COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.4.2018

COM(2018) 194 final

2018/0095(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Cu peste 600 de milioane de consumatori și o clasă de mijloc în ascensiune, economiile din Asia de Sud-Est aflate în creștere rapidă reprezintă piețe esențiale pentru exportatorii și investitorii din Uniunea Europeană. Cu un comerț cu mărfuri în valoare totală de 208 miliarde EUR și un comerț de servicii în valoare de 77 de miliarde EUR (2016), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) în ansamblu este cel de-al treilea partener comercial al UE din afara Europei, după SUA și China. În același timp, UE este primul investitor străin direct în ASEAN, cu un stoc de investiții străine directe în valoare totală de 263 de miliarde EUR (2016), în timp ce ASEAN, în ansamblu, este, la rândul său, al doilea cel mai mare investitor străin direct din Asia în UE, cu un stoc de investiții străine directe în valoare totală de 116 miliarde EUR (2016).

–Propunere de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Singapore;

–Propunere de Decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Singapore;

–Propunere de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte;

–Propunere de Decizie a Consiliului privind încheierea Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Având în vedere avizul Curții, precum și o serie de discuții ample împreună cu Consiliul și cu Parlamentul European privind arhitectura acordurilor în urma prezentării avizului, textul negociat inițial a fost ajustat pentru a crea două acorduri de sine stătătoare: un acord de liber schimb și un acord privind protejarea investițiilor.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Astfel cum s-a confirmat prin Avizul 2/15, ALS UE-Singapore, astfel cum a fost prezentat Consiliului, nu acoperă niciun aspect care nu intră în domeniul de competență exclusivă a UE.

În ceea ce privește IPA, Curtea a confirmat că, în conformitate cu articolul 207 din TFUE, UE are competențe exclusive în ceea ce privește toate dispozițiile de fond privind protecția investițiilor, în măsura în care acestea se aplică în cazul investițiilor străine directe. De asemenea, Curtea a confirmat competența exclusivă a UE în ceea ce privește mecanismul de soluționare a litigiilor între state în legătură cu protecția investițiilor. În sfârșit, Curtea a declarat că UE are o competență partajată în ceea ce privește investițiile altele decât cele directe și soluționarea litigiilor între investitori și stat (înlocuită ulterior prin sistemul jurisdicțional în materie de investiții în cadrul IPA) în care statele membre acționează în calitate de pârâți 1 . Aceste elemente nu pot fi separate în mod coerent de dispozițiile de fond sau de soluționarea litigiilor între state și, prin urmare, ar trebui să fie incluse în acordurile la nivelul UE.

•Proporționalitatea

Prezenta propunere este conformă cu viziunea strategiei Europa 2020 și contribuie la realizarea obiectivelor UE în materie de comerț și dezvoltare.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere este conformă cu articolul 218 din TFUE, care prevede adoptarea de către Consiliu a deciziilor privind acordurile internaționale. Nu există un alt instrument juridic care ar putea fi folosit în scopul realizării obiectivului exprimat în prezenta propunere.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

După ce negocierile cu Singapore au fost în cea mai mare parte finalizate, o echipă internă condusă de economistul-șef din cadrul DG Comerț a efectuat un studiu privind beneficiile economice pe care le-ar putea aduce acest acord. Analiza estimează că exporturile UE către Singapore ar putea crește cu aproximativ 1,4 miliarde EUR pe o perioadă de 10 ani, în timp ce exporturile din Singapore către UE ar putea crește cu 3,5 miliarde EUR, cifră care include transporturile către UE ale numeroaselor filiale ale întreprinderilor din UE stabilite în Singapore.

Dată fiind diferența de mărime între cele două economii, precum și relativa deschidere a economiei Republicii Singapore, este inevitabil ca avantajele acordului să fie diferite pentru cei doi parteneri. Analiza estimează că PIB-ul real al UE ar putea crește cu aproximativ 550 de milioane EUR pe o perioadă de 10 ani, în timp ce economia Republicii Singapore ar putea crește cu 2,7 miliarde EUR în aceeași perioadă.

Se consideră că aceste estimări privind posibilul impact economic sunt prudente, având în vedere dificultatea de a cuantifica în mod precis efectele eliminării barierelor netarifare, care este o componentă esențială a acordului.

Având în vedere rolul Republicii Singapore de platformă pentru schimburile comerciale de bunuri și servicii între Europa și Asia de Sud-Est, este, de asemenea, probabil ca acordul să aducă mai multe câștiguri dacă și atunci când UE va încheia acorduri cu alte state membre ale ASEAN.

În plus, estimările bazate pe modelarea economică nu pot să ia în considerare valoarea strategică a ALS și IPA UE-Singapore pentru UE, acestea fiind acorduri esențiale pentru agenda mai amplă a UE în regiunea ASEAN și în Asia în general. După ALS UE-Coreea, ALS UE-Singapore va fi cel de-al doilea acord comercial de nivel înalt al UE cu un partener-cheie din Asia, în timp ce IPA UE-Singapore va fi, la rândul său, primul acord de protecție a investițiilor pe care UE îl încheie cu un partener din Asia.

•Consultările cu părțile interesate

Înainte de lansarea negocierilor bilaterale cu Singapore, un contractant extern a efectuat o evaluare a impactului comerțului asupra dezvoltării durabile (Trade Sustainability Impact Assessment - TSIA) cu privire la ALS între UE și ASEAN 2 , pentru a studia impactul economic, social și de mediu pe care l-ar putea avea un parteneriat economic mai strâns între cele două regiuni.

În cadrul pregătirii TSIA, contractantul a consultat experți interni și externi, a organizat consultări publice la Bruxelles și la Bangkok, precum și reuniuni bilaterale și interviuri cu societatea civilă din UE și ASEAN. Consultările din cadrul TSIA au oferit o platformă care a permis principalelor părți interesate și societății civile să ia parte la un dialog privind politica comercială în ceea ce privește Asia de Sud-Est.

Raportul TSIA și consultările purtate în contextul pregătirii sale au furnizat Comisiei informații care s-au dovedit a fi foarte importante în toate negocierile bilaterale privind comerțul și investițiile purtate de atunci cu statele membre individuale ale ASEAN.

În plus, înainte de lansarea negocierilor bilaterale cu Singapore, Comisia a efectuat o consultare publică cu privire la viitorul acord care a inclus un chestionar menit să permită obținerea de informații de la părțile interesate. Pe baza acestor informații, Comisia și-a stabilit ulterior prioritățile și a luat decizii pe parcursul întregului proces de negociere. Rezumatul rezultatelor consultării a fost făcut public 3 .

De asemenea, înainte și în timpul negocierilor, statele membre ale UE au fost informate și consultate în mod regulat, pe cale orală și în scris, cu privire la diferitele aspecte ale negocierii, prin intermediul Comitetului pentru politică comercială al Consiliului. De asemenea, Parlamentul European a fost informat și consultat cu regularitate, prin intermediul Comisiei sale pentru comerț internațional (INTA), și în special prin Grupul de monitorizare ALS UE-Singapore. Textele succesive rezultate în urma negocierilor au fost transmise ambelor instituții pe parcursul procesului.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

O evaluare a impactului comerțului asupra dezvoltării durabile cu privire la ALS între UE și ASEAN a fost realizată de contractantul extern „Ecorys”.

•Evaluarea impactului

Evaluarea impactului comerțului asupra dezvoltării durabile, realizată de un contractant extern și finalizată în 2009, a concluzionat că un ALS ambițios UE-ASEAN ar genera impacturi pozitive importante (în ceea ce privește PIB-ul, veniturile, comerțul și ocuparea forței de muncă), atât pentru UE, cât și pentru Singapore. Efectele asupra venitului național au fost estimate la 13 miliarde EUR pentru UE și la 7,5 miliarde EUR pentru Singapore. Aceste cifre ar putea subestima impactul acordului, dat fiind că se bazează pe structurile comerciale din 2007, iar comerțul a crescut în mod semnificativ de atunci (+ 32 %).

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

ALS și IPA UE-Singapore nu fac obiectul procedurilor REFIT. Totuși, ele conțin o serie de dispoziții care vor simplifica procedurile comerciale și de investiții, vor reduce costurile legate de export și de investiții și, prin urmare, vor permite unui număr mai mare de firme mici să își desfășoare activitatea pe ambele piețe. Beneficiile preconizate includ: norme tehnice, cerințe de conformitate, proceduri vamale și reguli de origine mai puțin împovărătoare, protecția drepturilor de proprietate intelectuală sau reducerea costului litigiilor prin intermediul sistemului jurisdicțional în materie de investiții pentru reclamanții care sunt IMM-uri.

•Drepturile fundamentale

Propunerea nu aduce atingere protecției drepturilor fundamentale în Uniune.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

ALS între UE și Singapore va avea un impact financiar asupra bugetului UE în ceea ce privește veniturile. Se estimează că taxele la care se renunță ar putea atinge suma de 248,8 milioane EUR după punerea în aplicare completă a acordului. Estimarea se bazează pe importurile medii prevăzute pentru 2025 în absența unui acord și reprezintă pierderea de venituri anuală care rezultă din eliminarea taxelor vamale impuse de UE asupra importurilor originare din Singapore.

Este de așteptat ca IPA între UE și Singapore să aibă un impact financiar asupra bugetului UE în ceea ce privește cheltuielile. Acordul va fi cel de-al doilea acord al UE (după Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada) care include sistemul jurisdicțional în materie de investiții (ICS) pentru soluționarea litigiilor între investitori și stat. Începând din 2018, se preconizează cheltuieli anuale suplimentare în valoare de 200 000 EUR (sub rezerva intrării în vigoare a acordului), destinate finanțării structurii permanente, formate dintr-un tribunal de primă instanță și o curte de apel. În același timp, acordul implică utilizarea resurselor administrative din cadrul liniei bugetare XX 01 01 01 (Cheltuieli cu funcționarii și agenții temporari care lucrează cu instituția), întrucât se estimează că, pentru gestionarea sarcinilor inerente prezentului acord, va fi numit un administrator cu normă întreagă. Acest aspect este indicat în fișa financiară legislativă și este supus condițiilor menționate în aceasta.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

ALS și IPA UE-Singapore includ dispoziții instituționale care stabilesc o structură compusă din organisme de punere în aplicare pentru a monitoriza în permanență punerea în aplicare, funcționarea și impactul acordurilor. Dat fiind că acordurile fac parte integrantă din relația bilaterală generală dintre UE și Singapore, astfel cum este reglementată de acordul de parteneriat și cooperare, structurile menționate formează, împreună cu acordul respectiv, un cadru instituțional comun.

Capitolul instituțional din ALS instituie un Comitet pentru comerț, care are drept sarcină principală să monitorizeze și să faciliteze implementarea și aplicarea acordului. Comitetul pentru comerț este compus din reprezentanți ai UE și Singapore care se vor reuni din doi în doi ani sau la cererea oricăreia dintre părți. Comitetul pentru comerț va fi responsabil de supravegherea activității tuturor comitetelor specializate înființate în temeiul acordului (Comitetul pentru comerțul cu mărfuri, Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare, Comitetul pentru vamă și Comitetul pentru comerțul cu servicii, investiții și achiziții publice).

Comitetul pentru comerț are, de asemenea, sarcina de a comunica cu toate părțile interesate, inclusiv cu sectorul privat și cu societatea civilă, în legătură cu funcționarea și implementarea acordului. În cadrul acordului, ambele părți recunosc importanța transparenței și a deschiderii și se angajează să ia în considerare opiniile publicului pentru a valorifica o gamă largă de perspective în cadrul punerii în aplicare a prezentului acord.

Capitolul instituțional din IPA instituie un comitet care are drept sarcină principală să monitorizeze și să faciliteze implementarea și aplicarea acordului. Printre alte sarcini, comitetul poate, sub rezerva îndeplinirii de către fiecare parte a cerințelor și procedurilor juridice respective, să ia decizii privind numirea membrilor tribunalelor ICS, stabilirea retribuției lor lunare și a onorariilor și adoptarea unor interpretări obligatorii ale acordului.

Astfel cum s-a subliniat în comunicarea intitulată „Comerț pentru toți”, Comisia alocă resurse sporite pentru punerea în aplicare efectivă și asigurarea respectării acordurilor comerciale și de investiții. În 2017, Comisia a publicat primul raport anual privind punerea în aplicare a ALS. Scopul principal al raportului este de a prezenta o imagine obiectivă cu privire la punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb încheiate de UE, evidențiind progresele înregistrate și deficiențele care trebuie abordate. Obiectivul este ca raportul să servească drept bază pentru o dezbatere deschisă și un dialog cu statele membre, Parlamentul European și cu societatea civilă în general cu privire la funcționarea acordurilor de liber schimb și punerea lor în aplicare. Dat fiind că este publicat anual, acest raport va permite o monitorizare periodică a evoluțiilor, precum și înregistrarea modului de abordare a aspectelor prioritare identificate. Raportul va acoperi ALS UE-Singapore începând cu data intrării sale în vigoare.

•Documentele explicative (în cazul directivelor)

Nu se aplică.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

ALS UE-Singapore stabilește condițiile în care operatorii economici din UE pot beneficia pe deplin de oportunitățile pe care le oferă Singapore, în calitate de platformă de afaceri și de transport în Asia de Sud-Est.

În negocierea acestui acord, Comisia a urmărit două obiective principale: în primul rând, să ofere operatorilor din UE cele mai bune condiții de acces pe piața din Singapore și, în al doilea rând, să stabilească un punct de referință important pentru alte negocieri ale UE în regiune.

Ambele obiective au fost îndeplinite în totalitate: acordul depășește angajamentele OMC existente în numeroase domenii, cum ar fi serviciile, achizițiile publice, barierele netarifare și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a indicațiilor geografice (IG). În toate aceste domenii, Singapore a acceptat, de asemenea, o serie de noi angajamente care depășesc cu mult ceea ce acest stat a fost dispus să accepte până în prezent, inclusiv în acordul său de liber schimb cu Statele Unite.

Acordul îndeplinește criteriile prevăzute la articolul XXIV din GATT (eliminarea taxelor vamale și a altor reglementări restrictive pentru comerț în ceea ce privește, în esență, toate schimburile comerciale cu mărfuri între părți), precum și cele prevăzute la articolul V din GATS, care prevede o examinare similară în ceea ce privește serviciile.

În conformitate cu obiectivele stabilite de directivele de negociere, Comisia a obținut:

(1)o liberalizare extinsă a piețelor serviciilor și investițiilor, incluzând norme transversale privind acordarea de licențe și recunoașterea reciprocă a diplomelor, precum și norme sectoriale specifice, menite să asigure condiții echitabile de concurență pentru întreprinderile din UE;

(2)noi oportunități de achiziții pentru ofertanții din UE, în special pe piața serviciilor de utilități, pentru care există un număr mare de furnizori de renume din UE;

(3)eliminarea barierelor comerciale tehnice și în materie de reglementare în calea comerțului cu mărfuri, cum ar fi duplicarea testelor, în special prin promovarea utilizării de standarde tehnice și de reglementare cunoscute în UE în sectorul autovehiculelor, al produselor electronice, al produselor farmaceutice și al dispozitivelor medicale, precum și al tehnologiilor ecologice;

(4)crearea, pe baza standardelor internaționale, a unui regim mai favorabil schimburilor comerciale privind aprobarea exporturilor europene de carne către Singapore;

(5)angajamentul Republicii Singapore de a nu-și mări taxele vamale (care, în ceea mai mare măsură, nu sunt în prezent aplicate în mod voluntar) asupra importurilor din UE, precum și un acces mai ieftin la produsele fabricate în Singapore pentru întreprinderile și consumatorii europeni;

(6)un nivel ridicat de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv în ceea ce privește asigurarea respectării acestor drepturi, inclusiv la frontieră;

(7)un nivel de protecție TRIPs-plus pentru indicațiile geografice ale UE după înregistrarea lor în Singapore, de îndată ce Singapore va institui un registru al indicațiilor geografice (lucru pe care Singapore s-a angajat să îl facă după aprobarea ALS de către Parlamentul European);

(8)un capitol cuprinzător privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care urmărește să garanteze faptul că schimburile comerciale sprijină protecția mediului și dezvoltarea socială și promovează gestionarea durabilă a pădurilor și a activităților de pescuit. De asemenea, acest capitol stabilește modul în care partenerii sociali și societatea civilă vor fi implicați în punerea în aplicare și monitorizarea sa;

(9)un mecanism de soluționare rapidă a litigiilor, fie printr-o comisie de arbitraj, fie cu ajutorul unui mediator; și

(10)un capitol cuprinzător și nou pentru a promova noi oportunități în „sectorul creșterii ecologice”, în conformitate cu strategia UE 2020.

IPA UE-Singapore va asigura un nivel ridicat de protecție a investițiilor și va garanta dreptul UE și al Republicii Singapore de a legifera și de a urmări obiective legitime de politică publică, cum ar fi protecția sănătății publice, a siguranței și a mediului.

Acordul cuprinde toate inovațiile incluse în noua abordare a UE privind protecția investițiilor și mecanismele de asigurare a respectării acesteia care nu sunt prezente în cele 12 tratate bilaterale de investiții existente între Singapore și statele membre ale UE. O caracteristică foarte importantă a IPA este că acordul înlocuiește și, prin urmare, îmbunătățește cele 12 tratate bilaterale de investiții existente.

În conformitate cu obiectivele stabilite prin directivele de negociere, Comisia s-a asigurat că investitorii din UE și investițiile acestora în Singapore vor beneficia de un tratament corect și echitabil și nu vor face obiectul discriminării în comparație cu investițiile din Singapore realizate în situații similare. În același timp, IPA protejează investitorii din UE și investițiile acestora în Singapore împotriva exproprierii, cu excepția cazului în care exproprierea este efectuată în scopuri publice, cu respectarea garanțiilor procedurale, pe o bază nediscriminatorie și cu plata promptă a unei compensații adecvate și efective corespunzătoare valorii de piață juste a investiției expropriate.

De asemenea, în conformitate cu directivele de negociere, IPA negociat de Comisie va oferi investitorilor posibilitatea utilizării unui mecanism modern și reformat de soluționare a litigiilor privind investițiile. Acest sistem garantează respectarea normelor de protecție a investițiilor și încearcă să stabilească un echilibru între o protecție transparentă a investitorilor și garantarea dreptului unui stat de a legifera pentru a urmări obiective de politică publică. Acordul instituie un comitet de soluționare a litigiilor permanent, internațional și independent, constând într-un tribunal de primă instanță și o curte de apel permanente în cadrul cărora procedurile de soluționare a litigiilor se vor derula în mod transparent și imparțial.

Comisia acordă atenție stabilirii unui echilibru între continuarea politicii reformate de investiții a UE și sensibilitățile statelor membre în ceea ce privește posibilitatea de a exercita o competență partajată cu privire la aceste aspecte. Prin urmare, Comisia nu a propus aplicarea cu titlu provizoriu a acordului privind protecția investițiilor. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre doresc să le fie prezentată o propunere privind aplicarea cu titlu provizoriu a acordului privind protecția investițiilor, Comisia este pregătită să facă o astfel de propunere.

2018/0095 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)În conformitate cu Decizia nr. [XX] a Consiliului, Acordul privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la [XX XXX 2018].

(2)Acordul ar trebui să fie aprobat în numele Uniunii Europene.

