COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.5.2022

COM(2022) 303 final

Document de politică

privind elaborarea unei politici strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1896

1.Introducere

Strategia Schengen din 2 iunie 2021 a identificat două condiții prealabile importante pentru un spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient. Acestea au fost o abordare integrată a gestionării frontierelor externe și o punere în aplicare cu succes a noului mandat al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, cunoscută sub denumirea de Frontex. În special, se subliniază nevoia „de a oferi atât cadrul strategic, cât și componentele operaționale necesare pentru ca politicile noastre să fie mai bine conectate și, astfel, să fie eliminate lacunele dintre protecția frontierelor, securitate, returnare și migrație, asigurând întotdeauna protecția drepturilor fundamentale”.

Pentru a atinge acest obiectiv, Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să colaboreze, în special în cadrul Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, în vederea asigurării unei gestionări europene integrate a frontierelor (GEIF) pe deplin eficace, care să reunească toți actorii relevanți atât la nivel european, cât și la nivel național. În acest context, gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui, de asemenea, să fie pe deplin integrată în ciclul Schengen.

După cum s-a anunțat în Strategia Schengen, punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor va fi ghidată de ciclul multianual de politică strategică (ciclul de politică privind GEIF), pentru a fi pregătită în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1896 1 (Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european). Ciclul multianual de politică strategică va orienta modul în care poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să funcționeze în mod eficace ca structură în următorii cinci ani și să pună în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor. La nivel operațional, acest ciclu ar trebui să ofere un cadru comun, care să coordoneze activitatea zilnică a peste 120 000 de agenți ai Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european din cadrul autorităților naționale și al Frontex.

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, prin prezentul document de politică, Comisia inițiază o consultare a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la dezvoltarea politicii strategice multianuale. Consultarea se va axa în special pe capitolul 5 din prezentul document de politică, care stabilește prioritățile de politică și orientările strategice pentru o perioadă de cinci ani în ceea ce privește cele 15 componente ale GEIF prevăzute la articolul 3 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

În plus, Comisia va solicita opiniile instituțiilor cu privire la modalitatea în care ar putea fi stabilit un proces integrat, unitar și continuu pentru furnizarea de orientări strategice tuturor actorilor din cadrul Poliției de frontieră și gărzii de coastă și altor actori europeni și naționali relevanți pentru a asigura o punere în aplicare coerentă a GEIF. Scopul este de a se asigura că noile provocări viitoare sunt luate în considerare în mod corespunzător și că prioritățile pot fi adaptate la nevoile în schimbare. De asemenea, acest mecanism de guvernanță ar trebui să devină parte din ciclul multianual de politică strategică.

Rezultatul acestui proces de consultare ar trebui să conducă la o comunicare a Comisiei de stabilire a politicii strategice multianuale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, care, până la sfârșitul anului 2022, va stabili o direcție politică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor pe o perioadă de cinci ani. Acest ciclu va fi pus în aplicare în continuare prin strategia tehnică și operațională adoptată de Consiliul de administrație al Frontex și prin strategiile naționale ale statelor membre.

2.Prezentarea ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [articolul 77 alineatul (1) litera (c)], Uniunea Europeană elaborează o politică menită să asigure introducerea treptată a unui „sistem integrat de administrare a frontierelor externe”. Componentele, principiile și principalele părți interesate pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor au fost stabilite pentru prima dată în 2016 în Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și au fost dezvoltate ulterior în versiunea modificată a acestuia din 2019 2 , care stabilește, de asemenea, ciclul de politică privind GEIF ca un cadru de guvernanță strategică pentru punerea în aplicare eficace a GEIF. Obiectivul strategic al ciclului de politică privind GEIF constă în stabilirea modului în care poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să abordeze provocările din domeniul gestionării frontierelor și al returnării într-o manieră coerentă, integrată și sistematică.

Structura ciclului multianual de politică strategică

Structura ciclului multianual de politică strategică de cinci ani pentru GEIF este compusă din patru etape principale:

1.direcția politică asigurată de instituțiile UE;

2.strategia tehnică și operațională pentru GEIF stabilită de Consiliul de administrație al Frontex;

3.strategiile naționale privind GEIF ale statelor membre;

4.evaluarea de către Comisie în vederea relansării ciclului.

Figura 1: Ciclul multianual de politică strategică pentru GEIF

(a) Direcția politică

Comisia a elaborat prezentul document de politică pe baza analizei strategice a riscurilor pentru GEIF, prezentată de Frontex Comisiei, Parlamentului European și Consiliului în iulie 2020, care identifică provocările legate de GEIF pentru următorii 10 ani. De asemenea, Comisia a luat în considerare recomandările care decurg din evaluarea tematică Schengen, efectuată în perioada 2019-2020, cu privire la strategiile naționale ale statelor membre pentru gestionarea integrată a frontierelor.

Elaborarea unei strategii pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor este o responsabilitate a instituțiilor Uniunii. Prin urmare, este esențial să existe o cooperare eficientă între Comisie, Parlamentul European și Consiliu în ceea ce privește stabilirea unui cadru politic pentru direcționarea gestionării europene integrate a frontierelor. Acest cadru ar trebui adoptat sub forma unei comunicări care să stabilească politica strategică multianuală pentru GEIF.

(b) Strategia tehnică și operațională pentru GEIF stabilită de Frontex

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, Frontex are sarcina de a stabili o strategie tehnică și operațională pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, printr-o decizie a Consiliului său de administrație și pe baza unei propuneri din partea directorului executiv al Frontex. Această strategie trebuie elaborată în strânsă cooperare cu statele membre și cu Comisia. Strategia trebuie să fie în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, iar agenția trebuie să țină seama, atunci când acest lucru se justifică, de situația specifică a statelor membre, în special de pozițiile lor geografice. Aceasta ar trebui să se bazeze pe Comunicarea Comisiei privind o politică strategică multianuală pentru GEIF, dar și să ia în considerare cerințele relevante ale legislației Schengen în vigoare.

(c) strategii naționale pentru gestionarea integrată a frontierelor

Statelor membre le revine în continuare responsabilitatea principală pentru gestionarea frontierelor lor externe, în interesul lor și în interesul tuturor statelor membre. Având în vedere acest aspect, punerea în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor necesită transpunerea la nivel național a strategiilor stabilite la nivelul UE. Din acest motiv, articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european impune statelor membre să își stabilească propriile strategii naționale pentru gestionarea integrată a frontierelor.

(d) evaluarea ciclului gestionării integrate a frontierelor

La patru ani de la adoptarea comunicării care stabilește politica strategică multianuală pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, Comisia va efectua o evaluare aprofundată a punerii în aplicare a politicii de către toate părțile interesate de la nivelul UE și de la nivel național, în vederea pregătirii următorului ciclu multianual de politică strategică.

Arhitectura Poliției de frontieră și a gărzii de coastă la nivel european

Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european creează o arhitectură cuprinzătoare pentru poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, reunind Frontex și aproximativ 50-60 de autorități ale statelor membre competente în ceea ce privește gestionarea frontierelor (inclusiv garda de coastă atunci când efectuează sarcini de supraveghere a frontierelor) și returnarea. De asemenea, regulamentul însărcinează poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european să asigure punerea în aplicare eficace a GEIF în spiritul responsabilității comune. Exploatarea întregului potențial al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european ar conduce la o schimbare reală și necesară pe teren. În acest scop, UE și statele membre ar trebui să utilizeze în mod colectiv această nouă arhitectură și să consolideze structurile de guvernanță ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, optimizând în același timp noile sale capacități operaționale printr-o coordonare mai bună și mai rapidă la nivelul UE.

Structura de guvernanță a Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european trebuie să garanteze că activitățile Frontex și ale autorităților naționale de poliție de frontieră și gardă de coastă sunt pe deplin aliniate la obiectivele politice ale UE în ceea ce privește gestionarea frontierelor și a migrației, precum și că acestea urmează direcția politică legată de securitatea internă.

Statelor membre le revin în continuare responsabilitatea principală și competența pentru gestionarea frontierelor lor. Datorită noului său mandat, Frontex deține în prezent un rol central în cadrul Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european prin consolidarea, evaluarea și coordonarea acțiunilor statelor membre și prin instituirea de capacități europene.

Încă de la crearea sa, poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european au oferit un cadru pentru schimbul de informații și cooperarea operațională nu numai între Frontex și statele membre, ci și între diferitele autorități ale statelor membre care acționează în calitate de componente naționale. Începând din 2019, aceste instrumente au fost completate cu posibilitatea de a sprijini statele membre într-un mod mai eficace prin intermediul forței operaționale proprii a agenției, corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european. Corpul permanent este desfășurat sub comanda și controlul statului membru gazdă. În ceea ce privește aspectele tehnologice, Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european a adus noi îmbunătățiri pentru buna funcționare a Poliției de frontieră și a gărzii de coastă la nivel european, și anume integrarea deplină a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), pentru a asigura conștientizarea situației și schimbul eficace de informații și planificarea integrată, acoperind dezvoltarea operațională, dezvoltarea pentru situații neprevăzute și dezvoltarea capabilităților, toate acestea fiind coordonate la nivel central și sprijinite de Frontex. De asemenea, agenția inițiază, coordonează și sprijină multe alte procese (de exemplu, standardizarea echipamentelor tehnice și schimbul de informații), cu scopul de a consolida în continuare poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de a facilita activitatea zilnică a polițiștilor de frontieră din UE.

Figura 2: Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european

Comisia are, de asemenea, un rol operațional în ceea ce privește unele aspecte ale punerii în aplicare a GEIF, în special în ceea ce privește finanțarea din partea UE, mecanismul de evaluare Schengen și coordonarea cooperării interinstituționale în hotspoturi. Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european subliniază, de asemenea, importanța altor părți interesate europene, în special a agențiilor descentralizate ale UE [eu-LISA, Europol, Agenția Uniunii Europene pentru Azil și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)]. Cooperarea strânsă a acestor părți interesate cu Frontex și cu autoritățile competente ale statelor membre este esențială pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a GEIF. La nivel național, o gamă largă de autorități (vamale, de aplicare a legii, de sănătate publică) cooperează cu componentele naționale ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european pentru a asigura o punere în aplicare eficace a GEIF în domeniile lor corespunzătoare de competență.

3.Provocări strategice pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor

În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, punctul de plecare pentru ciclul strategic este identificarea provocărilor în domeniul gestionării frontierelor și al returnării care trebuie abordate într-un mod coerent, integrat și sistematic. În acest context, Frontex, în strânsă consultare cu statele membre, a elaborat o primă analiză strategică a riscurilor pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor, care acoperă o perioadă de 10 ani 3 .

