Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 52018IE4753

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Aspecte legate de egalitatea de gen”(aviz din proprie inițiativă)

EESC 2018/04753

JO C 240, 16.7.2019, p. 3–9 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:
15/05/2019; data votului
Date of vote:
15/05/2019
Date lodged:
20/09/2018
Author:
Comitetul Economic şi Social European
Responsible body:
EESC_SOC
Form:
Aviz din proprie inițiativă
Internal reference:
AVIS-SECTION 2018/4753 FIN
Session:
543
Procedure number:

16.7.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Aspecte legate de egalitatea de gen”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 240/02)

Raportor: Indrė VAREIKYTĖ

Decizia Adunării Plenare

20.9.2018

Temei juridic

Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în secțiune

24.4.2019

Data adoptării în sesiunea plenară

15.5.2019

Sesiunea plenară nr.

543

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

200/4/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

 Comitetul consideră că egalitatea de gen este o problemă societală și că numai o societate în care există egalitate de gen poate fi puternică din punct de vedere economic și social. Prin urmare, este o necesitate economică și socială ca femeile și bărbații să fie tratați în mod egal și să beneficieze de egalitate de șanse.

1.2.

 Deși egalitatea de gen reprezintă un obiectiv esențial al UE, CESE regretă că, în ritmul actual, va dura mai mult de 100 de ani până la obținerea ei, în special dacă progresul continuă să fie împiedicat de mișcări de opoziție în majoritatea domeniilor de dezvoltare și de o încetinire generală a creșterii economice.

1.3.

 Comitetul consideră că UE și statele sale membre trebuie să depună toate eforturile pentru a îndeplini, până în 2030, ODD 5 privind egalitatea de gen. Prin urmare, Comitetul solicită o strategie integrată și ambițioasă a UE pe cinci ani în domeniul egalității de gen (1), care să se suprapună cu următorul mandat al Comisiei și al PE, precum și asumarea unui angajament ferm în favoarea egalității de gen din partea instituțiilor UE, a guvernelor, a societății civile și a sectorului privat, pentru a aborda în mod global și eficient toate aspectele egalității în același timp și prin măsuri cu un impact egal.

1.4.

 CESE solicită ca egalitatea de gen să rămână un obiectiv de sine stătător în viitoarele cadre financiare, cu un angajament clar față de egalitatea de gen și integrarea dimensiunii de gen, cu includerea unor indicatori obligatorii privind egalitatea de gen, evaluări ale impactului de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget, în toate programele și domeniile de politică. Dimensiunea de gen ar trebui, de asemenea, să fie integrată în recomandările specifice fiecărei țări.

1.5.

 Comitetul solicită Comisiei Europene să lanseze un pachet de măsuri privind serviciile de îngrijire, în vederea stimulării punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, și să revizuiască obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor.

1.6.

 CESE condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și încurajează statele membre care încă nu au ratificat Convenția de la Istanbul să își reconsidere poziția. De asemenea, CESE solicită Comisiei să adauge hărțuirea femeilor în mediul online și la locul de muncă la definiția discursului ilegal de incitare la ură. Ar trebui să se instituie indicatori la nivelul UE pentru colectarea de date comparabile privind violența împotriva femeilor, deoarece acest lucru ar contribui la elaborarea unor măsuri de politică eficace.

1.7.

 Comitetul observă că discuția referitoare la Directiva privind femeile în consiliile de administrație rămâne pe agenda Președinției române a Consiliului UE, obiectivul fiind creșterea participării femeilor în cadrul organismelor de luare a deciziilor. Solicită Consiliului să își continue eforturile și să avanseze în dezbaterile referitoare la Directiva privind femeile în consiliile de administrație. De asemenea, Comitetul solicită industriei să preia inițiativa și să mărească proporția femeilor în funcții cu putere de decizie de nivel superior.

1.8.

 CESE solicită luarea unor măsuri eficiente pentru a asigura oportunități egale pentru femei și bărbați pe piața forței de muncă, în special măsuri de eliminare a diferenței de remunerare dintre femei și bărbați, precum și pentru a combate segregarea de gen orizontală și verticală în cadrul profesiilor.

1.9.

 CESE propune instituirea unui fond juridic de urgență la nivelul UE, care să ofere sprijin organizațiilor societății civile care contestă în instanță legislația națională sau locală care încalcă drepturile femeilor.

1.10.

