caracterul excepțional și temporar al unei astfel de derogări necesită o monitorizare continuă și notificarea Comisiei.

În unele state membre s-a implementat extinderea utilizării centralelor electrice pe bază de cărbune existente, precum și suspendarea temporară a restricțiilor legale privind funcționarea acestora. Acestea ar trebui să fie întotdeauna considerate, însă, măsuri temporare pe termen scurt și reversibile, pentru a nu se crea o dependență pe termen lung de combustibilii cu emisii de carbon, în conformitate cu obiectivul tranziției juste al Pactului verde european, și ar trebui să respecte cadrul de reglementare al UE. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei orice relaxare a normelor privind emisiile poluante care sunt avute în vedere în cadrul planurilor de înlocuire a combustibililor. Această relaxare ar trebui să fie o soluție de ultimă instanță și să fie luată în considerare numai după ce toate celelalte măsuri de gestionare a cererii și posibilitățile de trecere la combustibili mai puțin poluanți au fost epuizate. Ea ar trebui să reducă la minimum amploarea și durata oricărei creșteri a emisiilor poluante. Pe baza acestor criterii, Comisia va colabora cu toate statele membre care fac astfel de notificări și va monitoriza implementarea măsurilor naționale care asigură revenirea la respectarea deplină a normelor UE privind emisiile poluante.

Unele state membre au amânat închiderea centralelor nuclearoelectrice.

Decizia privind posibila amânare a eliminării treptate a centralelor nucleare, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnic, este o opțiune de politică pentru statele membre. În orice caz, se aplică și prevalează standardele de securitate din Tratatul Euratom, precum și cadrul de reglementare aplicabil al UE.

În fine, în sectorul energiei electrice, acțiunile de reducere a consumului de gaz ar trebui să fie evaluate în mod corespunzător în planurile naționale de pregătire pentru riscuri care urmează să fie stabilite în temeiul Regulamentului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice.

b)Instrumente bazate pe piață

Sisteme de licitație sau de ofertare

Una dintre măsurile recomandate constă în licitații sau sisteme de ofertare naționale sau în comun, prin care statele membre stimulează o reducere a consumului marilor consumatori (în principal sectoarele industriale). Industriile care sunt cele mai în măsură să reducă cererea s-ar oferi să facă acest lucru în mod voluntar. În funcție de concepție, ele ar primi compensații financiare în schimbul unor economii suplimentare. Consumatorii industriali pot stabili ei înșiși momentul în care este rezonabil să își sisteze sau să își reducă temporar cererea, pe baza propriilor caracteristici individuale și ținând seama de impactul asupra ocupării forței de muncă. Un asemenea sistem ar putea încuraja, de asemenea, realizarea de economii de gaz de către întreprinderile care intenționează să își înceteze activitatea în scopuri de întreținere sau de modernizare.

În cazul în care o astfel de măsură implică ajutor de stat și astfel cum s-a clarificat în modificarea cadrului temporar de criză privind ajutoarele de stat, statele membre pot stimula reducerea voluntară a cererii de gaz în contextul crizei actuale, iar Comisia va efectua o evaluare directă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE 1 .

De asemenea, Comisia și statele membre ar putea explora, împreună, ideea unor licitații sau sisteme de ofertare la nivelul UE. Marii clienți transfrontalieri cu procese de producție în mai multe state membre ar beneficia de pe urma unei astfel de proceduri. Cererea este redusă acolo unde este în general cel mai puțin costisitor să se facă acest lucru (nu doar cel mai puțin costisitor într-un anumit stat membru), inclusiv în ceea ce privește potențialele efecte economice negative și pierderea de locuri de muncă.

Contracte de schimb între clienții mari

O altă posibilitate pentru clienții industriali este să convină în avans asupra unor contracte de schimbare a producției lor dintr-o regiune expusă perturbărilor către o regiune mai puțin expusă în cazul unei penurii grave. În cazul unui nivel de criză de „alertă” sau de „urgență la nivelul UE”, producătorul situat în regiunea mai puțin afectată de penuria de gaz ar garanta aprovizionarea producătorului care a trebuit să își sisteze producția din cauza penuriei de gaz din regiunea afectată. La rândul său, un astfel de schimb ar proteja unitatea de producție și regiunea afectată de reduceri forțate neplanificate.