(3)În conformitate cu articolul 4.11 (Absența efectelor directe) din acord, acesta nu ar trebui să confere drepturi sau să impună obligații persoanelor, altele decât cele create între părți în temeiul dreptului internațional public,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se încheie Acordul privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana împuternicită să transmită, în numele Uniunii Europene, notificarea prevăzută la articolul 4.15 alineatul (2) din acord, pentru a exprima acordul Uniunii Europene de a-și asuma obligații în temeiul acordului 4 .

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles,

FIȘA FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘA FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 5  

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

☑ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 6  

◻ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.6.Durata și impactul financiar

◻ Propunere/inițiativă pe durată determinată

–◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    Impact financiar din AAAA până în AAAA

☑ Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate începând din 2018 (sub rezerva ratificării în cadrul Consiliului și al Parlamentului European).

–urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 7  

◻ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–◻ de către serviciile sale, inclusiv prin intermediul personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    de către agențiile executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

☑ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–☑ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul de gestiune și control

2.2.1.Riscul (riscurile) identificat(e)

2.2.2.Informații privind sistemul de control intern instituit

2.2.3.Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Sinteză

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Necesarul de credite în materie de resurse umane și de alte cheltuieli de natură administrativă va fi acoperit de creditele DG-ului care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–☑    Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau revizuirea cadrului financiar multianual.

3.2.5.Contribuția terților

–Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată după cum urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–☑    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–☑    asupra resurselor proprii

–◻    asupra veniturilor diverse

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile diverse „alocate”, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

(1)    A se vedea clarificarea din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-600/14, Germania/Consiliul (Hotărârea din 5 decembrie 2017), punctul 69.

(2)     http://trade.ec.europa.eu/doclib/html/145989.htm

(3)     http://trade.ec.europa.eu/doclib/html/153666.htm

(4)    Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

(5)    ABM (activity based management): gestionarea pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(6)    Astfel cum se menționează la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(7)    Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

(8)    Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(9)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(10)    Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(11)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(12)    Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de exemplu: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(13)    Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(14)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(15)    AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenții de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(16)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(17)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.4.2018

COM(2018) 194 final

ANEXĂ

la

Propunerea de Decizie a Consiliului

privind încheierea Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte

ACORD PRIVIND PROTECȚIA INVESTIȚIILOR

ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ

ȘI STATELE SALE MEMBRE, PE DE O PARTE,

ȘI REPUBLICA SINGAPORE, PE DE ALTĂ PARTE

UNIUNEA EUROPEANĂ (denumită în continuare „Uniunea”),

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA CROAȚIA

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI și

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

   pe de o parte, și

REPUBLICA SINGAPORE (denumită în continuare „Singapore”),

   pe de altă parte,

denumite în continuare colectiv „părțile”,

RECUNOSCÂND parteneriatul lor solid și de lungă durată, bazat pe principiile și valorile comune reflectate în Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte (denumit în continuare „EUSPCA”), și importanța relațiilor lor economice, comerciale și de investiții, reflectate inclusiv în Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Singapore (denumit în continuare „EUSFTA”);

DORIND să își consolideze în continuare relația în cadrul relațiilor lor generale și în mod coerent cu acestea, și convinse că prezentul acord va crea un nou climat pentru dezvoltarea investițiilor între părți;

RECUNOSCÂND că prezentul acord va completa și va promova eforturile de integrare economică regională;

HOTĂRÂTE să își consolideze relațiile economice, comerciale și de investiții în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile, sub aspect economic, social și de mediu, și să promoveze investițiile într-un mod care să țină seama de nivelul ridicat de protecție a mediului și a muncii și de standardele și acordurile recunoscute la nivel internațional la care sunt părți;

REAFIRMÂNDU-ȘI angajamentul față de principiile dezvoltării durabile și transparenței, astfel cum sunt reflectate în EUSFTA;

REAFIRMÂND dreptul fiecărei părți de a adopta și a pune în aplicare măsurile necesare pentru urmărirea unor obiective legitime ale politicilor publice, precum cele în domeniul social, al mediului, al securității, al sănătății și siguranței publice, al promovării și protecției diversității culturale;

REAFIRMÂNDU-ȘI angajamentul în favoarea Cartei Organizației Națiunilor Unite semnate la San Francisco la 26 iunie 1945 și ținând seama de principiile formulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948;

RECUNOSCÂND importanța transparenței în comerțul și investițiile internaționale, în avantajul tuturor părților interesate;

BAZÂNDU-SE pe drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului OMC și al altor acorduri multilaterale, regionale și bilaterale la care sunt părți, în special EUSFTA,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL UNU

OBIECTIV ȘI DEFINIȚII GENERALE

ARTICOLUL 1.1

Obiectiv

Obiectivul prezentului acord este îmbunătățirea mediului investițional dintre părți, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

ARTICOLUL 1.2

Definiții

În sensul prezentului acord:

1.    „investiție vizată” înseamnă o investiție care este deținută sau controlată, direct sau indirect, de către un investitor vizat al uneia dintre părți pe teritoriul celeilalte părți 1 ;

„investiție” înseamnă orice tip de activ care prezintă caracteristicile unei investiții, inclusiv caracteristici precum angajarea de capitaluri sau alte resurse, anticiparea unui câștig sau profit, asumarea unor riscuri sau o anumită durată. Investițiile pot lua, printre altele, următoarele forme:

(a)    bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum și orice drepturi de proprietate, cum ar fi leasingul, ipotecile, drepturile de retenție și gajurile;

(b)    o întreprindere, inclusiv o sucursală, acțiuni și alte forme de participare la capitalul unei întreprinderi, inclusiv drepturile care decurg din acestea;

(c)    obligațiuni, inclusiv obligațiuni negarantate, împrumuturi și alte titluri de creanță, inclusiv drepturile care decurg din acestea;

(d)    alte active financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, contracte futures și opțiuni;

(e)    contracte la cheie, de construcție, de management, de producție, de concesiune, de împărțire a veniturilor și alte contracte similare;

(f)    creanțe în numerar sau referitoare la alte active sau la orice prestații contractuale cu valoare economică;

(g)    drepturi de proprietate intelectuală 2 și fondul comercial; și

(h)    licențe, autorizații, permise și drepturi similare acordate în conformitate cu dreptul intern, inclusiv orice concesiuni pentru explorarea, cultivarea, extracția sau exploatarea resurselor naturale 3 .

Veniturile investite sunt considerate investiții și orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu influențează calificarea lor ca investiții;

2.    „investitor vizat” înseamnă o persoană fizică 4 sau juridică a unei părți care a făcut o investiție pe teritoriul celeilalte părți;

3.    „persoană fizică a unei părți” înseamnă un resortisant al Singapore sau al unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislația acestora;

4.    „persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, din sectorul public sau privat, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, asociere în participație, întreprindere individuală sau asociație;

5.    „persoană juridică din Uniune” sau „persoană juridică din Singapore” înseamnă o persoană juridică constituită în conformitate cu legislația Uniunii sau a unui stat membru al Uniunii sau a Republicii Singapore și care are sediul social, administrația centrală 5 sau locul principal de desfășurare a activității pe teritoriul Uniunii, respectiv al Republicii Singapore. În cazul în care persoana juridică are numai sediul social sau administrația centrală pe teritoriul Uniunii sau al Republicii Singapore, ea nu este considerată persoană juridică din Uniune sau din Singapore, cu excepția cazului în care este implicată în operațiuni comerciale substanțiale 6 pe teritoriul Uniunii, respectiv al Republicii Singapore;

6.    „măsură” înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, cerință sau practică;

7.    „tratament” sau „măsură” 7 adoptată sau menținută de o parte include măsurile luate de:

(a)    administrații și autorități centrale, regionale sau locale; și

(b)    organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

8.    „venit” înseamnă toate sumele generate de o investiție sau o reinvestire sau care decurg din acestea, inclusiv profituri, dividende, câștiguri de capital, redevențe, dobânzi, plăți în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, plăți în natură și orice alte venituri legale;

9.    „monedă liber convertibilă” înseamnă o monedă negociată pe scară largă pe piețele valutare internaționale și folosită pe scară largă în tranzacțiile internaționale;

10.    „stabilire” înseamnă:

(a)    constituirea, achiziționarea sau menținerea unei persoane juridice; sau

(b)    crearea sau menținerea unei sucursale sau a unei reprezentanțe,

în vederea formării sau menținerii unor legături economice durabile pe teritoriul unei părți în scopul desfășurării unei activități economice;

11.    „activitate economică” include orice fel de activități de natură economică, cu excepția activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale, altfel spus a activităților care nu sunt desfășurate pe baze comerciale și nici în concurență cu unul sau mai mulți agenți economici;

12.    „partea UE” înseamnă Uniunea sau statele sale membre, sau Uniunea și statele sale membre, în domeniile lor de competență, așa cum decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

CAPITOLUL DOI

PROTECȚIA INVESTIȚIILOR

ARTICOLUL 2.1

Domeniul de aplicare

1.    Prezentul capitol se aplică investitorilor vizați și investițiilor vizate efectuate în conformitate cu legislația aplicabilă, indiferent dacă investițiile respective au fost efectuate înainte sau după intrarea în vigoare a prezentului acord 8 .

2.    În pofida oricăror alte dispoziții ale prezentului acord, articolul 2.3 (Tratamentul național) nu se aplică subvențiilor sau granturilor acordate de către o parte, inclusiv împrumuturilor, garanțiilor și asigurărilor sprijinite de autoritățile publice.

3.    Articolul 2.3 (Tratamentul național) nu se aplică:

(a)    achiziționării de către organismele guvernamentale de bunuri și servicii pentru uz guvernamental și nu în scopul revânzării comerciale sau al utilizării pentru furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii destinate comercializării; sau

(b)    serviciilor audiovizuale;

(c)    activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale pe teritoriile părților. În sensul prezentului acord, o activitate desfășurată în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă orice activitate, cu excepția activităților desfășurate pe o bază comercială sau în concurență cu unul sau mai mulți furnizori.

ARTICOLUL 2.2

Investiții și măsuri de reglementare

1.    Părțile își reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecția sănătății publice, serviciile sociale, educația publică, siguranța, mediul, moralitatea publică, protecția socială sau a consumatorilor, protecția vieții private și a datelor și promovarea și protejarea diversității culturale.

2.    Pentru o mai mare certitudine, simplul fapt că o parte reglementează, inclusiv printr-o modificare a legislației sale, într-un mod care are efecte negative asupra unei investiții sau influențează așteptările unui investitor, inclusiv așteptările sale în privința profiturilor, nu constituie o încălcare a unei obligații prevăzute în prezentul capitol.

3.    Pentru mai multă certitudine, decizia unei părți de a nu acorda, reînnoi sau menține o subvenție sau un grant:

(a)    în absența unui angajament specific, în virtutea dreptului intern sau a unui contract, de a acorda, a reînnoi sau a menține subvenția sau grantul respectiv; sau

(b)    dacă decizia este luată în conformitate cu termenii sau condițiile pentru acordarea, reînnoirea sau menținerea subvenției sau a grantului, dacă este cazul,

nu constituie o încălcare a dispozițiilor prezentului capitol.

4.    Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să înceteze acordarea unei subvenții 9 sau să solicite rambursarea acesteia în cazul în care o astfel de măsură a fost dispusă de către o instanță competentă, un tribunal administrativ sau o altă autoritate competentă 10 , sau ca impunând părții respective obligația de a despăgubi investitorul în consecință.

ARTICOLUL 2.3

Tratamentul național

1.    Fiecare parte acordă investitorilor vizați ai celeilalte părți și investițiilor lor vizate, pe teritoriul său, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare propriilor săi investitori și investițiilor acestora în ceea ce privește exploatarea, gestionarea, realizarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a investițiilor lor.

2.    În pofida dispozițiilor de la alineatul (1), fiecare parte poate adopta sau menține orice măsură în ceea ce privește exploatarea, gestionarea, realizarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei entități stabilite care nu este incompatibilă cu angajamentele înscrise în lista de angajamente specifice din anexa 8-A, respectiv 8-B din capitolul 8 (Servicii, stabilire și comerț electronic) din EUSFTA 11 , atunci când o astfel de măsură este:

(a)    o măsură adoptată înainte sau la data intrării în vigoare a prezentului acord;

(b)    o măsură menționată la litera (a) care este menținută, înlocuită sau modificată după data intrării în vigoare a prezentului acord, cu condiția să nu fie mai puțin compatibilă cu dispozițiile alineatului (1) după menținere, înlocuire sau modificare decât măsura existentă înainte de menținere, înlocuire sau modificare; sau

(c)    o măsură care nu intră sub incidența literei (a) sau (b), cu condiția să nu fie aplicată în privința investițiilor vizate efectuate pe teritoriul părții înainte de intrarea în vigoare a acestor măsuri sau într-un mod care cauzează pierderi sau pagube 12 în ceea ce privește aceste investiții.

3.    În pofida dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), o parte poate adopta sau aplica măsuri care acordă investitorilor vizați și investițiilor vizate ale celeilalte părți un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor săi investitori și investițiilor acestora, în situații similare, sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată, pe teritoriul său, împotriva investitorilor vizați sau a investițiilor vizate ale celeilalte părți, sau o restricționare mascată a investițiilor vizate, atunci când aceste măsuri sunt:

(a)    necesare pentru protejarea securității publice sau a moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice 13 ;

(b)    necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

(c)    legate de conservarea resurselor naturale epuizabile, dacă aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricții privind investitorii sau investițiile interne;

(d)    necesare pentru protejarea patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică;

(e)    necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

(i)    prevenirea practicilor înșelătoare sau frauduloase sau la mijloacele de a face față efectelor neîndeplinirii unei obligații contractuale;

(ii)    protejarea vieții private a persoanelor în legătură cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și la protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale;

(iii)    siguranță;

(f)    menite să asigure impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă 14 a impozitelor directe în ceea ce privește investitorii sau investițiile celeilalte părți.

ARTICOLUL 2.4

Tratamentul standard

1.    Fiecare parte acordă, pe teritoriul său, un tratament corect și echitabil 15 și protecție și securitate integrală investițiilor vizate ale celeilalte părți, în conformitate cu alineatele (2)-(6).

2.    O parte încalcă obligația de tratament corect și echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri luate constituie:

(a)    denegare de dreptate 16 în proceduri penale, civile și administrative;

(b)    o nerespectare fundamentală a garanțiilor procedurale;

(c)    un act vădit arbitrar;

(d)    o formă de hărțuire, constrângere, abuz de putere sau un act similar de rea-credință.

3.    Pentru a stabili dacă a fost încălcată obligația privind tratamentul corect și echitabil prevăzută la alineatul (2), un tribunal poate lua în considerare, atunci când este cazul, eventualele declarații specifice sau neechivoce 17 făcute de o parte unui investitor pentru a-l determina să realizeze investiția, care au creat așteptări legitime ale unui investitor vizat și pe care acesta s-a bazat în mod rezonabil, dar cărora partea respectivă nu le-a dat curs ulterior 18 .

4.    La cererea unei părți sau la recomandarea comitetului, părțile revizuiesc conținutul obligației de a acorda un tratament corect și echitabil, în conformitate cu procedura de modificare prevăzută la articolul 4.3 (Modificări), stabilind, în special, dacă și alte tratamente, în afară de cele menționate la alineatul (2), pot constitui o încălcare a tratamentului corect și echitabil.

5.    Pentru mai multă certitudine, „protecție și securitate integrală” se referă numai la obligația unei părți în ceea ce privește securitatea fizică a investitorilor vizați și a investițiilor vizate.

6.    În cazul în care una dintre părți, în mod direct sau prin intermediul unei entități menționate la alineatul (7) de la articolul 1.2 (Definiții), și-a luat un angajament specific și explicit, printr-o obligație contractuală scrisă 19 , față de un investitor vizat al celeilalte părți cu privire la investiția investitorului vizat sau față de astfel de investiții vizate, partea respectivă nu trebuie să împiedice sau să submineze acest angajament prin exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică 20 :

(a)    în mod deliberat; sau

(b)    într-o manieră care modifică substanțial echilibrul dintre drepturile și obligațiile asumate prin obligația contractuală scrisă, cu excepția cazului în care partea prevede o compensație rezonabilă pentru a restabili investitorul vizat sau investiția vizată în situația pe care ar fi avut-o dacă angajamentul nu ar fi fost împiedicat sau subminat.

7.    O încălcare a unei alte dispoziții a prezentului acord sau a unui acord internațional separat nu înseamnă că a avut loc o încălcare a prezentului articol.

ARTICOLUL 2.5

Compensarea pierderilor

1.    Investitorii vizați ai unei părți ale căror investiții vizate au suferit pierderi ca urmare a unui război sau a unui conflict armat, a unei revoluții, a unei stări de urgență națională, a unei revolte sau a unei insurecții pe teritoriul celeilalte părți beneficiază din partea acesteia, în ceea ce privește restituirea, despăgubirea, compensarea sau alte forme de soluționare, de un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat de partea respectivă propriilor investitori sau investitorilor din orice țară terță, dacă acesta din urmă este mai favorabil pentru investitorul vizat în cauză.

2.    Fără a aduce atingere alineatului (1), investitorii vizați ai unei părți care, în oricare dintre situațiile menționate la alineatul (1), au suferit pierderi pe teritoriul celeilalte părți ca urmare a:

(a)    rechiziționării investiției lor vizate sau a unei părți din aceasta de către forțele armate sau autoritățile competente ale celeilalte părți sau

(b)    distrugerii investiției lor vizate sau a unei părți din aceasta de către forțele armate sau autoritățile celeilalte părți, distrugere care nu era impusă de situație,

beneficiază de restituirea investiției sau de acordarea unei despăgubiri de către cealaltă parte.

ARTICOLUL 2.6

Exproprierea 21

1.    Niciuna dintre părți nu naționalizează, nu expropriază și nu supune unor măsuri care au un efect echivalent naționalizării sau exproprierii (denumite în continuare „expropriere”), în mod direct sau indirect, investițiile vizate ale investitorilor vizați ai celeilalte părți, cu excepția cazului în care exproprierea este efectuată:

(a)    în interes public;

(b)    cu respectarea garanțiilor procedurale;

(c)    în mod nediscriminatoriu; și

(d)    în schimbul plății unei despăgubiri prompte, adecvate și efective în conformitate cu alineatul (2).

2.    Despăgubirea corespunde valorii juste de piață a investiției vizate imediat înainte ca exproprierea sau iminența exproprierii să devină de notorietate publică, la care se adaugă dobândă la o rată rezonabilă din punct de vedere comercial, stabilită pe baza pieței, luând în considerare intervalul de timp dintre data exproprierii și data plății. Această despăgubire trebuie să fie efectiv realizabilă, liber transferabilă în conformitate cu articolul 2.7 (Transferuri) și plătită fără întârziere.

Criteriile de evaluare folosite pentru determinarea valorii juste de piață pot include valoarea bazată pe continuitatea activității, valoarea activelor, inclusiv valoarea fiscală declarată a activelor corporale, precum și alte criterii, după caz.

3.    Prezentul articol nu se aplică acordării de licențe obligatorii în legătură cu drepturi de proprietate intelectuală, în măsura în care acordarea unor astfel de licențe este conformă cu Acordul TRIPS.

