COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 7.4.2017

COM(2017) 169 final

2017/0078(NLE)

Propunere de

DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI

de autorizare a Republicii Italiene pentru aplicarea unei măsuri speciale de derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

EXPUNERE DE MOTIVE

În conformitate cu articolul 395 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA”), Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să aplice măsuri speciale de derogare de la dispozițiile directivei respective, pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de fraudă.

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la data de 16 februarie 2017, Republica Italiană a solicitat autorizarea de a continua să aplice derogări de la articolele 206 și 226 din Directiva TVA în ceea ce privește cerințele de plată pentru taxa pe valoarea adăugată (TVA) și de facturare pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către autoritățile publice. Italia a cerut, de asemenea, extinderea domeniului de aplicare al autorizației și aplicarea de derogări de la articolele 206 și 226 din Directiva TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către societățile controlate de autoritățile publice centrale și locale, precum și către o serie de societăți cotate la bursă. În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva TVA, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 15 martie 2017, cu privire la cererea înaintată de Republica Italiană. Prin scrisoarea din 16 martie 2017, Comisia a comunicat Republicii Italiene faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Ca urmare a introducerii unui sistem de verificări statistice, Italia a descoperit fraude considerabile în materie de TVA în legătură cu livrările de bunuri și prestările de servicii către autoritățile publice. Pentru a pune capăt acestor practici, Italia a solicitat în 2014 ca, pentru prestațiile către autoritățile publice, TVA-ul datorat să nu mai fi plătit furnizorului, ci într-un cont bancar blocat separat al autorităților fiscale.

Această derogare a fost autorizată până la 31 decembrie 2017 prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 a Consiliului 1 . Prin respectiva decizie, a fost autorizată derogarea Italiei de la articolul 206 din Directiva TVA în ceea ce privește plata TVA și de la articolul 226 din Directiva TVA în ceea ce privește normele privind facturarea.

Derogarea a fost solicitată de Italia pentru o perioadă limitată care să îi permită să organizeze și să pună în aplicare măsuri de politică de control adecvate și să beneficieze pe deplin de datele disponibile prin facturarea electronică. Punerea în aplicare a obligației de facturare electronică pentru prestațiile către autoritățile publice, care permite controlul în timp real al tranzacțiilor individuale și al valorii exacte a TVA-ului pe care autoritățile publice trebuie să îl plătească pentru achizițiile lor, ar trebui să permită Italiei să auditeze sectorul în cauză pe baza tehnicilor convenționale de control, fără a fi necesară derogarea de la Directiva TVA. 

În conformitate cu informațiile prezentate de Italia, introducerea facturării electronice pentru prestațiile către autoritățile publice a furnizat autorităților fiscale informații considerabile privind fluxul de facturi, ceea ce permite controlul operațiunilor și al valorii corespunzătoare a TVA. Cu toate acestea, un alt element al sistemului de control efectiv - obligația de a comunica autorităților fiscale date privind toate facturile emise și primite - a fost introdus doar începând cu 1 ianuarie 2017. Sistemul este în continuare în faza de debut și este nevoie de mai mult timp pentru ca măsura să fie eficace și să poată determina contribuabilii să își îmbunătățească respectarea obligațiilor fiscale. Prin urmare, Italia nu va fi în măsură să finalizeze organizarea și punerea în aplicare a măsurilor de politică de control adecvate înainte de expirarea actualei măsuri de derogare, și anume la 31 decembrie 2017. Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 16 februarie 2017, Italia a solicitat extinderea actualei derogări de la articolele 206 și 226 din Directiva TVA la prestațiile către autoritățile publice până la sfârșitul anului 2020.

În plus, Italia a descoperit evaziune fiscală în sectorul prestațiilor către societățile controlate de autoritățile publice și către un grup restrâns de 40 de societăți care sunt cotate la bursă. În vederea combaterii acestui tip de evaziune fiscală și pentru a elimina pierderile de TVA pentru veniturile publice, Italia, prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 16 februarie 2017, a solicitat extinderea domeniului de aplicare al derogării de la articolele 206 și 226 din Directiva TVA la livrările de bunuri și prestările de servicii către entitățile menționate mai sus, care sunt considerate de Italia la fel de fiabile ca și autoritățile publice. Aceste entități sunt societăți controlate de autoritățile publice centrale și locale și o serie de aproximativ 40 de societăți comerciale cotate la bursă, reprezentând un total de aproximativ 2 400 de societăți. Italia se așteaptă ca extinderea măsurii de plată fracționată la aceste societăți să combată evaziunea fiscală sub forma neplătirii TVA de către furnizori către entitățile în cauză și, în consecință, să ducă la creșterea veniturilor din TVA.