În principiu, o asemenea cooperare între întreprinderi nu ar fi considerată problematică în temeiul normelor UE în materie de concurență în măsura în care (i) este concepută și necesară în mod obiectiv pentru a soluționa penuria de gaz legată de o „alertă” sau de o „situație de urgență” declarată pe una sau mai multe piețe europene ale gazului, (ii) are caracter temporar (adică este aplicată numai atât timp cât persistă alerta sau situația de urgență) și (iii) nu depășește ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului de soluționare a penuriei de gaz legate de o alertă sau de o situație de urgență declarată pe una sau mai multe piețe europene ale gazului 2 .

Contracte cu posibilitatea de întrerupere

 
Este încurajată, ori de câte ori este posibil, utilizarea contractelor cu posibilitatea de întrerupere pentru consumul de gaz, ca măsură voluntară bazată pe piață, deoarece acestea reprezintă o sursă importantă de flexibilitate. Astfel de măsuri sunt în vigoare în mai multe state membre la nivelul de „alertă timpurie” sau de „alertă” (și anume la nivelurile de criză care precedă o situație de urgență). Activarea întreruperii implică o compensație financiară prestabilită, corespunzând unui nivel prestabilit de reducere a volumului sau unei perioade de deconectare. Deși, în principiu, compensația și volumele nu sunt adaptate pentru o întrerupere prelungită și completă a aprovizionării cu gaz din Rusia, reducerile pe termen scurt ale cererii de gaz la nivelul UE generate de contractele cu posibilitatea de întrerupere pot avea un impact cumulativ semnificativ în ceea ce privește eliberarea gazului, de exemplu pentru reconstituirea stocurilor. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea din ce în ce mai mult a acestor tipuri de contracte, cât mai curând posibil, pentru a spori deja gradul de economisire în această iarnă.

Flexibilitatea cererii în ceea ce privește energia electrică

La un nivel mai general, răspunsul părții de consum pe piața energiei electrice poate contribui la reducerea consumului de gaz. Acest lucru poate fi automatizat prin tehnologii și servicii inteligente de flexibilitate a cererii care reduc cererea în funcție de oră, atunci când energia electrică este produsă pe bază de gaz, în perioadele de vârf. Aceasta reprezintă o modalitate dinamică de economisire a energiei produse din combustibili fosili, care ar trebui să completeze economiile mai statice rezultate în urma măsurilor de eficiență energetică sau, de exemplu, a unei licitații pe termen lung, după cum s-a descris mai sus. Un asemenea răspuns al părții de consum ar putea viza consumul de energie electrică al sectoarelor industriale, al clădirilor rezidențiale, de birouri și comerciale și al sectoarelor de transport. Pentru a valorifica deja potențialul răspunsului părții de consum pentru iarna care vine, statele membre ar trebui să deschidă toate piețele către resurse flexibile legate de cerere, permițând participarea acestora. Pe baza estimărilor industriei 3 , dacă ar fi pe deplin exploatată și activată pe toate piețele, capacitatea flexibilă din sistemul de energie electrică ar putea reduce importurile UE de gaz din Rusia cu 5 %.

c)Economii în sectorul încălzirii și răcirii 

Campanii de sensibilizare

Toată lumea poate economisi gaz, chiar și clienții protejați. Campaniile de informare menite să sensibilizeze consumatorii cu privire la faptul că, acolo unde este posibil, ar trebui să înceapă să economisească gaz, împreună cu energia electrică care se bazează adesea pe gaz, pot duce la o reducere considerabilă a consumului de gaz. Această măsură este prevăzută în planurile de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz ale multor state membre, în faza de alertă timpurie. Ideea este de a sensibiliza toți consumatorii, sectoarele industriale, întreprinderile, autoritățile publice și gospodăriile deopotrivă, dar și de a oferi exemple concrete și operaționale cu privire la modul în care poate fi redus consumul de gaz, de exemplu prin schimbări comportamentale. Mai mult, se recomandă implementarea unor măsuri de campanie care să încurajeze cetățenii să își reducă consumul de gaz, de exemplu prin scăderea termostatului sau a temperaturii apei în timpul sezonului de încălzire, deoarece acest lucru ar putea genera economii de gaz semnificative. Comisia îndeamnă toate statele membre care nu au făcut încă acest lucru să implementeze astfel de măsuri „fără regrete”, sprijinind în același timp gospodăriile cele mai vulnerabile și cele mai sărace din punct de vedere energetic care, în unele țări, și-au limitat deja consumul de energie sub nivelurile de confort.

