Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52015DC0602

    COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ Foaie de parcurs în vederea unei reprezentări externe mai coerente a zonei euro în forurile internaționale

    COM/2015/0602 final

    Bruxelles, 21.10.2015

    COM(2015) 602 final

    COMUNICARE A COMISIEI

    Foaie de parcurs în vederea unei reprezentări externe mai coerente a zonei euro în forurile internaționale


    1.    Introducere 

    În vederea finalizării uniunii economice și monetare (UEM), o mai mare responsabilitate și integrare la nivelul UE, cât și la nivelul zonei euro trebuie să completeze consolidarea instituțională. Reprezentarea externă a zonei euro este unul dintre domeniile în care tratatul prevede în mod explicit măsuri concrete în vederea realizării acestui obiectiv, așadar aceste măsuri pot fi deja întreprinse.

    Zona euro reprezintă o economie deschisă, de mari dimensiuni, cu responsabilități politice internaționale.

    Datorită puterii economice și financiare a zonei euro 1 și a existenței unei politici monetare și a unei politici de curs de schimb unice, deciziile de politică și evoluția economică a zonei euro au devenit tot mai relevante pentru economia mondială. Euro este o monedă stabilă și de succes. Această monedă este folosită în 19 state membre ale UE, de peste 330 de milioane de cetățeni. Adoptarea monedei unice a adus, pentru aceste țări, stabilitatea prețurilor și protecția împotriva instabilității externe. În ciuda crizei recente, euro rămâne pe locul doi în ierarhia celor mai importante monede din lume, cu o cotă de aproape un sfert din rezervele mondiale de valută, aproape șaizeci de țări și teritorii din întreaga lume stabilindu-și cursul de schimb al monedelor lor în raport cu euro, fie în mod direct, fie indirect.

    Relevanța politică a zonei euro a crescut semnificativ în ultimii ani. Semestrul european, alături de adoptarea pachetului privind guvernanța economică și a pachetului privind supravegherea și monitorizarea bugetare 2 , precum și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare 3 au integrat, au consolidat și au extins supravegherea, la nivelul UE, a politicilor statelor membre în domenii esențiale, cu relevanță macroeconomică și bugetară. Mecanismul european de stabilitate a fost instituit drept un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru țările din zona euro. De asemenea, Uniunea a instituit o uniune bancară, ce dispune de un sistem centralizat de supraveghere și de rezoluție pentru băncile din zona euro și care este deschisă tuturor celorlalte state membre.

    Reprezentarea externă a Uniunii, în exercitarea competențelor sale specifice referitoare la zona euro (denumită în continuare „reprezentarea externă a zonei euro”), nu a ținut pasul cu aceste evoluții. Acest fapt limitează eficacitatea poziției zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale. Progresele obținute cu privire la continuarea integrării interne a zonei euro trebuie să fie vizibile pe plan extern, în special prin progrese în direcția unei reprezentări economice externe unificate. Reprezentarea externă trebuie să devină mai coerentă, pentru a permite zonei euro să joace un rol mai activ în cadrul instituțiilor financiare internaționale și să-și definească în mod eficace viitorul său rol în cadrul arhitecturii financiare mondiale. Acest concept a fost deja evidențiat ca fiind una dintre prioritățile cheie în proiectul Comisiei pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă 4 .

    De asemenea, raportul celor cinci președinți din iunie 2015 privind viitorul uniunii economice și monetare 5 a subliniat faptul că dobândirea unei voci mai puternice la nivel internațional se înscrie printre eforturile actuale de îmbunătățire a guvernanței economice a zonei euro. Și o dată cu evoluția UEM către o uniune economică, financiară și bugetară, reprezentarea sa externă ar trebui, de asemenea, să fie din ce în ce mai unificată.

    De asemenea, Parlamentul European a solicitat o reprezentare externă unificată a zonei euro 6 .

    S-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește consolidarea reprezentării externe a Uniunii și a zonei euro în multe foruri economice și financiare internaționale, dar sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura o reprezentare externă cu adevărat unificată.

    În consecință, prezenta comunicare propune o foaie de parcurs în vederea unei reprezentări externe din ce în ce mai unificate a UEM, pentru care să se poată obține un consens în cadrul Consiliului și al Parlamentul European. Acest proces ar trebui să aibă loc în mod progresiv.

    Reprezentarea externă a zonei euro este în continuare foarte fragmentată în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI), care, prin intermediul instrumentelor sale de creditare și de supraveghere, este un actor instituțional esențial al guvernanței economice globale. Prin urmare, Comisia prezintă în paralel o propunere legislativă de stabilire a unor măsuri în vederea instituirii unei reprezentări unificate a zonei euro în cadrul FMI. Aceasta nu aduce atingere viitoarelor evoluții care ar putea necesita o consolidare suplimentară a reprezentării zonei euro și în alte foruri internaționale.