 Comitetul recunoaște rolul jucat de mass-media, de publicitate și de modelele publice de urmat în promovarea egalității de gen și solicită măsuri pentru a garanta că publicitatea are un impact mai degrabă pozitiv decât negativ în ceea ce privește reprezentarea și promovarea egalității de gen în societate.

1.11.

 CESE solicită instituțiilor publice și organizațiilor societății civile din UE să promoveze egalitatea de gen în politicile și acțiunile lor externe și să introducă măsuri exemplare la nivel intern, cum ar fi promovarea femeilor în procesul decizional și integrarea egalității de gen în toate politicile și procesele lor.

1.12.

 Comitetul, făcând trimitere la articolul 300 alineatul (5) din TFUE, invită Consiliul să își revizuiască orientările privind numirea membrilor CESE și recomandă statelor membre să propună membri pe baza parității de gen. Comitetul va depune eforturi pentru a asigura egalitatea de gen în cadrul operațiunilor sale, va integra egalitatea de gen în procesul său de lucru și va institui un follow-up group (grup de monitorizare), în vederea elaborării unor orientări adecvate.

2.   Considerații generale

2.1.

 Egalitatea între femei și bărbați reprezintă o valoare și un obiectiv fundamental al Uniunii Europene, consacrat în tratatele europene și în Carta drepturilor fundamentale și, cel mai recent, reafirmat în Pilonul european al drepturilor sociale. În plus față de cadrul legislativ și politic pentru realizarea egalității de gen, UE sprijină implementarea Platformei de acțiune de la Beijing și a Convenției asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, precum și a Programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și a rezultatelor conferințelor de examinare ale acestora.

2.2.

 Deși există numeroase inițiative pozitive în Europa care abordează diversele aspecte ale inegalităților de gen, factorii care duc la o egalitate reală, în special în statele membre și în regiuni, sunt complecși și multidimensionali. În ciuda progreselor generale care au fost înregistrate, CESE regretă faptul că, în ritmul actual, va dura mai mult de 100 de ani până la obținerea egalității de gen în UE. CESE a solicitat o strategie cuprinzătoare privind durabilitatea în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. În acest context, Comitetul consideră că UE și statele sale membre trebuie să depună toate eforturile pentru a îndeplini, până în 2030, ODD 5 privind egalitatea de gen.

2.3.

 De asemenea, CESE este preocupat de faptul că progresele viitoare în materie de egalitate de gen ar putea fi împiedicate de mișcările de opoziție din anumite state membre în ceea ce privește capacitarea economică a femeilor (ocuparea forței de muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, drepturile sociale, serviciile de îngrijire), educația, sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și drepturile aferente, violența împotriva femeilor, ONG-urile pentru femei și domenii-cheie ale cadrului instituțional și politic din UE și din statele sale membre.

2.4.

 În plus, o încetinire a creșterii economice este prevăzută în mai multe țări europene și, prin urmare, egalitatea de gen ar putea să alunece mai jos pe agenda statelor membre și a întreprinderilor. Este important ca efectele politicilor macroeconomice asupra egalității de gen să fie pe deplin evaluate și luate în considerare la conceperea politicilor fiscale și a politicilor care vizează protecția socială și asigurarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, printre altele, astfel încât să se evite adâncirea disparităților de gen existente.

2.5.

 Comitetul consideră că promovarea politicilor UE în domeniul egalității de gen și asigurarea punerii în aplicare eficiente a acestora necesită o nouă strategie a UE pe cinci ani în domeniul egalității de gen, care să se suprapună cu următorul mandat al Comisiei și al PE, precum și asumarea unui angajament reînnoit în favoarea egalității de gen de către guverne, societatea civilă, sectorul privat și instituțiile europene. Acest lucru este necesar nu numai pentru a garanta o societate corectă și echitabilă, ci reprezintă, totodată, cel mai bun răspuns colectiv pentru combaterea mișcărilor populiste discriminatorii și misogine, care în prezent se dovedesc o provocare pentru societățile democratice.

2.6.

 Opinia publică sprijină punctul de vedere al CESE în această privință, întrucât majoritatea europenilor consideră că egalitatea de gen este esențială pentru o societate corectă și democratică (91 %), pentru economie (87 %) și pentru fiecare dintre ei în parte (84 %). În plus, proporția cetățenilor Uniunii care ar dori ca UE să intervină mai mult în acest domeniu de politică a crescut cu 10 % (de la 55 % la 65 %) în numai doi ani (2016-2018).