4.    La cererea investitorilor vizați afectați, orice măsură de expropriere sau de evaluare trebuie examinată de către o autoritate judecătorească sau o altă autoritate independentă a părții care ia măsura.

ARTICOLUL 2.7

Transferuri

1.    Fiecare parte permite efectuarea tuturor transferurilor legate de o investiție vizată într-o monedă liber convertibilă, fără restricții sau întârzieri. Aceste transferuri includ:

(a)    contribuții la capital precum capitalul inițial și fondurile suplimentare pentru a menține, a dezvolta sau a crește investiția vizată;

(b)    profituri, dividende, câștiguri de capital și alte venituri, încasările din vânzarea integrală sau a unei părți a investiției vizate sau din lichidarea parțială sau totală a investiției vizate;

(c)    dobânzi, redevențe, comisioane de administrare, taxe de asistență tehnică și alte taxe;

(d)    plățile efectuate în temeiul unui contract încheiat de către investitorul vizat sau investiția sa vizată, inclusiv plățile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;

(e)    venituri și alte remunerații ale personalului angajat din străinătate care prestează activități legate de o investiție vizată;

(f)    plățile efectuate în conformitate cu articolul 2.6 (Exproprierea) și cu articolul 2.5 (Compensarea pierderilor);

(g)    plățile efectuate în temeiul articolului 3.18 (Hotărârea definitivă).

2.    Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca împiedicând o parte să aplice în mod echitabil și nediscriminatoriu propria legislație referitoare la:

(a)    faliment, insolvență sau protejarea drepturilor creditorilor;

(b)    emiterea, comercializarea sau tranzacționarea de titluri de valoare, futures, opțiuni sau instrumente derivate;

(c)    raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților responsabile cu aplicarea legii sau al autorităților de reglementare a sectorului financiar;

(d)    infracțiuni sau delicte;

(e)    asigurarea respectării ordinelor sau a hotărârilor din cadrul procedurilor judiciare sau administrative;

(f)    sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie; sau

(g)    fiscalitate.

3.    În circumstanțe excepționale în care există sau riscă să apară dificultăți majore pentru funcționarea politicii economice și monetare sau a politicii cursului de schimb în oricare dintre părți, partea în cauză poate lua măsuri temporare de salvgardare privind transferurile. Aceste măsuri trebuie să fie strict necesare, să nu depășească în niciun caz o perioadă de șase luni 22 și să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între o parte și o parte terță în situații similare.

Partea care adoptă măsurile de salvgardare informează cu promptitudine cealaltă parte și prezintă, de îndată ce este posibil, un calendar de retragere a acestora.

4.    În cazul în care una dintre părți se confruntă cu dificultăți grave privind balanța de plăți sau situația finanțelor externe sau este amenințată de producerea acestora, ea poate adopta sau menține măsuri restrictive cu privire la transferurile legate de investiții.

5.    Părțile depun eforturi pentru a evita aplicarea măsurilor restrictive menționate la alineatul (4). Măsurile restrictive adoptate sau menținute în temeiul alineatului (4) trebuie să fie nediscriminatorii, să aibă o durată limitată și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a corecta balanța de plăți și situația finanțelor externe. Ele trebuie să fie conforme cu condițiile stabilite în Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Acordul OMC”) și, dacă este cazul, compatibile cu Statutul Fondului Monetar Internațional.

6.    O parte care menține sau adoptă măsuri restrictive în conformitate cu alineatul (4) sau modificări ale acestora informează de îndată cealaltă parte în acest sens.

7.    În cazul în care se adoptă sau se mențin restricții în conformitate cu alineatul (4), se organizează de urgență consultări în cadrul comitetului. În cadrul acestor consultări se evaluează situația balanței de plăți a părții în cauză și restricțiile adoptate sau menținute în conformitate cu alineatul (4), luând în considerare, inter alia, factori precum:

(a)    natura și amploarea dificultăților legate de balanța de plăți și de situația finanțelor externe;

(b)    mediul economic și comercial extern; sau

(c)    alte măsuri corective care ar putea fi utilizate.

În cadrul consultărilor se examinează conformitatea măsurilor restrictive cu alineatele (4) și (5). Toate constatările de ordin statistic sau de altă natură prezentate de Fondul Monetar Internațional (denumit în continuare „FMI”) referitoare la schimburi valutare, rezerve monetare și balanța de plăți sunt acceptate, iar concluziile se bazează pe evaluarea de către FMI a balanței de plăți și a situației financiare externe a părții în cauză.

ARTICOLUL 2.8

Subrogarea

În cazul în care o parte sau un organism care acționează în numele unei părți efectuează o plată în favoarea unuia dintre investitorii săi în virtutea unei garanții, a unui contract de asigurare sau a unei alte forme de despăgubire pe care le-a încheiat sau acordat pentru o investiție, cealaltă parte recunoaște subrogarea sau transferul oricărui drept sau titlu sau cesiunea oricărei creanțe referitoare la investiția respectivă. Partea sau organismul este abilitat să exercite dreptul subrogat sau să valorifice creanța cedată în aceeași măsură ca și dreptul sau creanța inițială a investitorului. Astfel de drepturi subrogate pot fi exercitate de către parte sau organism sau de către investitor, dacă partea sau organismul autorizează acest lucru.

CAPITOLUL TREI

SOLUȚIONAREA LITIGIILOR

SECȚIUNEA A

SOLUȚIONAREA LITIGIILOR DINTRE INVESTITORI ȘI PĂRȚI

ARTICOLUL 3.1

Domeniu de aplicare și definiții

1.    Prezenta secțiune se aplică litigiilor dintre un reclamant al unei părți și cealaltă parte având ca obiect un tratament 23 considerat de reclamant a fi o încălcare a dispozițiilor capitolului doi (Protecția investițiilor) care are drept rezultat o pretinsă pierdere sau un pretins prejudiciu pentru reclamant sau pentru societatea acestuia stabilită local.

2.    În sensul prezentei secțiuni și în lipsa unor dispoziții contrare:

(a)    „părțile la litigiu” înseamnă reclamantul și pârâtul;

(b)    „reclamant” înseamnă un investitor al unei părți care intenționează să introducă sau a introdus o cerere în temeiul prezentei secțiuni:

(i)    în nume propriu; sau

(ii)    în numele unei societăți stabilite local, în sensul definiției de la litera (c), pe care o deține sau o controlează 24 ;

(c)    „societate stabilită local” înseamnă o persoană juridică deținută sau controlată 25 de un investitor al uneia dintre părți, stabilită pe teritoriul celeilalte părți;

(d)    „parte care nu participă la litigiu” înseamnă Singapore, atunci când pârâtul este Uniunea sau un stat membru al Uniunii sau Uniunea, atunci când pârâtul este Singapore;

(e)    „pârât” înseamnă Singapore sau, în cazul părții UE, fie Uniunea, fie statul membru al Uniunii notificat în conformitate cu articolul 3.5 (Notificarea intenției); și

(f)    „finanțare de către un terț” înseamnă orice fonduri puse la dispoziție de către o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu, dar care încheie un acord cu o parte la litigiu pentru a finanța parțial sau integral costul procedurii în schimbul unui procent din câștigurile sau câștigurile potențiale pe care partea la litigiu le poate obține în urma procedurii sau în schimbul unui alt interes legat de aceste câștiguri, sau sub forma unei donații sau subvenții.

ARTICOLUL 3.2

Soluționarea pe cale amiabilă

În măsura posibilului, orice litigiu ar trebui soluționat pe cale amiabilă, prin negocieri și, atunci când este fezabil, înainte de depunerea unei cereri de consultare în temeiul articolului 3.3 (Consultări). Soluționarea pe cale amiabilă poate fi convenită în orice moment, inclusiv după începerea procedurii de soluționare a litigiilor prevăzute în prezenta secțiune.

ARTICOLUL 3.3

Consultări

1.    În cazul în care un litigiu nu poate fi soluționat în conformitate cu articolul 3.2 (Soluționarea pe cale amiabilă), un reclamant al unei părți care susține că au fost încălcate dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor) poate prezenta celeilalte părți o cerere de consultare.

2.    Cererea de consultare trebuie să conțină următoarele informații:

(a)    numele și adresa reclamantului și, dacă cererea este transmisă în numele unei societăți stabilite local, numele, adresa și locul înființării societății stabilite local;

(b)    dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor) despre care se pretinde că au fost încălcate;

(c)    motivele de fapt și de drept ale litigiului, inclusiv tratamentul despre care se pretinde că încalcă dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor); și

(d)    obiectul cererii și pierderea estimată sau prejudiciul estimat pe care reclamantul sau societatea sa stabilită local pretinde că l-a suferit ca urmare a încălcării.

3.    Cererea de consultare se depune:

(a)    în termen de 30 de luni de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local ia cunoștință sau ar fi trebuit să ia cunoștință de tratamentul despre care pretinde că încalcă dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor); sau

(b)    dacă s-a recurs la căi de atac interne, iar termenul menționat la litera (a) s-a scurs, în termen de un an de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local încetează să exercite aceste căi de atac și, în orice caz, nu mai târziu de 10 ani de la data la care reclamantul sau, după caz, societatea stabilită local ia cunoștință sau ar fi trebuit să ia cunoștință de tratamentul despre care pretinde că încalcă dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor).

4.    În cazul în care reclamantul nu a introdus o cerere în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) în termen de optsprezece luni de la depunerea cererii de consultare, se consideră că reclamantul și-a retras cererea de consultare și eventuala notificare a intenției și că a renunțat la dreptul de a introduce o astfel de cerere. Acest termen poate fi prelungit de comun acord de către părțile care participă la consultări.

5.    Termenele menționate la alineatele (3) și (4) nu anulează admisibilitatea unei cereri în cazul în care reclamantul poate demonstra că motivul pentru care nu a solicitat consultări sau nu a introdus o cerere, după caz, a fost incapacitatea sa de a acționa ca urmare a unor acțiuni deliberate ale celeilalte părți, cu condiția ca reclamantul să acționeze de îndată ce este în mod rezonabil în măsură să o facă.

6.    În cazul în care cererea de consultare se referă la o pretinsă încălcare a prezentului acord de către Uniune sau de către un stat membru al Uniunii, cererea se trimite Uniunii.

7.    Părțile la litigiu pot organiza consultări prin intermediul unei conferințe video sau alte mijloace după caz, cum ar fi în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie.

ARTICOLUL 3.4

Medierea și soluționarea alternativă a litigiilor

1.    Părțile la litigiu pot conveni în orice moment, inclusiv înainte de transmiterea unei notificări a intenției, să recurgă la mediere.

2.    Recurgerea la mediere este voluntară și nu aduce atingere poziției juridice a vreuneia dintre părțile la litigiu.

3.    Recurgerea la mediere poate fi reglementată de regulile prevăzute în anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori și părți) sau de alte reguli asupra cărora convin părțile la litigiu. Orice termen menționat în anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori și părți) poate fi modificat de comun acord de părțile la litigiu.

4.    Mediatorul este numit de comun acord de către părțile la litigiu sau în conformitate cu articolul 3 (Alegerea mediatorului) din anexa 6 (Mecanismul de mediere pentru litigiile dintre investitori și părți). Mediatorii trebuie să respecte dispozițiile anexei 7 (Cod de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel și mediatori).

5.    Părțile la litigiu depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluție convenită de comun acord în termen de șaizeci de zile de la data numirii mediatorului.

6.    După ce părțile la litigiu convin să recurgă la mediere, alineatele (3) și (4) de la articolul 3.3 (Consultări) nu se aplică între data acordului de a recurge la mediere și un termen de treizeci de zile după data la care una dintre părțile la litigiu decide să pună capăt medierii, printr-o scrisoare transmisă mediatorului și celeilalte părți la litigiu.

7.    Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică părțile să recurgă la alte forme de soluționare alternativă a litigiilor.

ARTICOLUL 3.5

Notificarea intenției

1.    În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat în termen de trei luni de la depunerea cererii de consultare, reclamantul poate transmite o notificare a intenției, în care precizează în scris intenția sa de a recurge la o procedură de soluționare a litigiilor și care conține următoarele informații:

(a)    numele și adresa reclamantului și, dacă cererea este transmisă în numele unei societăți stabilite local, numele, adresa și locul înființării societății stabilite local;

(b)    dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor) despre care se pretinde că au fost încălcate;

(c)    motivele de fapt și de drept ale litigiului, inclusiv tratamentul despre care se pretinde că încalcă dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor); și

(d)    obiectul cererii și pierderea estimată sau prejudiciul estimat pe care reclamantul sau societatea sa stabilită local pretinde că l-a suferit ca urmare a încălcării.

Notificarea intenției se transmite Uniunii sau Republicii Singapore, după caz.

2.    În cazul în care i-a fost transmisă o notificare a intenției, Uniunea stabilește pârâtul în termen de două luni de la data primirii notificării. Uniunea informează imediat reclamantul cu privire la decizia în acest sens, pe baza căreia reclamantul poate transmite o cerere în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal).

3.    Dacă nu a fost stabilit un pârât în conformitate cu alineatul (2), se aplică următoarele dispoziții:

(a)    în cazul în care notificarea intenției indică exclusiv un tratament aplicat de un stat membru al Uniunii, acel stat va avea calitatea de pârât;

(b)    în cazul în care notificarea intenției indică un tratament aplicat de o instituție, un organism sau o agenție a Uniunii, aceasta din urmă va avea calitatea de pârât.

4.    În cazul în care Uniunea sau un stat membru are calitatea de pârât, nici Uniunea, nici statul membru în cauză nu poate invoca inadmisibilitatea unei cereri sau faptul că o cerere sau o hotărâre este neîntemeiată sau nevalidă, pe motiv că pârâtul ar trebui sau ar fi trebuit să fie Uniunea, și nu statul membru sau viceversa.

5.    Pentru mai multă claritate, nicio dispoziție a prezentului acord sau a regulilor de soluționare a litigiilor aplicabile nu împiedică transmiterea, între Uniune și statul membru în cauză, a tuturor informațiilor referitoare la un litigiu.

ARTICOLUL 3.6

Introducerea unei cereri la tribunal

1.    După cel puțin trei luni de la data notificării intenției în conformitate cu articolul 3.5 (Notificarea intenției), reclamantul poate introduce o cerere la tribunal conform uneia dintre următoarele reguli de soluționare a litigiilor 26 :

(a)    Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state din 18 martie 1965 (denumită în continuare „Convenția ICSID”), cu condiția ca atât pârâtul, cât și statul reclamantului să fie părți la Convenția ICSID;

(b)    Convenția ICSID în conformitate cu Regulamentul privind mecanismul suplimentar pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (denumit în continuare „Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID”), cu condiția ca pârâtul sau statul reclamantului să fie parte la Convenția ICSID 27 ;

(c)    regulile de arbitraj ale Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional (UNCITRAL); sau

(d)    orice alte reguli asupra cărora convin părțile la litigiu.

2.    Alineatul (1) al acestui articol constituie consimțământul pârâtului față de introducerea unei cereri conform prezentei secțiuni. Consimțământul vizat la alineatul (1) și introducerea unei cereri conform prezentei secțiuni sunt considerate a îndeplini cerințele prevăzute:

(a)    în capitolul II din Convenția ICSID și în Regulamentul mecanismului suplimentar ICSID, în ceea ce privește acordul scris al părților la litigiu; și

(b)    la articolul II din Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la New York la data de 10 iunie 1958 (denumită în continuare „Convenția de la New York”), referitoare la „convenția scrisă”.

ARTICOLUL 3.7

Condiții pentru introducerea cererii

1.    O cerere poate fi introdusă conform prezentei secțiuni numai dacă:

(a)    introducerea cererii este însoțită de consimțământul scris al reclamantului de a recurge la soluționarea litigiului în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secțiune și de desemnarea de către reclamant a uneia dintre regulile menționate la alineatul (1) de la articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) ca reguli aplicabile pentru soluționarea litigiului;

(b)    s-au scurs cel puțin șase luni de la depunerea cererii de consultare în conformitate cu articolul 3.3 (Consultări) și cel puțin trei luni de la depunerea notificării intenției în conformitate cu articolul 3.5 (Notificarea intenției);

(c)    cererea de consultare și notificarea intenției depuse de reclamant îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (2) de la articolul 3.3 (Consultări), respectiv la alineatul (1) de la articolul 3.5 (Notificarea intenției);

(d)    motivele de fapt și de drept ale litigiului au făcut obiectul unei consultări prealabile în conformitate cu articolul 3.3 (Consultări);

(e)    toate cererile din cuprinsul cererii introduse în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) se bazează pe un tratament identificat în notificarea intenției efectuată conform articolului 3.5 (Notificarea intenției);

(f)    reclamantul:

(i)    își retrage orice cerere pendinte înaintată tribunalului sau oricărei alte instanțe naționale sau internaționale în temeiul dreptului intern sau internațional în legătură cu același tratament despre care pretinde că încalcă dispozițiile capitolului doi (Protecția investițiilor);

(ii)    declară că nu va înainta o astfel de cerere în viitor; și

(iii)    declară că nu va executa nicio hotărâre pronunțată în conformitate cu prezenta secțiune înainte ca aceasta să devină definitivă și nu va sesiza o instanță națională sau internațională pentru a contesta o hotărâre pronunțată în conformitate cu prezenta secțiune sau pentru a cere revizuirea sau anularea acesteia și nu va iniția nicio altă procedură similară.

2.    În aplicarea alineatului (1) litera (f), termenul „reclamant” se referă la investitor și, dacă este cazul, la societatea stabilită local. În plus, în aplicarea alineatului (1) litera (f) punctul (i), termenul „reclamant” include toate persoanele care dețin, direct sau indirect, o participație la capitalul investitorului sau, dacă este cazul, al societății stabilite local sau care sunt controlate de investitor sau de societatea stabilită local.

3.    La cererea pârâtului, tribunalul își declină competența dacă reclamantul nu respectă vreuna dintre cerințele și declarațiile menționate la alineatele (1) și (2).

4.    Dispozițiile alineatului (1) litera (f) nu exclud dreptul reclamantului de a solicita adoptarea unor măsuri de protecție provizorii de către instanțele sau tribunalele administrative ale pârâtului înainte de instituirea sau în cursul derulării procedurilor în fața oricăreia dintre instanțele de soluționare a litigiilor menționate la articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal). În aplicarea prezentului articol, măsurile de protecție provizorii au ca unic scop conservarea drepturilor și intereselor reclamantului și nu implică plata de daune-interese sau soluționarea pe fond a litigiului.

5.    Pentru mai multă certitudine, tribunalul își declină competența dacă litigiul a luat naștere sau există o mare probabilitate ca acesta să fi luat naștere în momentul în care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiției care face obiectul litigiului și tribunalul hotărăște pe baza faptelor că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate sau controlul asupra investiției cu scopul principal de a introduce o cerere în virtutea prezentei secțiuni. Această dispoziție nu aduce atingere altor obiecții legate de competență care pot fi luate în considerare de către tribunal.

ARTICOLUL 3.8

Finanțarea de către un terț

1.    Orice parte la litigiu care beneficiază de finanțare de către un terț notifică celeilalte părți la litigiu și tribunalului numele și adresa terțului finanțator.

2.    Această notificare se face la momentul introducerii cererii sau de îndată ce finanțarea de către un terț este convenită, donată sau acordată, după caz.