În cadrul REPowerEU, Comisia a prezentat Planul UE „Economii de energie” 4 , care stabilește, de asemenea, o gamă largă de măsuri pe termen scurt pe care statele membre le pot lua pentru a stimula acțiuni care vor genera și ele economii imediate de gaz (cum ar fi reducerea încălzirii, revizia și reducerea temperaturii cazanelor). De asemenea, Comisia continuă să colaboreze cu cei implicați pe plan local pentru a difuza aceste mesaje, de exemplu prin campania „Sprintul pentru economisirea de energie”, organizată împreună cu Convenția primarilor. Aceste măsuri pot fi implementate și de orașe, inclusiv prin intermediul misiunii „100 de orașe neutre din punct de vedere climatic”.

Este imperativ ca toate statele membre să demareze imediat implementarea unor astfel de măsuri, chiar și cele care nu au declarat încă o alertă timpurie. În fapt, multe state membre au raportat că au pus în aplicare măsuri de sensibilizare, dar și scheme de subvenționare pentru gospodării și pentru întreprinderi, cu accent pe renovarea clădirilor, pe instalarea de pompe de căldură și pe alte soluții de înlocuire a combustibililor, precum și pe înlocuirea aparatelor și echipamentelor existente cu unele mai eficiente.

De preferință, statele membre ar urma să își reorienteze din ce în ce mai mult politicile de compensare către măsuri privind veniturile, sub formă de compensație monetară pentru consumatorii de energie. Acestea ar trebui să vizeze grupurile vulnerabile, prin intermediul testării mijloacelor.

Obligație specifică de reducere a încălzirii și răcirii

În timpul unui nivel de „alertă”, măsurile luate în planurile naționale ar putea include o reducere obligatorie la nivel național a consumului în sectorul încălzirii și răcirii. Astfel de măsuri, atunci când sunt specifice, nu ar pune în pericol principiul conform căruia gospodăriile, instalațiile de termoficare și anumite servicii esențiale sunt clienți protejați și aprovizionarea acestora este garantată. Este probabil ca prețurile mai mari să fi determinat deja parțial consumatorii să își reducă consumul de gaz, dar este posibil să fie necesare obligații atunci când prețurile în sine nu sunt suficiente pentru a reduce nivelul de încălzire și de răcire. Va fi important să se asigure un serviciu distribuit în mod echitabil și acces la serviciile esențiale pentru toți clienții, în special pentru clienții vulnerabili racordați la rețelele de alimentare cu energie. Un mod eficace și executoriu este de a impune reducerea specifică a încălzirii și răcirii în ceea ce privește temperatura și apa în clădirile deținute sau exploatate de autoritățile publice sau în numele acestora, în centrele comerciale, în clădirile de birouri și în spațiile publice. Experiențele anterioare de succes în ceea ce privește sistemele de tarifare bonus-malus pentru a stimula economiile ar putea fi, de asemenea, luate în considerare și adaptate la circumstanțele specifice ale statelor membre 5 .

2.    Criterii pentru stabilirea priorității clienților neprotejați esențiali

Principiul care stă la baza Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz este de a proteja anumite grupuri de consumatori care nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și asigura propria aprovizionare în cazul unei crize de aprovizionare și care nu dispun de alternative viabile pentru a face față unei astfel de situații (clienți protejați). Aceștia pot fi gospodăriile, instalațiile de termoficare pentru gospodării (numai cele care nu au nicio posibilitate de înlocuire a combustibilului), precum și, în mod opțional și în anumite condiții, serviciile sociale esențiale și IMM-urile. De asemenea, regulamentul permite statelor membre să acorde prioritate anumitor centrale electrice pe bază de gaz esențiale, față de anumite grupuri de clienți protejați.