2.7.

 În acest context, Comitetul regretă că finanțarea totală alocată de UE pentru măsurile privind egalitatea de gen în perioada 2014-2020 se ridică la doar 6,17 miliarde EUR, sau aproximativ 0,6 % din creditele totale. CESE solicită ca egalitatea de gen să rămână un obiectiv de sine stătător în viitoarele cadre financiare, care trebuie, de asemenea, să arate un angajament clar față de egalitatea de gen și integrarea dimensiunii de gen și să includă indicatori obligatorii privind egalitatea de gen, evaluări ale impactului de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Ar trebui să se acorde atenție integrării dimensiunii de gen și să se aloce fonduri specifice pentru măsurile care vizează egalitatea de gen nu numai în cadrul programelor care abordează aspecte legate de ocuparea forței de muncă, incluziunea socială sau drepturile fundamentale ale omului (de exemplu, fondurile FSE, REC, FAMI, EaSI), ci și pentru domeniile de politică ce nu sunt considerate ca având o legătură directă cu egalitatea de gen, cum ar fi TIC, transporturile, dezvoltarea urbană și rurală, antreprenoriatul, sprijinul pentru investiții, dezvoltarea durabilă și politicile de mediu. Dimensiunea egalității de gen, evaluată pe baza indicelui egalității de gen, ar trebui să devină o parte integrantă a procesului semestrului european, inclusiv a rapoartelor de țară și a recomandărilor specifice fiecărei țări.

2.8.

 În contextul recentei creșteri a dezvăluirilor în cadrul mișcării #MeToo, Comitetul salută recomandarea Ombudsmanului European privind adoptarea unui cod de conduită mai solid în toate instituțiile europene și consideră că un astfel de cod ar trebui, de asemenea, să fie adaptat și adoptat rapid de către instituțiile publice din statele membre.

2.9.

 CESE solicită instituțiilor publice și organizațiilor societății civile din UE nu numai să promoveze egalitatea de gen în politicile și acțiunile lor externe, ci și să introducă măsuri exemplare la nivel intern, cum ar fi promovarea femeilor în procesul decizional și integrarea egalității de gen în toate politicile și procesele lor, măsuri care sunt limitate în prezent, dar care ar putea deveni un puternic exemplu pozitiv pentru instituțiile publice și întreprinderile din zonele respective și să aprofundeze dialogul privind punerea în aplicare a măsurilor referitoare la egalitatea de gen la toate nivelurile societății europene.

3.   Economia

3.1.

 Accesul egal la resursele economice nu este doar un aspect legat de independența economică a femeilor, ci și o condiție prealabilă necesară realizării obiectivelor UE în materie de creștere economică durabilă, locuri de muncă de calitate, coeziune socială, prosperitate și competitivitate. Încurajarea participării femeilor la piața muncii este esențială pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru PIB, în general, și pentru a garanta că UE valorifică pe deplin talentul disponibil.

3.2.

 Femeile din Europa continuă să se confrunte pe piața muncii cu inegalități de gen persistente, cu segregarea de gen și cu o diferență de remunerare între femei și bărbați, ceea ce se estimează că va costa PIB-ul UE 240 de miliarde EUR până în 2030, cu efecte imediate asupra salariului net al femeilor și efecte pe termen lung asupra drepturilor acestora în materie de securitate socială și a drepturilor lor de pensie. Prin urmare, CESE salută consultarea Comisiei menită să evalueze dispozițiile Directivei 2006/54/CE de punere în aplicare a principiului de „remunerare egală”din tratat, cu scopul de a se asigura o respectare mai riguroasă a principiului egalității de remunerare pentru muncă de valoare egală.

3.3.

 Deși reducerea programului de lucru poate fi o opțiune, peste un sfert din populația Europei ocupă în mod involuntar locuri de muncă cu fracțiune de normă. Femeile sunt suprareprezentate pe piața locurilor de muncă cu fracțiune de normă, alegerea unui astfel de loc de muncă fiind deseori influențată de responsabilitățile de îngrijire. Proporția muncii involuntare cu fracțiune de normă nu a scăzut decât ușor (0,1 %) în ultimii ani. Unul dintre motivele recurgerii la munca involuntară cu fracțiune de normă este absența unei infrastructuri adecvate pentru servicii de îngrijire și a unor condiții flexibile de muncă, care ar putea oferi mai multe oportunități pentru asigurarea echilibrului între viața profesională și cea privată. Femeile sunt, de asemenea, mai expuse sărăciei și limitării posibilităților de carieră. În plus, aproape de două ori mai puține femei decât bărbați își înființează propriile afaceri în întreaga UE.

