52014DC0665

1.         INTRODUCERE ȘI CONTEXT

Regulamentul (UE) nr. 509/2014[1] al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul de modificare”) a modificat Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului[2], în special anexele la acesta, care conțin lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație. Nouăsprezece țări au fost transferate din anexa I (obligația de a deține viză) în anexa II (exceptare de la obligativitatea vizelor), și anume Columbia, Dominica, Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga, Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu. Regulamentul de modificare precizează în continuare că exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții celor 19 țări se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat de fiecare dintre țările respective cu Uniunea Europeană.

Considerentul 5 din regulamentul de modificare prevede că, înainte de începerea negocierilor în vederea încheierii unor acorduri bilaterale cu Columbia și Peru privind exonerarea de obligația de a deține viză, Comisia ar trebui să evalueze în continuare situația din cele două țări în ceea ce privește criteriile stabilite în regulamentul de modificare. Într-adevăr, regulamentul de modificare a oficializat (prin transferul acesteia dintr-un considerent într-un articol nou) și a extins lista tradițională de criterii de care se ținea seama până în prezent. Lista neexhaustivă a criteriilor pe baza cărora se stabilesc, de acum înainte, pe baza unei evaluări de la caz la caz, țările terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a deține viză sau sunt exonerați de această obligație se regăsește la articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de modificare: „imigrația ilegală, politicile publice și securitate, avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale Uniunii cu țările terțe relevante, incluzând, în special, considerații referitoare la drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru coerența regională și reciprocitate”.

Prin prezentul raport, precum și printr-un alt raport separat privind Peru, adoptat în paralel, Comisia îndeplinește cerința menționată mai sus. Ambele rapoarte sunt însoțite de documente de lucru ale serviciilor Comisiei care prezintă datele detaliate aflate la baza concluziilor rapoartelor și care conțin informații cu privire la sursele de date și metodologia utilizate pentru realizarea evaluării.

În pregătirea evaluării, Comisia a solicitat și a primit contribuții din partea a trei agenții ale UE: EASO, Europol și Frontex. Delegația UE în Columbia a prezentat un raport cuprinzător privind relațiile dintre UE și Columbia. Spania, fiind statul membru care este cel mai afectat de migrația din Columbia, a furnizat informații suplimentare. Autoritățile columbiene au demonstrat un grad ridicat de disponibilitate în cooperarea cu Comisia în timpul pregătirii evaluării.

2.         EVALUAREA CRITERIILOR

Prezentul raport reflectă în linii mari criteriile enumerate la articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de modificare; acesta analizează, de asemenea, posibilele scenarii de risc care rezultă din eliminarea obligativității vizelor, înainte de a prezenta concluziile.

2.1.      Migrație și mobilitate Vizele Schengen

Analiza statisticilor privind vizele Schengen solicitate și eliberate în Columbia în ultimii ani conduce la următoarele observații:

· Un număr din ce în ce mai mare de cetățeni columbieni doresc să călătorească în spațiul Schengen pentru turism, afaceri sau alte tipuri de șederi de scurtă durată. În 2013, numărul de vize Schengen eliberate a fost de 121 019, ceea ce reprezintă o creștere cu 42,7 % în comparație cu anul 2010. Creșterea este legată probabil de creșterea economică semnificativă înregistrată de Columbia, în paralel cu îmbunătățiri recente ale situației în materie de securitate;

· Marea majoritate a solicitanților de viză columbieni (95,2 % în 2013) sunt considerați călători de bună credință, care nu prezintă riscuri și, prin urmare, obțin o viză de scurtă ședere, rata de refuz de acordare a vizei scăzând la mai puțin de jumătate în patru ani, de la 11,2 % în 2010 la 4,8 % în 2013. O proporție din ce în ce mai mare dintre solicitanți (40,9 % în 2013) obțin vize cu multiple intrări, ceea ce indică, de asemenea, un grad sporit de încredere a consulatelor Schengen în solicitanții columbieni.

Migrația legală

Numărul actual de rezidenți columbieni în UE+[3] (fără a lua în calcul pe cei care au obținut cetățenia unui stat membru) este estimată la aproximativ 230 000, puțin sub 75 % dintre aceștia aflându-se în Spania. Datele statistice arată că, după o perioadă de creștere spectaculoasă, în principal în Spania, migrația legală a cetățenilor columbieni către UE se situează în prezent la un nivel relativ scăzut. Acest fapt se datorează în parte crizei economice, care a determinat scăderea numărului de locuri de muncă și a oportunităților pentru migranți în UE+, reducându-se astfel factorii de atracție, precum și îmbunătățirii situației economice și de securitate din Columbia, reducându-se astfel factorii de respingere. În prezent, guvernul Columbiei încurajează întoarcerea cetățenilor columbieni care au reședința în străinătate prin punerea în aplicare a așa-numitei „Legi privind returnarea”, care acordă stimulente financiare și fiscale columbienilor care se întorc și oferă sprijin integral pentru cei care se întorc voluntar.

