This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52016PC0598
Proposal for a COUNCIL IMPLEMENTING DECISION amending Decision 2007/441/EC authorising the Italian Republic to apply measures derogating from Articles 26(1)(a) and 168 of Directive 2006/112/EC on the common system of value added tax
Propunere de DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI de modificare a Deciziei 2007/441/CE de autorizare a Republicii Italiene de a aplica măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Propunere de DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI de modificare a Deciziei 2007/441/CE de autorizare a Republicii Italiene de a aplica măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
COM/2016/0598 final - 2016/0277 (NLE)
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.9.2016
COM(2016) 598 final
2016/0277(NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de modificare a Deciziei 2007/441/CE de autorizare a Republicii Italiene de a aplica măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
EXPUNERE DE MOTIVE
În conformitate cu articolul 395 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA”), Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să aplice măsuri speciale de derogare de la dispozițiile directivei respective, pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale.
Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la data de 30 martie 2016, Republica Italiană a solicitat autorizarea de a continua aplicarea unei măsuri de derogare referitoare la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată percepute pentru anumite tipuri de mijloace de transport. În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva TVA, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 22 iunie 2016, cu privire la cererea înaintată de Republica Italiană. Prin scrisoarea din 23 iunie 2016, Comisia a comunicat Republicii Italiene faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Articolele 168 și 168a din Directiva TVA prevăd că o persoană impozabilă are dreptul de a deduce valoarea TVA percepută pentru achizițiile efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile. În același timp, articolul 26 alineatul (1) litera (a) din Directiva TVA prevede că utilizarea în folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice trebuie considerată o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros atunci când valoarea TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial. În consecință, sistemul garantează că se taxează consumul final atunci când valoarea TVA aferentă achizițiilor corespunzătoare a fost inițial dedusă.
În ceea ce privește autovehiculele, este uneori dificil și împovărător pentru persoanele impozabile să identifice și să înregistreze distincția dintre utilizarea în scopuri profesionale și cea în scopuri private și pentru administrația fiscală să verifice separarea efectivă a acestor utilizări. Același lucru ar fi valabil chiar dacă Italia ar face uz de opțiunea prevăzută la articolul 168a alineatul (2) din Directiva TVA pentru a limita deducerea cheltuielilor aferente autoturismelor întreprinderii proporțional cu utilizarea efectivă în interes de serviciu de către persoana impozabilă. În plus, din cauza numărului de vehicule cu utilizare multiplă, evaziunea fiscală ar putea deveni considerabilă.
În vederea simplificării colectării TVA și a combaterii evaziunii fiscale, Republica Italiană a solicitat Consiliului o derogare individuală, pe care a obținut-o în 2007 și prin care i s-a permis să restrângă, cu titlu obligatoriu, până la 31 decembrie 2010, dreptul de deducere la 40% în ceea ce privește vehiculele rutiere motorizate (altele decât tractoarele agricole sau forestiere și care sunt utilizate de obicei pentru transportul rutier de persoane sau de mărfuri, a căror masă maximă autorizată nu depășește 3 500 kilograme și care sunt echipate cu cel mult opt scaune, pe lângă cel al șoferului) 1 . Totuși, trebuie să se atragă atenția asupra faptului că de la această restricție au fost excluse în mod explicit anumite categorii de vehicule, cum ar fi vehiculele care fac parte din fondul de comerț, vehiculele utilizate pentru instruirea din cadrul școlilor de șoferi, pentru închiriere sau leasing, cele utilizate de către reprezentanții comerciali și taxiurile. În același timp, întreprinderile ar fi scutite de declararea taxei aferente utilizării în folos personal. Această decizie a fost prelungită prin Decizia 2010/748/UE a Consiliului 2 până la 31 decembrie 2013 și prin Decizia de punere în aplicare 2013/679/UE a Consiliului 3 până la 31 decembrie 2016.
În conformitate cu articolul 6 din decizia menționată anterior, Republica Italiană a prezentat un raport cu privire la aplicarea deciziei incluzând o reexaminare a limitării procentului.
Din informațiile furnizate de Republica Italiană în respectivul raport rezultă că, în special având în vedere numărul foarte ridicat de întreprinderi mici din Republica Italiană (99% sau 5,2 milioane de persoane impozabile trebuie considerate microentități, care sunt formate în principal dintr-o singură persoană sau care au un singur angajat), limitarea la 40 % ar continua să corespundă situației reale și ar fi, astfel, adecvată.
Cu toate acestea, orice prelungire ar trebui să fie limitată ca durată pentru a se putea evalua dacă sunt în continuare valabile condițiile pe care se bazează derogarea. Prin urmare, se propune să se prelungească derogarea până la sfârșitul lui 2019 și să se solicite Republicii Italiene prezentarea unui nou raport în cazul în care se are în vedere o nouă cerere de prelungire după termenul menționat.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică
Conform articolului 176 din Directiva 2006/112/CE, Consiliul stabilește cheltuielile pentru care TVA nu este deductibilă. Până la adoptarea unor dispoziții în acest sens, statele membre sunt autorizate să mențină excluderile care erau în vigoare la 1 ianuarie 1979. Există așadar un număr de dispoziții de tip „statu-quo” care limitează dreptul de deducere în ceea ce privește autovehiculele.
În pofida inițiativelor anterioare de stabilire a unor reguli privind categoriile de cheltuieli care pot face obiectul limitării dreptului de deducere 4 , această derogare este adecvată în așteptarea unei armonizări a acestor reguli la nivelul UE.