Prezentul plan oferă orientări statelor membre cu privire la modul în care pot completa în mod eficace dispozițiile Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz pentru grupurile de consumatori neprotejați, în mod coordonat și pe baza unor criterii și principii comune, pentru a menține integritatea pieței interne și a consolida reziliența acesteia. El ar trebui să ajute statele membre să identifice și să acorde prioritate, în cadrul grupurilor lor de consumatori „neprotejați”, celor mai importanți clienți sau celor mai importante instalații, în principal în sectoarele industriale, astfel încât consumul acestor grupuri să fie redus ultimul înainte de cel al clienților protejați. Această ordine prioritară ar trebui să țină seama de importanța lor pentru UE în ansamblu, precum și de legăturile esențiale ale lanțului de aprovizionare cu partenerii săi comerciali. De asemenea, ar trebui să ia în considerare importanța economică și valoarea adăugată a acestora pentru ocuparea forței de muncă. În cazul în care sunt prevăzute compensații financiare, controlul ajutoarelor de stat contribuie la asigurarea faptului că aceste măsuri sunt compatibile cu piața internă.

Comisia recomandă statelor membre să se bazeze pe următoarele orientări atunci când își actualizează ordinea prioritară și măsurile aferente din planurile lor naționale de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz până la sfârșitul lunii septembrie 2022. 

a)Criterii pentru reducerea cererii în cazul unui nivel precedent situației de urgență sau în cazul unei situații de urgență

Ar trebui luate în considerare următoarele criterii (combinate) pentru stabilirea priorității în rândul clienților neprotejați în cazul unor perturbări grave:

Pe lângă aceste patru criterii, statele membre ar trebui să țină seama, în mod suplimentar în cadrul testului comparativ, și de considerații de ordin economic.

Caracter esențial din punct de vedere social

Se recomandă acordarea de prioritate industriilor care sunt considerate esențiale sau strategice din punct de vedere social, în cazul în care o perturbare ar avea efecte negative asupra lanțurilor de aprovizionare, afectând sănătatea, siguranța și mediul, securitatea, apărarea și alte sectoare esențiale, precum sectorul alimentar și rafinăriile. De exemplu, sănătatea umană și mediul pot fi afectate de netratarea deșeurilor și a apei, precum și de gradul de protecție a siguranței, de exemplu în cazul combinatelor chimice. Identificarea anumitor produse, instalații și elemente ale lanțului valoric care au un impact asupra serviciilor sociale esențiale necesită o atenție deosebită.

Deși este posibil ca fiecare stat membru să dorească să definească ce înseamnă caracterul esențial din punct de vedere social în contextul său național, Comisia recomandă includerea în stabilirea priorităților la nivel național a cel puțin unei analize neexhaustive a impactului asupra sănătății, alimentelor, siguranței și mediului, securității și apărării.

Caracterul esențial al lanțului valoric transfrontalier

Comisia recomandă statelor membre să ia întotdeauna în considerare impactul pe care reducerea activității economice într-un sector îl are asupra întregului lanț valoric la nivelul UE sau la nivel mondial. Modul în care pot fi coordonate aceste considerații este discutat în ultima secțiune a acestui capitol.

Atunci când își elaborează planurile de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz, statele membre se concentrează în primul rând pe impactul național al posibilelor întreruperi ale aprovizionării cu gaz. Cu toate acestea, având în vedere gradul de integrare industrială și de interconectare din cadrul pieței unice, întreruperile din anumite sectoare (din amonte) care ar putea să nu fie considerate esențiale într-un stat membru ar putea avea un impact puternic asupra unor sectoare esențiale (din aval) din alte state membre. Mai mult, lanțurile valorice ale majorității industriilor conțin părți care sunt europenizate sau internaționalizate și care sunt importante pentru ocuparea forței de muncă și pentru furnizarea de servicii și de bunuri societale esențiale.

De exemplu, industria echipamentelor medicale și a produselor farmaceutice, părți ale industriei chimice (de exemplu, cele care produc materii prime pentru produse alimentare și pentru sisteme de sănătate) sau părți ale industriilor textile (care produc materii prime pentru produse de asistență medicală și de apărare) fac parte din lanțurile valorice esențiale pentru sectoare esențiale sau strategice.