Atât timp cât economia columbiană continuă să crească în ritmul actual, PIB-ul acestui stat înregistrând o creștere medie de aproape 5 % în ultimii 10 ani, și atât timp cât situația în materie de securitate rămâne stabilă sau se îmbunătățește, columbienii vor fi mai puțin motivați să emigreze. Situația economică actuală din UE, împreună cu geografia și comunitățile stabilite, pot explica de ce Statele Unite au reprezentat destinația majorității columbienilor care au emigrat legal în ultimii ani.

Migrația neregulamentară

Datele privind refuzul intrării, reținerile și returnările arată că, în ceea ce privește Columbia, există în continuare riscuri în materie de migrație neregulamentară către UE. Cu toate acestea, situația s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, cu scăderea numărului de refuzuri și de rețineri și cu creșterea procentului de returnări, deși cifrele rămân însemnate. Numărul de cetățeni columbieni identificați a fi în situație de migrație neregulamentară în UE+ a fost, de exemplu, de 3 080 în 2013, în scădere de la 4 195 în 2011.

O comparație între datele privind deciziile de returnare emise și returnările efective într-o țară terță (așa-numita „rată de returnare”) poate arăta dacă returnarea cetățenilor columbieni care au făcut obiectul deciziilor de returnare se desfășoară fără probleme sau dacă există dificultăți. Rata de returnare în UE+ a fost foarte scăzută în 2010 (9,5 %), dar ulterior s-a îmbunătățit semnificativ (26,9 % în 2011, 31,5 % în 2012 și 46,1 % în 2013). De exemplu, anul trecut rata de returnare a UE în ceea ce privește cetățenii columbieni a fost mai ridicată decât rata de returnare medie pe plan mondial (36,6 %) și se așteaptă în continuare îmbunătățiri. Spania a raportat o cooperare excelentă cu autoritățile diplomatice și consulare columbiene cu privire la aspecte legate de returnarea unor cetățeni columbieni, pe baza unui acord bilateral din 2001. De exemplu, în 2013 au fost aprobate 229 dintre cele 244 de cereri de documente înaintate autorităților consulare columbiene din Spania. Prin urmare, motivul pentru care unii cetățeni columbieni nu au putut fi returnați nu pare să fie lipsa cooperării din partea autorităților columbiene. Este mai probabil ca aceasta să fie cauzată de fuga migranților sau de căile de atac introduse împotriva deciziilor de returnare.

Conform Frontex, în comparație cu presiunile generale legate de migrația neregulamentară cu care se confruntă UE, riscurile rezultate din eliminarea obligativității vizei pentru cetățenii columbieni vor rămâne, probabil, destul de reduse, deși este probabil, de asemenea, ca numărul de refuzuri ale intrării să crească, astfel cum rezultă din alte cazuri de liberalizare a regimului vizelor.

În ceea ce privește riscul de prezență neregulamentară a persoanelor ale căror cereri de azil au fost respinse, o creștere semnificativă a numărului de cereri de azil nefondate, în mod similar cu ceea ce s-a întâmplat după procesele precedente de liberalizare a vizelor, constituie un scenariu improbabil, având în vedere circumstanțele cu totul diferite. De exemplu, costurile de călătorie sunt mult mai ridicate în cazul Columbiei și nu există un istoric privind depunerea unui număr mare de cereri de azil nefondate în legătură cu diferite grupuri marginalizate din punct de vedere economic ale societății columbiene. Cu alte cuvinte, folosirea abuzivă a regimului de călătorii fără viză cu scopul de a se solicita azil este pur și simplu neviabilă din punct de vedere economic, dat fiind că, pentru o familie, cheltuielile de călătorie sunt semnificativ mai mari decât beneficiile preconizate ce ar rezulta din procedura de azil în UE.

Trebuie să se remarce faptul că orice creștere – oricât de modestă – a riscului de migrație neregulamentară care ar putea rezulta în urma introducerii regimului de călătorii fără viză pentru cetățenii columbieni ar putea fi compensată parțial printr-o cooperare consolidată între UE și Columbia în sensul prevenirii și combaterii migrației neregulamentare, inclusiv prin cooperarea cu privire la returnare, iar, în această privință, încheierea unui acord de readmisie UE ar reprezenta o opțiune demnă de luat în considerare.