ARTICOLUL 3.9

Tribunalul de primă instanță

1.    Se înființează un tribunal de primă instanță („tribunalul”) pentru a soluționa cererile introduse în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal).

2.    La intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul numește șase membri ai tribunalului. În scopul acestei numiri:

(a)    partea UE numește doi membri;

(b)    Singapore numește doi membri; și

(c)    partea UE și Singapore numesc împreună doi membri, care nu sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii sau ai Republicii Singapore.

3.    Comitetul poate decide creșterea sau reducerea numărului de membri cu multipli de trei. Numirile suplimentare se fac pe o bază identică cu cea prevăzută la alineatul (2).

4.    Membrii trebuie să dețină calificările necesare în țările lor pentru exercitarea unor funcții jurisdicționale sau să fie juriști cu competențe recunoscute. Aceștia trebuie să aibă cunoștințe de specialitate sau experiență în dreptul internațional public. Este de dorit ca aceștia să dețină competențe în special în dreptul internațional în materie de investiții, în dreptul comercial internațional sau în soluționarea litigiilor care decurg din investiții internaționale sau din acorduri comerciale internaționale.

5.    Membrii sunt numiți pentru un mandat de opt ani. Cu toate acestea, în cazul a trei dintre cele șase persoane numite imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorți, primul mandat are o durată de doisprezece ani. Mandatul poate fi reînnoit după expirare prin decizia comitetului. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. O persoană care îndeplinește o funcție în cadrul unei formațiuni a tribunalului la expirarea mandatului poate, cu autorizarea președintelui tribunalului, să îndeplinească în continuare funcția respectivă până la încheierea procedurilor acestei formațiuni și, exclusiv în acest scop, poate fi considerată în continuare membru al tribunalului.

6.    Tribunalul are un președinte și un vicepreședinte, care sunt responsabili cu aspectele organizatorice. Aceștia sunt numiți pentru un mandat de patru ani și sunt aleși prin tragere la sorți dintre membrii care au fost numiți în conformitate cu alineatul 2 litera (c). Ei își exercită funcțiile printr-un sistem de rotație prin tragere la sorți efectuată de către președintele comitetului. Vicepreședintele îl înlocuiește pe președinte atunci când acesta nu este disponibil.

7.    Tribunalul judecă cauzele în formațiuni de trei membri, care au fost numiți în conformitate cu alineatul (2) litera (a), litera (b), respectiv litera (c). Formațiunea este prezidată de membrul care a fost numit în conformitate cu alineatul 2 litera (c).

8.    În termen de 90 de zile de la prezentarea unei cereri în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal), președintele tribunalului numește membrii care compun formațiunea însărcinată să judece cauza după un sistem de rotație, pentru a garanta că alcătuirea fiecărei formațiuni este aleatorie și imprevizibilă, oferind în același timp șanse egale tuturor membrilor de a-și exercita mandatul.

9.    În pofida alineatului (7), părțile la litigiu pot conveni ca o cauză să fie judecată de către un singur membru. Acest membru va fi ales de către președintele tribunalului din rândul membrilor care au fost numiți în conformitate cu alineatul 2 litera (c). Pârâtul examinează cu atenție această cerere din partea reclamantului, cu precădere atunci când reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensația sau despăgubirile cerute sunt relativ scăzute. O astfel de cerere ar trebui efectuată în același timp cu introducerea cererii în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal).

10.    Tribunalul își elaborează propriile proceduri de lucru.

11.    Membrii tribunalului se asigură că sunt disponibili și că au capacitatea de a exercita funcțiile prevăzute în prezenta secțiune.

12.    Pentru asigurarea disponibilității membrilor, aceștia primesc un onorariu lunar care urmează să fie stabilit printr-o decizie a comitetului. Președintele tribunalului și, dacă este cazul, vicepreședinte primesc un onorariu echivalent cu onorariile stabilite în temeiul alineatului (11) de la articolul 3.10 (Tribunalul de apel) pentru fiecare zi lucrată în calitate de președinte al tribunalului, în conformitate cu prezenta secțiune.

13.    Onorariul lunar și onorariile zilnice pentru președintele sau vicepreședintele tribunalului atunci când îndeplinește funcțiile președintelui tribunalului în temeiul prezentei secțiuni sunt plătite în mod egal de ambele părți într-un cont gestionat de Secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părți nu plătește onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânda corespunzătoare.

14.    Cu excepția cazului în care comitetul adoptă o decizie în temeiul alineatului (15), cuantumul celorlalte onorarii și cheltuieli ale membrilor din cadrul unei formațiuni a tribunalului se stabilește în conformitate cu Regulamentul 14 alineatul (1) din Regulamentele administrative și financiare ale convenției ICSID în vigoare la data introducerii cererii și repartizate de tribunal între părțile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).

15.    Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar și alte onorarii și cheltuieli pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii lucrează cu normă întreagă și comitetul stabilește remunerația lor și aspectele organizatorice aferente. În această eventualitate, membrii nu pot exercita nicio activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepția unei derogări acordate cu titlu excepțional de către președintele tribunalului.

16.    Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului și îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunal între părțile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).

ARTICOLUL 3.10

Tribunalul de apel

1.    Se înființează un tribunal de apel permanent pentru a instrumenta apelurile împotriva hotărârilor provizorii pronunțate de tribunal.

2.    La intrarea în vigoare a prezentului acord, comitetul numește șase membri ai tribunalului de apel. În scopul acestei numiri:

(a)    partea UE numește doi membri;

(b)    Singapore numește doi membri; și

(c)    partea UE și Singapore numesc împreună doi membri, care nu sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii sau ai Republicii Singapore.

3.    Comitetul poate decide creșterea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului de apel cu multipli de trei. Numiri suplimentare trebuie să fie făcute pe aceeași bază prevăzută la alineatul (2).

4.    Membrii tribunalului de apel trebuie să dețină calificările necesare în țările lor pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau să fie juriști cu competențe recunoscute. Aceștia trebuie să aibă cunoștințe de specialitate sau să fie experți în dreptul internațional public. Este de dorit ca aceștia să dețină competențe în special în dreptul internațional în materie de investiții, în dreptul comercial internațional sau în soluționarea litigiilor care decurg din investiții internaționale sau din acorduri comerciale internaționale.

5.    Membrii tribunalului de apel sunt numiți pentru un mandat de opt ani. Cu toate acestea, în cazul a trei dintre cele șase persoane numite imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărâte prin tragere la sorți, primul mandat are o durată de doisprezece ani. Mandatul poate fi reînnoit după expirare prin decizia comitetului. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui o persoană al cărei mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. O persoană care îndeplinește o funcție în cadrul unei formațiuni a tribunalului de apel la expirarea mandatului poate, cu autorizarea președintelui tribunalului de apel, să îndeplinească în continuare funcția respectivă până la încheierea procedurilor acestei formațiuni și, exclusiv în acest scop, poate fi considerată în continuare membru al tribunalului de apel.

6.    Tribunalul de apel are un președinte și un vicepreședinte, care sunt responsabili cu aspectele organizatorice. Aceștia sunt numiți pentru un mandat de patru ani și sunt aleși prin tragere la sorți dintre membrii tribunalului de apel care au fost numiți în conformitate cu alineatul 2 litera (c). Ei își exercită funcțiile printr-un sistem de rotație prin tragere la sorți efectuată de către președintele comitetului. Vicepreședintele îl înlocuiește pe președinte atunci când acesta nu este disponibil.

7.    Tribunalul de apel judecă cauzele în formațiuni de trei membri, care au fost numiți în conformitate cu alineatul (2) litera (a), litera (b), respectiv litera (c). Formațiunea este prezidată de membrul care a fost numit în conformitate cu alineatul 2 litera (c).

8.    Președintele tribunalului de apel numește membrii care compun formațiunea însărcinată să judece apelul după un sistem de rotație, pentru a garanta că alcătuirea fiecărei formațiuni este aleatorie și imprevizibilă, oferind în același timp șanse egale tuturor membrilor de a-și exercita mandatul.

9.    Tribunalul de apel își elaborează propriile proceduri de lucru.

10.    Membrii tribunalului de apel se asigură că sunt disponibili și că au capacitatea de a exercita funcțiile prevăzute în prezenta secțiune.

11.    Pentru asigurarea disponibilității membrilor, aceștia primesc un onorariu lunar și un onorariu pentru fiecare zi în care au îndeplinit funcția de membru, care urmează să fie stabilite printr-o decizie a comitetului. Președintele tribunalului de apel și, dacă este cazul, vicepreședinte primesc un onorariu pentru fiecare zi lucrată în calitate de președinte al tribunalului de apel, în conformitate cu prezenta secțiune.

12.    Onorariul lunar și onorariile zilnice pentru președintele sau vicepreședintele tribunalului de apel atunci când îndeplinește funcțiile președintelui tribunalului de apel în temeiul prezentei secțiuni sunt plătite în mod egal de ambele părți într-un cont gestionat de Secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părți nu plătește onorariul lunar sau onorariile zilnice, cealaltă parte poate alege să le plătească. Orice astfel de arierate rămân exigibile, cu dobânda corespunzătoare.

13.    Pe baza unei decizii a comitetului, onorariul lunar și onorariile zilnice pot fi transformate permanent într-un salariu normal. În acest caz, membrii tribunalului de apel lucrează cu normă întreagă și comitetul stabilește remunerația lor și aspectele organizatorice aferente. În această eventualitate, membrii tribunalului de apel nu pot exercita nicio activitate profesională, remunerată sau nu, cu excepția unei derogări acordate cu titlu excepțional de către președintele tribunalului de apel.

14.    Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului de apel și îi furnizează un sprijin adecvat. Cheltuielile aferente acestui sprijin se repartizează de către tribunal între părțile la litigiu în conformitate cu articolul 3.21 (Cheltuieli).

ARTICOLUL 3.11

Reguli de etică

1.    Membrii tribunalului și ai tribunalului de apel sunt aleși din rândul unor persoane a căror independență este mai presus de orice îndoială. Ei nu au legătură cu niciun guvern 28 și, în special, nu acceptă instrucțiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei organizații cu privire la chestiuni legate de litigiu. Ei nu participă la soluționarea unor litigii care ar putea crea un conflict de interese direct sau indirect. Membrii trebuie să respecte dispozițiile anexei 7 (Cod de conduită pentru membrii tribunalului, membrii tribunalului de apel și mediatori). În plus, din momentul numirii, ei se abțin să acționeze în calitate de avocat, de expert numit de o parte la litigiu sau de martor numit de o parte la litigiu în orice litigiu legat de protecția investițiilor, nou sau aflat pe rol, în virtutea prezentului acord sau a oricărui alt acord sau a legislației naționale.

2.    În cazul în care o parte la litigiu consideră că un membru este în situație de conflict de interese, partea respectivă trimite o cerere de recuzare a membrului respectiv către președintele tribunalului, respectiv către președintele tribunalului de apel. Cererea de recuzare se transmite în termen de 15 zile de la data la care componența formațiunii tribunalului sau a tribunalului de apel a fost comunicată părții la litigiu sau în termen de 15 zile de la data la care faptele relevante au fost aduse la cunoștința acesteia, în cazul în care aceste fapte nu puteau fi cunoscute, în mod rezonabil, în momentul constituirii formațiunii. Cererea de recuzare indică motivele de recuzare.

3.    Dacă, în termen de 15 zile de la data cererii de recuzare, membrul recuzat alege să nu demisioneze din formațiunea respectivă, președintele tribunalului, respectiv președintele tribunalului de apel, după audierea părților la litigiu și după ce a oferit membrului posibilitatea de a formula observații, emite o decizie în termen de 45 de zile de la primirea cererii de recuzare și înștiințează de îndată părțile la litigiu și pe ceilalți membri ai formațiunii.

4.    În cazul cererilor de recuzare împotriva numirii președintelui tribunalului în cadrul unei formațiuni, decizia este luată de președintele tribunalului de apel și viceversa.

5.    La recomandarea motivată a președintelui tribunalului de apel, părțile, printr-o decizie a comitetului, pot decide să înlăture un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel în cazul în care comportamentul acestuia este incompatibil cu obligațiile prevăzute la alineatul (1) și cu calitatea de membru al tribunalului sau al tribunalului de apel. În cazul în care este vorba despre comportamentul președintelui tribunalului de apel, președintele tribunalului de primă instanță emite recomandarea motivată. Alineatul (5) al articolului 3.9 (Tribunalul de primă instanță) și alineatul (4) al articolului 3.10 (Tribunalul de apel) se aplică mutatis mutandis pentru ocuparea posturilor vacante care pot apărea în aplicarea prezentului alineat.

ARTICOLUL 3.12

Mecanismul multilateral de soluționare a litigiilor

Părțile urmăresc, între ele și împreună cu alți parteneri comerciali interesați, instituirea unui tribunal multilateral pentru investiții și a unui mecanism de apel pentru soluționarea litigiilor în materie de investiții internaționale. La instituirea unui astfel de mecanism multilateral, comitetul are în vedere adoptarea unei decizii care să prevadă că litigiile legate de investiții prevăzute în prezenta secțiune vor fi soluționate prin intermediul mecanismului multilateral și să precizeze măsurile tranzitorii adecvate.

ARTICOLUL 3.13

Legea aplicabilă și reguli de interpretare

1.    Tribunalul decide dacă tratamentul care face obiectul cererii încalcă o obligație prevăzută în capitolul doi (Protecția investițiilor).

2.    Sub rezerva alineatului (3), tribunalul aplică prezentul acord interpretat în conformitate cu Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor și cu alte reguli și principii ale dreptului internațional aplicabile între părți 29 .

3.    În cazul apariției unor preocupări serioase legate de chestiuni de interpretare care pot afecta domeniile la care se referă prezentul acord, comitetul poate adopta, în conformitate cu alineatul (4) litera (f) de la articolul 4.1 (Comitetul), interpretări ale dispozițiilor prezentului acord. O interpretare adoptată de comitet este obligatorie pentru tribunal și tribunalul de apel și orice hotărâre trebuie să fie în concordanță cu decizia respectivă. Comitetul poate decide că o interpretare are efect obligatoriu cu începere de la o anumită dată.

ARTICOLUL 3.14

Cereri vădit nefondate

1.    În termen de cel mult treizeci de zile de la constituirea unei formațiuni a tribunalului în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță) și, în orice caz, înainte de prima ședință a formațiunii tribunalului, pârâtul poate ridica o obiecție pentru lipsa vădită de fundament a unei cereri.

2.    Pârâtul trebuie să specifice cu maximum de precizie motivele obiecției.

3.    După ce le oferă părților la litigiu ocazia de a-și prezenta observațiile cu privire la obiecție, tribunalul pronunță, în prima ședință a formațiunii tribunalului sau imediat după aceasta, o decizie sau o hotărâre provizorie cu privire la obiecția respectivă.

4.    Această procedură și orice decizie a tribunalului nu aduc atingere dreptului unui pârât de a ridica obiecții, în conformitate cu articolul 3.15 (Cereri fără temei juridic) sau în cursul procedurii, în legătură cu fundamentul juridic al unei cereri și nu aduc atingere nici autorității tribunalului de a se pronunța cu titlu preliminar asupra altor obiecții.

ARTICOLUL 3.15

Cereri fără temei juridic

1.    Fără a aduce atingere autorității tribunalului de a se pronunța asupra altor obiecții cu titlu preliminar sau dreptului pârâtului de a ridica astfel de obiecții la momentul oportun, tribunalul examinează și se pronunță cu titlu preliminar asupra oricărei obiecții ridicate de pârât cu privire la faptul că, din punct de vedere juridic, o cerere introdusă conform prezentei secțiuni nu este, în tot sau în parte, o cerere în privința căreia să poată fi pronunțată o hotărâre în favoarea reclamantului în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal), chiar dacă faptele invocate ar fi considerate reale. Tribunalul poate examina totodată orice alte fapte pertinente care nu fac obiectul litigiului.

2.    O obiecție în sensul alineatului (1) se înaintează tribunalului cât mai curând după constituirea formațiunii tribunalului și în orice caz nu mai târziu de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a contra-memoriului sau a memoriului în apărare sau, în cazul unei modificări a cererii, de data fixată de tribunal pentru depunerea de către pârât a răspunsului său la modificare. Nu pot fi înaintate obiecții în sensul alineatului (1) cât timp este în curs o procedură în temeiul articolului 3.14 (Cereri vădit nefondate), cu excepția cazului în care tribunalul acordă permisiunea de a ridica obiecții conform prezentului articol, după examinarea corespunzătoare a circumstanțelor cauzei.

3.    La primirea unei obiecții în temeiul alineatului (1) și dacă nu consideră că aceasta este vădit nefondată, tribunalul suspendă procedura pe fond, stabilește un calendar pentru examinarea obiecției care să fie compatibil cu orice calendar stabilit pentru examinarea altor chestiuni preliminare și pronunță o decizie sau o hotărâre provizorie motivată privind obiecția.

ARTICOLUL 3.16

Transparența procedurilor

Anexa 8 (Norme privind accesul public la documente, audierile și posibilitatea ca terțe persoane să prezinte observații) se aplică litigiilor prevăzute în prezenta secțiune.

ARTICOLUL 3.17

Partea la acord care nu participă la litigiu

1.    Tribunalul acceptă ca partea la acord care nu participă la litigiu să formuleze observații orale sau scrise referitoare la chestiuni de interpretare a tratatului sau, după consultarea părților la litigiu, o poate invita să formuleze observații.

2.    Tribunalul nu trage nicio concluzie din absența observațiilor sau a unui răspuns la o invitație în conformitate cu alineatul (1).

3.    Tribunalul se asigură că prezentarea observațiilor nu perturbă sau îngreunează inutil procedura și că nu aduce prejudicii nejustificate niciuneia dintre părțile la litigiu.

4.    Tribunalul se asigură totodată că părților la litigiu li se acordă o posibilitate rezonabilă de a prezenta observații cu privire la orice observație a părții la acord care nu participă la litigiu.

ARTICOLUL 3.18

Hotărârea

1.    În cazul în care decide că tratamentul care face obiectul litigiului încalcă o obligație prevăzută în capitolul doi (Protecția investițiilor), tribunalul poate acorda, separat sau cumulat, numai 30 :

(a)    despăgubiri bănești și orice dobânzi aferente; și

(b)    restituirea proprietății, cu condiția ca pârâtul să poată plăti despăgubiri bănești și orice dobânzi aplicabile, stabilite de tribunal în conformitate cu capitolul doi (Protecția investițiilor), în locul restituirii.

2.    Despăgubirile bănești nu trebuie să depășească pierderea suferită de reclamant sau, după caz, de societatea sa stabilită local, ca urmare a încălcării dispozițiilor pertinente din capitolul doi (Protecția investițiilor), din care se scad eventualele despăgubiri sau compensații anterioare acordate deja de partea vizată. Tribunalul nu acordă daune punitive.

3.    Atunci când cererea este introdusă în numele unei societăți stabilite local, hotărârea se adresează acestei societăți.

4.    Ca regulă generală, tribunalul pronunță o hotărâre provizorie în termen de 18 luni de la data introducerii cererii. Dacă tribunalul consideră că nu poate pronunța hotărârea provizorie în termen de 18 luni, acesta informează în scris părțile la litigiu cu privire la motivele întârzierii și indică termenul în care estimează că va pronunța hotărârea provizorie. O hotărâre provizorie devine definitivă dacă s-au scurs 90 de zile după ce a fost pronunțată și niciuna dintre părțile la litigiu nu a contestat-o în fața tribunalului de apel.