În iunie 2016, Italia a prezentat un raport în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 a Consiliului. Potrivit acestui raport, măsura de plată fracționată introdusă de Italia a dus la creșterea veniturilor din TVA și această creștere a fost mai mare decât se estimase în momentul introducerii măsurii. În plus, raportul a arătat că măsura nu a avut niciun impact negativ asupra restituirii TVA-ului către furnizori. Potrivit Italiei aceasta s-a dovedit a fi o măsură eficace pentru a aborda în mod radical orice formă de evaziune fiscală care rezultă din neplata TVA de către furnizorii pentru autoritățile publice.

Potrivit informațiilor furnizate de Italia, începând cu 1 ianuarie 2017, se aplică măsuri de control suplimentare în Italia. Acestea sunt sistemul contabil opțional (cunoscut sub denumirea de „facturare electronică”) și o obligație de raportare către autoritățile fiscale a facturilor emise și primite, care urmează să se aplice societăților pentru care s-a solicitat extinderea domeniului de aplicare al derogării și furnizorilor lor. Ele vor permite autorităților fiscale din Italia să efectueze verificări încrucișate între diferitele operațiuni declarate de către operatori, precum și să monitorizeze sumele plătite cu titlu de TVA. Cu toate acestea, aceste măsuri de control sunt în faza de început și este nevoie de mai mult timp pentru a le evalua eficacitatea în determinarea contribuabililor să își respecte obligațiile fiscale. În anii următori, Italia va evalua eficacitatea acestor măsuri și necesitatea de a continua aplicarea măsurii de derogare.

Unul dintre efectele acestei măsuri este faptul că furnizorii, fiind persoane impozabile, nu sunt în măsură să își compenseze TVA-ul plătit în amonte cu TVA-ul primit, aferent prestațiilor. Ei s-ar putea afla mereu într-o poziție de credit, fiind nevoite să solicite o restituire efectivă a acestui TVA de la administrația fiscală. Pe de altă parte, în anumite condiții, Italia autorizează acești furnizori să compenseze TVA-ul pe care nu l-au primit de la clienții lor împreună cu alte taxe datorate în Italia, limitând, astfel, problema fluxului de lichidități care poate apărea pentru societățile plătitoare de impozite în Italia.

În momentul depunerii cererii de derogare în vigoare, Italia și-a reformat sistemul de restituire a TVA-ului 2 . În raportul prezentat în iunie 2016, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 a Consiliului, Italia a declarat că sistemul său de restituiri de TVA funcționează în mod corespunzător și că, deși nu este posibil să se estimeze exact durata medie a procedurilor de restituire, s-ar putea afirma în mod rezonabil că perioada medie de restituire a TVA nu depășește trei luni. În plus, în conformitate cu informațiile furnizate de Italia, furnizorii pentru autoritățile publice sunt reglementați de o procedură prioritară, caz în care perioada de restituire este mai scurtă. Potrivit Italiei, noile norme care sunt în vigoare sunt preconizate să gestioneze în mod adecvat orice eventuală creștere a restituirilor de TVA.

Având în vedere domeniul mai larg de aplicare al derogării și problemele cu care se confruntă societățile în ceea ce privește restituirile de TVA, este important să se asigure continuitatea necesară în cadrul acestei derogări și, în special, impactul măsurii asupra nivelului fraudei în materie de TVA și a situației restituirii TVA pentru persoanele impozabile care beneficiază de derogare. Prin urmare, Italiei i se solicită să furnizeze un raport cu privire la procedura de restituire a TVA în ceea ce privește situația furnizorilor (persoane impozabile) care fac obiectul derogării, la cincisprezece luni de la data intrării sale în vigoare. Acest raport ar trebui să furnizeze statistici mai ales în ceea ce privește durata medie de timp necesară pentru restituirea efectivă a TVA-ului către aceste persoane impozabile și să sublinieze anumite probleme care ar putea apărea în acest context. Acest raport ar trebui să conțină, de asemenea, eficacitatea măsurilor în vigoare în combaterea evaziunii fiscale pentru prestațiile care fac obiectul derogării.