    2.    Reprezentarea actuală a zonei euro în cadrul forurilor internaționale

    În ciuda mizei importante pentru zona euro, reprezentarea externă a acesteia în cadrul FMI este, în prezent, extrem de fragmentată și prea puțin eficace. 

    FMI, prin intermediul instrumentelor sale de creditare și de supraveghere, este un pilon esențial al guvernanței economice și financiare globale. FMI a jucat un rol esențial, împreună cu Comisia și BCE, în elaborarea programelor care au vizat salvarea statelor membre afectate de criza datoriilor suverane. În plus, consolidarea cadrului de guvernanță specific coordonării politicilor economice și o convergență puternică în domeniul reglementării și al supravegherii sectorului financiar în contextul uniunii bancare înseamnă că, în viitor, FMI va trebui să nu se rezume la o perspectivă națională, atunci când va evalua supravegherea și gestionarea crizelor în zona euro. O reprezentare eficace ar permite zonei euro să formuleze un mesaj unic în cadrul FMI cu privire la aspecte cum sunt politica economică și bugetară, supravegherea macroeconomică, politicile privind cursul de schimb și stabilitatea financiară. O reprezentare mai coerentă ar fi, de asemenea, în avantajul țărilor terțe, în special printr-o contribuție mai puternică și mai coerentă a zonei euro la stabilitatea financiară și economică globală.

    În acest context, prezenta comunicare și propunerea legislativă adoptată simultan se concentrează asupra FMI, ca o primă etapă în procesul de consolidare a reprezentării externe a zonei euro.

    Obiectivul de a asigura o reprezentare corespunzătoare a Uniunii în general și a zonei euro în special depășește în mod evident cadrul FMI și este, de asemenea, relevant și pentru alte foruri internaționale, dintre care unele sunt menționate mai jos.

    Reprezentarea adecvată în cadrul G7 și al G20 oferă Uniunii și zonei euro mijloacele pentru a contribui la agenda politicii internaționale și a promova soluții europene pentru provocările globale în domenii-cheie, cum ar fi coordonarea politicilor macroeconomice, reforma reglementărilor financiare și transparența fiscală. La nivelul liderilor G7, Uniunea și zona euro sunt reprezentate de președintele Consiliului European și de președintele Comisiei. În cadrul reuniunilor miniștrilor de finanțe din țările G7 și ale guvernatorilor băncilor centrale, zona euro este reprezentată de președintele Eurogrupului, de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană (BCE). La nivelul șefilor de stat sau de guvern din G20, Uniunea și zona euro sunt reprezentate de președintele Consiliului European și de președintele Comisiei. Comisia și BCE prezintă pozițiile zonei euro atunci când G20 abordează chestiuni de competența zonei euro în cadrul reuniunilor miniștrilor de finanțe și ale guvernatorilor băncilor centrale.

    Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) coordonează activitatea internațională privind reglementarea financiară și răspunde din punct de vedere politic în fața G20. Comisia și BCE sunt membri și reprezintă Uniunea. Comisia este, de asemenea, membru al Grupului de coordonare a mecanismelor de rezoluție constituit în cadrul CSF. Reprezentarea în cadrul CSF oferă mijloacele pentru a contribui la dezvoltarea și implementarea unor politici eficace de reglementare și de supraveghere, precum și pentru a soluționa vulnerabilitățile care afectează sistemele financiare, în interesul stabilității financiare la nivel global.

    Organizația Națiunilor Unite (ONU) discută uneori chestiuni relevante pentru zona euro, cum ar fi, recent, cadrul juridic internațional pentru restructurarea datoriilor. În 2011, Adunarea Generală a ONU (AG a ONU) a adoptat Rezoluția A/65/276 de ameliorare a statutului de observator al Uniunii și de consolidare a drepturilor Uniunii de a participa la lucrările Adunării Generale a ONU, printre altele, permițându-i să intervină în nume propriu (și în numele statelor sale membre) cu același nivel de prioritate ca alte grupuri importante, să prezinte propuneri și să participe la dezbaterea generală în fiecare an în luna septembrie 7 . Pe lângă faptul că beneficiază de un statut de observator ameliorat, Uniunea este parte la peste 50 de acorduri multilaterale și convenții semnate în cadrul ONU, în care are calitatea de unică entitate nestatală.