Securitatea documentelor de călătorie columbiene și fraudarea documentelor de călătorie

Autoritățile columbiene au depus eforturi semnificative pentru a integra specificațiile internaționale cerute în pașapoartele naționale. Acestea au declarat că „în 2010 a fost introdus noul pașaport columbian care poate fi citit automat, acesta fiind un document de călătorie mai dinamic, care este recunoscut internațional și actualizat din punct de vedere tehnologic”. Actualele pașapoarte columbiene sunt conforme cu specificațiile relevante ale OACI.

Columbia se pregătește pentru punerea în aplicare a pașapoartelor biometrice electronice pe termen mediu. În acest sens, Ministerul Afacerilor Externe va include pașaportul biometric electronic în termenii de referință pentru achiziția de noi pașapoarte. Procedura de depunere de oferte ar urma să fie lansată în a doua jumătate a anului 2014.

Având în vedere situația actuală, nu par să existe riscuri semnificative legate de implicarea resortisanților columbieni în fraudarea documentelor sau în utilizarea frauduloasă a documentelor de călătorie columbiene. Cu toate acestea, în cazul în care documentele de călătorie columbiene ar permite călătoria fără vize a deținătorilor lor în viitor, este probabil ca acestea să devină mai atractive pentru persoanele care comit fraude. Va fi necesară o vigilență sporită din partea polițiștilor de frontieră pentru a identifica acest tip de fraudă.

2.2.      Criminalitate și securitate

Structura criminalității organizate din Columbia s-a schimbat radical în ultimii 10 ani. Demobilizarea grupărilor paramilitare AUC (Forțele Unite de Autoapărare ale Columbiei) în perioada 2003-2006 a condus la formarea de noi bande infracționale profund implicate în traficul de droguri: conform guvernului columbian, începând din 2011, bandele infracționale emergente (BACRIM) au devenit o amenințare la adresa securității naționale mai importantă decât FARC (Forțele Armate Revoluționare ale Columbiei) și ELN (Armata Națională de Eliberare).

Grupurile infracționale organizate columbiene sunt prezente doar într-o măsură limitată în UE. Grupurile infracționale organizate din America Latină preferă Peninsula Iberică drept bază de operațiuni din cauza legăturilor istorice, lingvistice și culturale. Aici, acestea sunt implicate, în special, în comerțul cu cocaină (Columbia și Peru sunt cele mai mari producătoare de cocaină la nivel mondial) și în spălarea banilor proveniți din săvârșirea de infracțiuni.

Eliminarea obligativității vizelor va mări cu siguranță fluxul de pasageri din Columbia către spațiul Schengen. Grupurile infracționale organizate implicate în traficul de droguri vor încerca, cel mai probabil, să profite de creșterea numărului de pasageri care vor călători între Columbia și UE+ utilizând din ce în ce mai mult curierii de droguri și de bani. Grupurile infracționale organizate mobile originare din Columbia ar putea, de asemenea, să încerce să beneficieze de eliminarea obligativității vizelor.

Europol consideră că eliminarea obligativității vizelor ar putea conduce la o creștere a numărului de victime columbiene ale traficului de persoane pentru exploatarea prin muncă și exploatarea sexuală în țări precum Spania și Portugalia. În acest sens, trebuie să se menționeze că al doilea raport de punere în aplicare a Documentului orientat către acțiune (DOA) privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, adoptat de Consiliu în decembrie 2012, plasează Columbia în categoria 3[4] a țărilor și regiunilor prioritare cu care UE ar trebui să consolideze cooperarea și parteneriatul în domeniu. Columbia are o strategie națională privind combaterea traficului de persoane. Mai mult, Columbia a adoptat o serie de instrumente de politică cu privire la prevenirea traficului de persoane, protejarea victimelor și urmărirea penală. Continuarea cooperării dintre UE și Columbia în conformitate liniile directoare trasate de DOA ar putea consolida eforturile ambelor părți în soluționarea acestui fenomen.

Columbia a ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și Protocolul de la Palermo privind traficul de persoane și a instituit un cadru juridic cuprinzător, conform cu standardele internaționale. Columbia ar trebui să își continue eforturile de consolidare a sistemului judiciar, inclusiv a cooperării judiciare în materie penală, în special a asistenței judiciare reciproce.

Grupurile infracționale organizate columbiene și peruane pot, de asemenea, să exploateze migranții ilegali, prin recrutarea lor pentru a fi curieri de bani sau de droguri, oferindu-le în schimb servicii de facilitare a legalizării șederii lor pe termen lung.