Se propune autorizarea derogării de la 1 mai 2017 până la 30 aprilie 2020.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

În conformitate cu articolul 206 din Directiva TVA, persoana impozabilă obligată la plata TVA are obligația de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declarației privind TVA. Prin solicitarea ca TVA-ul pentru livrările de bunuri și prestările de servicii să fie plătit de către consumatori (autorități publice, entități controlate de autoritățile publice centrale și locale și societăți cotate la bursă), este necesară derogarea de la acest articol. De asemenea, este necesar să se prevadă o derogare de la articolul 226 din Directiva TVA în ceea ce privește detaliile maxime de pe facturi care pot fi solicitate din partea furnizorilor impozabili, astfel încât să se permită introducerea unei mențiuni speciale suplimentare pe factură care să indice că valoarea TVA trebuie să fie plătită în acest cont separat și nu furnizorului.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Articolul 395 din Directiva TVA.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Având în vedere prevederea din Directiva TVA pe care se întemeiază propunerea, aceasta din urmă intră în sfera competenței exclusive a Uniunii. În consecință, principiul subsidiarității nu se aplică.

•Proporționalitatea

Propunerea respectă principiul proporționalității din motivele expuse mai jos.

Decizia se referă la o autorizare acordată unui stat membru la solicitarea acestuia și nu constituie o obligație.

Având în vedere faptul că această derogare este limitată în timp și limitată la sectorul public, la întreprinderile care sunt controlate de stat și la societăți cotate la bursă, domeniul de aplicare este direcționat către un sector în care există probleme considerabile de evaziune fiscală. Prin urmare, măsura specială este proporțională cu obiectivul urmărit, și anume combaterea evaziunii fiscale.

Pentru a răspunde preocupărilor societăților în materie de restituire a TVA, Italiei i se solicită să furnizeze un raport cu privire la procedura de restituire a TVA în ceea ce privește situația furnizorilor (persoane impozabile) care fac obiectul derogării, la 15 luni de la data intrării sale în vigoare. De asemenea, Italia a asigurat faptul că furnizorii care fac obiectul derogării pot utiliza procedura prioritară pentru restituiri. Ar trebui furnizate informații și date statistice detaliate privind numărul de cereri de restituire depuse de persoanele impozabile care beneficiază de această derogare, precum și timpul necesar pentru ca aceste persoane să obțină efectiv restituirea.

În cele din urmă, Italia este în contact cu Comisia cu privire la procedura de restituire a TVA, iar o serie de măsuri pentru îmbunătățirea procesului de restituire au fost deja luate de Italia și urmează să fie puse în aplicare. Italia a asigurat Comisia că situația furnizorilor care fac obiectul plății fracționate prezintă un interes deosebit pentru autoritățile italiene.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluarea impactului

Propunerea de decizie de punere în aplicare a Consiliului vizează prelungirea cu încă trei ani a perioadei de aplicare a derogării de la articolele 206 și 226 din Directiva TVA pentru prestațiile către autoritățile publice. În plus, scopul său este extinderea domeniului de aplicare al măsurii de derogare la prestațiile către societățile controlate de autoritățile centrale și locale, precum și către o listă de aproximativ 40 de societăți comerciale cotate la bursă, reprezentând un total de aproximativ 2 400 de societăți. Măsura prelungită cu domeniul de aplicare extins cuprinde aproximativ 640 000 de furnizori. Prin impunerea plății TVA-ului datorat într-un cont bancar separat al administrației fiscale, propunerea de decizie de punere în aplicare a Consiliului vizează, în primul rând, combaterea evaziunii fiscale sub forma neplătirii TVA de către furnizori către entitățile enumerate. Măsura aplicată în prezent de Italia pentru prestațiile către autoritățile publice s-a dovedit a fi un instrument eficace în acest scop.