Principalele provocări identificate în analiza strategică a riscurilor din 2020 sunt:

Pentru frontierele externe:

a)o creștere a presiunii prin intermediul criminalității transfrontaliere 4 , al terorismului și al amenințărilor de natură hibridă;

b)necesitatea de a aborda creșterea fluxurilor de pasageri și de mărfuri prin îmbunătățirea colectării datelor, a gestionării riscurilor și a interoperabilității;

c)digitalizarea gestionării integrate a frontierelor, prin implementarea Sistemului de intrare/ieșire, a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile, a Sistemului de informații Schengen reînnoit și a Sistemului de informații privind vizele reînnoit;

d)provocări în ceea ce privește transporturile maritim, terestru și aerian, inclusiv:

I.atacuri cibernetice și teroriste sofisticate împotriva pasagerilor, a navelor, a mărfurilor periculoase și a infrastructurii maritime critice la nivel internațional/intern;

II.intensificarea migrației internaționale, a fluxurilor migratorii secundare (în interiorul UE) și a activităților transfrontaliere de contrabandă și

III.impactul intensității zborurilor low-cost asupra capacității anumitor aeroporturi din UE de a face față problemelor legate de gestionarea integrată a frontierelor;

e)intensificarea fluxurilor de contrabandă ilicite care afectează securitatea internă și externă a UE;

f)infractorii cibernetici își vor demonstra în permanență flexibilitatea și reziliența, dar se vor baza, de asemenea, pe modurile de operare existente care vizează vulnerabilitățile cunoscute și victime noi. Aceștia vor încerca să beneficieze de transferul masiv al activităților desfășurate anterior offline către mediul online, astfel cum s-a întâmplat în timpul pandemiei de COVID-19;

g)pentru a facilita trecerea legală a frontierei, inclusiv în beneficiul turismului și al comerțului, autoritățile de control la frontieră trebuie să utilizeze în mod optim tehnologiile de identificare neintruzive (de exemplu, amprentele digitale, recunoașterea facială), respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal în acest sens. Accesul la astfel de informații va trebui să se realizeze prin intermediul echipamentelor portabile pentru a permite consultările bazelor de date și controalele de securitate necesare;

h)în ceea ce privește terorismul și amenințările hibride, diverse provocări sunt legate de schimbul de informații în timp util pentru a îmbunătăți verificările și răspunsul rapid, iar poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european pot contribui prin accesul polițiștilor de frontieră la Sistemul de informații Schengen (SIS), la Sistemul de intrare/ieșire (EES), la Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și prin interoperabilitatea dintre sistemele de informații ale UE, inclusiv portalul european de căutare;

Pentru migrație și returnare:

a)pentru a evita o situație în care state membre sau secțiuni de frontieră individuale sunt copleșite de presiuni considerabile, este necesar un răspuns bine coordonat, cu măsuri adecvate în zona prefrontalieră și, dacă este necesar, creșteri corespunzătoare ale capacităților operaționale în secțiunile de frontieră afectate;

b)măsurile de securitate la frontiera externă și în spațiul Schengen trebuie să fie echilibrate cu necesitatea de a asigura fluxuri de pasageri neîngrădite;

c)importanța activităților de returnare ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european este în creștere, Frontex putând deveni componenta operațională a sistemului de returnare al UE, facilitând marea majoritate a returnărilor;

d)activitățile de returnare ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european trebuie consolidate prin digitalizare, și anume prin utilizarea aplicației Frontex pentru returnări și a sistemelor informatice naționale de gestionare a returnărilor, bazate pe modelul pentru sistemele de gestionare a cazurilor de returnare, dezvoltat de agenție.

Pandemiile: 

e)identificate în analiza Frontex din 2020 ca fiind o provocare majoră pentru GEIF, deoarece potențialul lor de a se transforma dintr-o amenințare latentă într-o amenințare evidentă se poate concretiza rapid, astfel cum a demonstrat pandemia de COVID-19;

f)polițiștii de frontieră din prima linie interacționează cu călătorii și manipulează bagajele și mărfurile, ceea ce ar putea duce la expunerea la toxine, agenți patogeni etc. Pentru a atenua acest aspect, trebuie să se asigure un mediu sigur pentru polițiștii de frontieră, iar autoritățile trebuie să țină seama de riscul pentru sănătate aferent activităților de gestionare a frontierelor.

Aceste provocări identificate în analiza riscurilor efectuată de Frontex în 2020 au fost confirmate și completate de evenimente care au avut loc de atunci. În special, situația de la frontiera UE-Belarus din 2021 a demonstrat modul în care instrumentalizarea migrației poate crea o amenințare hibridă la frontierele UE, care pot fi din ce în ce mai afectate de operațiuni hibride menite să promoveze agendele de politică externă și de securitate ale anumitor țări terțe din vecinătatea UE și dincolo de aceasta. Amenințările de natură hibridă implică necesitatea de a se angaja în cooperare și schimb de informații (interinstituțional, cu statele membre și cu instituțiile și organismele UE) pentru a identifica din timp amenințările hibride în mai multe domenii – și intenția lor strategică.

De asemenea, invadarea Ucrainei de către Rusia, în urma căreia peste 5,9 milioane de persoane au fugit în UE până în prezent, a ilustrat provocările cu care se confruntă GEIF. O escaladare semnificativă a agresiunii militare exercitată de forțele ruse ar putea determina deplasări suplimentare pe scară largă ale populației în afara Ucrainei. În această perspectivă, Frontex oferă sprijin statelor membre în cauză și țărilor terțe afectate. De asemenea, Frontex se pregătește pentru noi mobilizări pentru a asigura o capacitate suficientă pentru efectuarea verificărilor la frontiere în conformitate cu cerințele dreptului Uniunii pentru toate persoanele care trec frontierele dintre Ucraina și UE.

4.Principiile care stau la baza gestionării europene integrate a frontierelor

Politica strategică multianuală trebuie să fie ghidată de principiile și conceptele principale ale gestionării europene integrate a frontierelor care decurg direct din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și au drept obiectiv să permită Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european să opereze în mod eficace și în deplină conformitate cu cadrul juridic.

Responsabilitate comună, obligația de a coopera cu bună credință și obligația de a face schimb de informații

În conformitate cu Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, punerea în aplicare a GEIF este o responsabilitate comună a autorităților statelor membre responsabile cu gestionarea frontierelor și returnarea și a Frontex, acestea formând împreună poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Aceasta este piatra de temelie a arhitecturii Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și o traducere operațională a competenței partajate a UE și a statelor membre pentru punerea în aplicare a gestionării integrate a frontierelor externe ale UE, astfel cum se prevede în tratat. Responsabilitatea comună este completată de obligația subiacentă a tuturor actorilor din cadrul Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european (Frontex și autoritățile naționale) de a coopera cu bună credință, precum și de obligația generală de a face schimb de informații în cadrul comunității Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european.

Disponibilitatea constantă de a răspunde amenințărilor emergente

Punerea în aplicare a GEIF ar trebui să ofere instrumentele necesare pentru a răspunde tuturor amenințărilor emergente posibile la frontierele externe și pentru a le gestiona. Trebuie să existe o disponibilitate constantă la nivelul UE și la nivel național pentru a gestiona orice aflux masiv de migranți aflați în situație ilegală care trec ilegal frontierele externe. În acest scop, această abordare integrată ar trebui să cuprindă planuri pentru situații neprevăzute cuprinzătoare, testate și actualizate în mod constant, inclusiv utilizarea capacităților și a instrumentelor UE și naționale, de exemplu, intervențiile rapide la frontieră, echipele de sprijin pentru gestionarea migrației, echipele de intervenție pentru returnare și utilizarea integrală a abordării-hotspot. Planurile pentru situații neprevăzute ar trebui să faciliteze punerea în aplicare efectivă a măsurilor în orice situație care necesită acțiuni urgente la frontierele externe și, dacă este necesar, atunci când au loc intervenții în sprijinul returnărilor.

Frontex trebuie să efectueze exerciții de reacție rapidă anuale care să permită testarea periodică a procedurilor și mecanismelor relevante pentru a asigura disponibilitatea deplină a capacității de reacție rapidă de a sprijini statele membre într-o criză viitoare.

O mai bună coordonare și o planificare integrată

Funcționarea cu succes a Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european se bazează pe un sistem bine stabilit de coordonare, comunicare și planificare între componentele europene (Frontex) și cele naționale (autoritățile naționale responsabile de gestionarea integrată a frontierelor sau implicate în aceasta). Un obiectiv important este dezvoltarea unei utilizări flexibile și integrate a informațiilor, a capacităților combinate și a sistemelor și instrumentelor interoperabile la nivelul UE și la nivel național. O cerință esențială pentru ca această nouă structură europeană să funcționeze este existența unor sisteme naționale clare de coordonare, comunicare și planificare pentru a garanta cooperarea funcțională cu agenția și între autoritățile naționale implicate în gestionarea integrată a frontierelor. Ar trebui să existe o autoritate națională principală la nivel național responsabilă de coordonarea gestionării integrate a frontierelor și un punct de contact unic național pentru toate aspectele legate de activitățile agenției. Un concept național de gestionare integrată a frontierelor va contribui la asigurarea unei coordonări eficiente între autoritatea națională principală și toate autoritățile naționale cu responsabilități în ceea ce privește gestionarea frontierelor. Pentru a asigura o disponibilitate constantă la nivelul UE și la nivel național, GEIF necesită o planificare integrată între statele membre și agenție. Acest lucru este necesar pentru pregătirea răspunsurilor la provocările de la frontierele externe, pentru planificarea pentru situații neprevăzute și pentru coordonarea dezvoltării pe termen lung a capacităților, atât în ceea ce privește recrutarea și formarea, cât și achiziționarea și dezvoltarea de echipamente. Prin urmare, dezvoltarea capacităților la nivel național și la nivelul agenției trebuie să aibă un caracter continuu, luând în considerare planificarea pe termen scurt, mediu și lung, și să fie în concordanță cu planificarea pentru situații de urgență.

Conștientizarea cuprinzătoare a situației

Conștientizarea cuprinzătoare și în timp aproape real a situațiilor predominante și previzibile, acoperind aproape toate funcțiile GIF și toate nivelurile modelului de control al accesului pe patru niveluri 5 , reprezintă o piatră de temelie pentru răspunsul corect și în timp util la diferite situații. Un tablou situațional european cuprinzător ar trebui menținut de agenție la nivelul UE și de statele membre la nivel național, pentru a garanta o reacție eficace și rapidă a Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european la amenințările emergente. Acesta ar trebui să contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea promptitudinii și a eficacității activităților operaționale ale altor autorități naționale și agenții ale UE care își îndeplinesc sarcinile la frontiere și în spațiul Schengen. Ca bază principală pentru tabloul situațional al GIF, EUROSUR ar trebui să fie pus în aplicare în mod eficace și dezvoltat în continuare. Acest lucru este deosebit de important deoarece Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european a introdus noi caracteristici ale EUROSUR, care ar trebui să ducă la îmbunătățirea conștientizării situației și a capacităților de reacție ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și la optimizarea cooperării operaționale între statele membre și Frontex.

Standardele tehnice ale GEIF

Pentru a asigura eficacitatea acțiunilor întreprinse de statele membre și de Frontex la frontierele externe, Frontex, statele membre și Comisia ar trebui să elaboreze împreună standarde tehnice pentru schimbul de informații și pentru echipamentele necesare, astfel cum se prevede la articolele 16 și, respectiv, 64 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Odată instituită, poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european au obligația de a achiziționa și a utiliza echipamentele și de a furniza informațiile necesare în conformitate cu standardele tehnice.

Sunt necesare standarde tehnice pentru schimbul de informații, astfel încât informațiile și datele furnizate de statele membre și Frontex să poată fi comparate și analizate cu ușurință. Acest lucru este esențial pentru o mai bună conștientizare a situației, în special pentru a completa tabloul situațional EUROSUR și a spori capacitatea de reacție la situațiile de la frontierele externe.