De asemenea, posibilitatea de a călători fără viză și accesul mai ușor la spațiul Schengen ar putea spori mobilitatea grupurilor infracționale organizate și a infractorilor individuali prin eliminarea filtrului pe care îl constituie în prezent obligativitatea vizei și prin posibilitatea ca, odată intrate în spațiul Schengen, astfel de grupuri să treacă dintr-o țară în alta fără a face obiectul controalelor la frontieră.

O evoluție recentă favorabilă în acest sens o reprezintă intrarea în vigoare, la 25 februarie 2014, a acordului operațional dintre Europol și Columbia. Scopul acordului este de a reglementa cooperarea între Europol și Columbia în scopul sprijinirii statelor membre ale Uniunii Europene și a Columbiei în combaterea formelor grave de infracționalitate internațională în domeniile reglementate de acord, în special prin schimbul de informații și de contacte regulate între Europol și Columbia la toate nivelurile adecvate.

2.3.      Economia, comerțul și turismul

În prezent, Columbia are o populație de aproape 47 de milioane de locuitori (similară Spaniei). Valoarea economiei columbiene a fost estimată în 2013 de către Banca Mondială la 378,1 miliarde USD, aceasta situându-se, ca mărime, pe locul 32 în lume. Venitul național brut (PPP) pe cap de locuitor a fost de 11 340 USD, similar celui din Peru. Creșterea PIB-ului a fost, în medie de 4,7 % în ultimii zece ani, fiind este estimată la 4,3 % pentru 2014. Această creștere s-a tradus într-o reducere a proporției populației care trăiește sub pragul sărăciei de la 47 % în 2007, la 33 % în 2012. Alți indicatori macroeconomici confirmă stabilitatea economiei Columbiei: deficitul fiscal de 2,3 % din PIB, inflația de 2,6 % și rata șomajului de 9,9 %.

Fluxurile comerciale bilaterale de mărfuri dintre UE-28 și Columbia aproape s-au triplat față de anul 2004, ridicându-se la valoarea de 7,7 miliarde EUR în ceea ce privește exporturile din Columbia către UE-28 și la valoarea de 5,8 miliarde EUR în ceea ce privește exporturile din UE-28 către Columbia. Columbia este al cincilea cel mai mare partener comercial al UE din America Latină și Caraibe și principalul partener comercial din cadrul Comunității Andine. Acordul comercial dintre UE și Columbia s-a aplicat cu titlu provizoriu începând cu 1 august 2013, și se așteaptă ca fluxurile comerciale de mărfuri să crească în următorii ani. De asemenea, Columbia, împreună cu UE, se numără printre cei 23 de membri ai OMC care negociază un acord multilateral ambițios privind comerțul cu servicii („TiSA”), care include o componentă puternică de „modul 4”. În acest context, eliminarea obligativității vizelor pentru oamenii de afaceri columbieni ar putea conduce la consolidarea legăturilor economice dintre întreprinderile europene și cele columbiene, întrucât participările mai frecvente ale oamenilor de afaceri columbieni la târguri comerciale din UE ar putea avea ca rezultat, de exemplu, creșterea numărului de comenzi de produse fabricate de întreprinderile europene.

Numărul de turiști columbieni în UE+ a cunoscut o creștere în ultimii ani. Conform datelor furnizate de autoritățile columbiene, în perioada 2008-2013 s-a înregistrat o creștere cu 27 % a numărului de plecări ale turiștilor columbieni către țări din UE+, ceea ce înseamnă o creștere anuală de 5 %. În 2013, numărul turiștilor columbieni care s-au îndreptat către țări din UE+ a fost de 289 191[5].

În orice caz, fluxurile de turiști din Columbia sunt în creștere în fiecare an, prin urmare, introducerea regimului călătoriilor fără vize ar oferi un stimulent suplimentar pentru fluxurile de turiști dintre Columbia și UE+. Pe baza acestor cifre, a ratelor de creștere din trecut și a celor estimate în viitor, ar fi de așteptat, în mod realist, un număr de aproximativ 400 000 de turiști columbieni în 2016 în țările din UE+, presupunând că 2016 va fi primul an complet în care se aplică regimul de călătorii fără viză între Columbia și spațiul Schengen.