3.4.

 Prin urmare, CESE solicită luarea unor măsuri eficiente pentru a asigura participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața forței de muncă, precum și pentru a combate segregarea de gen orizontală și verticală în cadrul profesiilor. Crearea mai multor oportunități de acces la locuri de muncă de calitate, cu normă întreagă și condiții de muncă flexibile, ar trebui să reprezinte una dintre prioritățile principale.

3.5.

 Comitetul consideră că este esențial să se promoveze politici adaptate nevoilor familiilor și favorabile egalității de gen în domeniul forței de muncă și să se pună în aplicare măsuri transformaționale și bine orientate, care să poată repune în echilibru distribuția inegală a responsabilităților casnice și de îngrijire între femei și bărbați (2), în special dată fiind presiunea exercitată de condițiile economice asupra lucrătorilor. Monitorizarea transpunerii directivei UE privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată va fi esențială pentru a asigura reforme ascendente, care să vizeze concediul plătit în mod corespunzător și formulele flexibile de muncă, și pentru a evalua impactul noilor măsuri asupra numărului de tați care solicită concediu pentru creșterea copilului și concediu de paternitate.

3.6.

 Adoptarea unor măsuri corespunzătoare, precum asigurarea unor servicii de îngrijire a copiilor și a unor servicii de îngrijire pe termen lung accesibile și la prețuri rezonabile, precum și adoptarea unor măsuri care să promoveze concediile din motive familiale pentru bărbați, sunt esențiale pentru a permite părinților și îngrijitorilor să intre, să rămână sau să revină pe piața muncii. CESE solicită Comisiei Europene să lanseze un pachet de măsuri privind serviciile de îngrijire, în vederea stimulării punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a completării directivei UE privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, care să includă o combinație de recomandări politice, de finanțare și de recomandări specifice, precum și să revizuiască obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor.

3.7.

 Negocierile colective pot juca un rol important în combaterea inegalităților de gen pe piața forței de muncă. Recomandarea Comisiei mondiale privind viitorul muncii din cadrul OIM în ceea ce privește o agendă transformațională pentru egalitatea de gen ar trebui să ghideze partenerii sociali, statele membre și instituțiile UE în acțiunile lor.

4.   Educația și formarea profesională

4.1.

 Deși au avut loc numeroase schimbări încurajatoare în rezultatele femeilor și bărbaților în materie de educație, există în continuare modele stereotipe de segregare de gen în toate statele membre. Bărbații continuă să fie semnificativ subreprezentați în sectoarele asociate cu rolurile tradiționale ale femeilor, cum ar fi sănătatea și bunăstarea, științele umane și artele sau învățământul pedagogic și științele educației, și depășesc numeric femeile în domeniile STIM și TIC în toate statele membre. Acest lucru creează provocări suplimentare pentru femei, deoarece competențele în domeniile STIM, TIC și IA sunt deja esențiale în prezent și vor deveni indispensabile în viitor (3).

4.2.

 Femeile cu niveluri scăzute de competențe și calificări au nevoie de sprijin suplimentar pentru a-și îmbunătăți poziția pe piața muncii, deoarece disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă afectează în cea mai mare măsură lucrătorii necalificați sau slab calificați și pe cei care se confruntă cu discriminarea intersecțională. Măsurile de politică care vizează în mod specific grupurile vulnerabile de femei, în special pe cele care se confruntă cu un handicap (4) și multiple dezavantaje, ar contribui la creșterea nivelului de calificare al acestor femei.

4.3.

 Participarea femeilor la învățământul superior continuă să crească, numărul lor fiind mai mare decât cel al bărbaților în multe domenii ale învățământului terțiar. Cu toate acestea, segregarea în educația terțiară și profesională persistă, ceea ce limitează opțiunile de carieră în sectoarele netradiționale și accesul la aceleași oportunități de carieră.

4.4.