Principii similare se aplică standardelor tehnice pentru rezerva de echipamente tehnice compusă din echipamente deținute de statele membre sau de Frontex, pe de o parte, și echipamentelor deținute în coproprietate de statele membre și Frontex pentru activitățile sale operaționale, pe de altă parte. Prin urmare, este necesar să se asigure interoperabilitatea și compatibilitatea echipamentelor din rezerva de echipamente tehnice, astfel încât acestea să poată funcționa în același mediu operațional cu alte echipamente în îndeplinirea sarcinilor lor, în conformitate cu cerințele specifice și în diferite scenarii operaționale. Înlocuirea unui echipament cu altul ar trebui să se efectueze rapid și fără sincope, pentru a nu limita rezultatul activităților operaționale.

Aceste standarde vor contribui, de asemenea, la facilitarea creării unei baze tehnologice și industriale europene pentru GIF, care ar putea reduce dependențele nedorite de țări din afara Europei.

Cultura comună a polițiștilor de frontieră și nivelul ridicat de profesionalism

Gestionarea europeană integrată a frontierelor este un concept care necesită un grad înalt de specializare și profesionalism. Prin diferitele sale activități, inclusiv formare, poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să promoveze înțelegerea reciprocă și o cultură comună pentru polițiștii de frontieră, bazată pe valorile europene consacrate în tratate.

În general, persoanele care îndeplinesc sarcini de poliție de frontieră la nivel european și sarcini legate de returnare ar trebui să fie profesioniști special instruiți în domeniul controlului la frontiere, cu înalte valori etice și care să respecte cele mai înalte standarde de integritate. Aceștia ar trebui să provină din cadrul autorităților competente de control la frontiere sau de aplicare a legii care au un cod de conduită solid. Nu este permisă nicio excepție în ceea ce privește sarcinile care necesită utilizarea datelor cu caracter personal, consultarea registrelor confidențiale sau în cazul actelor care necesită utilizarea de competențe executive, în conformitate cu legislația UE sau cea națională. Autoritățile competente ar trebui să fie pe deplin responsabile de toate acțiunile de control la frontiere în toate circumstanțele. Nu este posibilă externalizarea responsabilității pentru sarcinile de control la frontieră – controlul la frontiere este, prin natura sa, o sarcină a autorităților de aplicare a legii. În conformitate cu legislația națională, capacitățile și mijloacele militare pot fi utilizate atunci când se solicită acordarea de asistență autorităților competente de poliție de frontieră, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prealabile necesare menționate mai sus.

Integritatea funcțională

Astfel cum se prevede în Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, autorităților naționale de gestionare a frontierelor din statele membre le revine în continuare responsabilitatea principală pentru gestionarea secțiunilor lor de frontiere externe. Același principiu ar trebui să se aplice punerii în aplicare a politicii de returnare a UE. Gestionarea europeană integrată a frontierelor este un instrument în cadrul căruia unele responsabilități există la nivel național, iar cele ale agenției sunt limitate în comparație cu cele ale autorităților naționale. Aceste domenii care fac obiectul politicilor naționale se referă, de exemplu, la măsuri în cadrul spațiului Schengen (de exemplu, controale polițienești, gestionarea migrației și reintroducerea controalelor la frontierele interne) și la combaterea criminalității organizate transfrontaliere la frontierele externe. Prin urmare, aceste teme și funcții ar trebui abordate mai detaliat și într-o manieră unitară în strategiile naționale de gestionare integrată a frontierelor.

5.Priorități de politică și orientări strategice pentru componentele gestionării europene integrate a frontierelor

Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european enumeră 15 componente pentru instituirea gestionării europene integrate a frontierelor. Dintre acestea, 12 componente tematice includ controlul la frontiere, căutarea și salvarea în situații care pot apărea în cursul operațiunilor de supraveghere a frontierelor maritime, analiza de risc, cooperarea interinstituțională la nivel național și la nivelul UE, cooperarea între statele membre și cu agenția, cooperarea cu țările terțe, returnările și alte măsuri în interiorul spațiului Schengen, un mecanism de control al calității Schengen și mecanisme de solidaritate, în special instrumentele de finanțare ale UE. În plus, sunt identificate trei componente generale: drepturile fundamentale; cercetarea și inovarea; educația și formarea. Printre acestea, protecția drepturilor fundamentale este deosebit de importantă pentru a se asigura că politica eficace de control la frontiere și de returnare este în conformitate cu obligațiile și valorile internaționale ale UE și ale statelor membre.

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european specifică faptul că obiectivul politicii strategice multianuale pentru GEIF este dea stabili „prioritățile de politică” și de a oferi „orientări strategice pentru o perioadă de cinci ani în legătură cu componentele [GEIF] prevăzute la articolul 3” [din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european]. În acest context, Comisia propune prin prezentul document, în vederea analizei de către Parlamentul European și Consiliu, următoarele orientări pentru dezvoltarea politicii strategice multianuale în legătură cu cele 15 componente ale gestionării europene integrate a frontierelor.

Priorități de politică

Controlul la frontiere bazat pe analiza de risc (verificări la punctele de trecere a frontierei și supravegherea frontierelor între punctele de trecere a frontierei) se află în centrul gestionării europene integrate a frontierelor. Frontex și autoritățile de gestionare a frontierelor din statele membre, care formează împreună poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, ar trebui să dispună de capacitatea juridică, instituțională, administrativă și operațională și de resursele necesare pentru a efectua controale la frontiere eficace și eficiente în toate circumstanțele. Pentru a consolida securitatea internă a UE și a cetățenilor săi, controlul la frontiere previne trecerea neautorizată a frontierelor externe de către migranții aflați în situație ilegală. De asemenea, acesta facilitează trecerea legală a frontierei de către cetățeni și traficul transfrontalier. În același timp, controlul la frontiere contribuie la prevenirea și combaterea diferitelor forme de criminalitate transfrontalieră. Controlul la frontiere ar trebui efectuat într-un mod care respectă drepturile tuturor persoanelor, indiferent dacă acestea solicită sau nu protecție. Persoanele care solicită protecție trebuie să aibă acces la proceduri, iar persoanele care nu solicită protecție trebuie, de asemenea, să fie protejate împotriva nereturnării. Controlul la frontiere cuprinde, de asemenea, măsuri în zona de frontieră în ceea ce privește persoanele care au trecut frontierele externe în afara punctelor de trecere a frontierei (și anume, măsuri de screening în temeiul legislației naționale sau etapa de screening în temeiul normelor UE, odată adoptate).

Orientări strategice

1.Statele membre ar trebui să aibă capacitatea juridică, structurală, administrativă și tehnică de a efectua verificări la frontieră în conformitate cu Codul frontierelor Schengen 7 și de a facilita trecerea legală a frontierei de către cetățeni și vehicule. Numărul de puncte de trecere a frontierei la frontierele externe ar trebui să reflecte nevoile legate de relațiile cu țările terțe pentru a se asigura că respectivul control la frontiere nu reprezintă o barieră în calea schimburilor comerciale, sociale și culturale sau a cooperării transfrontaliere. Cu toate acestea, ar trebui să țină seama, de asemenea, de capacitățile disponibile (resurse și infrastructură) și de tendințele în materie de provocări (cum ar fi instrumentalizarea migranților).

2.Statele membre ar trebui să garanteze trecerea în siguranță și neîngrădită a frontierei de către pasageri și vehicule la punctele de trecere a frontierei.

3.Colectarea în avans a informațiilor pentru funcția de verificare la frontieră (informații înainte de sosire ca element central al funcției de verificare la frontieră) ar trebui dezvoltată în continuare prin utilizarea eficace a datelor din Sistemul de informații prealabile privind pasagerii (APIS) și din registrul cu numele pasagerilor (PNR).

4.Procedura de verificare la frontieră ar trebui să fie îmbunătățită și optimizată prin punerea în aplicare cuprinzătoare a sistemelor informatice la scară largă noi și reînnoite ale UE (EES, ETIAS, VIS, Eurodac și SIS) și prin interoperabilitatea acestora. Acest lucru va spori cantitatea și calitatea informațiilor disponibile în scopul verificărilor la frontieră. În plus, odată cu o posibilă digitalizare viitoare a documentelor de călătorie, trecerea frontierei poate fi îmbunătățită și mai mult.

5.Ar trebui menținută o conștientizare fiabilă și cuprinzătoare a situației de la frontiere la toate nivelurile, pentru a se garanta o bună capacitate de a lua măsurile necesare la nivel european și național. Un tablou situațional european cuprinzător, în timp aproape real, ar trebui menținut, partajat și dezvoltat în continuare la nivelul UE și la nivel național, conform cadrului legislativ și nevoilor operaționale.

6.Conștientizarea continuă a situației (24/7) ar trebui să constituie baza pentru o capacitate de reacție adecvată pentru a răspunde în mod corespunzător la toate incidentele de la frontieră, la schimbările imprevizibile la frontierele externe și la situațiile de imigrație ilegală la scară largă; această capacitate ar trebui asigurată în toate circumstanțele la nivelul UE și la nivel național. Capacitatea la nivel național și la nivelul UE ar trebui dezvoltată pentru a consolida rapid controlul la frontiere, în cazul în care acest lucru este necesar, la orice punct de trecere a frontierei și în orice secțiune a frontierelor externe. Capacitatea de reacție și planurile pentru situații neprevăzute ar trebui să fie testate periodic și dezvoltate în continuare, în special în cazul instrumentalizării migranților.

7.Un sistem integrat de supraveghere a frontierelor bazat pe analiza de risc ar trebui să aibă o capacitate stabilă (organizațională, administrativă și tehnică) și o disponibilitate permanentă. Scopul este de a preveni și a detecta trecerile neautorizate ale frontierei, de a reține persoane și de a intercepta mijloacele de transport, cum ar fi navele care au trecut ilegal frontiera, de a combate criminalitatea transfrontalieră, cum ar fi contrabanda, traficul de persoane și terorismul, precum și de a răspunde amenințărilor de natură hibridă.

8.Activitățile de supraveghere la fiecare secțiune de frontieră externă ar trebui să corespundă nivelului de impact care i-a fost atribuit, utilizând sisteme integrate de supraveghere, echipamente mobile și patrule (unități) mobile, precum și rezultatele analizei de risc. Nivelurile de impact ar trebui identificate în mod armonizat în întreaga UE.

9.Frontiera externă ar trebui monitorizată în mod constant (24/7). Ar trebui desfășurate activități de supraveghere la frontiere și în zonele prefrontaliere, utilizând diverse instrumente, cu scopul de a institui un mecanism de alertă timpurie, de a face schimb de informații operative și de a îmbunătăți capacitatea de reacție.

10.Sistemele integrate naționale de supraveghere ar trebui să fie sprijinite de capacități de supraveghere europene comune și interoperabile. Supravegherea frontierelor (inclusiv în zonele prefrontaliere) ar trebui organizată în conformitate cu Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și cu Codul frontierelor Schengen. În cazul în care mai multe servicii sunt implicate în supravegherea frontierelor la nivel național, statele membre în cauză ar trebui să identifice autoritatea națională competentă responsabilă de supravegherea generală și mecanismele necesare de comandă, cooperare și coordonare și să se asigure că responsabilitățile diferitelor organisme și agenții sunt reglementate prin legislație sau prin acorduri de cooperare. Capacitățile naționale de supraveghere deținute de diferite autorități ar trebui să funcționeze în conformitate cu Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și cu Manualul EUROSUR actualizat.