ARTICOLUL 3.19

Procedura de apel

1.    Oricare dintre părțile la litigiu poate contesta o hotărâre provizorie în fața tribunalului de apel, în termen de 90 de zile de la pronunțarea acesteia. Motivele de apel sunt următoarele:

(a)    o eroare a tribunalului în ceea ce privește interpretarea sau aplicarea legislației aplicabile;

(b)    o eroare vădită a tribunalului în ceea ce privește aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea legislației interne aplicabile; sau

(c)    motivele prevăzute la articolul 52 din Convenția ICSID, în măsura în care acestea nu sunt acoperite de literele (a) și (b).

2.    În cazul în care tribunalul de apel respinge apelul, hotărârea provizorie devine definitivă. Tribunalul de apel poate, de asemenea, să respingă apelul în regim de urgență atunci când este evident că acesta este vădit neîntemeiat, caz în care hotărârea provizorie devine definitivă.

3.    Atunci când apelul este întemeiat, tribunalul de apel modifică sau infirmă, în întregime sau parțial, constatările și concluziile juridice ale hotărârii provizorii. Tribunalul de apel trimite cauza spre rejudecare tribunalului, specificând exact modul în care a modificat sau infirmat constatările și concluziile pertinente ale tribunalului. Tribunalul este ținut de constatările și concluziile tribunalului de apel și, după audierea părților la litigiu, dacă este cazul, își revizuiește hotărârea provizorie în consecință. Tribunalul încearcă să pronunțe hotărârea revizuită în termen de 90 de zile după trimiterea cauzei spre rejudecare.

4.    Ca regulă generală, durata procedurii de apel nu depășește 180 de zile, de la data la care o parte la litigiu notifică oficial decizia sa de a introduce apel până la data la care tribunalul de apel pronunță hotărârea. Dacă tribunalul de apel consideră că nu poate pronunța hotărârea în termen de 180 de zile, acesta informează în scris părțile la litigiu cu privire la motivele întârzierii și indică termenul în care estimează că va pronunța hotărârea. În nici un caz procedura nu ar trebui să depășească 270 de zile.

5.    Partea la litigiu care introduce un apel furnizează o garanție pentru costurile procedurii de apel. Partea la litigiu furnizează, de asemenea, orice alte garanții care pot fi dispuse de tribunalul de apel.

6.    Dispozițiile articolului 3.8 (Finanțarea de către un terț ), ale anexei 8 (Norme privind accesul public la documente, audierile și posibilitatea ca terțe persoane să prezinte observații), ale articolului 3.17 (Partea la acord care nu participă la litigiu) și ale articolului 3.21 (Cheltuieli) se aplică mutatis mutandis procedurii de apel.

ARTICOLUL 3.20

Despăgubirea sau alte forme de compensare

Pârâtul nu poate susține, iar tribunalul nu poate accepta, ca mijloc de apărare, cerere reconvențională, drept de compensare sau pentru orice alt motiv, că reclamantul a primit sau va primi o despăgubire sau o altă compensație, ca urmare a unui contract de asigurare sau de garanție, pentru o parte sau pentru totalitatea despăgubirilor solicitate într-un litigiu inițiat în conformitate cu prezenta secțiune.

ARTICOLUL 3.21

Cheltuieli

1.    Tribunalul dispune plata cheltuielilor aferente procedurii de către partea care cade în pretenții. În cazuri excepționale, tribunalul poate repartiza cheltuielile între părțile la litigiu, dacă consideră că repartizarea lor este adecvată circumstanțelor cazului.

2.    Alte cheltuieli rezonabile, inclusiv cele de reprezentare și asistență juridică, sunt suportate de partea care cade în pretenții, exceptând situațiile în care tribunalul hotărăște că repartizarea cheltuielilor nu este adecvată circumstanțelor cazului.

3.    Atunci când cererea este admisă numai în parte, cheltuielile acordate se ajustează proporțional cu numărul sau cu amploarea capetelor de cerere admise.

4.    În cazul în care o cerere este respinsă, în tot sau în parte, în aplicarea articolului 3.14 (Cereri vădit nefondate) sau a articolului 3.15 (Cereri fără temei juridic), tribunalul dispune ca toate cheltuielile aferente cererii sau capetelor de cerere respective, inclusiv cheltuielile aferente procedurii și alte costuri rezonabile, printre care cheltuielile de reprezentare și asistență juridică, să fie suportate de către partea care cade în pretenții.

5.    Comitetul ia în considerare adoptarea unor norme suplimentare privind onorariile pentru a determina cuantumul maxim al cheltuielilor de reprezentare și asistență juridică care pot fi suportate de anumite categorii de părți care cad în pretenții. Aceste norme suplimentare țin cont de resursele financiare ale reclamanților care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici sau mijlocii. Comitetul încearcă să adopte astfel de norme suplimentare în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 3.22

Executarea hotărârilor

1.    O hotărâre pronunțată în conformitate cu prezenta secțiune nu poate fi executată decât după rămânerea sa definitivă în conformitate cu alineatul (4) de la articolul 3.18 (Hotărârea), cu alineatul (2) de la articolul 3.19 (Procedura de apel) sau cu alineatul (3) de la articolul 3.19 (Procedura de apel). Hotărârile definitive pronunțate de către tribunal în conformitate cu prezenta secțiune sunt obligatorii pentru părțile la litigiu și nu pot face obiectul unui apel, al unei reexaminări, al unei anulări sau al oricărei alte căi de atac 31 .

2.    Fiecare parte la acord recunoaște orice hotărâre pronunțată în conformitate cu prezentul acord ca fiind obligatorie și asigură executarea obligației pecuniare pe teritoriul său, la fel ca în cazul unei hotărâri definitive a unei instanțe din partea respectivă.

3.    Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau sentințelor în vigoare în locul în care se solicită executarea.

4.    Pentru mai multă certitudine, articolul 4.11 (Absența efectelor directe) din capitolul patru (Dispoziții instituționale, generale și finale) nu împiedică recunoașterea, executarea și asigurarea aplicării hotărârilor pronunțate în conformitate cu prezenta secțiune.

5.    În sensul articolului I din Convenția de la New York, hotărârile definitive pronunțate în conformitate cu prezenta secțiune sunt hotărâri arbitrale referitoare la litigii care se consideră că decurg dintr-o relație sau o tranzacție comercială.

6.    Pentru mai multă certitudine și sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (1), în cazul în care un litigiu a fost supus procedurii de soluționare a litigiilor în conformitate cu alineatul (1) litera (a) de la articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal), o hotărâre definitivă pronunțată în conformitate cu prezenta secțiune este considerată a fi o hotărâre în sensul secțiunii 6 din capitolul IV din Convenția ICSID.

ARTICOLUL 3.23

Rolul părților la acord

1.    Niciuna dintre părți nu acordă protecție diplomatică și nu introduce o acțiune internațională în privința unui litigiu pe care unul dintre investitorii săi și cealaltă parte au convenit să îl supună sau l-au supus procedurii de soluționare a litigiilor în conformitate cu prezenta secțiune, cu excepția cazului în care cealaltă parte nu se conformează hotărârii pronunțate în litigiul respectiv. În aplicarea prezentului alineat, protecția diplomatică nu include schimburile diplomatice informale având ca unic scop soluționarea litigiului.

2.    Pentru mai multă certitudine, alineatul (1) nu exclude posibilitatea ca o parte să recurgă la procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea B (Soluționarea litigiilor dintre părți) în legătură cu o măsură cu aplicabilitate generală, chiar dacă se pretinde că măsura respectivă încalcă prezentul acord în ceea ce privește o investiție anume pentru care a fost introdusă o cerere în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) și nu aduce atingere articolului 3.17 (Partea la acord care nu participă la litigiu).

ARTICOLUL 3.24

Conexare

1.    Atunci când două sau mai multe cereri introduse separat în temeiul articolului 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) au în comun o chestiune de drept sau de fapt și decurg din aceleași evenimente sau circumstanțe, o parte la litigiu poate solicita constituirea unei formațiuni separate a tribunalului („formațiunea însărcinată cu conexarea”) și poate cere acestei formațiuni să emită un ordin de conexare în conformitate cu:

(a)    acordul tuturor părților la litigiu care ar fi vizate de ordinul respectiv, caz în care părțile la litigiu trebuie să înainteze o cerere comună în conformitate cu alineatul (3); sau

(b)    alineatele (2)-(12), cu condiția ca ordinul solicitat să vizeze un singur pârât.

2.    Partea la litigiu care solicită un ordin de conexare trebuie să notifice în prealabil celelalte părți la litigiu care ar urma să fie vizate de ordinul respectiv. Notificarea precizează:

(a)    numele și adresele tuturor părților la litigiu care ar urma să fie vizate de ordin;

(b)    cererile sau părțile acestora care ar urma să fie vizate de ordin; și

(c)    motivele pentru care se solicită ordinul.

Părțile la litigiu fac eforturi pentru a conveni cu privire la ordinul de conexare solicitat și la regulile de soluționare a litigiilor aplicabile.

3.    În cazul în care părțile la litigiu menționate la alineatul (2) nu ajung la un acord cu privire la conexare în termen de treizeci de zile de la notificare, una dintre ele poate face o cerere de ordin de conexare în conformitate cu alineatele (3) - (7). Cererea se transmite în scris președintelui tribunalului și tuturor părților la litigiu pe care ar urma să le vizeze ordinul. Cererea precizează:

(a)    numele și adresele tuturor părților la litigiu care ar urma să fie vizate de ordin;

(b)    cererile sau părțile acestora care ar urma să fie vizate de ordin; și

(c)    motivele pentru care se solicită ordinul.

În cazul în care părțile la litigiu ajung la un acord cu privire la conexarea cererilor, ele înaintează o cerere comună președintelui tribunalului în conformitate cu prezentul alineat.

4.    Cu excepția cazului în care președintele tribunalului constată, în termen de treizeci de zile de la primirea unei cereri în conformitate cu alineatul (3), că cererea este vădit nefondată, se constituie o formațiune a tribunalului însărcinată cu conexarea, în conformitate cu alineatul (8) de la articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță).

5.    Formațiunea tribunalului însărcinată cu conexarea își desfășoară activitatea în felul următor:

(a)    cu excepția cazului în care părțile la litigiu convin altfel, dacă toate cererile vizate de ordinul de conexare solicitat au fost introduse în conformitate cu aceleași reguli de soluționare a litigiilor, formațiunea tribunalului însărcinată cu conexarea procedează conform regulilor respective;

(b)    dacă cererile vizate de ordinul de conexare solicitat nu au fost introduse în conformitate cu aceleași reguli de soluționare a litigiilor:

(i)    părțile la litigiu pot conveni asupra regulilor de soluționare a litigiilor disponibile conform articolului 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) care se vor aplica procedurilor de conexare; sau

(ii)    dacă părțile la litigiu nu pot ajunge la un acord asupra regulilor de soluționare a litigiilor în termen de treizeci de zile de la data cererii prevăzute la alineatul (3), procedurilor de conexare li se aplică regulile de arbitraj ale UNCITRAL.

6.    În cazul în care formațiunea însărcinată cu conexarea constată că două sau mai multe cereri introduse în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) au în comun o chestiune de drept sau de fapt și decurg din aceleași evenimente sau circumstanțe, formațiunea însărcinată cu conexarea poate, în vederea soluționării echitabile și eficiente a cererilor și a consecvenței hotărârilor, și după audierea părților la litigiu, să decidă:

(a)    să își declare competența pentru toate cererile sau o parte a acestora și să le instrumenteze și să le judece împreună; sau

(b)    să își declare competența, să instrumenteze și să judece una sau mai multe cereri a căror judecare consideră că ar fi utilă pentru soluționarea celorlalte.

7.    În cazul în care a fost constituită o formațiune însărcinată cu conexarea, un reclamant care a introdus o cerere în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) și care nu a fost menționat în cererea prevăzută la alineatul (3) poate adresa formațiunii însărcinate cu conexarea o cerere scrisă de a fi inclus în orice ordin pronunțat în conformitate cu alineatul (6). Această cerere trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (3).

8.    La cererea uneia dintre părțile la litigiu, formațiunea însărcinată cu conexarea, înainte de a lua decizia prevăzută la alineatul (6), poate dispune suspendarea procedurii unei formațiuni constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță), cu excepția cazului în care această formațiune și-a amânat deja lucrările.

9.    O formațiune a tribunalului constituită în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță) nu mai are competența de a judeca o cerere, sau părți ale acesteia, dacă o formațiune însărcinată cu conexarea își declară competența pentru cererea respectivă, iar lucrările formațiunii constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță) se suspendă sau se amână în consecință.

10.    Hotărârea formațiunii însărcinate cu conexarea cu privire la cererile sau părțile cererilor pentru care și-a declarat competența este obligatorie pentru formațiunile constituite în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță) în privința cererilor respective, de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu alineatul (4) de la articolul 3.18 (Hotărârea), cu alineatul (2) de la articolul 3.19 (Procedura de apel) sau cu alineatul (3) de la articolul 3.19 (Procedura de apel).

11.    Un reclamant își poate retrage din procedura de soluționare a litigiilor cererea sau o parte a acesteia vizată de conexare conform prezentului articol, cu condiția ca această cerere sau parte a cererii să nu fie introdusă din nou în conformitate cu articolul 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal).

12.    La cererea uneia dintre părțile la litigiu, formațiunea însărcinată cu conexarea poate dispune măsurile pe care le consideră necesare pentru a păstra confidențialitatea informațiilor protejate ale părții respective la litigiu în raport cu celelalte părți la litigiu. Aceste măsuri pot include autorizarea transmiterii către celelalte părți la litigiu a unor versiuni ale documentelor care conțin informații protejate sau măsuri pentru desfășurarea unor părți ale audierii cu ușile închise.

SECȚIUNEA B

SOLUȚIONAREA LITIGIILOR DINTRE PĂRȚI

ARTICOLUL 3.25

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică tuturor litigiilor legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor prezentului acord, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres contrariul.

ARTICOLUL 3.26

Consultări

1.    Părțile caută să soluționeze orice litigiu legat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) inițiind consultări cu bună credință, pentru a ajunge la o soluție convenită de comun acord.

2.    Partea care dorește inițierea consultărilor transmite o cerere scrisă celeilalte părți, cu o copie către comitet, și comunică motivele cererii, inclusiv identificarea măsurilor în cauză, dispozițiile aplicabile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) și motivele aplicabilității acestor dispoziții.

3.    Consultările se desfășoară în termen de treizeci de zile de la data primirii cererii și au loc, în absența unui acord contrar între părți, pe teritoriul părții pârâte. Consultările sunt considerate încheiate după șaizeci de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. Consultările sunt confidențiale și nu aduc atingere drepturilor părților în cadrul unei eventuale continuări a procedurii.

4.    Consultările cu privire la chestiuni urgente se desfășoară în termen de cincisprezece zile de la data primirii cererii și sunt considerate încheiate după treizeci de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

5.    În cazul în care partea căreia îi este adresată cererea nu răspunde la cererea de participare la consultări în termen de zece zile de la data primirii acesteia sau în cazul în care consultările nu au loc în termenele prevăzute la alineatul (3), respectiv la alineatul (4) sau sunt încheiate fără a se găsi o soluție reciproc agreată, partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj, în conformitate cu articolul 3.28 (Inițierea procedurii de arbitraj).

ARTICOLUL 3.27

Medierea

Oricare dintre părți poate solicita celeilalte părți să inițieze o procedură de mediere cu privire la orice măsură care are efecte negative asupra investițiilor dintre părți în conformitate cu anexa 10 (Procedura de mediere pentru litigiile dintre părți).

ARTICOLUL 3.28

Inițierea procedurii de arbitraj

1.    În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze litigiul prin consultări, așa cum se prevede la articolul 3.26 (Consultări), partea reclamantă poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj, în conformitate cu prezentul articol.

2.    Cererea de instituire a unei comisii de arbitraj se adresează în scris părții pârâte și comitetului. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura specifică în cauză și explică motivul pentru care măsura respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii.

ARTICOLUL 3.29

Instituirea comisiei de arbitraj

1.    Comisia de arbitraj este compusă din trei arbitri.

2.    În termen de cinci zile de la data primirii, de către partea pârâtă, a cererii menționate la articolul 3.28 (Inițierea procedurii de arbitraj) alineatul (1), părțile lansează consultări pentru a ajunge la un acord privind componența comisiei de arbitraj.

3.    În cazul în care, în termen de zece zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2), părțile nu reușesc să ajungă la un acord cu privire la președintele comisiei de arbitraj, președintele comitetului sau delegatul acestuia, în termen de douăzeci de zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2), selectează un arbitru care va îndeplini funcția de președinte, prin tragere la sorți, din lista menționată la articolul 3.44 (Liste de arbitri) alineatul (1).

4.    În cazul în care, în termen de zece zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2), părțile nu reușesc să ajungă la un acord privind arbitrii:

(a)    fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcția de președinte, dintre persoanele de pe lista stabilită în temeiul alineatului (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), în termen de cincisprezece zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2); și

(b)    dacă una dintre părți nu selectează un arbitru în conformitate cu alineatul 4 litera (a), președintele comitetului sau delegatul acestuia selectează arbitrul rămas, prin tragere la sorți, dintre persoanele propuse de parte în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), în termen de douăzeci de zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2).

5.    În cazul în care lista menționată la alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) nu este stabilită în termenul necesar în conformitate cu alineatul (4):

(a)    dacă ambele părți au propus persoane în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcția de președinte, dintre persoanele propuse, în termen de cincisprezece zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2). Dacă una dintre părți nu selectează un arbitru, președintele comitetului sau persoana delegată de acesta selectează arbitrul, prin tragere la sorți, dintre persoanele propuse de partea care nu a selectat un arbitru; sau

(b)    dacă numai una dintre părți a propus persoane în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri), fiecare parte poate selecta un arbitru, care nu va îndeplini funcția de președinte, dintre persoanele propuse, în termen de cincisprezece zile de la inițierea consultărilor menționate la alineatul (2). Dacă una dintre părți nu selectează un arbitru, președintele comitetului sau persoana delegată de acesta selectează arbitrul, prin tragere la sorți, dintre persoanele propuse.

6.    În cazul în care lista prevăzută la alineatul (1) de la articolul 3.44 (Liste de arbitri) nu este stabilită în termenul necesar conform alineatului (3), președintele se selectează prin tragere la sorți dintre foștii membri ai organului de apel al OMC, care nu pot fi persoane din una dintre părți.

7.    Data creării comisiei de arbitraj este data la care este selectat ultimul dintre cei trei arbitri.

8.    Înlocuirea arbitrilor are loc numai din motivele și în conformitate cu procedurile prezentate detaliat în regulile 19-25 din anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

ARTICOLUL 3.30

Hotărâri preliminare privind urgența

La cererea uneia dintre părți, comisia de arbitraj pronunță, în termen de zece zile de la instituirea sa, o hotărâre preliminară cu privire la caracterul urgent al cazului.