    OCDE organizează periodic studii economice pentru zona euro. Uniunea are un statut specific în cadrul OCDE și se bucură de aceleași prerogative ca oricare membru, cu două excepții. Uniunea nu are drept de vot și nu varsă la bugetul OCDE o contribuție stabilită prin statut. Uniunea Europeană este un membru cu drepturi depline al unor comitete ale OCDE, printre care se numără și Comitetul de asistență pentru dezvoltare.

    Activitatea Băncii Mondiale nu vizează în mod specific zona euro. Uniunea ca atare nu este reprezentată în Consiliul de administrație al Băncii Mondiale. Comisia are statut de observator în cadrul Comitetului pentru dezvoltare (adică la nivel ministerial).

    În general, cu excepția FMI, reprezentanți ai Uniunii și/sau ai zonei euro sunt prezenți în cadrul fiecăruia dintre forurile menționate a căror activitate vizează în mod specific zona euro. Cu toate acestea, nu s-a asigurat întotdeauna că zona euro transmite un mesaj unitar. Interesele zonei euro sunt reprezentate într-un mod deosebit de eficace când pozițiile sunt bine coordonate în prealabil, dar, în practică, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.

    Având în vedere natura dinamică a arhitecturii financiare mondiale, ar trebui să se asigure o reprezentare externă adecvată a zonei euro și în cadrul noilor instituții financiare internaționale. De exemplu, problema reprezentării externe s-a pus și în contextul discuțiilor privind formarea noilor grupuri de țări în cadrul Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură (AIIB), în care 14 state membre (dintre care 10 sunt membre ale zonei euro) au fost acceptate ca membri fondatori.

    3.    Obstacole în calea unei reprezentări externe mai eficace în cadrul FMI

    În prezent, o serie de obstacole organizaționale și instituționale îngreunează sau chiar împiedică o reprezentare externă eficace a zonei euro și transmiterea unui mesaj unic în cadrul FMI. 

    Nivelul ridicat de fragmentare în rândul statelor membre

    Eficacitatea reprezentării zonei euro în cadrul FMI este subminată de fragmentarea actuală a statelor membre ale zonei euro în cadrul Consiliului director al FMI; în prezent, cele 19 state membre ale zonei euro sunt dispersate în șase grupuri de țări 8 și dețin două locuri individuale. Statele membre ale zonei euro care se fac parte din grupuri ce includ țări terțe nu sunt întotdeauna în măsură să sprijine poziția comună a zonei euro sau să semneze declarațiile comune ale zonei euro, având în vedere opiniile divergente sau acordurile interne din cadrul grupurilor lor. Ca urmare, statele membre sunt adesea împiedicate să își exprime poziții comune privind aspecte cheie, inclusiv cu privire la cotele stabilite în cadrul FMI, programele de ajustare, supraveghere sau alte chestiuni de politică. Prin urmare, este afectată reprezentarea zonei euro, sunt împiedicate eforturile de a exprima poziții comune și, împreună cu acestea, capacitatea zonei euro de a promova o agendă unică și priorități comune.

    Reprezentarea insuficientă a zonei euro per ansamblu

    În prezent, nu există niciun reprezentant special al zonei euro cu un mandat oficial pentru a prezenta și a apăra politica și interesele zonei euro în cadrul Consiliului director al FMI. Această sarcină este, în prezent, asumată de președintele EURIMF 9 . Structura actuală nu ia în considerare modificările semnificative aduse în ultimii ani guvernanței interne a zonei euro. Există o contradicție între, pe de o parte, reprezentarea fragmentată și absența unui reprezentant oficial al zonei euro, care ar dispune de un mandat clar pentru reprezentarea zonei euro în cadrul Consiliului director al FMI, și, pe de altă parte, importanța sporită pe care FMI o acordă zonei euro în ansamblu, luând în considerare, în scopul supravegherii naționale, aspecte legate de zona euro și evaluând politicile comune ale zonei euro, precum mixul de politici macroeconomice, reforma reglementărilor financiare sau chestiuni legate de uniunea bancară.

    În prezent, BCE are statut de observator în cadrul Consiliului director al FMI și poate participa la anumite subiecte legate de responsabilitățile sale monetare. Prin urmare, este posibilă consolidarea reprezentării zonei euro, în special prin desemnarea unui reprezentant special al zonei euro pentru toate chestiunile relevante.

    Coordonarea insuficientă la nivelul zonei euro

    Reprezentarea zonei euro la nivel internațional în contextul uniunii economice și monetare și în mod special în ceea ce privește chestiunile legate de FMI a fost convenită în cadrul Consiliului European de la Viena din 1998.