11.La nivelul UE și la nivel național, datele colectate de diferite autorități ar trebui transmise prin intermediul centrului național de coordonare corespunzător, dacă aceste date sunt necesare pentru autoritățile din alte state membre.

12.Sistemul de supraveghere a frontierelor maritime trebuie să fie în măsură să detecteze, să identifice și, dacă este necesar, să urmărească și să intercepteze toate navele care intră în apele teritoriale și să contribuie la asigurarea protecției și la salvarea vieților omenești pe mare în orice condiții meteorologice. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim capacitățile de supraveghere oferite de agenție pentru a stimula și a optimiza capacitățile naționale și gradul general de conștientizare a situației.

13.Sistemul de supraveghere a frontierelor terestre trebuie să fie în măsură, în orice circumstanță, să prezinte toate trecerile neautorizate ale frontierei și să intercepteze persoanele care trec ilegal frontiera în zone cu risc ridicat. Sistemele de supraveghere a frontierelor terestre ar putea include drone, senzori de mișcare și unități mobile. Utilizarea unor astfel de mijloace tehnice, în special a oricăror tehnologii capabile să colecteze date cu caracter personal, trebuie să se bazeze pe dispoziții clar definite din legislația UE și din cea națională, inclusiv cu privire la protecția datelor cu caracter personal, și să fie realizată în conformitate cu acestea.

14.Supravegherea frontierelor ar trebui să fie completată cu procedura de screening aplicată persoanelor care au trecut frontiera externă fără să fi făcut obiectul verificărilor la frontiere. Procedura de screening are drept obiectiv identificarea persoanelor, efectuarea de controale de securitate și sanitare și îndrumarea persoanelor supuse procedurii de screening către procedurile corespunzătoare.

15.Capacitatea de combatere a criminalității transfrontaliere și a terorismului la frontierele externe ar trebui consolidată la nivelul UE și la nivel național. Prin aceasta, autoritățile competente de control la frontieră, în cooperare cu alte autorități relevante de aplicare a legii, pot contribui la detectarea și prevenirea criminalității transfrontaliere la frontierele externe, în special la detectarea luptătorilor teroriști străini sau a autorilor infracțiunilor transfrontaliere, cum ar fi persoanele care introduc ilegal migranți.

16.Polițiștii de frontieră ar trebui, de asemenea, să fie pregătiți să identifice și să ofere asistență inițială victimelor criminalității, în special victimelor traficului de persoane, și să le îndrume către serviciile corespunzătoare.

17.Polițiștii de frontieră ar trebui să dispună de capacități, mecanisme și proceduri suficiente pentru identificarea persoanelor vulnerabile și a minorilor neînsoțiți, precum și pentru identificarea persoanelor care au nevoie de protecție internațională sau doresc să solicite protecție internațională, astfel încât aceste persoane să poată fi îndrumate către procedurile și autoritățile relevante.

Priorități de politică

Protecția și salvarea de vieți omenești la frontierele externe reprezintă o prioritate în ceea ce privește gestionarea europeană integrată a frontierelor. Capacitatea și disponibilitatea operațională de a desfășura operațiuni de căutare și de salvare, precum și cooperarea între toate părțile implicate ar trebui să constituie o parte importantă și integrantă a operațiunilor de supraveghere a frontierelor maritime la frontierele maritime externe.

Orientări strategice

1.Cooperarea între autoritățile de căutare și de salvare ale statelor membre și cu alte autorități care ar putea fi implicate în operațiuni de căutare și de salvare ar trebui intensificată, inclusiv prin intermediul Grupului european de contact privind operațiunile de căutare și salvare. Scopul este acela de a reduce numărul deceselor pe mare, de a menține siguranța navigației și de a asigura o gestionare eficace a migrației, în conformitate cu obligațiile legale relevante și cu Recomandarea (UE) 2020/1365 a Comisiei 9 .

2.Responsabilitatea statelor membre în materie de căutare și salvare ar trebui să fie pe deplin luată în considerare în toate etapele planificării operative și ale punerii în aplicare a operațiunilor de supraveghere a frontierelor maritime de către agenție și statele membre. Ar trebui instituite și testate periodic mecanisme standardizate și proceduri standard de operare cu autoritățile de căutare și salvare ale statelor membre (centrul de coordonare a operațiunilor de salvare pe mare), cu centrul național de coordonare (CNC) și cu centrul internațional de coordonare. Toate patrulele și activele tehnice care participă la supravegherea frontierelor maritime, inclusiv în cadrul operațiunilor comune sau al intervențiilor rapide la frontierele maritime, coordonate de Frontex, ar trebui să fie instruite în mod adecvat și echipate în mod corespunzător pentru posibile intervenții de căutare și salvare, precum și să dețină capacitățile necesare pentru a acționa în calitate de coordonatori la fața locului, dacă este necesar.

3.Capacitatea de a sprijini intervențiile de căutare și salvare ar trebui consolidată în continuare prin asigurarea formării necesare pentru personalul care participă la operațiunile de supraveghere a frontierelor maritime la nivelul UE și la nivel național. Agenția ar trebui să ofere mai mult sprijin operațional și tehnic în concordanță cu sfera de competență a UE, precum și să trimită active maritime statelor membre, pentru a le îmbunătăți capacitățile, contribuind astfel la salvarea de vieți omenești pe mare.

4.Capacitatea EUROSUR de a sprijini operațiunile de căutare și salvare și salvarea de vieți omenești pe mare în situații care pot apărea în cursul operațiunilor de supraveghere a frontierelor maritime ar trebui să fie pe deplin implementată și aplicată în conformitate cu Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/581 al Comisiei 10 .

Priorități de politică

Gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui să se bazeze pe o analiză de risc. Ar trebui să fie disponibile analize de risc fiabile, cuprinzătoare și integrate la nivelul UE și la nivel național, care să fie utilizate pentru planificarea politică, strategică și operațională și pentru luarea deciziilor. Analiza de risc ar trebui să furnizeze rezultate analitice și recomandări pentru concepte și acțiuni concrete (juridice, tehnice, operaționale) pentru a atenua în timp util riscurile și vulnerabilitățile actuale și potențiale care acoperă întregul domeniu de aplicare al GIF la nivelul UE și la nivel național.

Orientări strategice

1.Modelul european comun de analiză integrată a riscului, astfel cum a fost adoptat de Consiliul de administrație al Frontex 12 , trebuie actualizat periodic și aplicat la nivelul UE și la nivel național.

2.Pentru a sprijini acțiunile concertate ale UE de îmbunătățire a gestionării frontierelor externe și de menținere a securității interne, statele membre ar trebui să instituie capacitatea națională necesară (organizațională, administrativă și tehnică) pentru a efectua analize de risc și evaluări ale vulnerabilității unitare. Produsele și procedurile aferente analizei de risc furnizate de Frontex ar trebui să fie integrate în procesul național de elaborare a analizei de risc pentru gestionarea integrată a frontierelor, care să acopere toate nivelurile modelului de control al accesului pe patru niveluri.

3.Structurile specializate pentru analiza de risc, abilitate să colecteze și să compileze date relevante de la toate instituțiile naționale implicate în gestionarea integrată a frontierelor, ar trebui să fie înființate și operate de un număr suficient de angajați specializați și instruiți.

4.Cooperarea dintre organismele UE și cele naționale relevante, în special între Frontex, Europol, eu-LISA, Agenția UE pentru Azil, autoritățile vamale și Comisie (inclusiv OLAF, după caz), ar trebui consolidată în continuare în domeniul analizei de risc. Scopul este de a garanta o analiză mai cuprinzătoare a riscurilor pentru integritatea frontierelor externe și pentru securitatea internă, inclusiv pentru buna funcționare a spațiului Schengen. Ar trebui instituită o cooperare mai strânsă între Europol și Frontex atunci când se pregătesc actualizări ale Evaluării amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană.

5.Într-un context mai strategic, analiza strategică bianuală a riscurilor este un instrument esențial care ar trebui să permită agenției să dezvolte o înțelegere pe termen lung a fluxurilor de migrație către și în interiorul UE în ceea ce privește tendințele, volumul și rutele de migrație. Aceasta va contribui, de asemenea, la identificarea provocărilor la frontierele externe și în interiorul spațiului Schengen, precum și în ceea ce privește returnările și, prin urmare, va sprijini procesul decizional politic și dezvoltarea de capacități pe termen lung. Provocările identificate ar trebui să vizeze, de asemenea, fenomenele cu o probabilitate redusă de a se produce, dar cu un impact ridicat, cum ar fi pandemiile și amenințările la adresa sănătății care rezultă din acestea. Cea mai recentă analiză disponibilă ar trebui să se reflecte în punerea în aplicare a ciclului multianual de politică strategică pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor.

6.Deși evaluările riscurilor ar trebui să fie întotdeauna efectuate anterior și în timpul activităților operaționale comune coordonate de Frontex, agenția ar trebui să își dezvolte în continuare capacitatea de a pune la dispoziție produse ad-hoc ale analizei de risc, care să acopere amenințările emergente și să sprijine procesele de gestionare a crizelor.

7.Agenția ar trebui să își consolideze în continuare capacitatea de prognoză prin utilizarea unor surse cât mai ample posibil de informații fiabile și relevante necesare.

8.Ar trebui instituit un mecanism oficial pentru schimbul de informații și de date operative cu țările terțe, în special cu potențialele țări de origine și cu țările de tranzit relevante, în conformitate cu Regulamentul privind poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și cu respectarea deplină a cerințelor legislației UE privind protecția datelor. Acesta ar trebui menținut și dezvoltat în continuare de statele membre și Frontex pentru a îmbunătăți analiza de risc și acțiunile operaționale mai bine direcționate.

Priorități de politică

Capacitățile europene și naționale ar trebui să fie stabilite, utilizate și dezvoltate într-un mod coordonat și integrat pentru a garanta punerea în aplicare eficientă și unitară a tuturor aspectelor gestionării europene integrate a frontierelor în toate circumstanțele și la toate nivelurile modelului de control al accesului pe patru niveluri. Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, formată din agenție și autoritățile de poliție de frontieră și cele responsabile cu returnările din statele membre, ar trebui să aibă o disponibilitate constantă și testată de a răspunde la toate incidentele posibile la frontierele externe și la noile fenomene care afectează desfășurarea procesului de control la frontiere și de returnare. Ar trebui să existe o capacitate de reacție rapidă și capacitățile necesare pentru a desfășura în mod eficace diferite tipuri de operațiuni comune la toate punctele frontierelor externe.

Orientări strategice

1.Statele membre ar trebui să instituie un mecanism național eficace de coordonare și procese de lucru pentru toate funcțiile și activitățile Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european. Statele membre ar trebui să aibă un punct de contact unic național responsabil (24/7) pentru toate aspectele legate de activitățile agenției. Punctul de contact național ar trebui să reprezinte toate autoritățile naționale implicate în gestionarea frontierelor și în returnare.

2.Conștientizarea situației, capacitatea de reacție și rolul centrului național de coordonare (CNC) ar trebui consolidate și integrate în continuare, în conformitate cu Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/581 al Comisiei. Fiecare stat membru trebuie să dispună de un centru național de coordonare pe deplin funcțional.

3.Informațiile colectate cu ajutorul instrumentelor de supraveghere, fuzionate și distribuite ulterior de centrele naționale de coordonare, ar trebui utilizate atât pentru a consolida capacitatea de reacție în timp real (de exemplu, interceptări), cât și în scopul analizei de risc.

