17.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 383/84

Raportor:

doamna Ulla SIRKEINEN

Coraportor:

domnul Pierre-Jean COULON

1.1.

Politica energetică a UE a reușit în parte să ducă mai ales la creșterea utilizării energiei din surse regenerabile și la extinderea opțiunilor consumatorilor. Dar, în cele mai multe chestiuni legate de politica energetică, precumpănesc încă interesele naționale.

1.2.

Provocările s-au accentuat: riscuri în ce privește aprovizionarea cu gaz, creșterea costurilor energetice (care îi afectează pe consumatori și slăbesc competitivitatea industriei), efectele sporirii cotei de energie din surse regenerabile intermitente asupra stabilității sistemului electric.

1.3.

Sunt necesare investiții masive pentru a asigura aprovizionarea cu energie în Europa. Investitorii au nevoie de un cadru politic cât mai previzibil și mai fiabil cu putință.

1.4.

Pentru a răspunde așteptărilor europenilor, chestiunea energiei trebuie abordată într-un mod mai coerent. Cooperarea dintre statele membre și o piață internă a energiei pe deplin funcțională sunt indispensabile.

1.5.

Propunerea privind o Uniune energetică europeană a fost asumată, punerea sa în aplicare fiind urgentă. Acest lucru ar putea face ca libera circulație a energiei să devină cea de-a cincea libertate a UE!

CESE recomandă următoarele:

1.6.

Pentru a fi încununată de succes, inițiativa are nevoie de un mesaj mai clar, de o viziune inspirată asupra beneficiilor pe care cetățenii și întreprinderile europene le vor recolta de pe urma Uniunii energetice.

1.7.

Pe lângă securitatea aprovizionării și durabilitate, o prioritate deosebită ar trebui acordată măsurilor legate de costurile energiei pentru cetățeni și întreprinderi. Acolo unde creșterea prețurilor finale la electricitate este cauzată de decizii politice, este legitim ca cetățenii să spere într-o remediere a situației.

1.8.

Energia ar trebui să devină o componentă centrală a acțiunilor de politică externă ale UE, pentru a face față concurenței tot mai acerbe pentru surse de energie și nevoii de diversificare a surselor de aprovizionare.

1.9.

În momentul pregătirii propunerilor de revizuire a diverselor aspecte ale legislației privind energia, așa cum se menționează în foaia de parcurs susținută de CESE, Comisia ar trebui să evite incoerențele și creșterea costurilor și chiar să încerce – dimpotrivă – să simplifice procedurile.

1.10.

Metodele de mobilizare a consumatorilor ar trebui elaborate în cooperare cu consumatorii înșiși, inclusiv prin utilizarea inovatoare a TIC. Sărăcia energetică ar trebui combătută în primul rând prin măsuri de politică socială.

1.11.

Pentru a fructifica potențialul considerabil de ameliorare a eficienței energetice a clădirilor, dar și în transporturi, sunt necesare, în primul rând, idei inovatoare de finanțare.

1.12.

Este nevoie de o reformă structurală a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), dar la fel de importantă este și adoptarea de măsuri în sectoarele care nu cad sub incidența ETS.

1.13.

Până la instituirea unor condiții echitabile de concurență la nivel mondial, problema relocării emisiilor de carbon trebuie luată foarte în serios. Întreprinderile cu cele mai bune performanțe industriale trebuie compensate în întregime pentru creșterile costurilor directe și indirecte.

1.14.

Trebuie sprijinită dezvoltarea energiei din surse regenerabile, inclusiv a bioenergiei, dar acest lucru nu ar trebui să ducă la creșterea costurilor de utilizare.

1.15.

Soluționarea viitoarelor provocări energetice necesită o consolidare a finanțării cercetării și inovării. Considerarea energiei drept un factor de producție cât mai eficient și mai sustenabil posibil oferă posibilități extinse pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE.

1.16.