 Prin urmare, este esențial să se continue abordarea stereotipurilor și a segregării de gen în educație și formare, prin sprijinirea programelor de învățământ și de consiliere în carieră care iau în considerare dimensiunea de gen, a campaniilor media care încurajează băieții și fetele, femeile și bărbații să urmeze cariere în acord cu competențele și abilitățile lor; să se promoveze oportunități de carieră și dezvoltare atât pentru femeile, cât și pentru bărbații care aleg sectoare netradiționale; să se creeze oportunități pentru femei de a-și valorifica rezultatele obținute în învățământul superior în aceeași măsură ca și bărbații; să se elimine plafonul de sticlă existent pentru femei în mediul academic (5) și să crească oportunitățile de sprijin pentru femeile întreprinzătoare (6), în special în sectoarele netradiționale. De asemenea, este recomandat să se crească gradul general de conștientizare a egalității între femei și bărbați în rândul funcționarilor și profesioniștilor din domeniul public.

5.   Femeile și sărăcia

5.1.

 Femeile se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie, parțial din cauza remunerării orare mai scăzute, precum și a suprareprezentării în rândul persoanelor cu salariu minim în sectoare care au niveluri mai scăzute de remunerare și sunt mai susceptibile de a lucra cu fracțiune de normă și în condiții de muncă neflexibile sau de a lipsi mai mult de pe piața muncii din cauza responsabilităților de îngrijire. Feminizarea sărăciei este consecința mai multor factori, inclusiv a subevaluării muncii prestate de femei și a diferenței de remunerare dintre femei și bărbați. Disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă crește în mod substanțial odată ce familiile au copii, ceea ce reflectă dificultățile cu care se confruntă femeile în încercarea de a concilia creșterea copiilor și responsabilitățile de îngrijire cu activitatea profesională, precum și tratamentul discriminatoriu și nedrept cu care se confruntă femeile gravide sau cele care se întorc din concediul de maternitate.

5.2.

 Este esențial să recunoaștem că femeile nu sunt o categorie omogenă și că sunt necesare măsuri specifice pentru femeile care se confruntă cu discriminarea sau sunt defavorizate pe alte criterii, în afara celor de gen, și anume femeile cu handicap, cele care se confruntă cu discriminarea rasială, LGBTIQ+, femeile din zonele rurale, cele din rândul imigranților, al refugiaților sau al solicitanților de azil, femeile tinere și femeile în vârstă.

5.3.

 Prin urmare, Comitetul recomandă consolidarea măsurilor care sprijină egalitatea de gen în activitatea economică:

—

integrarea dimensiunii de gen în inițiativele de dezvoltare economică;

—

promovarea egalității în domeniul ocupării forței de muncă, pentru a obține atât independență economică, cât și securitate financiară;

—

sprijinirea inițiativelor care sporesc conștientizarea importanței independenței economice a femeilor pentru reducerea sărăciei;

—

abordarea efectelor legate de întreruperea carierelor și de diferitele programe de lucru asupra riscului ca femeile să trăiască în sărăcie pe tot parcursul vieții;

—

dezvoltarea măsurilor de politică care vizează grupurile vulnerabile specifice de femei care sunt cele mai expuse riscului de sărăcie;

—

continuarea reformării sistemelor naționale de pensii prin includerea dimensiunii de gen în drepturile de pensie (de exemplu, prin includerea perioadei de concediu de maternitate și a altor perioade de concediu legate de îngrijire în calcularea pensiilor);

—

combaterea sărăciei în rândul copiilor prin introducerea unei perspective de gen și a unei abordări holistice care să dezvolte sinergiile dintre incluziunea socială, egalitatea de gen și alte domenii de politică și instrumente financiare;

—

revizuirea, adoptarea și menținerea unor politici macroeconomice și a unor strategii de dezvoltare care se adresează nevoilor și eforturilor femeilor care se confruntă cu sărăcia.

6.   Drepturile omului

6.1.

 Egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental, care constituie o parte integrantă a drepturilor omului și o condiție prealabilă pentru ca drepturile omului să fie aplicabile tuturor și să poată fi exercitate de orice persoană.

6.2.

 CESE condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și îndeamnă statele membre care încă nu au ratificat Convenția de la Istanbul să ia în calcul ratificarea convenției fără întârziere. Ar trebui să se instituie indicatori la nivelul UE pentru colectarea de date comparabile privind violența împotriva femeilor, deoarece acest lucru ar contribui la elaborarea unor măsuri de politică eficace. În acest scop, experiența dobândită în unele statele membre ale UE ar putea oferi indicații cu privire la abordarea care ar putea fi adoptată. De asemenea, CESE solicită Comisiei să actualizeze Recomandarea privind măsuri de combatere eficace a conținutului online ilegal și Codul de conduită privind combaterea discursului online ilegal de incitare la ură, lucru care a fost convenit de CE și de companiile din domeniul IT la nivel mondial, adăugând hărțuirea femeilor în mediul online și la locul de muncă la definiția discursului ilegal de incitare la ură.