O abordare care poate fi adoptată pentru a analiza efectele transfrontaliere este concentrarea asupra nivelului de produs, mai degrabă decât la nivel de sector, identificând astfel produsele esențiale, și nu sectoarele. Printre exemple se numără cea mai mare parte a producției de sticlă utilizată direct de industria alimentară și farmaceutică (recipiente pentru alimente, flacoane și seringi), precum și în producția de energie din surse regenerabile, în producția de tehnologii curate (energie fotovoltaică, energie eoliană) și în aplicațiile de economisire a energiei. Acest lucru ar necesita cartografierea pe scară largă a lanțurilor valorice legate de aceste produse esențiale. De exemplu, industria substanțelor chimice de bază ar putea, la prima vedere, să nu pară sectorul cel mai esențial din punct de vedere social. Cu toate acestea, produsele sale sunt utilizate pe scară largă în diferite alte sectoare, ceea ce înseamnă că impactul său (transfrontalier) asupra lanțului valoric este probabil semnificativ. Un alt exemplu îl constituie îngrășămintele, un sector extrem de dependent de gaz, care este un furnizor pentru sectorul agricol (esențial din punct de vedere social) din întreaga UE, dar are o producție concentrată din punct de vedere geografic. Prin urmare, satisfacerea doar a nevoilor locale nu este suficientă din perspectiva UE.

Un alt factor care trebuie luat în considerare este numărul de întreprinderi care își desfășoară activitatea într-un lanț valoric esențial la nivelul întregii UE sau la nivel mondial și, prin urmare, posibilitățile altor întreprinderi de a interveni sau lipsa unor întreprinderi capabile să intervină. Dacă reducerea cererii unei instalații înseamnă că un produs esențial nu poate fi fabricat pe întreg teritoriul UE sau la scară mai largă, acest lucru ar trebui luat în considerare. Următorul subcapitol propune un mecanism care să ajute statele membre să identifice impactul sectoarelor lor la nivel transfrontalier.

În plus, statele membre ar trebui să investigheze lanțul valoric și măsura în care o întrerupere a aprovizionării cu gaz într-un anumit sector ar putea determina mai multe perturbări în unele lanțuri valorice față de altele.

Posibile daune aduse instalațiilor

Statele membre ar trebui să ia în considerare impactul de durată pe care l-ar putea avea o deconectare, de exemplu în ceea ce privește daunele potențiale aduse uneltelor industriale și timpul potențial necesar, precum și costurile suportate pentru repararea utilajelor. 

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită sectoarelor care trebuie să funcționeze în mod continuu și în care o întrerupere bruscă a aprovizionării cu gaz ar putea cauza daune instalațiilor (de exemplu, producția de gaz, medicamentele biologice și alte părți ale industriei medicale, unele părți ale ingineriei mecanice, industria textilă, în special subsectorul de finisare al acesteia, produsele farmaceutice, majoritatea proceselor chimice, îngrășămintele, sticla, oțelul, aluminiul, rafinăriile, sectorul varului, sectorul ceramicii, utilizarea gazelor reziduale în sectoarele electrointensive precum aluminiul), care, la rândul lor, ar putea avea efecte negative pe termen lung asupra producției și a ocupării forței de muncă. Mai multe industrii care acoperă atât sectoare mari consumatoare de energie, cât și sectoare care nu sunt mari consumatoare de energie au nevoie de o cantitate minimă de gaz pentru continuitatea producției, deoarece, dacă producția este oprită, aceasta nu poate fi redemarată cu ușurință fără întârzieri, aprobări de către autoritățile de reglementare și costuri semnificative. Comisia recomandă statelor membre să determine nivelul minim al consumului de gaz considerat esențial și să stabilească ordinea prioritară în consecință, în funcție și de măsura în care aceste industrii pot respecta celelalte criterii.

Potențialul de substituire și de reducere

Mai multe state membre abordează stabilirea priorităților prin identificarea produselor, industriilor sau întreprinderilor esențiale din punct de vedere social, evaluând în același timp posibilitățile tehnice și economice ale acestor industrii sau întreprinderi de a amâna sau de a reprograma producția. O asemenea evaluare poate fi efectuată în cazul sectoarelor identificate ca fiind esențiale pentru societate, dar și în cazul celor care nu se încadrează în această categorie, permițând astfel stabilirea unei ordini prioritare suplimentare în ceea ce privește industriile care nu au fost identificate drept esențiale din această perspectivă.