ARTICOLUL 3.31

Raportul intermediar al comisiei

1.    Comisia de arbitraj adresează părților un raport intermediar în care prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor pertinente și motivele fundamentale ale constatărilor și recomandărilor, în termen de cel mult nouăzeci de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj comunică în scris acest lucru părților și comitetului, precizând motivele întârzierii și data la care intenționează să prezinte raportul intermediar. Comisia de arbitraj nu poate, în nicio circumstanță, să emită raportul intermediar mai târziu de 120 de zile de la data instituirii sale.

2.    Oricare dintre părți poate adresa comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte specifice ale raportului intermediar în termen de treizeci de zile de la notificarea acestuia.

3.    În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a-și prezenta raportul intermediar și oricare dintre părți poate înainta comisiei de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării unor aspecte specifice din raportul intermediar în jumătate din termenele prevăzute la alineatele (1) și (2).

4.    După analizarea tuturor observațiilor formulate în scris de părți cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj își poate modifica raportul și poate efectua orice alte examinări pe care le consideră adecvate. Constatările hotărârii finale a comisiei de arbitraj trebuie să includă o motivare suficientă a argumentelor formulate în faza de reexaminare intermediară și să răspundă cu claritate observațiilor scrise ale celor două părți.

ARTICOLUL 3.32

Hotărârea comisiei de arbitraj

1.    Comisia de arbitraj comunică hotărârea sa părților și comitetului în termen de 150 de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj comunică în scris acest lucru părților și comitetului, precizând motivele întârzierii și data la care intenționează să pronunțe hotărârea. Comisia de arbitraj nu poate, în nicio circumstanță, să emită hotărârea mai târziu de 180 de zile de la data instituirii sale.

2.    În cazuri urgente, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a emite hotărârea în termen de șaptezeci și cinci de zile de la data instituirii sale. Comisia de arbitraj nu poate, în nicio circumstanță, să emită hotărârea mai târziu de nouăzeci de zile de la data instituirii sale.

ARTICOLUL 3.33

Conformarea cu hotărârea comisiei de arbitraj

Fiecare parte ia orice măsură necesară pentru a se conforma cu bună credință hotărârii comisiei de arbitraj, iar părțile depun eforturi pentru a conveni asupra termenului în care trebuie să se conformeze hotărârii.

ARTICOLUL 3.34

Termenul rezonabil pentru conformare

1.    În termen de cel mult treizeci de zile de la primirea notificării privind hotărârea comisiei de arbitraj, partea pârâtă notifică partea reclamantă și comitetul cu privire la termenul necesar pentru a se conforma hotărârii (denumit în continuare „termenul rezonabil”), dacă nu este posibilă o conformare imediată.

2.    În cazul unui dezacord între părți cu privire la termenul rezonabil necesar pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj, partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj inițiale, în termen de douăzeci de zile de la primirea notificării trimise de partea pârâtă în temeiul alineatului (1), să stabilească durata termenului rezonabil. Această cerere se notifică simultan celeilalte părți și comitetului. Comisia de arbitraj inițială comunică părților hotărârea sa și notifică comitetul în termen de douăzeci de zile de la data depunerii cererii.

3.    În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj inițiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunțarea hotărârii este de treizeci și cinci de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (2).

4.    Partea pârâtă informează în scris partea reclamantă asupra progreselor înregistrate pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj cu cel puțin o lună înainte de expirarea termenului rezonabil.

5.    Termenul rezonabil poate fi prelungit de comun acord de către părți.

ARTICOLUL 3.35

Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj

1.    Partea pârâtă notifică celeilalte părți și comitetului, înainte de expirarea termenului rezonabil, orice măsură pe care a adoptat-o pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj.

2.    În cazul unui dezacord între părți cu privire la existența unei măsuri notificate în temeiul alineatului (1) sau la compatibilitatea acestei măsuri cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea reclamantă poate solicita în scris comisiei de arbitraj inițiale să decidă asupra acestei chestiuni. Această cerere trebuie să identifice măsura specifică în cauză și dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) cu care partea consideră că măsura respectivă nu este compatibilă suficient de detaliat pentru a prezenta cu claritate temeiul juridic al plângerii și să explice de ce măsura respectivă este incompatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare). Comisia de arbitraj inițială notifică hotărârea sa în termen de patruzeci și cinci de zile de la data depunerii cererii.

3.    În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj inițiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunțarea hotărârii este de șaizeci de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (2).

ARTICOLUL 3.36

Măsuri temporare în caz de neconformare

1.    În cazul în care partea pârâtă nu notifică nicio măsură adoptată pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că nu s-a luat nicio măsură de conformare sau că măsura notificată în conformitate cu articolul 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj) alineatul (1) nu este compatibilă cu obligațiile care îi revin părții în temeiul dispozițiilor menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea pârâtă începe negocierile cu partea reclamantă în vederea găsirii unui acord reciproc acceptabil cu privire la compensare.

2.    În cazul în care nu se ajunge la un acord în ceea ce privește compensarea în termen de treizeci de zile de la încheierea termenului rezonabil sau de la data la care comisia de arbitraj a decis, în temeiul articolului 3.35 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea comisiei de arbitraj), că nu s-a luat nicio măsură de conformare sau că o măsură luată în vederea conformării nu este compatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), partea reclamantă are dreptul, în urma unei notificări adresate celeilalte părți și comitetului, să ia măsurile adecvate la un nivel echivalent cu nivelul anulării sau reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă. Notificarea trebuie să precizeze aceste măsuri. Partea reclamantă poate lua aceste măsuri în orice moment după expirarea unei perioade de zece zile de la data primirii notificării de către partea pârâtă, cu excepția cazului în care aceasta din urmă a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (3).

3.    În cazul în care partea pârâtă consideră că măsurile luate de partea reclamantă nu sunt echivalente cu nivelul anulării sau al reducerii avantajelor cauzate de încălcarea respectivă, ea poate cere în scris comisiei de arbitraj inițiale să decidă asupra acestei chestiuni. Cererea trebuie transmisă părții reclamante și comitetului înainte de încheierea perioadei de zece zile menționate la alineatul (2). Comisia de arbitraj inițială, după solicitarea avizului experților, dacă este cazul, comunică părților și comitetului hotărârea sa privind nivelul de suspendare a obligațiilor, în termen de treizeci de zile de la data depunerii cererii. Măsurile nu pot fi luate până când comisia de arbitraj inițială nu își comunică hotărârea și orice măsură trebuie să fie compatibilă cu hotărârea comisiei de arbitraj.

4.    În cazul în care un membru al comisiei de arbitraj inițiale nu mai este disponibil, se aplică procedurile prevăzute la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj). Termenul pentru pronunțarea hotărârii este de patruzeci și cinci de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (3).

5.    Măsurile prevăzute în prezentul articol sunt temporare și nu se aplică din momentul în care:

(a)    părțile ajung la o soluție convenită de comun acord, conform articolului 3.39 (Soluția convenită de comun acord); sau

(b)    părțile ajung la un acord cu privire la efectul măsurii notificate în conformitate cu alineatul (1) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare), și anume dacă aceasta asigură sau nu conformarea părții pârâte cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare); sau

(c)    orice măsură considerată incompatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) este retrasă sau modificată astfel încât să fie conformă cu dispozițiile respective, așa cum se prevede la alineatul (2) de la articolul 3.37 (Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare).

ARTICOLUL 3.37

Examinarea măsurilor adoptate în vederea conformării cu hotărârea
după adoptarea unor măsuri temporare în caz de neconformare

1.    Partea pârâtă notifică părții reclamante și comitetului orice măsură pe care a luat-o pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj și cererea sa ca partea reclamantă să pună capăt măsurilor aplicate.

2.    În cazul în care părțile nu ajung la un acord pentru a stabili dacă măsura notificată asigură sau nu conformarea părții pârâte cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) în termen de treizeci de zile de la data primirii notificării, partea reclamantă solicită în scris comisiei de arbitraj inițiale să decidă asupra acestei chestiuni. Această cerere se notifică simultan celeilalte părți și comitetului. Hotărârea comisiei de arbitraj se notifică părților și comitetului în termen de patruzeci și cinci de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care comisia de arbitraj decide că o măsură luată pentru a se conforma hotărârii este conformă cu dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare), măsurile menționate la articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) încetează.

ARTICOLUL 3.38

Suspendarea și încheierea procedurilor de arbitraj

1.    Comisia de arbitraj își suspendă activitatea, la cererea scrisă a ambelor părți, în orice moment, pentru o perioadă convenită de părți de maximum douăsprezece luni și își reia activitatea la sfârșitul acestei perioade convenite, la cererea scrisă a părții reclamante, sau înainte de încheierea acestei perioade, la cererea scrisă a ambelor părți. În cazul în care partea reclamantă nu solicită reluarea activității comisiei de arbitraj înainte de expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura de soluționare a litigiilor inițiată conform prezentei secțiuni se consideră încheiată. Sub rezerva articolului 3.45 (Relația cu obligațiile în cadrul OMC), suspendarea și încetarea activității comisiei de arbitraj nu aduc atingere drepturilor părților în cadrul altor proceduri.

2.    Părțile pot, în orice moment, să convină în scris să pună capăt procedurilor de soluționare a litigiilor inițiate în conformitate cu prezenta secțiune.

ARTICOLUL 3.39

Soluția convenită de comun acord

Părțile pot ajunge în orice moment la o soluție convenită de comun acord pentru un litigiu prevăzut în prezenta secțiune. Ele notifică această soluție comitetului și comisiei de arbitraj, dacă a fost înființată o astfel de comisie. Dacă soluția necesită aprobare în conformitate cu procedurile interne aplicabile ale uneia dintre părți, notificarea face trimitere la această cerință, iar procedurile de soluționare a litigiilor inițiate în conformitate cu prezenta secțiune se suspendă. Dacă nu este necesară o astfel de aprobare, sau după notificarea îndeplinirii acestor proceduri interne, procedura se încheie.

ARTICOLUL 3.40

Reguli de procedură

1.    Procedura de soluționare a litigiilor prevăzută în prezentul capitol este reglementată de anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

2.    Orice reuniune a comisiei de arbitraj este deschisă publicului în conformitate cu anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

ARTICOLUL 3.41

Transmiterea informațiilor

1.    La cererea unei părți sau din proprie inițiativă, comisia de arbitraj poate procura informații din orice sursă pe care o consideră potrivită pentru procedura de arbitraj, inclusiv de la părțile implicate în litigiu. Comisia de arbitraj are totodată dreptul de a solicita avizul experților, atunci când consideră că este necesar. Comisia de arbitraj consultă părțile înainte de alegerea experților respectivi. Orice informații astfel obținute trebuie comunicate părților pentru ca acestea să prezinte observații.

2.    Persoanele fizice sau juridice interesate stabilite pe teritoriul părților sunt autorizate să transmită comisiei de arbitraj observațiile lor amicus curiae în conformitate cu anexa 9 (Regulamentul de procedură pentru arbitraj).

ARTICOLUL 3.42

Reguli de interpretare

Comisia de arbitraj interpretează dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) în conformitate cu regulile obișnuite de interpretare ale dreptului public internațional, inclusiv cele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor. În cazul în care o obligație care decurge din prezentul acord este identică cu o obligație care decurge din Acordul OMC, comisia de arbitraj ia în considerare orice interpretare pertinentă stabilită în hotărârile Organului de soluționare a litigiilor al OMC (denumit în continuare „OSL”). Hotărârile comisiei de arbitraj nu pot spori sau reduce drepturile și obligațiile prevăzute de dispozițiile menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare).

ARTICOLUL 3.43

Deciziile și hotărârile comisiei de arbitraj

1.    Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu se poate ajunge la o decizie prin consens, chestiunea în cauză se decide prin vot majoritar.

2.    Orice hotărâre a comisiei de arbitraj este obligatorie pentru părți și nu creează drepturi sau obligații pentru persoane fizice sau juridice. Hotărârea prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor pertinente menționate la articolul 3.25 (Domeniul de aplicare) și motivele constatărilor și ale concluziilor. Comitetul face publică hotărârea comisiei de arbitraj în integralitate, cu excepția cazului în care hotărăște contrariul pentru a asigura confidențialitatea informațiilor desemnate ca fiind confidențiale de către una dintre părți.

ARTICOLUL 3.44

Liste de arbitri

1.    Părțile stabilesc, la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă de cinci persoane disponibile și capabile să îndeplinească funcția de președinte al comisiei de arbitraj menționate la articolul 3.29 (Instituirea comisiei de arbitraj).

2.    Comitetul stabilește, în cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puțin zece persoane disponibile și capabile să îndeplinească funcția de arbitru. Fiecare parte propune la intrarea în vigoare a prezentului acord cel puțin cinci persoane care pot îndeplini funcția de arbitru.

3.    Comitetul se asigură că listele de persoane care pot îndeplini funcția de președinte sau de arbitru create în temeiul alineatelor (1) și (2) sunt ținute la zi.

4.    Arbitrii trebuie să aibă cunoștințe specializate sau experiență în drept și comerț sau investiții internaționale sau în soluționarea litigiilor care decurg din acorduri comerciale internaționale. Aceștia sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu au legătură cu guvernul niciunei părți și respectă dispozițiile anexei 11 (Codul de conduită al arbitrilor și al mediatorilor).

ARTICOLUL 3.45

Relația cu obligațiile în cadrul OMC

1.    Recurgerea la dispozițiile privind soluționarea litigiilor prevăzute în prezenta secțiune nu aduce atingere niciunei acțiuni în cadrul OMC, inclusiv procedurilor de soluționare a litigiilor.

2.    În pofida alineatului (1), atunci când o parte a inițiat, în legătură cu o anumită măsură, o procedură de soluționare a litigiilor în temeiul prezentei secțiuni sau al Acordului OMC, ea nu poate iniția o procedură de soluționare a litigiilor cu privire la aceeași măsură în cadrul celeilalte instanțe decât după încheierea primei proceduri. În plus, o parte nu poate iniția o procedură de soluționare a litigiilor în temeiul prezentei secțiuni și al Acordului OMC, cu excepția cazului în care obiectul litigiului îl constituie obligații în mod substanțial diferite prevăzute de cele două acorduri, sau dacă instanța selectată, din motive procedurale sau jurisdicționale, nu se poate pronunța cu privire la cererea care vizează obținerea unei reparații pentru încălcarea obligației, cu condiția ca această imposibilitate de a decide să nu fie rezultatul lipsei de diligență a uneia dintre părțile la litigiu.

3.    În sensul alineatului (2):

(a)    procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de Acordul OMC se consideră a fi inițiate din momentul în care una dintre părți formulează o cerere de instituire a unei comisii, în conformitate cu articolul 6 din Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC (denumită în continuare „MSL”) și se consideră a fi încheiate atunci când OSL adoptă raportul comisiei și, după caz, raportul organului de apel, în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 17 alineatul (14) din MSL; și

(b)    procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentei secțiuni se consideră a fi inițiate în urma cererii unei părți de instituire a unei comisii de arbitraj în conformitate cu alineatul (1) de la articolul 3.28 (Inițierea procedurii de arbitraj) și se consideră a fi încheiate atunci când comisia de arbitraj transmite hotărârea sa părților și comitetului în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.32 (Hotărârea comisiei de arbitraj) sau atunci când părțile ajung la o soluție convenită de comun acord în conformitate cu articolul 3.39 (Soluția convenită de comun acord).

4.    Nicio dispoziție din prezenta secțiune nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligațiilor autorizată de OSL. Acordul OMC și EUSFTA nu pot fi invocate pentru a împiedica o parte să ia măsuri adecvate în conformitate cu articolul 3.36 (Măsuri temporare în caz de neconformare) din prezenta secțiune.

ARTICOLUL 3.46

Termene

1.    Toate termenele prevăzute în prezenta secțiune, inclusiv termenele în care comisiile de arbitraj trebuie să notifice hotărârile adoptate, sunt calculate în zile calendaristice, prima zi fiind cea următoare actului sau faptului la care se referă, dacă nu există dispoziții contrare.

2.    Orice termen menționat în prezenta secțiune poate fi modificat cu acordul comun al părților.

CAPITOLUL PATRU

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE, GENERALE ȘI FINALE

ARTICOLUL 4.1

Comitetul

1.    Părțile înființează un comitet compus din reprezentanți ai părții UE și ai Republicii Singapore.

2.    Comitetul se reunește în mod normal din doi în doi ani în Uniune sau în Singapore, alternativ, sau fără întârzieri nejustificate la cererea uneia dintre părți. Comitetul este coprezidat de ministrul comerțului și industriei din Singapore și de membrul Comisiei Europene responsabil cu comerțul, sau de persoanele delegate de aceștia. Comitetul convine asupra calendarului reuniunilor sale, își stabilește ordinea de zi și poate adopta propriul regulament de procedură.

3.    Comitetul:

(a)    asigură funcționarea corespunzătoare a prezentului acord;

(b)    monitorizează și facilitează implementarea și aplicarea prezentului acord și contribuie la realizarea obiectivelor sale generale;

(c)    examinează modurile în care se pot dezvolta relațiile de investiții dintre părți;

(d)    examinează dificultățile care ar putea apărea în punerea în aplicare a capitolului trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) și analizează îmbunătățirile care pot fi aduse, în special având în vedere experiența și evoluțiile din cadrul altor instanțe internaționale;

(e)    examinează funcționarea generală a capitolului trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți), inclusiv luând în considerare orice aspecte care decurg din eforturile de instituire a mecanismului multilateral de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 3.12 (Mecanismul multilateral de soluționare a litigiilor);

(f)    fără a aduce atingere capitolului trei (Soluționarea litigiilor), caută să rezolve problemele care pot apărea în domeniile reglementate de prezentul acord sau să soluționeze litigiile care pot apărea cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord; și

(g)    examinează orice altă chestiune de interes pentru un domeniu reglementat de prezentul acord.

4.    Comitetul poate, cu acordul părților și după îndeplinirea cerințelor și procedurilor legale ale părților, să ia următoarele decizii:

(a)    să numească membrii tribunalului și ai tribunalului de apel în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță) și cu alineatul (2) de la articolul 3.10 (Tribunalul de apel), să mărească sau să scadă numărul membrilor în conformitate cu articolul 3.9 alineatul (3) și cu articolul 3.10 alineatul (3) și să înlăture un membru al tribunalului sau al tribunalului de apel în conformitate cu alineatul (5) de la articolul 3.11 (Reguli de etică);

(b)    să stabilească onorariul lunar al membrilor tribunalului și ai tribunalului de apel, în conformitate cu articolul 3.9 alineatul (12) și cu articolul 3.10 alineatul (11) și cuantumul onorariului zilnic al membrilor care îndeplinesc o funcție în cadrul unei formațiuni a tribunalului de apel și al președinților tribunalului și tribunalului de apel, în conformitate cu articolul 3.10 alineatul (12) și cu articolul 3.9 alineatul (13);

(c)    să transforme onorariul lunar și alte onorarii și cheltuieli ale membrilor tribunalului și ai tribunalului de apel într-un salariu normal în conformitate cu articolul 3.9 alineatul (15) și cu articolul 3.10 alineatul (13);

(d)    să stabilească orice măsuri tranzitorii necesare în conformitate cu articolul 3.12 (Mecanismul multilateral de soluționare a litigiilor);

(e)    să adopte norme suplimentare privind onorariile în conformitate cu alineatul (5) de la articolul 3.21 (Cheltuieli);

(f)    să adopte interpretări ale dispozițiilor prezentului acord, care sunt obligatorii pentru părți și toate organismele instituite în temeiul prezentului acord, inclusiv tribunalul și tribunalul de apel prevăzute în capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) și comisiile de arbitraj prevăzute în capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea B (Soluționarea litigiilor dintre părți); și

(g)    să adopte reguli care completează regulile de soluționare a litigiilor aplicabile sau regulile incluse în anexe. Aceste reguli sunt obligatorii pentru tribunalul și tribunalul de apel prevăzute în capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) și pentru comisiile de arbitraj prevăzute în capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea B (Soluționarea litigiilor dintre părți).