O nouă guvernanță a politicii energetice trebuie să asigure coerența între diversele aspecte ale energiei, precum și îndeplinirea obiectivelor la nivelul UE. Dialogul european privind energia (DEE), pentru care pledează CESE, ar trebui lansat fără întârziere.

1.17.

Trebuie puse urgent în aplicare măsuri de creștere a capacității de interconectare a rețelelor electrice, inclusiv proceduri mai rapide de aprobare. Ar trebui văzut dacă același obiectiv pentru toți este o soluție cu adevărat viabilă.

2.1.

Politica energetică a UE urmărește trei obiective esențiale: securitatea aprovizionării, durabilitatea și competitivitatea. Cadrul de aplicare a legislației UE acoperă piețele energiei și aspectele energetice legate de mediu și de schimbările climatice. UE sprijină financiar cercetarea și dezvoltarea în domeniul energiei, dar și dezvoltarea infrastructurii. Utilizarea eficientă a consumului de energie este – într-o mare măsură și prin natura sa – o competență locală sau națională, aspectele legate de piața internă trebuind să fie respectate. Tratatele acordă statelor membre dreptul să decidă cu privire la utilizarea propriilor resurse energetice și la compoziția mixului lor energetic.

2.2.

Politicile energetice din Europa au fost în parte încununate de succes. Obiectivele (20-20-20 până în 2020), stabilite pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, se pare că vor fi îndeplinite înainte de termen, iar obiectivul eficienței energetice este aproape realizat, chiar dacă – parțial – acest lucru se datorează încetinirii creșterii economice. Piețele au fost deschise, iar posibilitățile de alegere ale consumatorilor au crescut. În practică însă, politica energetică este tratată în principal ca o problemă națională. Legislația UE a fost pusă în aplicare încet și incomplet, iar piața internă nu funcționează cu adevărat. Politicile referitoare la diverse aspecte ale energiei, aplicate la nivelul UE și la cel național, au fost fragmentate și, adesea, dezechilibrate.

2.3.

Pentru a soluționa aceste probleme, Institutul Notre Europe-Jacques Delors a propus crearea unei comunități europene a energiei. Această inițiativă a fost susținută activ de CESE.

2.4.

În ultimul timp au apărut în lumina rampei noi provocări de factură energetică. Preocupările privind securitatea aprovizionării cu energie sunt acute în unele state membre. Consumatorii, în special cei vulnerabili, suferă din cauza creșterii costurilor energiei, în condițiile încetinirii activității economice. Întreprinderile luptă pentru a-și păstra competitivitatea, în condițiile în care prețurile la energie în regiunile concurente sunt mici. În cazul în care declinul industrial va continua în mai multe state membre (la aceasta adăugându-se relocarea emisiilor de dioxid de carbon), nu doar locurile de muncă și creșterea vor fi periclitate, ci chiar și tranziția energetică. În ciuda marilor succese înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile, Europa riscă să-și piardă poziția de lider. În unele țări, ponderea din ce în ce mai ridicată a energiei din surse regenerabile duce la probleme de gestionare a sistemului electric, iar producția de energie tradițională devine din ce în ce mai puțin rentabilă. În opinia Comisiei (1), între 2020 și 2030 vor fi necesare investiții de 2  000 de miliarde EUR, între altele pentru infrastructura de producție și a rețelelor, pentru a asigura aprovizionarea cu energie, indiferent de opțiunea în favoarea resurselor de energie convenționale sau a celor alternative.

3.1.

Noua Comisie prezidată de Jean-Claude Juncker a făcut din politica energetică una din cele 10 priorități ale sale. În octombrie 2014, Consiliul European a stabilit obiectivele politicii în materie de energie și climă până în 2030: scăderea cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în raport cu anul 1990, o cotă de cel puțin 27 % de energie din surse regenerabile și sporirea cu cel puțin 27 % a eficienței energetice.

3.2.