    În prezent, coordonarea are loc numai la nivelul Uniunii și nu există nicio coordonare specială la nivelul zonei euro. Coordonarea mesajelor comune privind chestiunile legate de politica FMI are loc în cadrul Comitetului economic și financiar (CEF) și a grupului său de lucru permanent pentru aspecte legate de FMI (SCIMF). Aceste mesaje comune sunt apoi transmise reprezentanților statelor membre în cadrul Fondului (EURIMF) pentru reuniunile Consiliului director al FMI. Reprezentanții statelor membre pot decide să emită declarații comune. Acest lucru se realizează în mod regulat pentru chestiuni precum supravegherea zonei euro și programul de evaluare a sectorului financiar al UE. Cu toate acestea, nu este vorba de modul de lucru standard pentru alte domenii, în care statele membre iau decizii de la caz la caz. Există, de asemenea, o coordonare privind mesajele referitoare la țările din zona euro care beneficiază de programe, precum și o coordonare privind consultările cu statele membre în temeiul articolului IV.

    În ultimii ani s-au realizat progrese semnificative în ceea ce privește coordonarea: consolidarea mecanismelor de coordonare în 2007, alegerea unui președinte al EURIMF, îmbunătățirea relațiilor de cooperare între CEF/SCIMF și EURIMF, precum și o coordonare sporită între membrii EURIMF în ceea ce privește strategiile în cadrul Consiliului director. Cu toate acestea, mecanismele de coordonare existente rămân limitate. Există numeroase exemple în care coordonarea cu privire la aspecte cheie legate de FMI nu a fost optimă sau în care statele membre au decis să își susțină pozițiile naționale, mai degrabă decât să apere poziția comună a Uniunii. Acest lucru slăbește capacitatea statelor membre de a promova în cadrul FMI chestiunile care prezintă un interes comun pentru zona euro.

    4.    Către o reprezentare externă mai coerentă și mai eficientă a zonei euro în cadrul FMI

    Având în vedere rolul esențial al FMI în cadrul guvernanței economice și financiare internaționale, situația actuală impune consolidarea coerenței și unificarea poziției zonei euro în cadrul FMI.

    Ar trebui stabilite și convenite fără întârziere mecanisme care să asigure o reprezentare externă mai coerentă și mai eficientă a zonei euro în cadrul FMI, dar care să fie implementate treptat, pentru a permite tuturor actorilor implicați - la nivelul Uniunii și la nivel internațional - să realizeze modificările necesare din punct de vedere juridic și instituțional.

    Ar trebui avută în vedere o abordare în trei etape: (i) consolidarea coordonării între statele membre din zona euro; (ii) îmbunătățirea reprezentării zonei euro în cadrul FMI; și (iii) după efectuarea modificărilor necesare în domeniul guvernanței FMI, stabilirea unei reprezentări unificate și crearea unui loc unic pentru zona euro.

    Deși este centrată pe zona euro, această reprezentare consolidată a zonei euro trebuie totuși să mențină și, dacă este posibil, să consolideze în continuare și coordonarea cu statele membre din afara zonei euro, pentru a păstra integritatea pieței unice și a Uniunii Europene în ansamblul său. Este necesară o cooperare mai strânsă și cu alți membri ai FMI.

    1) Consolidarea coordonării între statele membre din zona euro

    a) Actualele mecanisme de coordonare ale zonei euro cu privire la aspectele legate de FMI ar trebui consolidate. În 2007, statele membre au convenit să elaboreze declarații comune ale zonei euro cu privire la aspectele legate în mod direct și exclusiv de politica comună privind zona euro. Acest acord ar trebui să fie consolidat și extins pentru a include obligația de a emite în mod sistematic declarații comune cu privire la toate aspectele legate de politica FMI, de situațiile țărilor și de supraveghere care sunt relevante pentru zona euro. Criza a demonstrat că este extrem de important ca zona euro să se exprime într-un singur glas, în special în ceea ce privește programele FMI, mecanismele sale de finanțare și politicile sale de soluționare a crizelor. O coordonare consolidată va permite statelor membre din zona euro să emită declarații comune cu privire la un număr mai mare de teme în cadrul Consiliului director.

    Actualele mecanisme și structuri de coordonare ar trebui actualizate după cum urmează:

    (1)    Instituirea unui cadru de consultare periodică: Schimbul sistematic de documente, în scop informativ, între Comisie și FMI se bazează pe un acord din 1972. Comisia intenționează să actualizeze acordul respectiv și să solicite un cadru de consultare periodică, pentru a lua în considerare interesele comune din prezent. Aceasta înseamnă că documentele elaborate de personal referitoare la aspecte orizontale privind zona euro (de exemplu, rapoartele prevăzute la articolul IV pentru zona euro și pentru statele membre ale UE/din zona euro, programele de evaluare a sectorului financiar (FSAP) pentru statele membre din zona euro, precum și documentele referitoare la țările din Uniune și din zona euro care fac obiectul unui program) vor trebui transmise Comisiei în același timp ca și directorilor executivi.