2.4.      Relații externe, în special cu UE, și aspecte legate de drepturile omului Relații externe

În trecut, Columbia s-a bazat într-o mare măsură pe relațiile bilaterale cu Statele Unite, fondate în principal pe asistența politică și militară (Planul Columbia), care este esențială pentru a permite Columbiei să combată amenințările reprezentate de insurgență și criminalitatea organizată. Rămânând în același timp loială față de partenerii tradiționali, administrația actuală a reușit să diversifice politica externă, punând accentul într-o măsură mai mare pe relațiile intraregionale și pe o integrare economică mai profundă cu vecinii care împărtășesc aceleași valori, nu în ultimul rând cu intenția de a încerca să realizeze legături mai strânse cu Asia. Relațiile bilaterale cu țările vecine, Ecuador și Venezuela, care au fost tensionate în trecut din cauza prezenței trupelor columbiene de gherilă pe teritoriul țărilor respective, au fost reluate și intensificate. Aceste evoluții, precum și relațiile mai bune cu o serie de alte țări din regiune, au transformat Columbia într-un actor regional respectat și influent.

Columbia este membru al Alianței din zona Pacificului, alcătuită din patru țări din America Latină (Peru, Columbia, Chile și Mexic), al cărei obiectiv este consolidarea integrării economice/comerciale, dar care vizează, de asemenea, aspecte suplimentare precum cooperarea privind migrația, educația, securitatea și alte aspecte. De asemenea, Columbia participă la negocierile referitoare la Inițiativa privind parteneriatul transpacific.

După retragerea Venezuelei din Comunitatea Andină (CAN), cei patru membri activi ai săi sunt Peru, Bolivia, Columbia și Ecuador. Comunitatea Andină se află în prezent într-o fază de tranziție, iar domeniul de activitate al organizației a fost redus, în principal, la comerț, infrastructură și mobilitatea cetățenilor.

Acordul comercial multiplu UE-Columbia/Peru a început să fie pus în aplicare cu titlu provizoriu în Columbia la 1 august 2013. Până în prezent, acordul respectiv constituie cel mai important cadru contractual care reglementează relațiile economice dintre UE și Columbia. Punerea în aplicare a acordului va consolida poziția Columbiei ca fiind unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai UE în America de Sud și o destinație din ce în ce mai importantă pentru investițiile UE.

Pe lângă legăturile economice înfloritoare, UE consolidează, de asemenea, dialogul său politic cu Columbia. În absența unui acord bilateral cuprinzător, principalul mijloc în acest sens îl constituie memorandumul de înțelegere din 2009 de instituire a unui mecanism de consultare bilateral informal la nivel de înalți funcționari. Au avut loc discuții preliminare privind posibilitatea încheierii unui acord-cadru politic mai ambițios. De asemenea, în mai multe rânduri, UE și-a reafirmat sprijinul pentru actualul proces de negociere de la Havana.

La 5 august 2014, UE și Columbia au încheiat un acord-cadru care va permite Columbiei să participe la operațiuni internaționale conduse de UE privind gestionarea crizelor, organizate în cadrul politicii de securitate și apărare comune.

Drepturile omului

În Columbia, civilii continuă să suporte consecințele unui conflict armat intern de cinci decenii, început în jurul anului 1964. O consecință deosebit de gravă a conflictului este reprezentată de numărul mare de persoane strămutate pe plan intern (aproximativ cinci milioane, și anume 12 % din totalul populației), Columbia devenind astfel țara cu cele mai multe persoane strămutate din lume, după Siria. Impunitatea, recrutarea forțată a copiilor, violența sexuală, utilizarea de mine antipersonal, disparițiile forțate, atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului, împotriva liderilor comunității locale, a participanților la procesele de restituire a terenurilor și a sindicaliștilor constituie cele mai grave încălcări ale drepturilor omului raportate de Organizația Națiunilor Unite și de organizațiile societății civile.

Situația politică și de securitate din Columbia a condus, de asemenea, la fluxurile relativ mari de solicitanți de azil din Columbia către UE de la sfârșitul anilor 1990 până în jurul anului 2008. În 1997, eșecul negocierilor dintre guvern și principalele grupuri armate ale opoziției, inclusiv FARC, ELN și ELP, a condus la violență politică și la criză economică. Această tendință a continuat pe parcursul următorilor 10 ani, cu schimbări politice și inițiative (cu succes doar parțial) de contracarare a gherilei paramilitare și a altor grupuri care au rezultat în instabilitate internă.

Cu toate acestea, îmbunătățirile în materie de securitate din ultimii ani au condus la o scădere a numărului de solicitări de azil. Numărul de cereri depuse în 2013 de solicitanții de azil columbieni în UE+ a fost de 310, una dintre cele mai scăzute cifre pe parcursul a două decenii. Cu toate acestea, rata de recunoaștere în 2013 a fost de 27 %, așadar o rată relativ ridicată. Rămâne de văzut dacă negocierile actuale de pace dintre guvernul Columbiei și FARC vor conduce la încheierea pașnică a conflictului pe termen lung cu trupele de gherilă.