4.Statele membre ar trebui să aloce resursele umane și financiare necesare și să fie în permanență pregătite din punct de vedere operațional pentru a-și îndeplini obligațiile de a furniza contribuții obligatorii și voluntare la capacitățile europene colective coordonate de Frontex, în special corpul permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și rezerva de echipamente tehnice.

5.Statele membre și agenția ar trebui să asigure o extindere treptată a corpului permanent pentru a-și atinge capacitatea deplină de 10 000 de ofițeri până în 2027.

6.Pentru a asigura o mai mare eficiență a agenției, Consiliul de administrație al Frontex ar trebui să adopte și să revizuiască periodic conceptul operațional pentru corpul permanent. Se vizează astfel o mai bună direcționare a punerii în aplicare a sarcinilor operative și tehnice ale agenției, în special pentru lansarea unor intervenții rapide la frontieră în situații de criză specifice, inclusiv în cazurile de instrumentalizare. Scopul este de a se asigura că trimiterea corpului permanent și a echipamentelor are loc în timp util ori de câte ori apare o astfel de criză.

7.Frontex ar trebui să îmbunătățească în continuare integrarea rezultatelor evaluării vulnerabilității în pregătire, planificarea pentru situații neprevăzute și evaluarea nevoilor. Acest lucru va asigura faptul că statele membre au capacitatea nu numai de a-și securiza frontierele externe, ci și de a contribui cu ponderea care le revine la corpul permanent, inclusiv contribuții pentru intervenții rapide și rezerva de echipamente tehnice. În cadrul acestui proces, agenția se bazează, de asemenea, pe sinergiile dintre mecanismul de evaluare Schengen și evaluarea vulnerabilității.

8.Fiecare strategie națională de gestionare integrată a frontierelor ar trebui să instituie mecanismul centralizat pentru a asigura o coordonare eficientă între autoritatea națională responsabilă cu supravegherea generală a gestionării integrate a frontierelor și toate autoritățile naționale cu responsabilități în materie de gestionare a frontierelor și autoritățile similare din alte state membre.

9.Cooperarea operațională bilaterală și multilaterală între statele membre ar trebui dezvoltată în continuare în cazul în care o astfel de cooperare este compatibilă cu sarcinile agenției. Sprijinul agenției și capacitățile și instrumentele comune europene (de exemplu EUROSUR) ar trebui utilizate integral.

10.Schimbul de informații constituie una dintre principalele componente ale cooperării operaționale între statele membre, precum și între statele membre și Frontex. Acesta trebuie realizat în mod securizat prin intermediul rețelei de comunicații dedicate, în special atunci când acest schimb vizează informații clasificate până la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL. Statele membre și Frontex trebuie să asigure protecția datelor cu caracter personal și securitatea informațiilor în orice moment, în conformitate cu legislația UE privind protecția datelor și cu normele de securitate stabilite de agenție.

11.Agenția trebuie să asigure monitorizarea și conștientizarea situației în permanență și să facă schimb de informații cu centrele naționale de coordonare utilizând EUROSUR, în special pentru a furniza rapoarte în timp real cu privire la zona de frontieră și zona prefrontalieră corespunzătoare legate de situația de criză. Atunci când gestionează datele și informațiile EUROSUR, statele membre și Frontex trebuie să se asigure că sunt instituite controale, procese și planuri de securitate, asigurând un grad adecvat de protecție.

18.Statele membre ar trebui să aibă o capacitate de găzduire testată pentru a primi sprijin prin mobilizarea corpului permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, dacă este necesar.

19.Strategia multianuală pentru dezvoltarea și achiziționarea capacităților tehnice ale agenției și planul de punere în aplicare aferent trebuie să servească drept instrument flexibil pentru a oferi soluții pe termen lung pentru dotarea corpului permanent cu mijloace tehnice, inclusiv posibilitatea activării unor opțiuni alternative pentru nevoile cele mai critice (și anume supravegherea aeriană).

20.Statele membre și agenția ar trebui să aibă o capacitate eficace de planificare, coordonare și punere în aplicare pentru a organiza operațiuni, pe baza analizei de risc, la frontierele externe și/sau în țări terțe, conform condițiilor prevăzute în Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Procesul de planificare bazat pe informații ar trebui să fie coordonat și sincronizat între agenție și statele membre, asigurând o utilizare eficace a resurselor.

21.Agenția ar trebui să dezvolte în continuare conceptul de operațiuni comune, asigurând suficientă flexibilitate și capacitatea de a aplica modele diferite, în funcție de scenariul operațional specific.

22.Conceptul de puncte focale ar trebui dezvoltat în continuare, punându-se accentul pe asigurarea unui răspuns operațional eficace, în special în zonele hotspot de la frontierele externe și punctele de trecere a frontierei, inclusiv pe un element de consolidare a capacităților.

23.Standardele tehnice elaborate de agenție pentru echipamente și pentru schimbul de informații, inclusiv pentru interconectarea sistemelor și a rețelelor, ar trebui să fie aplicate într-un mod unitar de către întreaga comunitate a Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european. Agenții Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european ar trebui să conlucreze în ceea ce privește un proces de standardizare pentru a asigura interoperabilitatea și compatibilitatea echipamentelor utilizate cu sistemele de informații și comunicații relevante și cu EUROSUR.

Priorități de politică

Gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui să se bazeze pe cooperare. Cooperarea interinstituțională ar trebui să fie bine stabilită la nivel național pentru a garanta o punere în aplicare cuprinzătoare, transsectorială, comună și eficientă din punctul de vedere al costurilor a gestionării europene integrate, inclusiv în rândul organismelor naționale responsabile cu protecția drepturilor fundamentale. Repartizarea sarcinilor, structurile de cooperare, utilizarea în comun a capacităților, canalele de comunicare și procedurile de lucru sincronizate ar trebui să fie bine definite și consolidate.

Orientări strategice

1.Cooperarea interinstituțională la nivelul UE și la nivel național între elementele constitutive ale Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și alte autorități naționale care îndeplinesc alte sarcini la frontieră ar trebui să se bazeze pe un temei juridic clar, inclusiv pe legislația națională. Acest temei juridic ar trebui să reflecte repartizarea competențelor și particularitățile administrației publice și ale cadrelor instituționale ale statului membru respectiv și ar trebui să fie pus în aplicare prin acorduri de cooperare și acțiuni concrete. Domeniile principale de cooperare sunt schimbul eficace de informații, analiza de risc comună, operațiunile comune și utilizarea în comun a capacităților europene și naționale în concordanță cu competențele acordate.

2.Întregul potențial al instrumentelor de schimb de informații existente și viitoare, în special EUROSUR, ar trebui să fie operaționale la nivelul UE și la nivel național. În acest context, ar trebui să se asigure o cooperare și o coordonare eficace în cadrul autorităților naționale care participă la activitățile Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și între acestea, precum și în cadrul Frontex. Astfel de activități de cooperare și de coordonare ar trebui prevăzute în cadrul EUROSUR, în special în cadrul fiecărui centru național de coordonare.

3.Controlul vamal nu face parte din acquis-ul Schengen și nu toate statele Schengen sunt membre ale uniunii vamale. Prin urmare, controlul vamal nu face parte în mod direct din conceptul GEIF. Cu toate acestea, autoritățile vamale și alte autorități care își desfășoară activitatea la frontierele externe sunt implicate în punerea în aplicare a GEIF prin intermediul componentei de cooperare interinstituționale. Cooperarea între polițiștii de frontieră și autoritățile vamale în calitate de parteneri strategici ar trebui dezvoltată în continuare la toate nivelurile pentru a asigura o mai bună integrare a controlului persoanelor și al bunurilor și pentru a garanta fluiditatea și securitatea trecerilor frontierei. Concret, aceasta înseamnă că ar trebui să existe un cadru juridic clar stabilit pentru cooperarea dintre polițiștii de frontieră și autoritățile vamale, care să implice o repartizare bine definită a sarcinilor, structuri funcționale de cooperare și un mediu tehnic interoperabil, asigurând o cooperare strânsă și practică la toate nivelurile. Recomandările pentru cooperarea dintre administrația vamală și polițiștii de frontieră 15 , elaborate de Comisie, ar trebui utilizate ca bază pentru dezvoltarea ulterioară a acestei cooperări. În plus, în ceea ce privește cooperarea menționată mai sus, Grupul de înțelepți însărcinați cu analiza provocărilor cu care se confruntă uniunea vamală a concluzionat că o opțiune ar putea fi implicarea autorităților vamale într-un mod mai integrat 16 .

4.Cooperarea între autoritățile de aplicare a legii și cele militare în legătură cu sprijinirea gestionării frontierelor și combaterea criminalității transfrontaliere ar trebui dezvoltată în continuare la nivel național. Acest lucru va garanta o mai bună coordonare și o utilizare eficace și eficientă din punctul de vedere al costurilor a informațiilor, a capacităților și a sistemelor. Acest lucru este necesar pentru a preveni criminalitatea transfrontalieră, terorismul și imigrația ilegală, precum și pentru a contribui la salvarea vieților migranților. Această cooperare ar trebui să se bazeze pe un temei juridic clar, pe acorduri și pe proceduri de operare standard. Autoritățile de aplicare a legii ar trebui să fie întotdeauna responsabile pentru funcțiile de control la frontieră.

Priorități de politică

Gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui să se bazeze pe cooperare. Cooperarea interinstituțională a Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european cu alte părți interesate europene ar trebui să fie bine stabilită pentru a garanta o punere în aplicare cuprinzătoare, transsectorială, comună și eficientă din punctul de vedere al costurilor a GEIF.

Orientări strategice

1.Cooperarea interinstituțională la nivelul UE ar trebui să fie operaționalizată prin acorduri de cooperare, în special prin acorduri de lucru încheiate de Frontex cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile relevante ale UE menționate la articolul 68 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Domeniile principale de cooperare sunt legate de schimbul eficace de informații, analiza de risc comună, operațiunile comune și utilizarea în comun a capacităților europene în concordanță cu competențele acordate. Conceptul de operațiuni cu scopuri multiple, bazat pe analiza de risc, la nivelul UE ar trebui dezvoltat în continuare, cu respectarea deplină a sarcinilor și responsabilităților de bază ale actorilor de la nivelul UE implicați în astfel de operațiuni.

2.Întregul potențial al instrumentelor de schimb de informații existente și viitoare, în special EUROSUR, ar trebui să fie operațional la nivelul UE. Colectarea de informații de către serviciile de fuziune EUROSUR ar trebui dezvoltată în continuare prin aplicarea acordurilor de lucru încheiate între Frontex și instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE respective, pentru a oferi statelor membre și Frontex servicii de informare cu valoare adăugată legate de GEIF.

3.Cooperarea europeană cu privire la funcțiile de gardă de coastă ar trebui dezvoltată în continuare pentru a spori conștientizarea situației maritime și capacitatea de reacție pe mare, precum și pentru a sprijini acțiuni coerente și eficiente din punctul de vedere al costurilor la nivelul UE și la nivel național. Ar trebui să fie aplicat pe scară largă un manual practic privind cooperarea europeană cu privire la funcțiile de gardă de coastă pentru a promova o punere în aplicare armonizată a acestei cooperări la nivelul UE și la nivel național 18 .