La 25 februarie 2015, Comisia și-a prezentat Comunicarea pe tema „O strategie-cadru pentru o Uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (2). Strategia prezintă cinci dimensiuni interdependente, care se consolidează reciproc, destinate să contribuie la consolidarea durabilității, a competitivității și a securității energetice:

3.3.

Strategia prezintă viziunea generală a Comisiei asupra unei Uniuni energetice. Pe baza unor descrieri succinte a problemelor aferente celor cinci dimensiuni, Comisia propune 15 puncte de acțiune. O foaie de parcurs anexată prezintă acțiunile planificate de Comisie, în principal pentru acest an și pentru 2016. Cele mai multe se referă la revizuiri ale legislației existente.

3.4.

În cadrul aceluiași pachet, Comisia a publicat Comunicarea intitulată „Realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10 % – Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020” (3) și cea pe tema „Protocolul de la Paris – Un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020” (4).

4.1.

Comitetul consideră că inițiativa Comisiei Europene privind o Uniune energetică europeană este similară ideii anterioare privind Comunitatea Europeană a Energiei și, ca atare, se declară în favoarea acesteia.

4.2.

Pentru a putea răspunde nevoilor imense, investitorii au nevoie cât mai repede de un cadru legislativ previzibil și fiabil după 2020. Punctele de acțiune și foaia de parcurs prezentate de Comisie nu prevăd mari schimbări, ci doar revizuirea și actualizarea legislației actuale. Ceea ce contează cel mai mult este punerea în aplicare. În prezent, este extrem de important să se evite nerespectarea calendarului strict care a fost propus. Desigur, la fel de important este ca nici Parlamentul și nici Consiliul să nu tergiverseze acțiunile în domeniu.

4.3.

Cu toate acestea, Comitetul consideră că, pentru a fi încununată de succes, inițiativa are nevoie de un mesaj mai clar, de o viziune inspirată asupra beneficiilor pe care cetățenii și întreprinderile europene le vor recolta de pe urma Uniunii energetice. Această viziune ar trebui să rămână în fruntea priorităților tuturor factorilor de decizie implicați.

4.4.

Multe părți interesate sunt preocupate de legislația incoerentă și de interferențele din prea multe alte aspecte ale economiei energiei. Pentru a răspunde așteptărilor europenilor, mai ales în raport cu noile provocări, energia trebuie abordată într-un mod mai coerent. Acest lucru este valabil pentru diversele obiective și domenii politice, ca și pentru echilibrul dintre interesele naționale și cele ale UE, comune și mai vaste.

4.5.

CESE este convins că existența cooperării dintre statele membre și o piață internă a energiei complet funcțională sunt indispensabile pentru a îndeplini obiectivele politicii energetice. Este nevoie de mai multe surse regenerabile de energie, pentru a reduce emisiile și dependența de factorii externi. Este deja evident că, pentru ca un sistem electric cu o cotă mai ridicată de energie din surse regenerabile intermitentă să funcționeze mai bine, este nevoie de o piață mai vastă decât cea națională. Și costurile capacităților de rezervă (back-up), de vârf și de stocare (a gazului) sunt mai reduse atunci când piața este mai mare.

4.6.

Pe lângă securitatea aprovizionării și durabilitate, o prioritate deosebită ar trebui acordată măsurilor legate de costurile energiei pentru cetățeni și întreprinderi. Într-o situație în care cetățenii se simt tot mai înstrăinați de UE și mai descumpăniți de încetinirea activității economice, costurile pentru energie reprezintă în mod cert o preocupare de prim rang. Același lucru este valabil și pentru întreprinderi, în special IMM-uri, și pentru lucrătorii acestora, care trebuie să facă față concurenței pe piețele internaționale.

4.7.