Cu toate acestea, deoarece, în cadrul acestui sistem, furnizorii nu primesc TVA-ul de la clienții lor, se vor vedea mai des nevoiți să solicite o restituire efectivă a TVA-ului în cazul în care nu pot compensa acest TVA cu alte taxe datorate în Italia. Pentru a se evita un impact negativ asupra acestor persoane impozabile, cu atât mai mult în cazul în care furnizorii nu sunt stabiliți în Italia, este esențial ca procedura de restituire să funcționeze corespunzător și în timp util. Potrivit Italiei, sistemul său de restituiri de TVA funcționează corespunzător și perioada medie de restituire a TVA nu depășește trei luni. În plus, noile norme care sunt în vigoare sunt preconizate să gestioneze în mod adecvat orice eventuală creștere a restituirilor de TVA. În plus, în conformitate cu informațiile furnizate de Italia, furnizorii pentru autoritățile publice sunt reglementați de o procedură prioritară, caz în care perioada de restituire este mai scurtă decât cele trei luni menționate mai sus.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

2017/0078 (NLE)

Propunere de

DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI

de autorizare a Republicii Italiene pentru aplicarea unei măsuri speciale de derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată 3 , în special articolul 395 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Prin Decizia (UE) 2015/1401 de punere în aplicare a Consiliului 4 , Italia este autorizată să impună ca taxa pe valoarea adăugată (TVA) datorată pentru prestațiile către autoritățile publice să fie plătită de către acestea din urmă într-un cont bancar separat blocat al administrației fiscale. Măsura reprezintă o derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește plata TVA-ului și regulile de facturare.

(2)Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 16 februarie 2017, Italia a solicitat prelungirea autorizației respective. În același timp, Italia a solicitat să se extindă domeniul de aplicare al derogării pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate către societăți controlate de autoritățile publice centrale și locale, precum și către o serie de societăți cotate la bursă.

(3)Prin scrisoarea din 15 martie 2017, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea depusă de Italia. Printr-o scrisoare datată 16 martie 2017, Comisia a înștiințat Italia că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru examinarea cererii.

(4)Italia a introdus măsuri suplimentare de control care permit autorităților fiscale să efectueze verificări încrucișate între diferitele operațiuni declarate de către operatori, precum și să monitorizeze sumele plătite cu titlu de TVA în conturile de stat blocate. Cu toate acestea, aceste măsuri de control sunt în faza de început și este nevoie de mai mult timp pentru a le evalua eficacitatea în determinarea contribuabililor să își respecte obligațiile fiscale. Prin urmare, Italia nu este în măsură să finalizeze organizarea și punerea în aplicare a măsurilor de politică de control adecvate înainte de expirarea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1401, și anume înainte de 31 decembrie 2017. Prin urmare, Italia a solicitat prelungirea perioadei de aplicare a respectivei derogări.

(5)Italia a detectat fraude în ceea ce privește livrările de bunuri și prestările de servicii către alte entități controlate de autoritățile publice centrale și locale și către un anumit număr de societăți cotate la bursă. Pentru a combate evaziunea fiscală sub forma neplătirii TVA de către furnizorii entităților vizate, Italia solicită o derogare de la articolul 206 din Directiva 2006/112/CE și, de asemenea, solicită ca TVA-ul datorat pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către aceste societăți controlate de autoritățile publice centrale și locale și către 40 de societăți cotate la bursă să fie plătit de aceste entități în contul separat blocat al administrației fiscale. În plus, este de asemenea necesar să se prevadă o derogare de la articolul 226 din Directiva 2006/112/CE, pentru a permite introducerea unei mențiuni speciale pe facturi potrivit căreia TVA-ul trebuie plătit în contul special menționat.

(6)Unul dintre efectele acestei măsuri este faptul că furnizorii, fiind persoane impozabile, nu sunt în măsură să își compenseze TVA-ul plătit în amonte cu TVA-ul primit, aferent prestațiilor. Ei s-ar putea afla mereu într-o poziție de credit, fiind nevoiți să solicite o restituire efectivă a acestui TVA de la administrația fiscală. În raportul prezentat în iunie 2016, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401, Italia a demonstrat că sistemul său de restituire de TVA funcționează în mod corespunzător și că perioada medie de restituire a TVA nu depășește trei luni. În plus, în conformitate cu informațiile furnizate de Italia, furnizorii pentru autoritățile publice sunt reglementați de o procedură prioritară, caz în care perioada de restituire este mai scurtă. Potrivit Italiei, noile norme care sunt în vigoare sunt preconizate să gestioneze în mod adecvat orice eventuală creștere a restituirilor de TVA.