6.3.

 Comitetul regretă profund actualele reacții din Europa împotriva sănătății sexuale și reproductive a femeilor, precum și împotriva drepturilor aferente, care au implicații grave asupra drepturilor omului în cazul femeilor și reprezintă o amenințare generală la adresa universalității drepturilor omului. În plus, deși pașii înapoi pe plan legislativ au afectat în special accesul femeilor la serviciile legale de avort în unele contexte europene (cu toate că dovezile arată că educația sexuală cuprinzătoare poate reduce rata sarcinilor nedorite cu 50 %), au fost afectate și alte aspecte legate de sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și drepturile aferente, de exemplu, cerințele legale pentru obținerea prescripțiilor medicale pentru contracepția de urgență. În plus, au intrat în vigoare o serie de legi și politici regresive, cu o gamă largă de implicații dăunătoare pentru drepturile femeilor, inclusiv legi care au ca efect împiedicarea educației sexuale, care previn diseminarea informațiilor privind orientarea sexuală și identitatea de gen, chiar și în scopuri educaționale, sau care dezincriminează anumite forme de violență în familie.

6.4.

 CESE invită instituțiile UE și societatea civilă să colaboreze pentru a lua măsuri imediate și ferme împotriva unor astfel de legi. Comitetul propune, de asemenea, instituirea unui fond juridic de urgență la nivelul UE, care să ofere sprijin organizațiilor societății civile care contestă în instanță legislația care încalcă drepturile femeilor.

6.5.

 De asemenea, CESE subliniază importanța eliminării obstacolelor cu care se confruntă femeile și, în special, femeile victime ale violenței atunci când doresc să recurgă la căi de atac în urma încălcării drepturilor lor, precum și a asigurării accesului egal la justiție tuturor femeilor, prin înlăturarea barierelor economice, culturale și instituționale (pe criterii de gen) ca o condiție prealabilă necesară pentru respectarea drepturilor omului în cazul femeilor. În plus, Comitetul regretă că încă nu există indicatori de evaluare a progreselor înregistrate de statele membre cu privire la drepturile omului în cazul femeilor și că, în general, bărbații sunt mult mai susceptibili de a se confrunta cu aprecieri părtinitoare și de a fi privați de drepturile părintești și de vizitare.

7.   Femeile ca factori de putere și de decizie

7.1.

 În ciuda progreselor înregistrate pe parcursul ultimilor ani, subreprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor politice și economice rămâne o provocare pentru UE și statele sale membre. La toate nivelurile de guvernanță, femeile ocupă doar o treime dintre pozițiile cu putere de decizie politică și doar un sfert dintre funcțiile ministeriale de bază și de nivel superior. Instituțiile economice și financiare publice și private sunt încă dominate de bărbați aproape în întregime.

7.2.

 CESE regretă că, în pofida solicitărilor constante de pe întreg teritoriul Uniunii Europene și din partea Comitetului însuși (7), obiectivul de a ajunge, până în 2020, la un nivel de reprezentare a femeilor în consiliile de administrație ale întreprinderilor de 40 % nu va fi atins. El observă că discuția referitoare la Directiva privind femeile în consiliile de administrație rămâne pe agenda Președinției române a Consiliului UE, obiectivul fiind creșterea participării femeilor în cadrul organismelor de luare a deciziilor. Solicită Consiliului să își continue eforturile și să continue discuțiile referitoare la Directiva privind femeile în consiliile de administrație. De asemenea, Comitetul solicită industriei să preia inițiativa și să mărească semnificativ proporția femeilor în funcții cu putere de decizie de nivel superior.

7.3.

 Comitetul a recomandat în mod repetat (8) să se ia în considerare strategii și instrumente eficiente (de exemplu, măsuri juridice, bugetare și voluntare, cote de gen) pentru a elimina plafonul de sticlă și a obține un echilibru de gen în ceea ce privește posturile ocupate prin alegere și prin numire din cadrul structurilor politice principale. Abordarea și descurajarea atitudinilor și stereotipurilor de gen și a normelor aferente, care împiedică reprezentarea egală a femeilor în funcții cu putere de decizie în domeniile politic, economic și social, sunt mai importante ca niciodată.