    (2)    Actualizarea infrastructurii de coordonare: Subcomitetul CEF însărcinat cu aspecte legate de FMI (SCIMF) ar trebui transformat într-un subcomitet al CEF responsabil de relațiile cu toate instituțiile financiare internaționale. În prezent, aspectele legate de FMI care au relevanță pentru zona euro sunt discutate direct în cadrul Grupul de lucru pentru Eurogrup (EWG). Ar trebui avută în vedere crearea unui subcomitet SCIMF/CEF („Euro SCIMF”) compus exclusiv din membri ai zonei euro și subordonat EWG. În mod similar, în paralel cu EURIMF deja existent în UE, ar trebui creat un EURIMF, compus din state membre ale zonei euro, și la Washington, D.C.

    (3)    Actualizarea mecanismelor de coordonare existente la Bruxelles cu privire la aspectele legate de FMI: Ar trebui consolidate actualele mecanisme de lucru privind coordonarea în cadrul FMI. Domeniul de aplicare al coordonării ar trebui extins pentru a cuprinde toate aspectele relevante pentru zona euro. Ar trebui să existe obligația de a emite în mod mai sistematic declarații comune („common grays”), în loc de declarații individuale ale statelor membre. Această actualizare ar putea include, de asemenea, îmbunătățirea planificării prospective în materie de coordonare sub forma unui program de lucru comun EURIMF/SCIMF, acordarea unei mai mari priorități aspectelor legate de FMI în cadrul agendei CEF/EWG și a ECOFIN/Eurogrup, precum și prezentarea de către președintele EURIMF a unor rapoarte mai regulate către CEF/EWG. Eurogrupul ar trebui să emită declarații comune cu privire la aspectele legate de FMI care necesită o poziție unificată a zonei euro.

    (4)    Consolidarea coordonării la Washington, D.C.: Modificările aduse metodelor de lucru de la Bruxelles trebuie să se reflecte, de asemenea, la nivelul EURIMF de la Washington, D.C.; printre acestea se numără, de pildă: (i) organizarea de reuniuni periodice ale EURIMF cu privire la aspecte relevante pentru zona euro, pe baza programului de lucru al FMI. Această planificare prospectivă ar trebui să contribuie și la orientarea activității de la Bruxelles; (ii) emiterea de declarații comune în mod sistematic; (iii) dacă nu este posibil să se emită declarații comune, includerea unor mesaje comune privind politicile comune ale zonei euro, cum ar fi politica bugetară și politica monetară, în declarațiile individuale ale statelor membre; (iv) adoptarea de comun acord de către membrii EURIMF, într-un mod și mai sistematic, a strategiilor comune în cadrul Consiliului director. Statele membre ar trebui să își ia angajamentul de a evita exprimarea de opinii contradictorii în cadrul Consiliului director.

    b) Consolidarea mecanismelor de coordonare ale zonei euro cu privire la aspectele legate de FMI ar trebui să fie însoțită și de creșterea gradului de răspundere în fața Consiliului și a Parlamentului European. Actualele declarații făcute în cadrul reuniunilor de primăvară și al celor anuale ale FMI ar trebui înlocuite cu o declarație din partea Eurogrupului. Parlamentul European ar trebui să fie pe deplin informat cu privire la aceste declarații.

    2) Îmbunătățirea reprezentării zonei euro printr-o reorganizare a grupurilor de țări din cadrul FMI

    Grupurile de țări ar trebui să fie reorganizate treptat pentru a crea, în cadrul FMI, grupuri alcătuite exclusiv din state membre din zona euro. Lucrările în acest sens ar trebui să înceapă cât mai curând posibil. Acest demers ar permite zonei euro să dobândească o voce mai puternică și să acționeze cu mai multă eficacitate în cadrul Consiliului director. De asemenea, acest lucru ar ajuta zona euro să devină un actor-cheie în configurarea politicilor și a strategiilor FMI. 

    În cadrul FMI, există adesea mai multe interese comune între statele membre și statele membre din zona euro decât între acestea și alte țări membre ale FMI. În același timp, Uniunea a creat o serie de legături foarte strânse cu țările candidate la aderare și cu țările din vecinătatea Uniunii, cu care împărtășește interese comune. Aceste legături ar trebui păstrate în contextul reorganizării grupurilor de țări din cadrul FMI.