4.Interoperabilitatea dintre sistemele de informații relevante la nivelul UE (EES, ETIAS, SIS, VIS) ar trebui să fie pusă în aplicare în continuare și, dacă este necesar, dezvoltată pe mai departe pentru a garanta o utilizare mai eficace a diferitelor instrumente.

5.Conceptul de hotspot, inclusiv procedurile de operare standard ar trebui să fie puse în aplicare în cazurile în care prezintă relevanță. Toate agențiile relevante (Frontex, Agenția UE pentru Azil, Europol și FRA) ar trebui să fie în permanență pregătite să sprijine hotspoturile în concordanță cu conceptul adoptat. Statele membre ar trebui să fie pregătite din punct de vedere juridic și operațional să găzduiască sau să sprijine hotspoturile europene.

6.Coordonarea și cooperarea dintre Europol și Frontex și autoritățile naționale competente, în cadrul ciclului de politică al UE privind combaterea criminalității organizate, ar trebui consolidate în toate etapele procesului. Participarea activă a Frontex și a autorităților naționale de poliție de frontieră ar trebui să se axeze în principal pe acele zone prioritare strategice care sunt direct legate de frontierele externe și conectate la sarcinile de control la frontiere.

7.Frontex ar trebui, de asemenea, să se angajeze în relații de cooperare cu Comisia (inclusiv cu OLAF), în special pentru a oferi consultanță cu privire la elaborarea acțiunilor de gestionare a frontierelor în țări terțe și, după caz, cu statele membre și cu Serviciul European de Acțiune Externă în cadrul activităților legate de domeniul vamal, inclusiv gestionarea riscurilor și combaterea fraudei, în cazul în care aceste activități se completează reciproc.

Priorități de politică

Statele membre și agenția trebuie să coopereze cu țările terțe în scopul gestionării europene integrate a frontierelor și al politicii în domeniul migrației. Cooperarea practică în domeniul GEIF cu țările terțe la nivelul UE și la nivel național ar trebui să fie în conformitate cu politica externă și de securitate comună și să respecte pe deplin legislația UE, inclusiv drepturile fundamentale și principiul nereturnării, pentru a preveni imigrația ilegală, a consolida returnările eficace, a preveni criminalitatea transfrontalieră și a facilita călătoriile legitime.

Cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește promovarea GEIF servește în special obiectivului de consolidare a capacităților operaționale și de cooperare ale țărilor terțe în domeniul controlului la frontiere, al analizei de risc și al returnării și readmisiei. Din această perspectivă, promovarea valorilor și standardelor europene în țările terțe este esențială. Ar trebui să se acorde prioritate țărilor candidate la UE, țărilor vizate de politica de vecinătate și țărilor de origine și de tranzit pentru imigrația ilegală.

Orientări strategice

1.Cooperarea cu țările terțe în domeniul GEIF ar trebui să se bazeze pe acorduri conforme cu legislația Uniunii, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. Aceste acorduri (inclusiv acordurile privind statutul și acordurile de lucru) ar trebui să identifice organizațiile responsabile, structurile de cooperare și domeniul de aplicare al cooperării, precum și să stabilească norme privind repartizarea responsabilităților.

2.Cooperarea operațională între statele membre și țările terțe este încurajată ori de câte ori o astfel de cooperare este compatibilă cu sarcinile Frontex. Statele membre trebuie să se abțină de la orice activitate care ar putea pune în pericol funcționarea agenției sau realizarea obiectivelor sale.

3.Schimbul de informații, în special cu privire la EUROSUR, între statele membre și țările terțe ar trebui să fie asigurat în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale. În acest scop, statele membre ar trebui să urmeze Recomandarea Comisiei privind modelele de dispoziții pentru schimbul de informații în cadrul EUROSUR în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european 20 .

4.Frontex ar trebui să elaboreze o prezentare generală la nivelul UE a cooperării operaționale existente cu țările terțe în domeniul gestionării frontierelor și al returnării. Aceasta ar trebui să se bazeze pe informațiile obținute de la statele membre, de la Comisie și de la alte organisme europene.

5.Atunci când stabilesc tablouri situaționale specifice împreună cu părți terțe la EUROSUR, statele membre și Frontex ar trebui să respecte și să promoveze standardele tehnice și operaționale elaborate de Frontex pentru schimbul de informații.

6.Activitățile operaționale din țările terțe coordonate de Frontex ar trebui să fie planificate și puse în aplicare în conformitate cu acordurile privind statutul dintre UE și țara terță relevantă și/sau în conformitate cu acordurile de lucru încheiate de Frontex și de autoritățile competente din țările terțe (dacă sunt disponibile). Atât acordurile privind statutul, cât și acordurile de lucru ar trebui să se bazeze pe modelele corespunzătoare adoptate de Comisie 21 .

7.Cooperarea cu țările terțe trebuie să respecte legislația UE, inclusiv normele și standardele care fac parte din legislația UE în vigoare, chiar și atunci când cooperarea cu țările terțe are loc pe teritoriul țărilor respective. Schimburile de date cu caracter personal cu țări terțe trebuie să respecte cerințele din legislația UE privind protecția datelor.

8.Cooperarea multilaterală și regională cu țările terțe ar trebui consolidată. Centrele naționale de coordonare ale statelor membre ar trebui utilizate ca puncte de contact pentru schimbul de informații cu țările învecinate și cu alte țări relevante.

9.În cazul în care rețelele de ofițeri de legătură au un potențial identificabil de a contribui la diferite funcții legate de GIF la nivelul UE și la nivel național, acestea ar trebui să fie coordonate în mod eficace și să primească un sprijin adecvat pentru a maximiza eficacitatea și capacitățile operaționale. Canalele și formularele de cooperare și raportare ar trebui să fie clare la toate nivelurile. Ar trebui să existe o capacitate constantă și flexibilă de a mobiliza ofițeri de legătură care dispun de competențele relevante sau echipe de experți în diferite locuri, în cazul unor nevoi operaționale. Frontex ar trebui să dispună de un tablou situațional complet al diferitelor tipuri de ofițeri de legătură europeni (ofițeri de legătură ai Frontex, ofițeri de legătură europeni în materie de migrație, ofițeri de legătură europeni în materie de returnare, ofițeri de legătură ai altor agenții) și de ofițeri de legătură naționali în materie de imigrație, pe baza informațiilor furnizate de statele membre și de alte organisme europene relevante. Informațiile colectate ar trebui să îmbogățească analiza de risc și conștientizarea situației la nivelul UE și la nivel național, inclusiv tabloul informațiilor privind zonele prefrontaliere. Ofițerii de legătură ai Frontex ar trebui, de asemenea, să facă schimb de toate informațiile relevante cu delegația UE din țara lor de mobilizare, în cadrul coordonării generale a politicii UE în țara respectivă.

10.Vizitele de lucru privind consolidarea capacităților legate de GIF în țări terțe, inclusiv finanțare directă, consultanță tehnică, formare sau sprijin cu echipamente tehnice, ar trebui să fie bine coordonate și monitorizate de UE. Frontex ar trebui să continue punerea în aplicare a proiectelor și programelor de consolidare a capacităților legate de GIF finanțate de UE în țările candidate la UE și în alte țări terțe prioritare, în special în scopul consolidării capacităților țărilor terțe în domeniul controlului la frontiere, al analizei de risc și al returnării și readmisiei. Frontex ar trebui, de asemenea, să coopereze îndeaproape cu alți parteneri de implementare ai Comisiei în ceea ce privește consultanța pe tot parcursul punerii în aplicare a acțiunilor de gestionare a frontierelor în țările vizate de politica de vecinătate și în alte țări terțe prioritare. Proiectele conduse de statele membre ar trebui puse în aplicare în strânsă cooperare cu Frontex; expertiza agenției ar trebui utilizată la întregul său potențial în toate etapele proiectelor. Agenția ar trebui, de asemenea, să elaboreze o imagine de ansamblu cuprinzătoare a proiectelor de consolidare a capacităților legate de GIF, în curs și planificate, și a vizitelor de lucru în țări terțe.

11.Cooperarea între misiunile civile din cadrul politicii de securitate și apărare comune care au o componentă de gestionare a frontierelor și Frontex ar trebui dezvoltată în continuare pentru a asigura conștientizarea situației și a sprijini analiza de risc și promovarea standardelor GEIF.

Priorități de politică

Continuitatea operațională și interoperabilitatea între controlul la frontierele externe și măsurile tehnice și operaționale din spațiul Schengen ar trebui să fie bine stabilite pentru a garanta combaterea eficace a deplasărilor secundare neautorizate, a migrației ilegale și a criminalității transfrontaliere legate de frontierele externe.

Capacitatea națională (disponibilitatea) este instituită pentru a intensifica verificările polițienești legate de migrația ilegală în interiorul teritoriului, inclusiv în zonele de frontieră interioară, cu sprijinul altor măsuri alternative pe care statele membre le au la dispoziție, limitând astfel necesitatea reintroducerii controalelor la frontierele interne.

Orientări strategice

1.Atât la nivelul UE, cât și la nivel național, ar trebui să existe un tablou situațional cuprinzător și o analiză de risc privind sosirile ilegale și deplasările secundare ale resortisanților țărilor terțe în interiorul UE, ca bază pentru luarea unor măsuri specifice și proporționale. Frontex ar trebui să elaboreze un tablou situațional european, cu sprijinul deplin al statelor membre și în cooperare cu alte agenții relevante ale UE. EUROSUR ar trebui să fie utilizat ca platformă principală pentru această funcție, împreună cu alte sisteme eficace și unificate de colectare de date. Statele membre ar trebui să se asigure că evenimentele legate de deplasările secundare neautorizate sunt raportate de către autoritățile naționale centrelor naționale de coordonare.

2.Ar trebui consolidate și dezvoltate în continuare cooperarea și coordonarea, inclusiv analiza comună a riscurilor, practicile operaționale și schimbul fluent de informații între polițiștii de frontieră și alte autorități care desfășoară activități la frontierele externe. Printre acestea se numără centrele naționale de coordonare, autoritățile care își desfășoară activitatea în spațiul Schengen și centrele de cooperare polițienească și vamală (CCPV) și alte centre relevante. Diferitele sisteme de informații la nivelul UE ar trebui să fie utilizate în mod eficace de către toate autoritățile responsabile.

3.Cooperarea operațională între operațiunile comune coordonate de Frontex și CCPV relevante ar trebui dezvoltată și consolidată în continuare.

4.Ar trebui să existe o capacitate suficientă la nivel național pentru a intensifica controalele polițienești legate de imigrația ilegală pe întregul teritoriu și pentru a efectua verificări polițienești și controale ale migrației pe principalele drumuri de transport, inclusiv în zonele de frontieră, pe baza unei analize de risc.

Priorități de politică

Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare emise de un stat membru ar trebui să fie returnați efectiv, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Ar trebui să existe capacitatea (administrativă, tehnică și operațională) pentru a pune în aplicare procesele de returnare, inclusiv returnările voluntare, la nivelul UE și la nivel național, în mod eficace și unitar, ca parte integrantă a lanțului de gestionare a migrației și a funcționării GEIF.

Punerea în aplicare efectivă a returnărilor resortisanților țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare ar trebui să garanteze că toți cei care nu au dreptul de a rămâne în UE părăsesc efectiv UE. De asemenea, GEIF ar trebui să asigure că procedura de returnare este aplicată într-o manieră umană, demnă și sustenabilă, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale persoanelor returnate și în conformitate cu dreptul internațional și cu cel al UE, de către experți formați în mod corespunzător.

