1. INTRODUCERE

La 21 iunie 2012, data la care autoritățile turce au parafat textul Acordului de readmisie UE­Turcia pe care l-au negociat cu Comisia Europeană începând din 2005, Consiliul Uniunii Europene a adoptat concluzii în care a invitat Comisia Europeană ca, „în paralel cu semnarea acordului de readmisie dintre Turcia și UE, să ia măsuri în sensul liberalizării vizelor, în mod treptat și pe termen lung”. De asemenea, Parlamentul European a recomandat această abordare Comisiei în rezoluția sa din 18 aprilie 2013 referitoare la raportul de țară pentru 2012 privind Turcia.

Acordul de readmisie dintre UE și Turcia a fost semnat la 16 decembrie 2013. În paralel, UE și Turcia au lansat un dialog privind liberalizarea vizelor. Scopul dialogului este de a realiza progrese în direcția eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii turci care călătoresc în spațiul Schengen pentru o vizită pe termen scurt.

În timp ce dialogul este în curs de desfășurare, Comisia Europeană examinează legislația și practicile administrative turce relevante. Evaluarea este realizată pe baza „Foii de parcurs în vederea unui regim de călătorii fără vize cu Turcia”, un document elaborat de Comisie în strânsă consultare cu experți relevanți din statele membre ale UE. Foaia de parcurs stabilește obiectivele de referință pe care Comisia le va utiliza pentru a hotărî dacă și când va fi oportun să propună Consiliului și Parlamentului European eliminarea obligației de a deține viză, impusă în prezent cetățenilor turci, prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 539/2001.

Cerințele prevăzute în foaia de parcurs sunt grupate în cinci secțiuni: securitatea documentelor, gestionarea migrației, ordinea publică și securitatea, drepturile fundamentale și readmisia migranților ilegali.

Comisia va raporta periodic Consiliului și Parlamentului cu privire la progresele înregistrate de Turcia în îndeplinirea cerințelor stabilite în foaia de parcurs. De asemenea, rapoartele respective vor servi drept orientări pentru autoritățile turce cu privire la domeniile specifice care trebuie abordate. În vederea pregătirii prezentului prim raport, Comisia a efectuat mai multe vizite în Turcia în perioada 16 martie – 20 iunie 2014 pentru culegerea de informații privind legislația și procedurile în domeniile vizate de foaia de parcurs. Comisia a fost sprijinită de delegația UE în Turcia, precum și de experți din statele membre ale UE și de agențiile relevante ale UE (Frontex, Europol, EASO).

Prezentul raport analizează situația actuală și progresele înregistrate la nivelul fiecărui obiectiv de referință și prezintă evaluarea Comisiei cu privire la faptul dacă Turcia îndeplinește cerințele prevăzute în foaia de parcurs.

Pentru fiecare obiectiv de referință, se efectuează următoarele evaluări privind progresele înregistrate:

„cerință îndeplinită”; „aproape îndeplinită” (și anume, mai sunt încă lucruri de făcut într-o măsură limitată pentru a îndeplini cerința pe deplin); „parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor”, (și anume, mai sunt încă multe lucruri de făcut, dar rezultatele obținute și activitatea desfășurată de autoritățile turce sunt substanțiale, iar evoluția de până în prezent este încurajatoare); „doar parțial îndeplinită” (și anume, încă sunt multe de făcut pentru a îndeplini cerințele obiectivului de referință, nu s-a observat o evoluție pozitivă în ceea ce privește abordarea acestuia); „condiția nu este îndeplinită” (și anume, Turcia este departe de a îndeplini cerințele obiectivului de referință).

În toate domeniile în care Comisia estimează că nu au fost încă îndeplinite pe deplin cerințele unui obiectiv de referință, raportul oferă o serie de sugestii privind măsurile care, în opinia Comisiei, ar contribui la soluționarea deficiențelor identificate.

În concluzie, trebuie să se amintească faptul că prezentul raport se axează pe performanța Turciei în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință din „Foaia de parcurs în vederea unui regim de călătorii fără vize”, care au fost stabilite cu scopul de a preciza condițiile care permit realizarea de progrese într-un mod sigur către liberalizarea vizelor. Prin urmare, prezentul raport nu vizează evaluarea progreselor generale înregistrate de Turcia în ceea ce privește pregătirile pentru aderarea la UE: acesta rămâne subiectul „Raportului privind progresele înregistrate de Turcia”, care este prezentat anual de către Comisie și a cărui ultimă ediție a fost publicată la 8 octombrie 2014[1].