    Consiliul ar trebui să convină asupra unui cadru comun de principii cu privire la o modalitate de regrupare a țărilor din Uniune și din zona euro în cadrul FMI, pentru a permite o cooperare mai strânsă:

    1) În 2010, țările europene avansate s-au angajat să își reducă cu două locuri reprezentarea în cadrul Consiliului director al FMI, cel mai târziu cu ocazia primei alegeri a Consiliului director al FMI după intrarea în vigoare a reformei cotelor din 2010. Acest angajament a fost deja în mare parte îndeplinit. Statele membre ar trebui să efectueze restul modificărilor într-un mod care să fie compatibil cu obiectivul de a regrupa statele membre pentru a crea grupuri formate exclusiv din state membre din zona euro și de a consolida coerența reprezentării.

    2) După ratificarea reformei din 2010, grupurile de țări ale celor două mari state membre care dispun încă de locuri individuale - Franța și Germania - ar putea include și alte țări europene, asociindu-le în mod adecvat la guvernanța lor.

    3) Mai multe state membre ale Uniunii și ale zonei euro sunt actualmente grupate împreună cu țări terțe care au adesea interese fundamental diferite. Aceste state membre ar trebui să își stabilească obiectivul de a se muta în grupurile formate exclusiv din state membre.

    4) Statele membre din zona euro ar trebui să se reunească într-un număr mai mic de grupuri formate exclusiv din state membre din zona euro. În plus, ar trebui ca, pe termen mediu, toate statele membre să încerce să se mute în grupuri comune, care să includă - dacă este posibil - țările candidate și țările vecine.

    5) Ultima etapă ar trebui să fie reunirea statelor membre din zona euro într-un grup unic, astfel cum se indică în secțiunea 3 de mai jos.

    Statele membre ar trebui să convină să discute în cadrul Consiliului, înainte de fiecare alegere a Consiliului director al FMI, și anume o dată la doi ani, cu privire la progresele înregistrate cu scopul de a spori coerența reprezentării zonei euro în cadrul fondului. Modificările viitoare ale modalităților de organizare a grupurilor de țări ar trebui efectuate astfel încât reprezentarea zonei euro să devină tot mai coerentă.

    3) Trecerea la o reprezentare unificată a zonei euro

    Pe lângă îmbunătățirea coordonării și reorganizarea grupurilor de țări, Comisia prezintă astăzi o propunere legislativă vizând unificarea reprezentării zonei euro cu scopul de a promova mai eficient interesele zonei euro în cadrul Consiliului director al FMI. Acest obiectiv este conform cu ideea, formulată în raportul celor cinci președinți, că Eurogrupul ar trebui să joace un rol central mai decisiv în promovarea și reprezentarea intereselor zonei euro și a unei viitoare trezorerii a zonei euro. Prin urmare, după efectuarea modificărilor necesare legate de guvernanța FMI, ar trebui creat un loc unic pentru zona euro în cadrul FMI. Comisia propune anul 2025 ca termen limită pentru crearea unui loc unic.

    În sensul propunerii de decizie a Consiliului de stabilire a unor măsuri în vederea instituirii treptate a unei reprezentări unificate a zonei euro în cadrul FMI, care însoțește prezenta comunicare, Comisia propune un model în virtutea căruia statele membre ar rămâne membre de sine stătătoare ale FMI. Printre altele, acest lucru ar permite fiecărui stat membru al zonei euro să fie în continuare eligibil pentru împrumuturile FMI.

    Un loc unic pentru zona euro ar necesita (i) norme privind guvernanța internă a grupului sau grupurilor de țări din zona euro; și (ii) un mecanism de coordonare care să ofere orientări cu privire la pozițiile care urmează să fie adoptate în cadrul Consiliului director al FMI în numele zonei euro. Acest mecanism s-ar putea baza pe structurile actualizate de la Bruxelles, inclusiv pe cele din cadrul Eurogrupului și al EWG.

    Cu titlu tranzitoriu, până la crearea locului unic pentru zona euro, Comisia propune ca zona euro să obțină statutul de observator în cadrul Consiliului director. Statutul de observator al zonei euro, care va fi reprezentată în cadrul Consiliului director de către reprezentantul unui stat membru din zona euro care este deja membru al Consiliului, susținut de Comisie și de Banca Centrală Europeană, ar reflecta în mod adecvat rolul zonei euro în cadrul economiei mondiale și schimbările survenite, de la începutul crizei, la nivelul guvernanței politicii economice și financiare. Acest statut ar permite unui reprezentant al zonei euro să reprezinte oficial zona euro în cadrul reuniunilor Consiliului director al FMI în care se discută politicile privind zona euro, ar spori gradul de vizibilitate al zonei euro și ar îmbunătăți profilul internațional al zonei euro ca actor important pe plan mondial. Diferența dintre acest mod de reprezentare a zonei euro și mecanismul actual este mandatul specific care ar fi acordat unui singur reprezentant al zonei euro, ales de Eurogrup. În prezent, președintele EURIMF reprezintă întreaga Uniune și este ales de către directorii executivi europeni de la Washington, D.C. Această etapă ar urma să fie însoțită de un nou acord cu FMI privind schimbul de informații și consultarea.