Orientări strategice

1.Capacitatea și rolul Frontex de a sprijini statele membre în toate etapele procesului de returnare ar trebui consolidate în continuare, prin utilizarea deplină a tuturor instrumentelor disponibile la nivelul Uniunii și la nivel național.

2.Capacitatea statelor membre de a realiza în mod unilateral sau în comun returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală ar trebui sporită prin dezvoltarea unui sistem național integrat și coordonat de returnare, bazat pe modelul de sistem de gestionare a cazurilor de returnare elaborat de agenție și compatibil cu politica europeană de returnare. Statele membre ar trebui să își asigure pe deplin capacitatea de a contribui la operațiunile europene de returnare coordonate sau organizate de Frontex.

3.Aplicația de gestionare a migrației ilegale (IRMA) ar trebui dezvoltată în continuare pentru a îmbunătăți conștientizarea situației în materie de returnare, colectarea de date privind operațiunile de returnare și readmisia. Aceasta va facilita planificarea, schimbul de informații operaționale relevante, organizarea și punerea în aplicare a activităților de returnare, readmisie și reintegrare de către statele membre. De asemenea, aceasta va permite Frontex să își asume un rol pe deplin proactiv în planificarea și organizarea operațiunilor de returnare, inclusiv în ceea ce privește asistența premergătoare returnării și reintegrarea.

4.Frontex ar trebui să elaboreze un tablou situațional cuprinzător, care să includă capacitățile statelor membre și nevoile acestora în materie de returnare, pe baza informațiilor colectate de la statele membre, de la diferite tipuri de ofițeri de legătură (europeni și naționali) în materie de imigrație și de la țări terțe.

5.Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, în special Frontex, ar trebui să pună în aplicare strategia UE din 2021 privind returnarea voluntară și reintegrarea 24 .

Priorități de politică

GEIF, în special verificările la frontieră și supravegherea frontierelor, ar trebui să fie sprijinite de sisteme și soluții tehnice europene avansate, mobile și interoperabile, aplicabile sistemelor informatice la scară largă ale UE. Scopul este de a garanta un control la frontieră mai eficient și mai fiabil. Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să aibă capacitatea de a utiliza în mod optim tehnologiile de ultimă generație, inclusiv mecanismele de securizare a datelor.

Orientări strategice

1.Calitatea informațiilor utilizate pentru verificările la frontieră în cadrul sistemelor existente ar trebui să fie sporită prin luarea de măsuri practice pentru a asigura acuratețea datelor, profitând de posibilitatea evaluării periodice a acestora, inclusiv prin implementarea tehnologiilor de ultimă generație.

2.Ar trebui asigurată interoperabilitatea sistemelor informatice la scară largă existente și noi (EES, VIS, ETIAS, SIS reînnoit), în special implementarea deplină și cuprinzătoare a sistemelor recent reînnoite.

3.Dezvoltarea, întreținerea și operarea componentelor centrale ale sistemelor informatice la scară largă reprezintă obiectivul principal al eu-LISA, Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție.

4.Potențialul noilor soluții tehnice inteligente (de exemplu, verificările automate la frontieră/porțile de control automat la frontieră) și interoperabilitatea diferitelor sisteme de informații legate de frontiere și securitate ar trebui să fie maximizate pentru a îmbunătăți securitatea cetățenilor, a facilita verificările la frontieră și trecerea frontierelor externe și a combate criminalitatea transfrontalieră și terorismul.

5.Întregul potențial al tehnologiei moderne ar trebui utilizat pentru a consolida capacitățile europene de supraveghere și reacție la frontierele externe. Utilizarea capacităților europene de supraveghere (de exemplu, serviciile prin satelit) ar trebui dezvoltată în continuare pentru a crea un tablou situațional cuprinzător.

6.Ar trebui dezvoltată în continuare capacitatea de supraveghere a sistemelor de supraveghere tehnică integrate, interoperabile și adaptabile (staționare și mobile) utilizate la frontierele maritime și terestre. Aceasta ar trebui să includă soluții tehnice și procese de lucru utilizate în diferite centre operaționale (centrul național de coordonare, centre de coordonare a operațiunilor de căutare și salvare și centre locale de coordonare) și în unități mobile.

7.În contribuția sa la o autonomie a tehnologiei critice europene 26 , Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european trebuie să se asigure că planificarea dezvoltării capacităților sale ține seama de obiectivul de reducere a dependențelor de tehnologii critice din țări terțe.

8.Utilizarea tehnologiilor de ultimă generație trebuie să respecte cerințele cadrului UE privind protecția datelor.

Priorități de politică

Ar trebui instituit un sistem european cuprinzător de control al calității pentru a garanta o conștientizare constantă a punerii în aplicare și a calității gestionării europene integrate a frontierelor la nivel strategic și operațional. Rezultatele controlului calității ar trebui utilizate ca bază pentru dezvoltarea în continuare a sistemelor și funcțiilor europene și naționale de gestionare integrată a frontierelor.

Orientări strategice

·Un mecanism european de control al calității, care constă în mecanismul de evaluare Schengen și în evaluările vulnerabilității efectuate de Frontex, ar trebui să fie pe deplin operaționalizat.

·Pe baza schimbului periodic de informații, sinergiile dintre evaluarea vulnerabilității și mecanismul de evaluare Schengen ar trebui maximizate în vederea stabilirii unui tablou îmbunătățit al funcționării spațiului Schengen. Acest lucru ar trebui să evite, în măsura posibilului, dublarea eforturilor statelor membre și să asigure o utilizare mai bine coordonată a instrumentelor financiare relevante ale UE care sprijină gestionarea frontierelor externe.

·Rezultatele mecanismului de control al calității ar trebui utilizate pentru dezvoltarea sistemului național de gestionare a frontierelor și atunci când se acordă prioritate utilizării instrumentelor de finanțare relevante ale UE [de exemplu, programele naționale și facilitățile tematice din cadrul Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize (IMFV) aferent Fondului de management integrat al frontierelor], în special atunci când se evaluează alte propuneri de finanțare ale Comisiei.

·Statele membre ar trebui să instituie un mecanism național de control al calității („evaluarea Schengen” națională), care să acopere toate componentele și funcțiile sistemului GIF național și să includă toate autoritățile implicate în gestionarea integrată a frontierelor.

·Statele membre ar trebui să participe în mod activ la vizitele de evaluare Schengen coordonate de Comisie și să furnizeze contribuții prompte și de calitate la evaluările vulnerabilității conduse de Frontex.

Priorități de politică

Punerea în aplicare efectivă a strategiei privind GEIF ar trebui să fie sprijinită prin fonduri specifice ale UE, în special prin IMFV și Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI). Fondurile UE ar trebui să sprijine acțiunile de gestionare europeană integrată a frontierelor la nivelul UE și la nivel național, care intră sub jurisdicția UE și sunt definite de legislația UE, în vederea obținerii unei valori adăugate europene maxime. Componentele gestionării europene integrate a frontierelor reglementate de legislația națională ar trebui, în principiu, să fie acoperite din resurse naționale.

Activitățile Frontex sunt sprijinite de bugetul specific al agenției care provine din bugetul general al UE. Agenția poate beneficia, de asemenea, de finanțare din partea UE pentru proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante care sprijină punerea în aplicare a politicii externe a UE în domeniul migrației.

Orientări strategice

·Utilizarea instrumentelor de finanțare ale UE (de exemplu, programele naționale din cadrul IMFV) ar trebui să fie aliniată la strategiile privind GIF, planurile de acțiune și planificarea capacităților de la nivel național. Ar trebui să existe priorități naționale clare și bine detaliate (de exemplu, EUROSUR, dezvoltarea capabilităților), bazate pe prioritățile UE.

·Pentru a acorda prioritate utilizării fondurilor UE la nivel național, ar trebui să se țină seama de rezultatele mecanismului de evaluare Schengen și de evaluarea vulnerabilității.

·Cooperarea strânsă dintre Comisie și Frontex ar trebui să asigure sinergii între activitățile Frontex și acțiunile finanțate prin alte instrumente de finanțare ale UE, precum și să evite dubla finanțare.

·Finanțarea specifică din partea UE în cadrul acțiunilor specifice Fondului pentru securitate internă (Frontiere) și IMFV ar trebui să sprijine statele membre în achiziționarea echipamentelor necesare, în vederea punerii acestora la dispoziția Frontex, în conformitate cu articolul 64 alineatul (14) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Acest lucru va consolida capacitatea agenției de a sprijini statele membre care au nevoie de asistență.

Priorități de politică

Respectarea deplină a drepturilor fundamentale se află în centrul gestionării europene integrate a frontierelor. Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european trebuie să garanteze protecția drepturilor fundamentale în îndeplinirea sarcinilor lor, în conformitate cu mandatul lor, atunci când pun în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor. Acțiunile actorilor de la nivelul UE și de la nivel național din cadrul poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european ar trebui să se desfășoare în deplină conformitate cu legislația relevantă a UE, inclusiv cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu dreptul internațional relevant. Acesta din urmă include Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951 și Protocolul la aceasta din 1967, precum și Convenția cu privire la drepturile copilului. Obligațiile privind accesul la protecția internațională, în special principiul nereturnării, trebuie, de asemenea, să fie pe deplin respectate. În propunerea sa de regulament privind o procedură de screening pentru resortisanții țărilor terțe 30 , Comisia a propus ca fiecare stat membru să instituie un mecanism independent de monitorizare pentru a se asigura că drepturile fundamentale sunt respectate în ceea ce privește procedura de screening la frontierele externe și că orice acuzație de încălcare a drepturilor fundamentale este investigată în mod corespunzător. Acest mecanism de monitorizare ar trebui să facă parte din guvernanța și monitorizarea situației migrației, prevăzute în propunerea de nou regulament privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație 31 .

Orientări strategice

·Strategia privind drepturile fundamentale și planul de acțiune care o însoțește, adoptate de Consiliul de administrație al Frontex ar trebui să fie respectate cu strictețe în toate activitățile Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, în cadrul UE și pe plan național.

·Atunci când pun în aplicare strategiile lor naționale privind gestionarea integrată a frontierelor, statele membre ar trebui să acționeze cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale pe parcursul întregului ciclu operațional al tuturor activităților de gestionare a frontierelor și de returnare.

·Statele membre ar trebui să dezvolte și să susțină din punct de vedere operațional un mecanism național de monitorizare a drepturilor fundamentale în ceea ce privește gestionarea frontierelor și returnările.

·Drepturile fundamentale ar trebui să constituie o parte esențială a programei de formare la nivel european și național pentru toate persoanele care participă la activități de control la frontieră sau de returnare. Aceste măsuri de formare ar trebui să se axeze în mod specific pe protecția persoanelor vulnerabile, inclusiv a minorilor.

·În cursul evaluărilor efectuate în cadrul mecanismului revizuit de monitorizare și evaluare Schengen, ar trebui să se acorde o atenție deosebită verificării respectării drepturilor fundamentale în aplicarea acquis-ului Schengen.

Priorități de politică

Disponibilitatea unui număr suficient de membri ai personalului competenți și instruiți în mod specific în toate domeniile gestionării europene integrate a frontierelor ar trebui să fie asigurată la nivel european și național, printr-o cooperare strânsă între academiile de formare din statele membre și Frontex.