Conform acestui criteriu, se poate face o diferențiere între industriile care pot amâna producția sau care o pot sista, de exemplu în orele de vârf, și cele care au nevoie de un flux continuu de gaz natural pentru operațiunile lor. De asemenea, ar putea exista posibilitatea de concentrare asupra anumitor sectoare în care producția se poate reloca în interiorul UE în regiuni în care este disponibil gaz (a se vedea contractele de schimb din capitolul anterior), ținând seama, în același timp, de necesitatea de a asigura tranziții echitabile la nivel regional.

Integrarea industriei europene în lanțurile valorice mondiale poate de asemenea oferi opțiuni de substituire și poate reduce presiunea în cazul unor întreruperi ale aprovizionării cu gaz. Cu toate acestea, în unele cazuri, importul temporar de anumite produse și servicii (în loc să le producem în Europa, pentru a evita consumul de gaz) nu este o opțiune, deoarece etapele cu cele mai mari nevoi de aprovizionare cu gaz pot fi, de asemenea, cele care aduc cea mai mare valoare adăugată produselor finale. În plus, în unele industrii (de exemplu, în industria farmaceutică), înlocuirea factorilor de producție cu importuri face obiectul unor aprobări din partea autorităților de reglementare și este dificil de realizat rapid. Efectele de domino la nivel internațional pe care le au asupra lanțurilor de aprovizionare mondiale sancțiunile aplicate Rusiei de către țări din întreaga lume, împreună cu blocajele existente la nivel internațional în ceea ce privește aprovizionarea, ar putea limita și mai mult opțiunile alternative de import, ar putea spori presiunea ascendentă asupra prețurilor sau ar putea provoca întârzieri mari în ceea ce privește livrarea.

Aspecte economice

Analiza datelor de la nivelul statelor membre evidențiază diferențele dintre ecosistemele industriale naționale. În special, ponderea internă a consumului de gaz natural încorporat în producția finală arată importanța variabilă a anumitor industrii naționale.

După testele privind caracterul esențial din punct de vedere social, impactul asupra lanțului valoric transfrontalier și limitările tehnice ale acestuia, riscul de daune sau posibilitățile de substituire, importanța economică a diferitelor sectoare ar putea fi luată în considerare în vederea stabilirii ordinii prioritare a industriilor rămase. Printre posibilii indicatori de luat în considerare se numără valoarea adăugată (atât absolută, cât și relativ la utilizarea gazului) și ocuparea forței de muncă legată de un nivel de utilizare a gazului natural și de importanța unui anumit sector în cadrul lanțului valoric. Bineînțeles, însă, că anumite sectoare cu o valoare adăugată scăzută relativ la utilizarea gazului pot furniza, de asemenea, factori de producție esențiali pentru alte sectoare din aval.

Prin urmare, un aspect important care trebuie luat în considerare este integrarea unei anumite industrii prin intermediul clusterelor industriale, deoarece acestea sunt strâns legate de mai multe procese de producție prin intermediul căldurii și al produselor intermediare.

Industriile au grade diferite de flexibilitate în ceea ce privește trecerea la alți combustibili. De exemplu, majoritatea fabricilor de ciment utilizează cărbune sau deșeuri și doar un număr mic utilizează gaz. Aceasta înseamnă că, atunci când sectorul cimentului își sistează complet consumul de gaz, cea mai mare parte a sa rămâne neafectată. Combinând considerațiile privind gradul de utilizare a gazului cu considerațiile legate de flexibilitate, se pot determina sectoarele din fiecare stat membru în cazul cărora este cel mai puțin costisitor să se reducă cererea (înainte de aplicarea considerațiilor privind efectele asupra lanțului valoric din amonte în aval și rolul strategic al sectoarelor).