În măsura în care creșterea prețurilor finale la energie, în special la electricitate, este cauzată în principal de decizii politice legate de fiscalitate și tarife, este legitim ca cetățenii să spere într-o remediere a situației. Comisia ar trebui să meargă înainte cu planurile sale privind revizuirea prețurilor și orientarea măsurilor de sprijin. În același timp, Comisia ar trebui să prezinte efectele asupra prețurilor cauzate de modificările preconizate ale comerțului cu certificate de emisii și de eliminarea promisă a subvențiilor pentru resursele de energie dăunătoare pentru mediu (5).

5.1.

CESE este de acord cu Comisia că principalii factori determinanți ai securității aprovizionării sunt finalizarea pieței interne a energiei și un consum de energie mai eficient. Pe lângă aceste elemente, scena geopolitică internațională merită mai multă atenție. Concurența globală pentru resursele energetice se va intensifica, acest aspect, împreună cu diversificarea aprovizionării cu energie a UE, trebuind să fie în centrul măsurilor de politică externă și comercială ale UE.

5.2.

Diversificarea surselor de energie este, în mare parte, o chestiune de opțiuni de aprovizionare și de mix energetic la nivel național. UE poate și ar trebui să sprijine dezvoltarea infrastructurii. În prezent, aprovizionarea cu gaz se bucură de atenție specială. Dezvoltarea cererii de gaz în UE ar trebui să fie analizată în profunzime, iar previziunile pentru investițiile în infrastructură trebuie să fie adaptate în acest sens. O atenție sporită ar trebui acordată altor surse de energie, cum ar fi cele disponibile la nivel național.

5.3.

Ar trebui să fie evident că statele membre au interesul să colaboreze mai strâns și să schimbe informații cu privire la o anume piață – de gaz sau alta – atunci când se confruntă cu un furnizor cu o poziție dominantă sau cu un cartel. Cooperarea nu ar trebui însă să împiedice funcționarea pieței. Ar trebui să existe solidaritate între statele membre, însă aceasta nu este posibilă fără încredere și fără respectarea regulilor și angajamentelor comune. Problemele insulelor energetice necesită o atenție specială, inclusiv trăsăturile specifice ale insulelor în raport cu continentul.

5.4.

Modernizarea rețelelor de electricitate și gaz este esențială pentru realizarea Uniunii energetice. Problema interconectării rețelelor de electricitate va fi analizată în capitolul 6, pe baza comunicării pe această temă.

5.5.

Piețele energetice, în special cele de electricitate, sunt afectate de implementarea incompletă a directivelor aferente și de cooperarea încă insuficientă dintre operatorii sistemului de transport și autoritățile naționale de reglementare. CESE sprijină propunerile Comisiei pe aceste teme, dar avertizează asupra creșterii sarcinilor și costurilor administrative.

5.6.

Legăturile dintre piețele cu ridicata și cu amănuntul sunt slabe sau cel puțin opace, fiind nevoie de mai multă transparență în stabilirea prețurilor. Insuficiența semnalelor de preț la adresa investitorilor și lipsa flexibilității din partea cererii par să fie aspectele-cheie. Provocările sunt reprezentate de creșterea cotei energiei din surse regenerabile și de problema supracapacității în raport cu necesitatea unui echilibru și a capacității în perioade de vârf. Reexaminarea reglementărilor aferente este necesară, însă Comisia ar trebui să evite – în momentul elaborării – creșterea costurilor pentru utilizatori, promovând totodată soluții benefice pentru piețele transnaționale.

5.7.

De facto, piețele de electricitate și gaz s-au transformat deja tot mai mult în piețe regionale ale țărilor vecine. Este vorba de o evoluție pozitivă, în direcția realizării piețelor la nivelul UE, evoluție care ar trebui încurajată de legiuitori. Mai ales bunele practici și experiențe ar trebui împărtășite de regiuni și – bineînțeles – de UE. Și în acest caz trebuie evitată creșterea sarcinilor administrative.

5.8.

Este în interesul tuturor ca piețele de energie să aibă consumatori activi, dar acest lucru nu este posibil prin constrângere. În colaborare cu consumatorii înșiși, trebuie gândite cu grijă metode adecvate, mai ales prin utilizarea inovatoare a TIC, astfel încât să poată fi exploatat potențialul răspunsului la cerere și, ca atare, să poată fi reduse costurile.