    5.    Reprezentarea în cadrul altor foruri internaționale, în special în ceea ce privește aspectele relevante pentru Uniunea bancară

    După cum se precizează în secțiunea 2, deși reprezentanții Uniunii și/sau ai zonei euro sunt prezenți și în cadrul altor foruri decât FMI, zona euro nu se exprimă întotdeauna într-un singur glas. Interesele zonei euro sunt reprezentate într-un mod deosebit de eficace atunci când pozițiile statelor din zona euro sunt bine coordonate în prealabil, dar, în practică, nu se întâmplă întotdeauna așa. Prin urmare, Comisia va depune eforturi în vederea îmbunătățirii în continuare a coordonării în cadrul tuturor forurilor internaționale, în special în domeniile în care UEM va fi aprofundată mai mult, de exemplu în ceea ce privește aspectele relevante pentru Uniunea bancară.

    Comisia va colabora cu statele membre pentru a stabili, în lunile următoare, mecanisme consolidate de coordonare a pozițiilor care urmează să fie adoptate, în cadrul Consiliului pentru Stabilitate Financiară și, după caz, în cadrul altor organisme de standardizare, în ceea ce privește zona euro și, ori de câte ori este posibil, Uniunea în ansamblul său. Aceste mecanisme ar putea include, de exemplu, un angajament mai ferm de a respecta pozițiile comune stabilite în cadrul forurilor relevante de coordonare ale UE, discuții periodice la cel mai înalt nivel, în cadrul organismelor de decizie politică sau de supraveghere relevante, cu privire la poziții și la aspecte legate de coordonare, atât înaintea principalelor reuniuni internaționale, cât și ulterior.

    6.    Concluzii

    Reprezentarea externă a zonei euro trebuie consolidată pentru a permite zonei euro să joace un rol mai activ și mai individualizat în cadrul instituțiilor și forurilor internaționale. Acest demers, bazat pe consolidarea deja realizată a guvernanței interne a zonei euro, ar reprezenta un pas important către consolidarea rolului zonei euro în cadrul economiei globale și i-ar oferi acesteia posibilitatea de a participa la elaborarea normelor în continuă evoluție ale arhitecturii financiare internaționale, contribuind totodată la finalizarea dimensiunii externe a Uniunii economice și monetare.

    După cum s-a precizat mai sus, prezenta comunicare se axează pe FMI ca un prim pas în direcția consolidării reprezentării externe a zonei euro. 

    În acest scop, Comisia invită Consiliul să adopte decizia de stabilire a unor măsuri în vederea instituirii, până în 2025, cel târziu, a unei reprezentări unificate a zonei euro în cadrul FMI; să ajungă la un nou acord privind coordonarea zonei euro în ceea ce privește aspectele legate de FMI, inclusiv răspunderea, și la un acord privind un cadru comun care să reorganizeze grupurile de țări din zona euro și să stabilească principii pentru a atinge obiectivele legate de cele două locuri prevăzute de reforma din 2010 privind cotele și guvernanța FMI; și să transforme SCIMF într-un veritabil subcomitet al CEF responsabil de relația cu toate instituțiile financiare internaționale, cu sediul la Bruxelles, care să reunească exclusiv statele membre din zona euro, și să facă același lucru și în cadrul EURIMF de la Washington, D.C.

    Comisia va depune eforturi pentru a îmbunătăți în continuare coordonarea în cadrul tuturor forurilor internaționale și va examina, în special, domeniile în care UEM va fi aprofundată mai mult. Comisia va colabora cu statele membre pentru a institui, în lunile următoare, mecanisme consolidate de coordonare a pozițiilor care urmează să fie adoptate, în cadrul Consiliului pentru Stabilitate Financiară și, după caz, în cadrul altor organisme de standardizare, în ceea ce privește zona euro și, ori de câte ori este posibil, Uniunea în ansamblul său.