2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA
•Temei juridic
Articolul 395 din Directiva TVA.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Având în vedere prevederea din Directiva TVA pe care se bazează propunerea, aceasta intră în sfera competenței exclusive a Uniunii Europene. În consecință, principiul subsidiarității nu se aplică.
•Proporționalitatea
Decizia se referă la o autorizare acordată unui stat membru la solicitarea acestuia și nu constituie o obligație.
Având în vedere domeniul de aplicare limitat al derogării, măsura specială este proporțională cu obiectivul urmărit, și anume prevenirea anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale și simplificarea colectării TVA într-un sector specific.
•Alegerea instrumentului
Instrument propus: decizie de punere în aplicare a Consiliului.
Alte instrumente nu ar fi adecvate din următorul motiv:
În temeiul articolului 395 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului, derogarea de la normele comune în materie de TVA este posibilă numai cu autorizarea Consiliului, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei. O decizie de punere în aplicare a Consiliului este instrumentul cel mai adecvat, dat fiind faptul că ea poate fi adresată unui singur stat membru.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
••Consultările cu părțile interesate
Prezenta propunere se bazează pe o cerere înaintată de Italia și se referă doar la acest stat membru.
•Obținerea și utilizarea expertizei
Nu a fost necesar să se recurgă la expertiză externă.
•Evaluarea impactului
Propunerea vizează combaterea evaziunii în domeniul TVA și simplificarea procedurii de impozitare, având așadar un potențial impact pozitiv prin reducerea semnificativă a sarcinii administrative, atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații. Italia consideră că această măsură este adecvată și comparabilă cu alte derogări anterioare sau actuale.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Propunerea nu va avea implicații negative pentru bugetul UE.
Propunerea vizează autorizarea Italiei de a continua limitarea dreptului de deducere pentru anumite vehicule și cheltuielile conexe în perioada 2017-2019, astfel cum a fost acordată până la 2016 prin Decizia 2007/441. Italia calculează, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1553/89 al Consiliului, o „compensare pentru autoturisme și cheltuielile conexe” și ar trebui, prin urmare, să continue să facă astfel până în 2019.
5.ALTE ELEMENTE
Propunerea include o clauză de încetare a efectelor; derogarea expiră automat la 31 decembrie 2019.
În cazul în care Italia are în vedere solicitarea unei noi prelungiri a măsurii de derogare după 2019, ea va trebui să transmită Comisiei un raport de evaluare, împreună cu cererea de prelungire, până la 1 aprilie 2019 cel târziu.
2016/0277 (NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de modificare a Deciziei 2007/441/CE de autorizare a Republicii Italiene de a aplica măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată 5 , în special articolul 395,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Decizia 2007/441/CE a Consiliului 6 autorizează Italia să limiteze la 40 % dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru cheltuielile referitoare la vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale. Decizia 2007/441/CE prevede, de asemenea, ca utilizarea în scopuri private a vehiculelor cărora li s-a aplicat o limitare a dreptului de deducere în temeiul deciziei respective să nu fie considerată drept o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros. În plus, Decizia 2007/441/CE conține definiții ale vehiculelor și ale cheltuielilor incluse în domeniul de aplicare al deciziei respective, precum și o listă a vehiculelor care au fost excluse în mod explicit din domeniul său de aplicare. Decizia 2007/441/CE a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare 2010/748/CE a Consiliului 7 și, ulterior, prin Decizia de punere în aplicare 2013/679/UE a Consiliului 8 care stabilește data de expirare la 31 decembrie 2016.
(2)Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 31 martie 2016, Italia a solicitat autorizarea de a prelungi măsura de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE pentru a continua să limiteze dreptul de deducere în ceea ce privește cheltuielile legate de anumite vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale.
(3)În conformitate cu articolul 6 din Decizia 2007/441/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată, Italia a prezentat Comisiei un raport cu privire la aplicarea respectivei decizii incluzând o reexaminare a limitării procentului. Informațiile furnizate de Italia arată în continuare că limitarea la 40 % a dreptului de deducere corespunde situației reale în ceea ce privește raportul dintre utilizarea în scopuri profesionale și cea în scopuri private a vehiculelor respective. Prin urmare, Italia ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsura respectivă pentru o perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2019.
(4)Prin scrisoarea din 22 iunie 2016, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea depusă de Italia. Prin scrisoarea din 23 iunie 2016, Comisia a comunicat Italiei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.
(5)În cazul în care Italia solicită o prelungire suplimentară după 2019, ar trebui transmis Comisiei, până la 1 aprilie 2019, un raport odată cu cererea de prelungire.
(6)Derogarea nu are niciun impact asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din taxa pe valoarea adăugată.
(7)Prin urmare, Decizia 2007/441/CE trebuie modificată în consecință,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Articolele 6 și 7 din Decizia 2007/441/CE se înlocuiesc cu următorul text:
„Articolul 6
Orice cerere de prelungire a măsurilor prevăzute în prezenta decizie se transmite Comisiei până la 1 aprilie 2019.
Orice cerere de prelungire a măsurilor respective trebuie însoțită de un raport incluzând o reexaminare a limitării procentului care se aplică dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată percepută pentru cheltuielile referitoare la vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale.”
Articolul 7
Prezenta decizie expiră la 31 decembrie 2019.”.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu
Președintele