b)Cooperarea transfrontalieră pentru utilizarea criteriilor 

Dat fiind gradul ridicat de integrare transfrontalieră a lanțurilor valorice pe piața unică a Europei și necesitatea de a proteja economia și competitivitatea, în special în cazul unei întreruperi pe scară largă a aprovizionării cu gaz, cooperarea transfrontalieră este esențială pentru ca statele membre să elaboreze criterii optime de stabilire a priorităților în vederea reducerii efectelor de domino la nivel transfrontalier și pe întreaga piață internă a UE. Această cooperare poate avea loc într-un mod structurat pentru statele membre atunci când elaborează sau își actualizează ordinea priorităților din planurile lor de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaz. Mecanismele de guvernanță pentru această consultare și coordonare, în plus față de contactele bilaterale și de forurile regionale existente, s-ar putea concentra în cadrul Grupului de coordonare pentru gaz, extins la reprezentanți ai ministerelor industriei, dacă este necesar. De asemenea, Comisia poate consulta forurile existente, precum Grupul de lucru la nivel înalt pentru competitivitate și creștere din cadrul Consiliului sau Forumul industrial al UE gestionat de Comisie.

Fiecare stat membru ar trebui mai întâi să efectueze o analiză independentă a peisajului industrial național și a caracterului esențial al acestuia – implicând direct părțile interesate din industrie și partenerii sociali – și apoi, pe baza acestei analize, să utilizeze structurile menționate mai sus pentru a identifica potențialele conexiuni critice cu celelalte state membre, în care sunt situate fluxurile de aprovizionare.

În acest context, după identificarea sectoarelor prioritare care rezultă din aplicarea criteriului privind caracterul esențial din punct de vedere social menționat mai sus și în vederea menținerii continuității activității economice într-un mod cât mai armonios posibil, statele membre ar putea proceda împreună la cartografierea lanțurilor valorice transfrontaliere și la verificarea riscului de întreruperi concrete ale aprovizionării. Prin urmare, detectarea sensibilității transfrontaliere constituie baza ameliorării în continuare a listei de priorități a statelor membre. Acesta poate fi un efort major, în special pentru statele membre mai mari care dețin ecosisteme complexe consumatoare de gaz și o participare semnificativă la lanțurile valorice internaționale. Comisia este pregătită să sprijine acest exercițiu.

3.    Guvernanța și etapele răspunsului la criză 

Etapele prezentate mai jos arată modul în care coordonarea la nivelul UE a răspunsului din partea cererii este operaționalizată prin dispozițiile existente ale Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz și prin noile măsuri ale prezentului plan.

Etapa 1: Să economisim gaz pentru siguranță la iarnă – precedă o alertă a UE

Etapa 2: Alertă a UE

Etapa 3: Coordonarea la nivelul UE a măsurilor de urgență în cazul unei situații de urgență la nivelul Uniunii/la nivel regional

(1)

Următoarele elemente sunt elemente relevante pentru o evaluare de către Comisie: (1) utilizarea unui proces competitiv și transparent, (2) absența restricțiilor transfrontaliere, (3) limitarea compensării pentru viitoarele reduceri ale cererii și (4) o reducere a consumului agregat de gaz care să conducă la creșterea disponibilității gazului în instalațiile de înmagazinare și la evitarea deplasării cererii de la participanți la neparticipanți.

(2)

Serviciile Comisiei sunt pregătite să ofere orientări informale întreprinderilor care au în vedere o astfel de cooperare, în măsura în care acestea nu sunt sigure cu privire la conformitatea anumitor elemente ale cooperării lor planificate cu normele UE în materie de concurență.

(3)

   SmartEN.

(4)

    https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0240&from=RO  

(5)

   „Analysis of behaviour change due to electricity crisis: Japanese household electricity consumer behaviour since the earthquake” („Analiza schimbării comportamentului ca urmare a crizei de energie electrică: comportamentul consumatorilor casnici japonezi de energie electrică după cutremur”); Murakoshi et al, 2013. „Can Rationing Affect Long Run Behavior? Evidence from Brazil” („Poate raționalizarea să afecteze comportamentul pe termen lung? Dovezi din Brazilia”); Costa, 2012. A se vedea, de asemenea, „Policies for energy conservation and sufficiency: Review of existing policies and recommendations for new and effective policies in OECD countries („Politici pentru conservarea și suficiența energetică: revizuirea politicilor existente și recomandări pentru politici noi și eficiente în țările OCDE”); Bertoldi, 2022 (https://doi.org/10.1016/j.enbuild.2022.112075).