ARTICOLUL 4.2

Adoptarea deciziilor

1.    Părțile pot lua decizii în cadrul comitetului, în cazurile prevăzute de prezentul acord. Deciziile adoptate sunt obligatorii pentru părți, care trebuie să ia măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare.

2.    Comitetul poate face recomandări corespunzătoare, în cazurile prevăzute de prezentul acord.

3.    Comitetul își adoptă deciziile și își formulează recomandările pe baza unui acord între părți.

ARTICOLUL 4.3

Amendamente

1.    Părțile pot conveni să amendeze prezentul acord. Un amendament intră în vigoare după ce părțile își transmit notificări scrise care atestă că au îndeplinit cerințele și procedurile legale aplicabile, așa cum se prevede în instrumentul de amendare.

2.    În pofida alineatului (1), părțile pot să adopte, în cadrul comitetului, o decizie de amendare a prezentului acord în cazurile prevăzute de acesta.

ARTICOLUL 4.4

Excepția prudențială

1.    Nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând părțile să adopte sau să mențină măsuri rezonabile din motive prudențiale, cum ar fi:

(a)    protecția investitorilor, a deponenților, a asiguraților sau a persoanelor față de care un furnizor de servicii financiare are obligații în calitate de fiduciar;

(b)    menținerea siguranței, a solvabilității, a integrității sau a responsabilității financiare a furnizorilor de servicii financiare; sau

(c)    asigurarea integrității și a stabilității sistemului financiar al părții.

2.    Aceste măsuri nu sunt mai stricte decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul pe care îl urmăresc și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată împotriva furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți în comparație cu propriii săi furnizori de servicii financiare similari sau o restricție disimulată în comerțul cu servicii.

3.    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părți să divulge informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți sau orice informație confidențială sau protejată deținută de entități publice.

ARTICOLUL 4.5

Excepții privind securitatea

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează:

(a)    ca impunând oricărei părți obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în domeniul securității;

(b)    ca împiedicând oricare parte să întreprindă acțiunile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale în domeniul securității:

(i)    legate de fabricarea sau comerțul cu arme, muniții și material de război, precum și de traficul cu alte articole și materiale și de activitățile economice desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unităților militare;

(ii)    legate de furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităților militare;

(iii)    legate de materialele fisionabile și fuzionabile sau de materialele din care sunt obținute acestea; sau

(iv)    decise pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale sau pentru a proteja infrastructuri publice critice (infrastructurile de comunicații, de energie sau de apă care furnizează bunuri sau servicii esențiale către publicul larg) împotriva încercărilor deliberate de a le bloca sau perturba;

(c)    ca împiedicând părțile să întreprindă orice acțiune în vederea menținerii păcii și securității internaționale.

ARTICOLUL 4.6

Fiscalitate

1.    Prezentul acord se aplică măsurilor fiscale numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentului acord 32 .

2.    Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor Republicii Singapore, ale Uniunii sau ale oricăruia dintre statele sale membre prevăzute în acordurile fiscale încheiate între Singapore și Uniune sau oricare dintre statele sale membre. În cazul existenței unei neconcordanțe între prezentul acord și un acord de acest tip, acesta din urmă prevalează în ceea ce privește dispozițiile neconcordante. În cazul unui acord fiscal între Singapore și Uniune sau unul dintre statele membre ale acesteia, autorităților competente în cadrul respectivului acord le revine întreaga responsabilitate pentru a stabili dacă există neconcordanțe între prezentul acord și acordul în cauză.

3.    Nicio dispoziție din prezentul acord nu le interzice părților să adopte sau să mențină măsuri fiscale care stabilesc o distincție între contribuabili pe criterii raționale, de exemplu contribuabili care nu se află în aceeași situație, în special în ceea ce privește reședința acestora sau locul în care este investit capitalul lor 33 .

4.    Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică adoptarea sau menținerea unor măsuri care au scopul de a preveni evaziunea sau frauda fiscală în conformitate cu dispozițiile fiscale ale acordurilor privind evitarea dublei impuneri sau ale altor acorduri fiscale sau ale legislației fiscale interne.

5.    Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică Singapore să adopte sau să mențină măsuri fiscale care sunt necesare pentru a-și proteja interesele majore în materie de politici publice care rezultă din constrângerile sale spațiale specifice.

ARTICOLUL 4.7

Excepție specifică

Nicio dispoziție din prezentul acord nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb.

ARTICOLUL 4.8

Fonduri suverane de investiții

Fiecare parte își încurajează fondurile suverane de investiții să respecte Principiile și practicile general acceptate - Principiile de la Santiago.

ARTICOLUL 4.9

Comunicarea informațiilor

1.    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca obligând părțile să comunice informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legilor sau ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private.

2.    Atunci când o parte transmite comitetului informații care sunt considerate confidențiale conform legislației și reglementărilor sale, cealaltă parte tratează aceste informații ca fiind confidențiale, cu excepția cazului în care partea care prezintă informațiile decide altfel.

ARTICOLUL 4.10

Îndeplinirea obligațiilor

Părțile iau toate măsurile generale sau specifice necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului acord. Ele se asigură că obiectivele prevăzute de prezentul acord sunt atinse.

ARTICOLUL 4.11

Absența efectelor directe

Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează în sensul de a conferi drepturi sau de a impune obligații persoanelor, altele decât cele create între părți în temeiul dreptului internațional public.

ARTICOLUL 4.12

Relația cu alte acorduri

1.    Prezentul acord face parte integrantă din relațiile bilaterale globale reglementate de EUSPCA și se înscrie într-un cadru instituțional comun. El constituie un acord specific care aplică dispozițiile în materie de comerț ale EUSPCA.

2.    Pentru mai multă certitudine, părțile convin că nicio dispoziție a prezentului acord nu le impune să acționeze într-un mod incompatibil cu obligațiile care le revin în cadrul Acordului OMC.

3.    (a)    De la data intrării în vigoare a prezentului acord, acordurile dintre statele membre ale Uniunii și Singapore enumerate în anexa 5 (Acordurile menționate la articolul 4.12), inclusiv drepturile și obligațiile care decurg din acestea, sunt reziliate, încetează să producă efecte și sunt înlocuite de prezentul acord.

(b)    În cazul aplicării provizorii a prezentului acord în conformitate cu alineatul (4) de la articolul 4.15 (Intrarea în vigoare), aplicarea dispozițiilor acordurilor enumerate în anexa 5 (Acordurile menționate la articolul 4.12), precum și a drepturilor și obligațiilor care decurg din acestea, se suspendă începând cu data aplicării provizorii. În cazul în care aplicarea provizorie a prezentului acord încetează și prezentul acord nu intră în vigoare, suspendarea încetează, iar acordurile enumerate în anexa 5 (Acordurile menționate la articolul 4.12) reîncep să producă efecte.

(c)    În pofida dispozițiilor de la alineatul (3) literele (a) și (b), poate fi introdusă o cerere în temeiul dispozițiilor unui acord menționat în anexa 5 (Acordurile menționate la articolul 4.12), în ceea ce privește tratamentul acordat în timp ce acordul respectiv era în vigoare, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în acel acord și cu condiția să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data suspendării acordului în conformitate cu alineatul (3) litera (b) sau, dacă acordul nu este suspendat în temeiul alineatului (3) litera (b), de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(d)    În pofida dispozițiilor de la alineatul (3) literele (a) și (b), dacă aplicarea provizorie a prezentului acord încetează și prezentul acord nu intră în vigoare, poate fi introdusă o cerere în temeiul capitolului trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) în ceea ce privește tratamentul acordat în perioada aplicării provizorii a prezentului acord, cu condiția să nu fi trecut mai mult de trei ani de la data încetării aplicării provizorii.

În sensul prezentului alineat, definiția sintagmei „intrarea în vigoare a prezentului acord” prevăzută la alineatul (4) litera (d) de la articolul 4.15 (Intrarea în vigoare) nu se aplică.

ARTICOLUL 4.13

Aplicare teritorială

Prezentul acord se aplică:

(a)    în ceea ce privește partea UE, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile stabilite în aceste tratate; și

(b)    în ceea ce privește Republica Singapore, teritoriului acesteia.

Trimiterile la „teritoriu” din prezentul acord se interpretează în acest sens, cu excepția dispozițiilor contrare exprese.

ARTICOLUL 4.14

Anexe, apendice, declarații comune, protocoale și clauze interpretative

Anexele, apendicele, declarațiile comune, protocoalele și clauzele interpretative fac parte integrantă din prezentul acord.

ARTICOLUL 4.15

Intrarea în vigoare

1.    Prezentul acord se aprobă de către părți în conformitate cu procedurile proprii ale fiecăreia.

2.    Prezentul acord intră în vigoare în prima zi din a doua lună care urmează celei în care părțile își transmit notificări scrise care atestă că au îndeplinit cerințele și procedurile legale aplicabile pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Părțile pot fixa de comun acord o altă dată.

3.    Notificările se transmit Secretarului General al Consiliului Uniunii și Directorului Diviziei America de Nord și Europa din cadrul Ministerului Comerțului și Industriei din Singapore sau succesorilor lor.

4.    (a)    Prezentul acord se aplică cu titlu provizoriu din prima zi a lunii următoare datei la care Uniunea și Singapore își notifică reciproc finalizarea procedurilor pertinente. Părțile pot fixa de comun acord o altă dată.

(b)    În cazul în care anumite dispoziții din prezentul acord nu pot fi aplicate provizoriu, partea care nu poate asigura aplicarea provizorie notifică celeilalte părți dispozițiile care nu pot fi aplicate cu titlu provizoriu.

În pofida alineatului (4) litera (a) și cu condiția ca cealaltă parte să fi finalizat procedurile necesare și să nu aibă obiecții referitor la aplicarea provizorie în termen de zece zile de la notificarea faptului că anumite dispoziții nu pot fi aplicate cu titlu provizoriu, dispozițiile prezentului acord care nu au fost notificate se aplică provizoriu începând din prima zi a lunii următoare notificării.

(c)    Uniunea sau Singapore poate înceta aplicarea provizorie a prezentului acord, prin notificarea în scris a celeilalte părți. Această încetare produce efecte din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei notificării.

(d)    În cazul în care prezentul acord sau anumite dispoziții din acesta se aplică cu titlu provizoriu, expresia „intrarea în vigoare a prezentului acord” se interpretează ca fiind data aplicării provizorii. Comitetul își poate exercita funcțiile în timpul aplicării provizorii a prezentului acord. Deciziile adoptate în exercitarea acestor funcții vor înceta să fie aplicabile numai dacă se pune capăt aplicării provizorii a prezentului acord și acesta nu intră în vigoare.

ARTICOLUL 4.16

Durată

1.    Perioada de valabilitate a prezentului acord este nelimitată.

2.    Partea UE sau Singapore poate notifica în scris celeilalte părți intenția de a denunța prezentul acord.

3.    Denunțarea produce efecte la șase luni de la notificarea prevăzută la alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 4.17 (Denunțare).

4.    În termen de 30 de zile de la transmiterea unei notificări în temeiul alineatului (2), oricare dintre părți poate solicita consultări pentru a se stabili dacă denunțarea unei dispoziții a prezentului acord ar trebui să intre în vigoare la o dată ulterioară celei prevăzute la alineatul (2). Aceste consultări încep în termen de 30 de zile de la data transmiterii solicitării.

ARTICOLUL 4.17

Denunțare

În cazul în care prezentul acord este denunțat în conformitate cu articolul 4.16 (Durată), acesta continuă să producă efecte pentru o perioadă suplimentară de douăzeci de ani de la data respectivă, în ceea ce privește investițiile vizate efectuate înaintea datei de denunțare a prezentului acord. Prezentul articol nu se aplică dacă aplicarea provizorie a prezentului acord încetează și prezentul acord nu intră în vigoare.

ARTICOLUL 4.18

Aderarea unor noi state membre la Uniune

1.    Uniunea notifică fără întârziere Republicii Singapore orice cerere de aderare a unei țări terțe la Uniune.

2.    În cursul negocierilor dintre Uniune și țara candidată la aderare, Uniunea depune eforturi pentru:

(a)    a oferi, la cererea Republicii Singapore și în măsura în care este posibil, toate informațiile privind orice chestiune reglementată de prezentul acord; și

(b)    a lua în considerare preocupările exprimate de Republica Singapore.

3.    Uniunea notifică Republicii Singapore cât de curând posibil rezultatul negocierilor de aderare cu țara candidată care solicită aderarea la Uniune și notifică Republicii Singapore intrarea în vigoare a oricărei aderări la Uniune.

4.    Comitetul examinează efectele unei astfel de aderări asupra prezentului acord cu suficient timp înainte de data aderării și decide asupra oricăror ajustări sau măsuri de tranziție necesare.

5.    Orice nou stat membru al Uniunii aderă la prezentul acord prin depunerea unui act de aderare la prezentul acord la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene și la Directorul Diviziei America de Nord și Europa din cadrul Ministerului Comerțului și Industriei din Singapore sau la succesorii acestora.

ARTICOLUL 4.19

Texte autentice

Prezentul acord se întocmește în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind autentic în egală măsură.

(1)    Pentru mai multă certitudine, investițiile efectuate „pe teritoriul celeilalte părți” includ investițiile efectuate într-o zonă economică exclusivă sau pe platforma continentală, așa cum se prevede în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982.

(2)    „drepturi de proprietate intelectuală” înseamnă:(a)    toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secțiunilor 1-7 din partea II a Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală care figurează în anexa 1C la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), și anume:(i)    drepturi de autor și drepturi conexe;(ii)    brevete (care, în cazul Uniunii, includ și drepturile derivate din certificatele suplimentare de protecție);(iii)    mărci comerciale;(iv)    desene;(v)    configurații (topografii) de circuite integrate;(vi)    indicații geografice;(vii)    protecția informațiilor nedezvăluite; și(b)    drepturile asupra soiurilor de plante.

(3)    Pentru mai multă certitudine, un ordin sau o hotărâre pronunțată în cadrul unei acțiuni judecătorești sau administrative nu constituie, în sine, o investiție.

(4)    Termenul „persoană fizică” include persoanele fizice cu reședința permanentă în Letonia care nu sunt cetățeni ai Letoniei sau ai oricărui alt stat, dar care au dreptul, în conformitate cu legislația și reglementările din Letonia, să primească un pașaport pentru străini.

(5)    Prin „administrație centrală” se înțelege sediul principal în care sunt luate deciziile finale.

(6)    Partea UE consideră conceptul de „legătură efectivă și continuă” cu economia unui stat membru al Uniunii, consacrat în articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ca fiind echivalent cu conceptul de „operațiuni comerciale substanțiale”. În consecință, în cazul unei persoane juridice înființate în conformitate cu legislația din Singapore și având numai sediul social sau administrația centrală pe teritoriul Republicii Singapore, partea UE nu acordă beneficiile prezentului acord decât dacă persoana juridică respectivă are o legătură efectivă și continuă cu economia Republicii Singapore.

(7)    Pentru mai multă certitudine, părțile înțeleg că termenii „tratament” și „măsură” includ inacțiunea.

(8)    Pentru mai multă certitudine, prezentul capitol nu se aplică tratamentului acordat de una dintre părți investitorilor vizați sau investițiilor vizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

(9)    În cazul părții UE, „subvenția” include „ajutorul de stat”, așa cum este definit în legislația UE.

(10)    În cazul părții UE, autoritățile competente abilitate să dispună măsurile menționate la articolul 2.2 alineatul (4) sunt Comisia Europeană sau o instanță a unui stat membru atunci când aplică legislația UE privind ajutoarele de stat.

(11)    Se înțelege că o măsură „care nu este incompatibilă cu angajamentele înscrise în lista angajamentelor specifice ale unei părți din anexa 8-A, respectiv 8-B din capitolul 8 (Servicii, stabilire și comerț electronic) din EUSFTA” include orice măsură referitoare la orice sector care nu a fost înscrisă, precum și orice măsură care nu este incompatibilă cu nicio condiție, limită sau rezervă înscrisă în ceea ce privește orice sector, în listele respective, indiferent dacă această măsură afectează „stabilirea”, în sensul literei (d) de la articolul 8.8 (Definiții) din EUSFTA.

(12)    În sensul alineatului (2) litera (c), se înțelege că factori precum faptul că o parte a prevăzut o perioadă de tranziție rezonabilă pentru punerea în aplicare a unei măsuri sau că o parte a încercat în alt mod să țină cont de efectele măsurii asupra investițiilor vizate efectuate înainte de intrarea în vigoare a acesteia trebuie luați în considerare pentru a stabili dacă măsura cauzează pierderi sau pagube în ceea ce privește investițiile vizate efectuate înainte de intrarea în vigoare a măsurii.

(13)    Excepția care vizează ordinea publică nu poate fi invocată decât în cazul în care există o amenințare adevărată și suficient de gravă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societății.

(14)    Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau a colectării efective sau echitabile a impozitelor directe cuprind măsuri luate de o parte în temeiul regimului său fiscal care:(a)    se aplică investitorilor nerezidenți sau investițiilor nerezidente pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților este determinată în privința elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;(b)    se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părții;(c)    se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformității;(d)    se aplică investițiilor de pe teritoriul sau având proveniența de pe teritoriul celeilalte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părții;(e)    fac distincție între investitori sau investiții supuse impozitului pe elementele impozabile la nivel mondial și alți investitori sau investiții, recunoscând diferența de natură a bazei impozabile care există între aceștia; sau(f)    determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câștigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a unei părți.Termenii sau conceptele referitoare la fiscalitate folosite la litera (f) și în prezenta notă de subsol se stabilesc în conformitate cu definițiile și conceptele referitoare la fiscalitate sau cu definiții și concepte echivalente sau similare, conținute în legislația națională a părții care ia măsura.

(15)    În sensul prezentului articol, tratamentul include tratamentul investitorilor vizați care influențează direct sau indirect exploatarea, gestionarea, realizarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a investițiilor lor vizate de către investitorii vizați.

(16)    Pentru mai multă certitudine, simplul fapt că cererea unui investitor vizat a fost respinsă sau nu a avut câștig de cauză nu constituie în sine o denegare de dreptate.

(17)    Pentru mai multă certitudine, declarațiile făcute pentru a determina efectuarea investițiilor includ declarațiile făcute pentru a-l convinge pe investitor să mențină o investiție, să nu lichideze o investiție sau să efectueze investiții ulterioare.

(18)    Pentru mai multă certitudine, neîndeplinirea așteptărilor legitime în sensul acestui paragraf nu constituie, în sine, o încălcare a alineatului (2), iar o astfel de neîndeplinire trebuie să decurgă din aceleași evenimente sau circumstanțe care dau naștere încălcării alineatului (2).