5.9.

În multe state membre, consumatorii vulnerabili devin și mai vulnerabili în actuala situație economică. CESE împărtășește punctul de vedere al Comisiei, care constă în a le acorda asistență în primul rând acestora, prin măsuri adecvate de politică socială. Observatorul sărăciei energetice, propus de Comitet anterior, ar putea contribui la identificarea nevoilor reale.

5.10.

În ceea ce privește eficiența energetică, CESE este de acord cu Comisia asupra faptului că cea mai mare muncă trebuie depusă la nivel național și local. Măsurile UE încununate de succes în acest domeniu sunt reprezentate de regulile privind etichetarea și ecodesignul, reguli care trebuie adaptate în mod periodic.

5.11.

CESE salută intenția Comisiei de a prezenta propuneri pentru a se asigură că măsurile privind eficiența și reacția la cerere pot concura în condiții de egalitate în cadrul pieței energiei, în măsura în care sunt gândite pentru a răspunde intereselor reale ale utilizatorilor.

5.12.

CESE recunoaște că, în sectorul construcțiilor și în transporturi, posibilitățile de îmbunătățire a eficienței energetice și chiar de economisire a energiei sunt considerabile, trebuind a fi fructificate prin măsuri concepute cu grijă. De exemplu, certificarea energetică a sistemelor de etichetare și a materialelor de construcții ar avea nevoie de o revizuire. Ar trebui găsite idei inovatoare de finanțare.

5.13.

CESE pregătește un aviz distinct, intitulat „Drumul către Paris”. CESE sprijină în mare măsură eforturile UE în această direcție absolut esențială, astfel încât să determine angajamente globale suficient de constrângătoare din punct de vedere juridic.

5.14.

De asemenea, CESE sprijină propunerea de reformă structurală a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), așa cum a făcut-o și în alte avize. Nu mai puțin importante sunt deciziile privind viitoarele măsuri ce vor fi luate, în principal, la nivel național în sectoarele care nu cad sub incidența EU ETS.

5.15.

Până la îndeplinirea condițiilor echitabile de concurență la nivel mondial, problema relocării emisiilor de carbon trebuie să fie luată foarte în serios de către UE. Industriile energointensive confruntate cu pericolul relocării emisiilor de dioxid de carbon trebuie să beneficieze de garanția compensării creșterii costurilor directe și indirecte ale EU ETS legate de eficiența lor în materie de gaze cu efect de seră, cei mai performanți operatori urmând să beneficieze de compensare integrală. Este necesar un cadru la nivelul întregii UE pentru compensațiile indirecte, astfel încât să se evite denaturarea concurenței în cadrul Uniunii.

5.16.

CESE pledează cu hotărâre pentru obiectivul asumat de UE, de a deveni pionier la nivel mondial în ceea ce privește energia din surse regenerabile. Sunt necesare măsuri de sprijin, dar acestea ar trebui să fie conforme cu normele de concurență și de piață, să se bazeze pe piață și să evite creșterea prețurilor la energie pentru utilizatorii finali. Sprijinul pentru tehnologiile mature și competitive ar trebui să fie eliminat treptat. Din aceste puncte de vedere, CESE sprijină eforturile Comisiei.

5.17.

Pe lângă sursele regenerabile de energie, dezvoltarea tuturor formelor de tehnologii și soluții de decarbonizare (este vorba de tehnologiile ecologice) trebuie să fie un obiectiv al UE.

5.18.

CESE susține punctul de vedere al Comisiei, conform căruia UE are nevoie de investiții în bioeconomia bazată pe plante, dat fiind că aceasta reprezintă o sursă importantă de energie regenerabilă constantă. În cadrul elaborării măsurilor preconizate în acest domeniu, trebuie luate în considerare impactul asupra mediului, utilizarea terenurilor și producția alimentară. De asemenea, energia hidroelectrică oferă o serie de posibilități.