    Pentru a monitoriza progresele înregistrate și a identifica necesitatea unor îmbunătățiri suplimentare, Comisia va prezenta rapoarte periodice Parlamentului European și Consiliului. De asemenea, Comisia va face un bilanț al situației în acest domeniu cu ocazia prezentării Cărții sale albe înaintea celei de-a 2-a etape a finalizării UEM, în primăvara anului 2017, astfel cum se prevede în raportul celor cinci președinți.



    Tabelul 1: Prezentare generală a reprezentării Uniunii și a zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale relevante

    Instituție

    Statutul actual al Uniunii

    FMI:

    Uniunea nu are un statut oficial în cadrul FMI. Comisia are statutul de observator în cadrul Comitetului monetar și financiar internațional (CMFI), dar nu și în cadrul Consiliului director al FMI. BCE are statutul de observator atât în cadrul CMFI, cât și în cadrul Consiliului director.

    G7

    La nivel înalt, Uniunea este reprezentată în comun de președintele Comisiei și de președintele Consiliului European. La reuniunile miniștrilor de finanțe din G7, Uniunea este reprezentată de Comisie, de BCE și de președintele Eurogrupului.

    G20

    Uniunea este membru cu drepturi depline al grupului G20. La nivel înalt, Uniunea este reprezentată în comun de președintele Comisiei și de președintele Consiliului European. La reuniunile miniștrilor de finanțe, Uniunea este reprezentată de Comisie, de Președinția Consiliului și de BCE.

    FSB

    Uniunea Europeană este membru cu drepturi depline al Consiliului pentru Stabilitate Financiară. Printre membrii FSB se numără țările G20, precum și o serie de alte economii importante și de organizații internaționale.

    OCDE

    În cadrul OCDE, Uniunea are un statut specific, definit în Protocolul adițional nr. 1 la Convenția OCDE și interpretat printr-un aviz al serviciului juridic al acestei organizații. Uniunea se bucură de aceleași prerogative ca un membru, cu două excepții: Uniunea nu are drept de vot și nu aduce o contribuție legală la bugetul OCDE. Uniunea Europeană este membru cu drepturi depline în cadrul mai multor comitete ale OCDE, în special în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD).

    Banca Mondială

    Uniunea ca atare nu este reprezentată în Consiliului Guvernatorilor Băncii Mondiale. Comisia are statut de observator în cadrul Comitetului pentru dezvoltare (și anume, la nivel ministerial).

    BIS

    BCE este membru cu drepturi depline al Băncii Reglementelor Internaționale. Numai băncile centrale pot fi membre BIS.

    BERD

    Membrii BERD sunt 64 de guverne, Uniunea și Banca Europeană de Investiții (BEI). Uniunea ca atare are statutul de acționar (3,05 % din totalul voturilor) în cadrul băncii.

    (1) Uniunea, în exercitarea competențelor specifice referitoare la statele membre a căror monedă este euro, în conformitate cu tratatele (titlul VIII, capitolul 4 din TFUE).
    (2) http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-318_nl.htm  . 
    (3) http://www.consilium.europa.eu/european-council/pdf/Treaty-on-Stability-Coordination-and-Governance-TSCG/ Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, 1 februarie 2012: .
    (4) http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:6ed5f706-fda6-492c-895b-4b5e8a25648a.0019.03/DOC_2&format=PDF Proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă - COM(2012) 777, 30.11.2012,.
    (5) ttp://ec.europa.eu/priorities/economic-monetary-union/docs/5-presidents-report_ro.pdf Raportul celor cinci președinți „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”, 22 iunie 2015, h.
    (6) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2011-0457+0+DOC+PDF+V0//RO Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2011 referitoare la guvernanța economică globală [2011/2011(INI)], .
    (7) http://www.unbrussels.org/images/pdf/2011/A_RES_65_276.pdf  .
    (8) Un grup de țări din cadrul FMI este un grup de state membre care sunt reprezentate de un singur director executiv în Consiliul director al FMI. Structura Comitetului monetar și financiar internațional (CMFI) reflectă, de asemenea, structura Consiliului director și a celor 24 de grupuri de țări.
    (9) Începând cu 1 iulie 2007, președintele EURIMF este ales prin consens dintre reprezentanții tuturor statelor membre ale UE în cadrul FMI pentru o perioadă de doi ani, indiferent de țara care deține președinția Consiliului. Sarcinile sale includ pregătirea și prezidarea reuniunilor EURIMF, prezentarea pozițiilor convenite în cadrul Uniunii/zonei euro și pronunțarea declarațiilor președinției în cadrul reuniunilor Consiliului director, precum și asigurarea legăturii cu managementul FMI. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că rolul principal al directorului executiv ales drept președinte al EURIMF este acela de a-și reprezenta propriul grup de țări.
    Top