(19)    În sensul prezentului alineat, o „obligație contractuală scrisă” înseamnă un acord încheiat în scris de către una dintre părți, în mod direct sau prin intermediul unei entități menționate la alineatul (7) de la articolul 1.2 (Definiții), cu un investitor vizat sau o investiție vizată, printr-un instrument unic sau mai multe instrumente, care creează un schimb de drepturi și obligații, având efect obligatoriu pentru ambele părți.

(20)    În sensul prezentului articol, o parte împiedică sau subminează un angajament prin exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică în cazul în care împiedică sau subminează acest angajament prin adoptarea, menținerea sau neadoptarea unor măsuri obligatorii sau executorii în virtutea legislației naționale.

(21)    Pentru mai multă certitudine, prezentul articol se interpretează în conformitate cu anexele 1-3.

(22)    Aplicarea măsurilor de salvgardare poate fi prelungită prin reintroducerea lor formală atunci când circumstanțele excepționale persistă și după notificarea celeilalte părți cu privire la implementarea oricărei reintroduceri formale propuse.

(23)    Părțile convin că termenul „tratament” poate include și inacțiunea.

(24)    Pentru mai multă claritate, alineatul (2) litera (b) constituie acordul părților de a considera o societate stabilită local ca fiind un resortisant al unui alt stat contractant, în sensul articolului 25 alineatul (2) litera (b) din Convenția pentru soluționarea diferendelor cu privire la investiții dintre state și resortisanții altor state din 18 martie 1965.

(25)    O persoană juridică este:(a)    deținută de persoane fizice sau juridice ale celeilalte părți dacă aceste persoane sunt beneficiarii reali ai peste 50 % din titlurile sale de participare;(b)    controlată de persoane fizice sau juridice ale celeilalte părți dacă aceste persoane au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activitățile sale în orice alt mod.

(26)    Pentru mai multă claritate:(a)    regulile mecanismelor competente de soluționare a litigiilor se aplică sub rezerva regulilor specifice prevăzute în prezenta secțiune și completate de deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (4) litera (g) de la articolul 4.1 (Comitetul); și(b)    cererile introduse în numele unui grup compus dintr-un număr nedeterminat de reclamanți neidentificați de către un reprezentant care intenționează să reprezinte interesele reclamanților respectivi în cursul procedurii și să ia toate deciziile referitoare la cererea introdusă în numele acestora nu sunt admisibile.

(27)    În sensul literelor (a) și (b), se consideră că termenul „stat” include Uniunea, în cazul în care Uniunea aderă la Convenția ICSID.

(28)    Pentru mai multă certitudine, faptul că o persoană primește un venit din partea unei administrații publice sau a fost anterior angajată în cadrul unei administrații publice sau are legături de rudenie cu o persoană care primește un venit din partea unei administrații publice nu constituie, în sine, un motiv de incompatibilitate.

(29)    Pentru mai multă certitudine, dreptul intern al părților nu face parte din legislația aplicabilă. Atunci când tribunalul trebuie să verifice sensul unei dispoziții din legislația internă a uneia dintre părțile la litigiu ca o chestiune de fapt, acesta se bazează pe interpretarea obișnuită a dispoziției respective de către instanțele sau autoritățile acelei părți, iar sensul dat legislației interne relevante de către tribunal nu este obligatoriu pentru instanțele sau autoritățile părților la acord. Tribunalul nu are competența de a stabili legalitatea unei măsuri, presupusă a constitui o încălcare a prezentului acord, pe baza legislației interne a unei părți la litigiu.

(30)    Pentru mai multă certitudine, hotărârea este dată pe baza cererii reclamantului, după examinarea eventualelor observații ale părților la litigiu.

(31)    Pentru mai multă certitudine, această dispoziție nu împiedică o parte la litigiu să solicite tribunalului revizuirea, rectificarea sau interpretarea unei hotărâri, de exemplu în conformitate cu articolele 50 și 51 din Convenția ICSID sau cu articolele 37 și 38 din regulile de arbitraj ale UNCITRAL sau cu dispozițiile echivalente ale altor norme, după cum sunt aplicabile procedurii în cauză.

(32)    Termenul „dispozițiile prezentului acord” înseamnă dispozițiile prin care se acordă: (a) un tratament nediscriminatoriu investitorilor în maniera și în măsura prevăzute la articolul 2.3 (Tratamentul național); și (b) o protecție investitorilor și investițiilor acestora împotriva exproprierii în maniera și în măsura prevăzute la articolul 2.6 (Exproprierea).

(33)    Pentru mai multă certitudine, părțile înțeleg că nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică adoptarea unei măsuri fiscale care vizează protecția socială, sănătatea publică sau alte obiective sociale sau comunitare sau care vizează stabilitatea macroeconomică, și nici acordarea de beneficii fiscale legate de locul constituirii, și nu de naționalitatea persoanei care deține compania. Măsurile fiscale care vizează stabilitatea macroeconomică sunt măsuri luate pentru a răspunde unor evenimente și tendințe ale economiei naționale pentru a remedia sau a preveni apariția unor dezechilibre sistemice care amenință grav stabilitatea economiei naționale.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.4.2018

COM(2018) 194 final

ANEXĂ

la

Propunerea de Decizie a Consiliului

privind încheierea Acordului privind protecția investițiilor între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Singapore, pe de altă parte

ANEXA 1

EXPROPRIEREA

Părțile confirmă înțelegerea comună a elementelor expuse mai jos.

1.    Articolul 2.6 (Exproprierea) acoperă două situații. Prima este exproprierea directă, în cazul căreia o investiție vizată este naționalizată sau expropriată direct în alt mod, prin transferul oficial al proprietății sau prin confiscare directă. A doua este exproprierea indirectă, în cazul căreia o măsură sau o serie de măsuri luate de către o parte au un efect echivalent cu cel al exproprierii directe în sensul că îl privează material pe investitorul vizat de drepturile fundamentale de proprietate asupra investiției vizate, inclusiv de dreptul de a folosi, de a beneficia și de a dispune de investiția vizată, fără transferul oficial al proprietății sau confiscarea directă.

2.    Pentru a stabili dacă o măsură sau o serie de măsuri luate de către o parte, într-o situație specifică, constituie o expropriere indirectă, este necesară o examinare de la caz la caz bazată pe fapte, care să ia în considerare, printre altele, următorii factori:

(a)    impactul economic al măsurii sau al seriei de măsuri și durata acestora, deși faptul că o măsură sau o serie de măsuri luate de către una dintre părți au un efect negativ asupra valorii economice a investiției nu înseamnă, în sine, că a avut loc o expropriere indirectă;

(b)    amploarea influenței măsurii sau a seriei de măsuri asupra posibilității de a folosi, de a beneficia sau de a dispune de proprietate; și

(c)    caracterul măsurii sau al seriei de măsuri, mai exact obiectul, contextul și obiectivele lor.

Pentru mai multă certitudine, cu excepția cazurilor rare în care impactul unei măsuri sau al unei serii de măsuri este atât de puternic, în lumina scopului lor, încât acestea par în mod vădit excesive, o măsură sau o serie de măsuri nediscriminatorii luate de către o parte care sunt concepute și aplicate pentru a proteja obiective legitime de politică publică, precum sănătatea publică, siguranța și mediul, nu constituie expropriere indirectă.

________________

ANEXA 2

EXPROPRIEREA TERENURILOR

1.    În pofida articolului 2.6 (Exproprierea), atunci când Singapore este partea care expropriază, orice măsură de expropriere referitoare la terenuri, în conformitate cu definiția din Legea privind achiziționarea terenurilor (capitolul 152) 1 , presupune plata despăgubirii la valoarea de piață, în conformitate cu legislația menționată.

2.    În sensul prezentului acord, orice măsură de expropriere în virtutea Legii privind achiziționarea terenurilor (capitolul 152) ar trebui să aibă o utilitate publică sau să fie subordonată unei utilități publice.

________________

ANEXA 3

EXPROPRIEREA ȘI DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Pentru mai multă certitudine, revocarea, limitarea sau crearea drepturilor de proprietate intelectuală, dacă măsura este compatibilă cu Acordul TRIPS și cu capitolul zece (Proprietatea intelectuală) din EUSFTA, nu constituie expropriere. În plus, stabilirea faptului că măsura este incompatibilă cu Acordul TRIPS și cu capitolul zece (Proprietatea intelectuală) din EUSFTA nu înseamnă că a avut loc o expropriere.

________________

ANEXA 4

DATORIA PUBLICĂ

1.    Nu poate fi introdusă o cerere în care se pretinde că restructurarea datoriei unei părți încalcă o obligație prevăzută în capitolul doi (Protecția investițiilor) sau, dacă a fost introdusă deja o astfel de cerere, examinarea acesteia nu poate fi continuată în conformitate cu capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) dacă restructurarea este o restructurare negociată la momentul introducerii cererii sau devine o restructurare negociată după acel moment, cu excepția cererilor în care se pretinde că restructurarea încalcă articolul 2.3 (Tratamentul național) 2 .

2.    În pofida articolului 3.6 (Introducerea unei cereri la tribunal) din capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) și sub rezerva punctului 1 din prezenta anexă, un investitor nu poate introduce o cerere în conformitate cu capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) în care să pretindă că restructurarea datoriei unei părți încalcă o obligație prevăzută în capitolul doi (Protecția investițiilor), cu excepția articolului 2.3 (Tratamentul național), decât după scurgerea a 270 de zile de la data depunerii de către reclamant a cererii scrise de consultare în conformitate cu articolul 3.3 (Consultări) din capitolul trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți).

3.    În sensul prezentei anexe:

„restructurare negociată” înseamnă restructurarea sau reeșalonarea datoriei unei părți, efectuată (i) printr-o modificare sau amendare a instrumentelor de datorie, în conformitate cu condițiile acestora și cu legislația aplicabilă sau (ii) printr-o preschimbare a datoriei sau un alt proces similar în care titularii a nu mai puțin de 75% din principalul total al datoriei restante care face obiectul restructurării au consimțit asupra preschimbării datoriei respective sau a unui alt proces;

„legislația aplicabilă” unui instrument de datorie înseamnă cadrul juridic și de reglementare al unei jurisdicții aplicabil acelui instrument de datorie.

4.    Pentru mai multă certitudine, „datoria unei părți” include, în cazul Uniunii Europene, datoria unui guvern al unui stat membru sau datoria unei administrații publice dintr-un stat membru, la nivel central, regional sau local.

________________

ANEXA 5

ACORDURILE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4.12

Acordurile dintre statele membre ale Uniunii Europene și Singapore sunt următoarele:

1.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Bulgaria privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Singapore la 15 septembrie 2003;

2.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Bruxelles la 17 noiembrie 1978;

3.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Cehe privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Singapore la 8 aprilie 1995;

4.    Tratatul dintre Republica Federală Germania și Republica Singapore privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Singapore la 3 octombrie 1973;

5.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Franceze privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Paris la 8 septembrie 1975;

6.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Letonia privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Singapore la 7 iulie 1998;

7.    Acordul dintre Republica Singapore și Republica Ungaria privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Singapore la 17 aprilie 1997;

8.    Acordul de cooperare economică dintre Guvernul Regatului Țărilor de Jos și Guvernul Republicii Singapore, încheiat la Singapore la 16 mai 1972;

9.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Polonia privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Varșovia, Polonia, la 3 iunie 1993;

10.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Republicii Slovenia privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Singapore la 25 ianuarie 1999;

11.    Acordul dintre Republica Singapore și Republica Slovacia privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, încheiat la Singapore la 13 octombrie 2006; și

12.    Acordul dintre Guvernul Republicii Singapore și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind promovarea și protejarea investițiilor, încheiat la Singapore la 22 iulie 1975.

________________

ANEXA 6

MECANISMUL DE MEDIERE
PENTRU LITIGIILE DINTRE INVESTITORI ȘI PĂRȚI

ARTICOLUL 1

Obiectiv

Obiectivul mecanismului de mediere este de a facilita găsirea unei soluții convenite de comun acord pe baza unei proceduri complete și rapide, cu asistența unui mediator.

SECȚIUNEA A

PROCEDURA ÎN CADRUL MECANISMULUI DE MEDIERE

ARTICOLUL 2

Inițierea procedurii

1.    O parte la un litigiu poate solicita, în orice moment, inițierea unei proceduri de mediere. Această cerere se adresează celeilalte părți în scris.

2.    Partea căreia îi este adresată cererea o examinează cu atenție și răspunde prin acceptarea sau respingerea acesteia în scris, în termen de zece zile de la primirea cererii.

3.    În cazul în care cererea se referă la orice tratament acordat de către o instituție, un organism sau o agenție a Uniunii sau de către un stat membru al Uniunii și nu a fost stabilit un pârât în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 3.5 (Notificarea intenției), cererea se adresează Uniunii. În cazul în care Uniunea acceptă cererea, răspunsul trebuie să precizeze dacă la procedura de mediere va fi parte Uniunea sau statul membru în cauză 3 .

ARTICOLUL 3

Alegerea mediatorului

1.    Părțile la litigiu depun eforturi pentru a cădea de acord asupra unui mediator în termen de cel mult cincisprezece zile de la primirea răspunsului la cererea menționată la alineatul (2) de la articolul 2 (Inițierea procedurii) din prezenta anexă. Acordul respectiv poate include numirea unui mediator dintre membrii tribunalului constituit în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță).

2.    În cazul în care părțile la litigiu nu pot conveni cu privire la mediator în conformitate cu alineatul (1), oricare dintre acestea poate solicita președintelui tribunalului să selecteze mediatorul prin tragere la sorți dintre membrii tribunalului constituit în conformitate cu articolul 3.9 (Tribunalul de primă instanță). Președintele tribunalului alege mediatorul în termen de zece zile lucrătoare de la cererea oricăreia dintre părțile la litigiu.

3.    Mediatorul nu trebuie să fie cetățean al niciuneia dintre părțile la acord, cu excepția cazului în care părțile la litigiu convin altfel.

4.    Mediatorul oferă asistență în mod imparțial și transparent în vederea clarificării de către părțile la litigiu a măsurii în cauză și a eventualelor efecte negative ale acesteia asupra investițiilor, precum și în vederea găsirii unei soluții convenite de comun acord.

ARTICOLUL 4

Regulile procedurii de mediere

1.    În termen de zece zile de la numirea mediatorului, partea la litigiu care a invocat procedura de mediere prezintă mediatorului și celeilalte părți la litigiu, în scris, o descriere detaliată a problemei, mai exact a funcționării măsurii în cauză și a efectelor negative ale acesteia asupra investițiilor. În termen de douăzeci de zile de la data transmiterii informațiilor în cauză, cealaltă parte la litigiu poate pune la dispoziție, în scris, observațiile sale cu privire la descrierea problemei. Fiecare dintre părțile la litigiu poate include în descrierea sa sau în observațiile sale orice informații pe care le consideră relevante.

2.    Mediatorul poate decide cu privire la modalitatea cea mai adecvată de a clarifica măsura în cauză și posibilele efecte negative ale acesteia asupra investițiilor. Mai exact, mediatorul poate să organizeze reuniuni între părțile la litigiu, să consulte părțile respective împreună sau individual, să solicite asistență sau consultanță din partea experților relevanți și a părților interesate și să furnizeze orice sprijin suplimentar solicitat de părțile la litigiu. Cu toate acestea, înainte de a solicita asistență sau de a se consulta cu experții relevanți și cu părțile interesate, mediatorul se consultă cu părțile la litigiu.

3.    Mediatorul poate să dea un aviz și să propună o soluție care să fie examinată de părțile la litigiu, care pot accepta sau respinge soluția propusă sau pot conveni asupra unei soluții diferite. Mediatorul nu poate însă să formuleze un aviz sau observații cu privire la compatibilitatea măsurii în cauză cu capitolul doi (Protecția investițiilor).

4.    Procedura are loc pe teritoriul părții la litigiu căreia i-a fost adresată cererea sau, de comun acord, în orice alt loc sau prin orice alt mijloc.

5.    Părțile la litigiu depun toate eforturile pentru a ajunge la o soluție convenită de comun acord în termen de șaizeci de zile de la data numirii mediatorului. În așteptarea unui acord final, părțile la litigiu pot lua în considerare posibile soluții provizorii.

6.    Soluțiile convenite de comun acord se pun la dispoziția publicului. Cu toate acestea, versiunea făcută publică nu poate conține informații pe care una dintre părțile la litigiu le-a desemnat ca fiind confidențiale.

7.    Procedura se încheie:

(a)    prin adoptarea unei soluții convenite de comun acord de către părțile la litigiu, la data adoptării;

(b)    prin acordul comun al părților la litigiu, în orice etapă a procedurii, la data respectivului acord;

(c)    printr-o declarație scrisă a mediatorului, după consultarea părților la litigiu, conform căreia orice eforturi suplimentare de mediere ar fi inutile, la data acelei declarații;

(d)    printr-o declarație scrisă a uneia dintre părțile la litigiu după examinarea soluțiilor convenite de comun acord în cadrul procedurii de mediere și după examinarea oricăror avize și soluții propuse de mediator, la data acelei declarații.

SECȚIUNEA B

PUNEREA ÎN APLICARE

ARTICOLUL 5

Punerea în aplicare a soluției convenite de comun acord

1.    În cazul în care părțile la litigiu au convenit asupra unei soluții, fiecare dintre ele ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare soluția convenită de comun acord în termenul convenit.

2.    Partea la litigiu care pune soluția în aplicare informează cealaltă parte la litigiu în scris cu privire la acțiunile sau măsurile luate pentru a pune în aplicare soluția convenită de comun acord.

3.    La cererea părților la litigiu, mediatorul le transmite acestora în scris un proiect de raport faptic, furnizând o scurtă descriere:

(a)    a măsurii care face obiectul procedurilor;

(b)    a procedurilor desfășurate; și

(c)    a soluției convenite de comun acord la finalul acestor proceduri, inclusiv a eventualelor soluții provizorii.

Mediatorul le acordă părților la litigiu cincisprezece zile lucrătoare pentru a formula observații cu privire la proiectul de raport. După analizarea observațiilor părților la litigiu care au fost prezentate în cadrul termenului, mediatorul le trimite acestora, în scris, un raport faptic definitiv în termen de cincisprezece zile lucrătoare. Raportul faptic nu poate să includă niciun fel de interpretare a prezentului acord.

SECȚIUNEA C

DISPOZIȚII GENERALE

ARTICOLUL 6

Relația cu soluționarea litigiilor

1.    Procedura de mediere nu are ca scop să servească drept bază pentru procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului acord sau al unui alt acord. O parte la litigiu nu se poate baza pe elementele următoare și nu le poate introduce ca probe în aceste proceduri de soluționare a litigiilor, iar un organism, un tribunal sau o comisie de arbitraj nu le poate lua în considerare:

(a)    poziții adoptate de cealaltă parte la litigiu în cursul procedurii de mediere;

(b)    faptul că cealaltă parte la litigiu și-a arătat disponibilitatea de a accepta o soluție pentru măsura supusă medierii; sau

(c)    avizele sau propunerile formulate de către mediator.

2.    Mecanismul de mediere nu aduce atingere pozițiilor juridice ale părților la acord și ale părților la litigiu în virtutea capitolului trei (Soluționarea litigiilor) secțiunea A (Soluționarea litigiilor dintre investitori și părți) sau secțiunea B (Soluționarea litigiilor dintre părți).