5.19.

CESE sprijină noua strategie propusă pentru cercetare și inovare, dar reamintește că în avizele sale anterioare a subliniat că este nevoie de mai multe resurse pentru soluționarea viitoarelor provocări energetice. Comitetul subliniază în special necesitatea stimulării finanțării private, prin adoptarea anumitor măsuri de către UE și printr-o implicare sporită în cooperarea mondială în materie de cercetare și dezvoltare.

5.20.

Însă competitivitatea UE nu înseamnă doar o poziție fruntașă în domeniul tehnologiilor energetice și legate de climă. La fel de important, dacă nu mai mult, este considerarea energiei ca factor de producție a cărui utilizare trebuie să fie cât mai eficientă și durabilă, mai bună decât în cazul concurenților. Această abordare este mai globală și mai sigură, pentru a favoriza creșterea și a crea mai multe locuri de muncă în Europa.

5.21.

Tranziția este crucială pentru toate sectoarele economiei. CESE subliniază cu hotărâre faptul că această tranziție trebuie să fie justă și echitabilă. Formarea și învățarea pe tot parcursul vieții sunt măsuri esențiale pentru reușită. Și dialogul social la nivelul UE și la cel național joacă un rol central în această direcție.

5.22.

CESE sprijină pe deplin eforturile Comisiei menite să asigure coerența între diversele aspecte ale politicii energetice și coordonarea între statele membre. De asemenea, noua guvernanță trebuie să vizeze asigurarea îndeplinirii obiectivelor la nivelul UE pentru 2030. Nu ar trebui însă să li se impună statelor membre noi obligații în materie de planificare și de raportare, ci ar trebui ca obligațiile actuale să fie raționalizate.

5.23.

CESE este bucuros să constate că inițiativa sa de instituire a unui dialog privind energia cu părțile interesate a fost preluată de Comisie. În prezent se așteaptă un plan de acțiune amănunțit în acest sens.

6.1.

Creșterea cotei de energie din surse regenerabile generată intermitent necesită consolidarea capacității rețelelor, precum și îndeplinirea obiectivului de reducere a costurilor în cazul capacităților de vârf și de rezervă. Necesitatea consolidării capacității de interconectare este adesea evidentă și chiar urgentă. Este uimitor că obiectivul de 10 % este, în multe cazuri, încă departe de a fi atins. Măsurile propuse în comunicare sunt binevenite. CESE a formulat deja observații în legătură cu acest aspect, în special într-un recent aviz din proprie inițiativă privind cooperarea europeană în materie de rețele de energie.

6.2.

Abordarea bazată pe proiecte de interes comun pare potrivită. De asemenea, pare judicios să se dea prioritate finanțării proiectelor care vor spori cel mai mult capacitatea de interconectare în raport cu nivelurile actuale, care sunt sub 10 %. Nu mai puțin rezonabilă însă pare însă și luarea în considerare a situației economice din țările respective.

6.3.

Trebuie pus urgent în aplicare Regulamentul TEN-E. Mai mult decât necesare sunt eforturile de scurtare a procedurilor de autorizare. Pe lângă aceasta, este vorba de un domeniu în care ar trebui explorate toate posibilitățile de facilitare și accelerare a procedurilor, prin implicarea părților interesate de la nivel local. În acest scop, CESE a propus, între altele, instituirea unui dialog european privind energia. Acesta ar trebui luat în considerare în momentul elaborării propunerii de creare a unui forum al infrastructurii energetice.

6.4.

S-ar putea însă analiza dacă este cu adevărat viabilă stabilirea aceluiași obiectiv pentru toate statele membre, indiferent de mărimea lor, de mixul lor energetic, de vecinătate etc. Un preț omogen al electricității ar putea fi utilizat ca indicator al unei capacități de interconectare suficiente.