7.4.

 CESE recomandă Comisiei să propună o inițiativă pentru atragerea mai multor femei care să se implice în politică și să ducă la votarea candidaților de sex feminin care dețin calificările necesare, prin crearea unor măsuri care să vizeze investițiile în competențele acestora, a unor fundații care să asigure resursele necesare și a unor rețele de mentorat.

7.5.

 CESE salută obiectivul stabilit de președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, care urmărește să garanteze că, până la finalul actualului mandat, cel puțin 40 % din personalul de conducere de nivel mediu și superior va fi reprezentat de femei și, în acest context, recunoaște că este regretabil că doar 30 % dintre membrii CESE sunt femei, având în vedere faptul că acesta este un organism al UE care reprezintă societatea civilă din cadrul Uniunii și asigură legătura dintre societate și instituțiile UE. Prin urmare, Comitetul solicită Consiliului să-și revizuiască orientările privind numirea membrilor CESE, pentru a ține seama de evoluțiile economice, sociale și demografice din cadrul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 300 alineatul (5) din TFUE. Comitetul va depune eforturi pentru a asigura egalitatea de gen în cadrul operațiunilor sale.

7.6.

 În Regulamentul său de procedură, recent adoptat, CESE s-a angajat să asigure respectarea principiului egalității între femei și bărbați și al nediscriminării în toate politicile sale. În acest scop, CESE va adopta o politică împotriva hărțuirii și va institui un follow-up group (grup de monitorizare) pentru a elabora orientări privind integrarea egalității de gen în toată activitatea Comitetului, în special în avizele sale.

8.   Mass-media

8.1.

 Mass-media joacă un rol vital în formarea opiniilor, a atitudinilor și a prejudecăților unei societăți. Femeile sunt producătoare, consumatoare și parte integrantă a conținutului media, cu toate că acesta nu ia întotdeauna în considerare dimensiunea de gen și poate să prezinte imagini degradante ale femeilor și să perpetueze rolurile și stereotipurile de gen, precum și normele aferente. Ascensiunea tehnologiei digitale și a noilor forme de comunicare a complicat și mai mult relația dintre rolurile femeilor în mass-media și modul în care producătorii, consumatorii și conținutul se raportează la acestea.

8.2.

 Deși rata de angajare a femeilor în sectorul mass-media din UE a crescut la aproape jumătate (44 %) din forța de muncă și femeile reprezintă cel mai mare grup (68 %) din rândul absolvenților de jurnalism și discipline ale informării, femeile din organizațiile mass-media ocupă, în mare parte, doar funcții cu influență limitată asupra conținutului și a strategiei organizațiilor.

8.3.

 Pentru a îmbunătăți egalitatea de gen în industria mass-media, este esențial să se vizeze eliminarea plafonului de sticlă, să se mărească proporția femeilor în funcții cu putere de decizie de nivel superior și să se completeze măsurile voluntare adoptate de organizațiile mass-media cu măsuri politice care să sprijine transformarea sectorului mass-media și a conținutului media. Este extrem de important să începem să recunoaștem consecințele stereotipurilor de gen create de conținutul media, precum și să evaluăm modul în care sunt reprezentați bărbații și femeile în mass-media.

8.4.

 Industria publicității încă depune eforturi pentru a prezenta atât femeile, cât și bărbații în mod proporțional și realist. Societatea încă mai vede femeile și bărbații din perspective depășite și inacceptabile, deși stereotipurile de gen sunt prezentate acum într-un mod mult mai subtil. CESE consideră că este momentul ca orice percepție anacronică să fie înlăturată, iar acest sector să-și asume rolul de lider pentru a se asigura că publicitatea are un impact mai degrabă pozitiv decât negativ în ceea ce privește reprezentarea și promovarea egalității de gen în societate, în special în materie de marketing bazat pe stereotipuri de gen și care se adresează copiilor.

Bruxelles, 15 mai 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1)  JO C 110, 22.3.2019, p. 26.

(2)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44.

(3)  JO C 173, 31.5.2017, p. 45.

(4)  JO C 367, 10.10.2018, p. 20.

(5)  JO C 12, 15.1.2015, p. 10.

(6)  JO C 299, 4.10.2012, p. 24.

(7)  JO C 133, 9.5.2013, p. 68.

(8)  JO C 262, 25.7.2018, p. 101.

Top