Educația și formarea ar trebui să se bazeze pe standarde comune de formare armonizate și de calitate pentru corpul permanent, luând în considerare nevoile operaționale, sarcinile și competențele juridice și punând accentul pe o înțelegere clară a valorilor consacrate în tratate. Acestea ar trebui să promoveze cele mai înalte standarde și bune practici în punerea în aplicare a legislației Uniunii în materie de gestionare a frontierelor și returnare, cu un accent special pe protecția persoanelor vulnerabile, inclusiv a copiilor, și pe respectarea drepturilor fundamentale, și ar trebui să creeze o cultură comună bazată pe respectarea drepturilor fundamentale.

 Orientări strategice

·Programele de bază comune și instrumentele de formare necesare pentru gestionarea frontierelor și returnare, inclusiv în ceea ce privește protecția copiilor și a altor persoane aflate în situații vulnerabile, ar trebui să fie dezvoltate în continuare și să se bazeze pe un cadru general comun de referință al calificărilor elaborat pentru acest sector (cadrul sectorial al calificărilor pentru paza de frontieră și de coastă). Aceste produse ar trebui să țină seama de foaia de parcurs privind capacitățile Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, aprobată anual de Consiliul de administrație. Agenția ar trebui, de asemenea, să ofere cursuri de formare și seminare suplimentare privind sarcinile implicate de gestionarea integrată a frontierelor, atât pentru corpul permanent, cât și pentru agenții din cadrul autorităților naționale competente.

·Frontex ar trebui să dezvolte și să îmbogățească în continuare un instrument specific de formare pentru poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, în strânsă cooperare cu statele membre, Comisia, agențiile relevante ale UE și alte părți interesate, ținând seama de rezultatele relevante ale cercetării și de bunele practici.

·Ar trebui dezvoltate în continuare măsuri de formare specializată relevante pentru sarcinile și competențele membrilor corpului permanent, pentru observatorii pentru returnările forțate și observatorii pentru drepturile fundamentale, astfel încât să se răspundă nevoilor operaționale. Exercițiile ar trebui să se desfășoare periodic împreună cu respectivii polițiști de frontieră și cu alți membri ai echipelor, în conformitate cu programul de formare specializată.

·Un nivel egal de formare în ceea ce privește polițiștii de frontieră și returnările ar trebui asigurat, la nivelul UE și la nivel național, pentru toți membrii corpului permanent care urmează să fie mobilizați pentru activități operaționale, indiferent de categoria lor. Scopul este de a se asigura că toți polițiștii de frontieră și membrii gărzii de coastă la nivel european sunt profesioniști și formați în mod corespunzător, în funcție de specializarea lor.

·Frontex ar trebui să pună în aplicare un mecanism intern de control al calității, în conformitate cu standardele și orientările europene privind educația și formarea, pentru a asigura formarea, expertiza și profesionalismul la nivel înalt al personalului statutar care participă la activitățile operaționale ale agenției. Stadiul punerii în aplicare a acestui mecanism ar trebui raportat în cadrul raportului anual de evaluare și anexat la raportul anual de activitate.

·Ar trebui încurajată dobândirea de cunoștințe sau expertiză specifică pe baza experienței și a bunelor practici din străinătate în timpul misiunilor și al operațiunilor legate de returnare desfășurate într-un alt stat membru. În special, acest lucru ar trebui asigurat prin intermediul unui program de schimb pentru polițiștii de frontieră care participă la intervențiile de returnare ale Frontex.

·Ar trebui avută în vedere în continuare înființarea unui centru de formare în cadrul Frontex, luând în considerare în mod corespunzător și valorificând cooperarea și sinergiile sporite cu institutele naționale de formare din statele membre. Scopul este de a coordona și a raționaliza dezvoltarea, furnizarea și certificarea educației și formării profesionale a polițiștilor de frontieră și a membrilor gărzii de coastă, pe baza standardelor europene de asigurare a calității, precum și de a facilita în continuare includerea unei culturi europene comune în formarea oferită.

Priorități de politică

Gestionarea integrată a frontierelor ar trebui să fie sprijinită de tehnologii de ultimă generație și de cercetări prospective privind științele relevante care sprijină profesia de polițist de frontieră. În acest scop, ar trebui asigurate investiții oportune și bine coordonate în cercetare și inovare la nivelul UE și la nivel național.

Orientări strategice

·Operațiunile de control la frontiere ar trebui să utilizeze cercetarea și inovarea pentru a dobândi un caracter interoperabil sporit și a deveni mai eficiente din punctul de vedere al costurilor. Soluțiile inovatoare ar trebui promovate prin intermediul cooperării transfrontaliere pentru economii de scară. Cooperarea dintre Frontex și unitățile de cercetare și inovare ale autorităților de frontieră din statele membre ar trebui dezvoltată în continuare în domeniile prioritare. Autoritățile de control la frontieră ar trebui, de asemenea, să fie familiarizate cu cele mai recente evoluții tehnologice care anticipează tendințele, provocările și amenințările, având în vedere că și rețelele care se ocupă de contrabandă și teroriștii utilizează tehnologii de ultimă generație.

·Frontex ar trebui să participe activ la monitorizarea activităților de cercetare și inovare desfășurate de statele membre, de UE și de industrie în domeniile acoperite de GIF, precum și de alți actori relevanți, inclusiv țări terțe și alte organizații.

·Frontex ar trebui să asiste statele membre și Comisia la elaborarea și punerea în aplicare a programelor-cadru relevante ale Uniunii dedicate activităților de cercetare și inovare legate de gestionarea integrată a frontierelor.

·Utilizarea cercetării și inovării trebuie să respecte cerințele legislației UE privind protecția datelor.

6.Guvernanța ciclului multianual de politică strategică

Principalul obiectiv al ciclului de politică al GEIF este de a se asigura că, în următorii cinci ani, prioritățile politice ale UE sunt transpuse în mod corespunzător în obiective și activități operaționale pentru poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

Deși planificarea pe termen lung este necesară, mediul politic și operațional sensibil pentru GEIF, marcat de un puternic dinamism, necesită o monitorizare permanentă a evoluțiilor și o adaptare flexibilă la nevoile în schimbare. Prin urmare, politica strategică multianuală privind GEIF ar trebui să instituie, de asemenea, un mecanism adecvat pentru a asigura un cadru de guvernanță eficace care să însoțească punerea în aplicare cu succes a ciclului.

Acest mecanism ar trebui integrat în ciclul Schengen, lansat de raportul anual privind starea spațiului Schengen. Raportul privind starea spațiului Schengen este adoptat împreună cu prezentul document de politică. Ciclul Schengen va permite monitorizarea punerii în aplicare a ciclului GEIF în diferite formațiuni:

-Reuniunea anuală a Forumului Schengen va permite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei să revizuiască punerea în aplicare a GEIF și să ofere orientări politice complementare pentru poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

-Consiliile Schengen, organizate trimestrial, ar trebui să revizuiască guvernanța Schengen și să formuleze concluzii cu privire la aceasta, precum și să ofere impulsul politic cu privire la aspectele strategice esențiale legate de punerea în aplicare a GEIF. Acestea oferă ocazia de a discuta la nivel politic aspecte legate de poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, inclusiv Frontex, și, după caz, de a emite recomandări strategice și a monitoriza punerea lor în aplicare.

-De asemenea, o reuniune la nivel înalt a Consiliului de administrație al agenției va furniza o direcție strategică suplimentară.

Reuniunile anuale de cooperare interparlamentară prevăzute la articolul 112 din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar putea oferi ocazia de a asigura exercitarea efectivă a funcțiilor Parlamentului European de control al agenției și a funcțiilor parlamentelor naționale de control al autorităților lor naționale respective în ceea ce privește punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor. Reuniunile ar putea fi coordonate cu preparativele pentru reuniunea anuală a Forumului Schengen.

7.Concluzii

Comisia a elaborat prezentul document de politică în vederea ajungerii la o înțelegere comună între Parlamentul European, Consiliu și Comisie cu privire la modul în care poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar trebui să pună în aplicare GEIF în următorii cinci ani.

Prin urmare, Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să discute pe marginea acestui document de politică, care stabilește o politică strategică multianuală pentru GEIF, precum și să comunice Comisiei opiniile lor respective.

În același timp, având în vedere importanța instituirii unor mecanisme adecvate pentru a asigura un cadru de guvernanță eficace care să însoțească punerea în aplicare a ciclului, Comisia solicită opiniile ambelor instituții cu privire la ideile sale privind furnizarea mai regulată a unei direcții specifice, care să completeze prioritățile politice și orientările strategice pe cinci ani.

Pe baza contribuțiilor politice ale ambelor instituții cu privire la aspectele menționate mai sus, Comisia va adopta o comunicare în care va stabili politica strategică multianuală pentru GEIF și guvernanța acesteia.

(1)

Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624.

(2)

     Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624, JO L 295, 14.11.2019.

(3)

https://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Risk_Analysis/Strategic_Risk_Analysis_2020.pdf.

(4)

   Analiza strategică a riscurilor efectuată de Frontex a identificat, de asemenea, criminalitatea informatică ca fiind una dintre provocările viitoare pentru GEIF. Cu toate acestea, ciclul de politică privind criminalitatea organizată este considerat mai relevant pentru abordarea acestei probleme la nivel european.

(5)

Considerentul (11) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european stipulează că „gestionarea europeană integrată a frontierelor, bazată pe modelul de control al accesului pe patru niveluri, cuprinde măsuri în țări terțe, cum ar fi cele din cadrul politicii comune în domeniul vizelor, măsuri cu țările terțe vecine, măsuri de control la frontierele externe, analiză de risc, precum și măsuri în spațiul Schengen și în domeniul returnării”.

(6)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(7)

Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen).

(8)

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(9)

Recomandarea (UE) 2020/1365 a Comisiei privind cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește operațiunile efectuate de nave deținute sau exploatate de entități private în scopul activităților de căutare și salvare.

(10)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/581 al Comisiei din 9 aprilie 2021 privind tablourile situaționale ale Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR).

(11)

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(12)

    Decizia 50/2021 a Consiliului de administrație al Frontex din 21 septembrie 2021 de adoptare a modelului comun de analiză integrată a riscului.

(13)

Articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(14)

Articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(15)

Ares (2018)6193959 – 3.12.2018.

(16)

    Procesul-verbal al celei de a 4a reuniuni (16 și 17 decembrie 2021) a Grupului de înțelepți însărcinați cu analiza provocărilor cu care se confruntă uniunea vamală, https://ec.europa.eu/taxation_customs/system/files/2022-01/Minutes%20of%20fourth%20meeting.pdf .

(17)

Articolul 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(18)

Recomandarea Comisiei de instituire a unui manual practic privind cooperarea la nivel european cu privire la funcțiile de pază de coastă, C(2021) 5310 final.

(19)

Articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(20)

C(2022) 300 final.

(21)

COM(2021) 829 final și COM(2021) 830 final.

(22)

Articolul 3 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(23)

Articolul 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(24)

COM(2021) 120 final, 27.4.2021.

(25)

Articolul 3 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(26)

 Declarația membrilor Consiliului European, 25-26 februarie 2021 .

(27)

Articolul 3 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(28)

Articolul 3 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(29)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(30)

COM(2020) 612, 23.9.2020.

(31)

COM(2020) 610, 23.9.2020.

(32)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(33)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.