La preluarea mandatului, președintele Santos a pus în centrul a numeroase măsuri esențiale abordările fondate pe drepturi, cum ar fi importanta Lege privind victimele și restituirea terenurilor, adoptarea unei politici naționale în materie de drepturile omului și crearea unui sistem extins de protecție pentru persoanele expuse riscului de violență. De asemenea, guvernul a stabilit relații cu apărătorii drepturilor omului și cu societatea civilă în general, inițiative care contribuie la reducerea polarizării profunde care a marcat în trecut societatea columbiană. Cu toate acestea, având în vedere amploarea provocărilor și lacunele existente în ceea ce privește capacitatea de punere în aplicare, până în prezent s-au înregistrat doar progrese parțiale.

Începând din 2008, guvernul columbian a investit foarte multe resurse pentru elaborarea unui cadru de reglementare și doctrinal pentru includerea drepturilor omului și a normelor de drept internațional umanitar în operațiunile forțelor sale armate. În 2008, o politică cuprinzătoare privind drepturile omului și dreptul internațional umanitar a stabilit obiectivele și orientările care trebuie să fie urmate de forțele de securitate în desfășurarea operațiunilor de combatere a insurgenței. Pe lângă aceste eforturi, în 2009 a fost actualizat Manualul operațional al forțelor armate, odată cu adoptarea de către forțele militare și polițienești a unor norme de angajament care respectă standardele internaționale.

Într-un raport recent[6], Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a declarat: „Columbia este în măsură să-și îmbunătățească substanțial respectarea obligațiilor care îi revin în domeniul drepturilor omului și să devină o societate pe deplin incluzivă, care respectă drepturile tuturor columbienilor. Există, în mod evident, semne pozitive semnificative, însă realizarea și menținerea acestor progrese va necesita inovare, perseverență și implicare din partea tuturor sectoarelor societății, precum și ani de eforturi susținute”.

În noiembrie 2012, la Havana au fost lansate negocierile de pace dintre guvernul Columbiei și grupele de gherilă FARC-EP. Negocierile, precedate de o etapă de discuții secrete, se desfășoară pe baza unui calendar care cuprinde cinci puncte principale (agricultură, drepturi de participare politică, droguri, justiția de tranziție, precum și dezarmarea și demobilizarea). Până în prezent, negocierile au avansat mai lent decât se anticipase, iar părțile au anunțat că au ajuns la un acord privind primele trei puncte. În special, în acordul privind problema drogurilor ilicite, anunțat la 16 mai 2014, FARC s-a angajat să se renunțe la activitățile legate de cocaină. Acest angajament, dacă este susținut, are potențialul de a genera o schimbare importantă în situația drogurilor ilegale în Columbia.

Discuții preliminare – care, deocamdată, sunt neconcludente – au avut loc deja cu cel de-al doilea grup de gherilă ca mărime, ELN (Armata de Eliberare Națională), obiectivul fiind lansarea negocierilor de pace și cu acest grup.

2.5.      Coerența regională

Dacă luăm în considerare America Latină drept regiune de referință, Columbia aparține segmentului minoritar al țărilor ai căror cetățeni au nevoie de viză[7]. Un lung istoric de conflicte interne și strămutări, violență, producție/trafic de droguri și riscurile aferente în materie de migrație și de securitate reprezintă motivele pentru care cetățenilor columbieni li s­a cerut, în mod tradițional, să obțină o viză. Cu toate acestea, Columbia a realizat progrese semnificative în soluționarea acestor probleme, astfel cum se arată în alte secțiuni ale prezentului raport. În timp ce puține țări din vecinătatea Columbiei pot fi considerate a fi în totalitate lipsite de riscuri, cele mai multe dintre acestea au beneficiat, în mod tradițional, de un regim de călătorii fără viză pentru spațiul Schengen. Prin urmare, ar putea părea o inconsecvență menținerea obligativității vizelor pentru cetățenii columbieni, în timp ce cetățenii din majoritatea celorlalte țări din regiune sunt exonerați de această obligație.

2.6.      Reciprocitate

Cetățenii UE au fost exonerați, în mod tradițional, de obligația de a deține viză pentru a intra pe teritoriul Columbiei pentru perioade de până la 90 de zile. Singura excepție, până de curând, a fost obligativitatea vizelor pentru cetățenii din Bulgaria. Cu toate acestea, Columbia și-a modificat recent normele de acordare a vizelor și, în prezent, cetățenii bulgari sunt exonerați de obligația de a deține viză. Prin urmare, Columbia respectă deja condițiile de reciprocitate. Cu toate acestea, orice viitor acord de eliminare a obligativității vizelor între UE și Columbia va trebui să confirme reciprocitatea regimului de călătorie fără viză.