(7)În 2014, Italia a introdus obligația facturării electronice pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către autoritățile publice. Acest lucru ar trebui să permită un control adecvat al sectorului respectiv în viitor, după ce o politică adecvată de control va fi elaborată și implementată pe baza datelor disponibile în format electronic. Începând cu 1 ianuarie 2017, se aplică măsuri de control suplimentare în Italia. Acestea sunt sistemul contabil opțional (cunoscut sub denumirea de „facturare electronică”) și o obligație de raportare către autoritățile fiscale a facturilor emise și primite, care ar urma să se aplice societăților pentru care s-a solicitat derogarea și furnizorilor lor. Ele vor permite autorităților fiscale din Italia să efectueze verificări încrucișate între diferitele operațiuni declarate de către operatori, precum și să monitorizeze sumele plătite cu titlu de TVA. Odată ce acest sistem va fi implementat în totalitate, nu ar trebui să mai fie necesară derogarea de la Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, Italia a oferit asigurări că nu va solicita reînnoirea măsurii de derogare.

(8)Derogarea solicitată ar trebui să fie limitată în timp pentru a se putea evalua dacă măsura specială în cauză este adecvată și eficace.

(9)Pentru a garanta continuitatea necesară în cadrul acestei derogări și, în special, impactul asupra situației restituirii TVA către persoanele impozabile care beneficiază de derogare, Italia ar trebui să fie obligată să prezinte un raport Comisiei în termen de 15 luni de la data intrării în vigoare a măsurii de derogare în Italia, referitor la situația generală și, în special, la durata medie de timp necesară pentru restituirea TVA către persoanele impozabile și la eficacitatea măsurilor introduse în ceea ce privește reducerea evaziunii fiscale în sectoarele în cauză. Italia ar trebui să continue reformele menite să asigure o procedură de rambursare TVA armonioasă și în timp util.

(10)Măsura de derogare este proporțională cu obiectivele urmărite, întrucât este limitată ca timp și nu privește decât sectoarele în care există probleme considerabile de evaziune fiscală. În plus, măsura de derogare nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(11)Derogarea nu va afecta negativ valoarea globală a încasărilor din impozite colectate în etapa de consum final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA.

(12)Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 206 din Directiva 2006/112/CE, Italia este autorizată să prevadă că TVA-ul datorat pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către următoarele entități trebuie să fie plătit de către destinatar într-un cont bancar separat blocat al administrației fiscale:

–autorități publice,

–societățile controlate de autorități publice în sensul articolul 2359 din Codul civil italian (Codice Civile),

–societățile cotate la bursă, a căror listă va fi publicată de către Italia în Gazzetta Ufficiale (Jurnalul Oficial al Italiei), după intrarea în vigoare a prezentei decizii, și va fi revizuită anual, dacă este necesar.

Articolul 2

Prin derogare de la articolul 226 din Directiva 2006/112/CE, Italia este autorizată să impună ca facturile eliberate pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către entitățile enumerate la articolul 1 să includă o mențiune specială că TVA-ul trebuie să fie plătit în respectivul cont bancar separat blocat al administrației fiscale.

Articolul 3

Italia notifică Comisiei măsurile naționale menționate la articolele 1 și 2.

În termen de 15 luni de la data intrării în vigoare în Italia a măsurilor menționate la articolele 1 și 2, Italia prezintă Comisiei un raport referitor la situația globală a restituirilor de TVA către persoanele impozabile afectate de aceste măsuri și, în special, referitor la durata medie de timp a procedurii de restituire și la eficacitatea generală a acestei măsuri în a reduce cazurile de evitare a plății TVA în sectoarele vizate.

Articolul 4

Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 se abrogă cu efect de la 1 mai 2017.

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică de la 1 mai 2017 până la 30 aprilie 2020.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Bruxelles,

(1) JO L 217, 18.8.2015, p. 7–8. 

(2) Sistemul de restituire a TVA din Italia a fost reformat ca răspuns la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nr. 2013/4080, care este încă în curs de desfășurare, deoarece anumite chestiuni rămân deschise, de exemplu rambursarea costurilor de garantare.

(3) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(4) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 a Consiliului din 14 iulie 2015 de autorizare a Italiei să aplice o măsură specială de derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 217, 18.8.2015, p. 7).