3.         SCENARII DE RISC

Având în vedere toate tendințele, evenimentele și evoluțiile descrise mai sus, se pot concepe cel puțin două scenarii de risc pentru spațiul Schengen în urma eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii columbieni.

3.1.      Scenariu de risc scăzut

În cadrul acestui scenariu, economia Columbiei ar continua să crească într-un ritm susținut, negocierile de pace ar fi finalizate cu succes și ar conduce la încetarea conflictului intern de lungă durată, prin urmare, democrația și drepturile fundamentale ar fi consolidate, eliberându-se astfel întregul potențial al economiei și societății columbiene.

Creșterea economică și sporirea securității ar elimina majoritatea factorilor de respingere care generează migrația neregulamentară și fluxurile de solicitanți de azil către UE+. Activitățile grupurilor infracționale ar scădea, ca și importanța producției și a traficului de droguri. Comerțul și turismul în direcția UE+ ar putea să crească, aducând beneficii economice concrete. Prin urmare, un regim de călătorie fără vize pentru cetățenii columbieni nu ar produce consecințe nedorite pentru UE+.

3.2.      Scenariu de risc mediu

În cadrul acestui scenariu, economia Columbiei ar continua să crească, însă într-un ritm mai lent; negocierile de pace ar produce unele rezultate, dar nu ar conduce la un acord global de pace – ceea ce înseamnă că nivelul de violență, chiar și scăzut, ar continua să împiedice Columbia să își realizeze potențialul. Țara ar continua să se confrunte cu încălcări ale drepturilor omului, prin urmare ar necesita o monitorizare strânsă a situației privind drepturile omului.

Astfel de probleme ar putea deveni factori care i-ar putea determina pe unii cetățeni columbieni să abuzeze de regimul călătoriilor fără vize și să intre pe teritoriul UE în mod legal, însă cu intenția de a rămâne pe teritoriul UE după expirarea termenului legal de ședere de scurtă durată (90 de zile). De asemenea, rețelele infracționale ar putea să prospere într-o Columbie instabilă și să își transfere mai ușor activitățile infracționale către UE+.

În cazul în care astfel de evoluții negative apar și determină amenințări grave la adresa Uniunii în materie de migrație, securitate și alte domenii, Uniunea trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid la orice înrăutățire a situației. Acordul de eliminare a obligativității vizelor care urmează a fi negociat cu Columbia ar trebui să conțină, în dispozițiile sale finale, posibilitatea ca fiecare parte contractantă să suspende sau să rezilieze acordul. Aceasta va garanta că, în cazul în care o situație devine îngrijorătoare, vor fi posibile acțiuni de remediere rapide. De asemenea, s-ar putea avea în vedere posibilitatea de a se consolida cooperarea cu Columbia în ceea ce privește facilitarea returnării migranților aflați în situație neregulamentară și a solicitanților de azil respinși, astfel cum s-a arătat anterior, pentru a se compensa o eventuală creștere a imigrației neregulamentare. O astfel de cooperare ar reduce într-o măsură și mai mare orice nevoie de suspendare sau de reziliere a acordului de eliminare a obligativității vizelor.

4.         CONCLUZII

Informațiile conținute în prezentul raport și în documentul de lucru care îl însoțește demonstrează îmbunătățirea semnificativă a situației economice, sociale și de securitate din Columbia în ultimii ani, reprezentând astfel o justificare a faptului că cetățenilor columbieni ar trebui să li se ofere dreptul de a intra fără viză pe teritoriul Schengen, drept de care beneficiază cetățenii din majoritatea țărilor din America Latină.

Încrederea în solicitanții de viză columbieni este în creștere; migrația neregulamentară se află la un nivel foarte scăzut; documentele de călătorie columbiene sunt suficient de sigure; amenințările la adresa securității s-au diminuat; conform evaluărilor actuale, grupurile infracționale organizate columbiene nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru UE (cu excepția traficului de droguri); oportunitățile economice, inclusiv creșterea fluxului comercial și a fluxului de turiști, se extind în paralel cu o creștere semnificativă a economiei peruane; în prezent, drepturile omului și libertățile fundamentale sunt mult mai bine protejate și respectate în Columbia decât în trecut; reciprocitatea va fi asigurată, întrucât Columbia exonerează deja toți cetățenii UE de obligația de a deține viză; relațiile dintre UE și Columbia nu au fost niciodată atât de puternice.

Aceste evoluții favorabile nu înseamnă că eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii columbieni este un exercițiu fără nici un fel de risc. Anumite riscuri rămân, într-adevăr, și s-ar putea materializa, în special în cazul în care violența devine din nou o caracteristică predominantă a vieții politice și sociale a Columbiei. Cu toate că impactul liberalizării regimului de vize asupra formelor grave de criminalitate organizată este considerat a fi limitat și este puțin probabil ca instituirea unui regim fără vize în Columbia să conducă la o creștere semnificativă, în Uniunea Europeană, a activităților grupurilor infracționale organizate originare din această țară, grupurile columbiene sunt în continuare traficanți majori de cocaină către Europa, iar liberalizarea regimului vizelor poate facilita activitățile acestora. În pofida faptului că, în cea mai mare parte, cocaina este introdusă în mod clandestin în UE pe cale maritimă în recipiente și pe rute comerciale, utilizarea curierilor de droguri rămâne o modalitate de operare importantă. O creștere a fluxurilor de pasageri, rezultată din introducerea regimului de călătorii fără vize, va permite grupurilor infracționale organizate să intensifice utilizarea curierilor individuali. De asemenea, există un risc de creștere a numărului victimelor traficului de persoane și al cetățenilor columbieni care pătrund pe teritoriul UE+ în mod legal, dar care intenționează să depășească termenul legal de ședere, devenind astfel migranți în situație neregulamentară.

Cu toate acestea, se consideră că astfel de riscuri pot fi gestionate. Cele mai multe dintre acestea ar putea fi reduse la minim printr-o cooperare consolidată privind returnarea, astfel cum s-a menționat anterior, precum și prin asigurarea unor controale corecte la frontieră, cu sporirea resurselor, dacă este necesar, în aeroporturile prin care cea mai mare parte a cetățenilor columbieni ajung la frontierele externe ale spațiului Schengen, având în vedere că, odată cu creșterea numărului de sosiri din Columbia în eventualitatea eliminării obligativității vizelor, responsabilitatea verificării pasagerilor va trece de la consulate la autoritățile de control la frontiere. Recentul acord operațional dintre Europol și Columbia va contribui, de asemenea, la combaterea oricărei creșteri potențiale a ratei criminalității la nivelul grupurilor infracționale organizate.

În orice caz, acordul privind exceptarea de la obligativitatea vizelor care urmează a fi negociat cu Columbia va conține garanțiile necesare pentru a se suspenda sau a se rezilia acordul în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se evita riscurile în materie de securitate sau de migrație pentru Uniune. Pentru a urmări orice evoluții negative, Comisia va institui un mecanism de monitorizare ulterioară liberalizării regimului vizelor, punând accentul pe amenințările potențiale în ceea ce privește migrația și securitatea, precum și asupra cauzelor acestor amenințări.

În lumina evaluării pozitive, în ansamblu, a Columbiei, astfel cum reiese din prezentul raport și luând în considerare că ar trebui să se acorde o atenție specială necesității și modalităților de implicare a Columbiei într-o cooperare consolidată cu privire la returnare, Comisia intenționează să prezinte Consiliului, în curând, după ce prezentul raport va fi discutat în cadrul comitetelor și al grupurilor corespunzătoare din Parlamentul European și din Consiliu, o recomandare de adoptare a unei decizii prin care Comisia este autorizată să deschidă negocierile pentru încheierea unui acord între UE și Columbia de eliminare a obligativității vizei de scurtă ședere.

[1] JO L 149, 20.5.2014, p. 67.

[2] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[3] Atunci când se prezintă cifre sub formă de „total UE”, acestea exclud, cu excepția cazului în care se menționează altfel, Regatul Unit și Irlanda, întrucât cele două țări nu participă la politica comună a UE în domeniul vizelor. Atunci când se prezintă cifre sub formă de „total UE+”, acestea includ date pentru cele patru țări asociate Schengen (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția) și exclud Regatul Unit și Irlanda.

[4] Categoria 1 include țări specifice; categoria 2 – regiuni prioritare; categoria 3 – alte regiuni și țări de importanță deosebită pentru cooperarea în domeniul traficului de persoane.

[5] Acest număr este cu mult mai mare decât numărul de vize Schengen eliberate. Diferența poate fi determinată de mai mulți factori: mai mult de 40 % din vizele Schengen eliberate în Columbia sunt vize cu intrări multiple; unii cetățeni columbieni înregistrați la plecare ca turiști pot deține un permis de ședere valabil, eliberat de un stat Schengen etc.

[6] Raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului cu privire la situația drepturilor omului în Columbia — A/HRC/22/17/Add.3.

[7] Șase țări, și anume Cuba, Republica Dominicană, Columbia, Ecuador, Peru și Bolivia. Cetățenii celorlalte 13 țări din America Latină sunt exonerați de obligația de a deține viză: Mexic, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Venezuela, Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay și Chile.