2. SECȚIUNEA 1: SECURITATEA DOCUMENTELOR

2.1. Evaluare generală

Turcia a ținut pasul cu evoluțiile politice și tehnice din cadrul comunității internaționale în domeniul documentelor de călătorie și de identitate și intenționează să realizeze progrese în continuare. Turcia nu îndeplinește încă pe deplin toate cerințele stabilite în secțiunea 1 din foaia de parcurs, dar se află deja într-un stadiu avansat de dezvoltare în ceea ce privește abordarea celei mai mari părți a acestora și are capacitatea tehnică de a atinge acest obiectiv, cu condiția ca reformele relevante și măsurile tehnice să fie instituite în timp util.

2.2. Observații detaliate privind obiectivele de referință stabilite în secțiunea securitatea documentelor

Ø Turcia ar trebui să continue să elibereze documente de călătorie biometrice care pot fi citite automat în conformitate cu standardele OACI și să urmeze practica recomandată de OACI, eliminând treptat toate pașapoartele neconforme cu normele OACI și introducând treptat pașapoarte internaționale cu date biometrice, inclusiv fotografie și amprente digitale, în conformitate cu standardele UE, în special Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului;

În conformitate cu standardele stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), în 2010, autoritățile turce au încetat emiterea pașapoartelor neconforme cu standardele OACI (și anume, pașapoartele care nu includ niciun fel de date biometrice) și au început eliberarea de pașapoarte conforme cu OACI (și anume, doar pașapoarte cu elemente de securitate foarte stricte și o serie de date biometrice; în cazul Turciei, o fotografie digitală a feței titularului). Sunt încă în circulație câteva pașapoarte turcești neconforme cu normele OACI, dar toate acestea vor expira la 25 noiembrie 2015.

Autoritățile turce nu au început deocamdată să introducă pașapoarte conforme cu standardele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului (și anume, pașapoarte cu elemente de securitate foarte stricte și o serie de date biometrice, inclusiv amprente, precum și o fotografie digitală). Comisia recomandă ca autoritățile turce să înceapă eliberarea în mod sistematic de noi pașapoarte care să includă amprentele digitale ale titularului pașaportului.

Acest lucru ar fi posibil din punct de vedere tehnic pentru autoritățile turce, întrucât acestea colectează și stochează deja în mod sistematic amprentele digitale ale tuturor cetățenilor care depun o cerere în vederea obținerii unui pașaport (deși în prezent amprentele nu sunt incluse în cipurile din pașapoarte). Prin urmare, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Ø Punerea în aplicare a unor măsuri administrative corespunzătoare care să asigure integritatea și securitatea procesului de personalizare, de distribuție și de validare a pașapoartelor internaționale și a altor documente primare;

Sistemul în vigoare în Turcia este în conformitate cu standardele OACI și pare a fi fiabil, eficient și solid.

Cu toate acestea, Comisia consideră că această cerință este doar aproape îndeplinită, întrucât pe parcursul misiunii experților au fost constatate anumite deficiențe, care, deși minore, merită o atenție deosebită pentru a se evita apariția unor probleme în viitor.

În special, ar trebui să se îmbunătățească modul în care pașapoartele expirate sunt distruse de către poliție, pentru a reduce și mai mult cantitatea de piese fizice ale documentului care pot fi reutilizate pentru a crea în mod fraudulos pașapoarte false. De asemenea, se recomandă consolidarea securității instalației de depozitare pentru pașapoarte necompletate din Ankara.

Ø Stabilirea unor programe de formare și adoptarea unor coduri etice anticorupție care să vizeze funcționarii oricărei autorități publice cu responsabilități în materie de vize, documente primare sau pașapoarte;

În Turcia se aplică proceduri, mecanisme de formare și sisteme de control adecvate. Prin urmare, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este îndeplinit.

Ø Raportarea promptă și sistematică în baza de date a Interpol/LASP a pașapoartelor pierdute și furate;

Sistemul existent pentru îndeplinirea acestei cerințe pare să fie adecvat. Prin urmare, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este îndeplinit.

Ø Asigurarea unui nivel ridicat de securitate a documentelor primare și a cărților de identitate și definirea unor proceduri stricte privind solicitarea și eliberarea acestora;

Cărțile de identitate aflate în circulație în prezent nu sunt, din punct de vedere fizic, documente foarte securizate și sunt relativ ușor de falsificat. Cu toate acestea, probabilitatea utilizării cărților de identitate false în cadrul procedurilor administrative, inclusiv pentru emiterea unui pașaport, este neglijabilă. Acest lucru se datorează faptului că în Turcia există un sistem solid și fiabil de registre de stare civilă, în care sunt înregistrați toți cetățenii, fiecăruia fiindu-i alocat un număr de identificare. Sistemul, gestionat în mod eficace de Departamentul pentru populație din cadrul Ministerului de Interne, împreună cu baza sa electronică de date (MERNIS), pe care o pot consulta toate autoritățile turce competente, oferă o bază solidă pentru identificarea cetățenilor turci.

O deficiență a sistemului actual constă în eliberarea de cărți de identitate cu valabilitate pe perioadă nedeterminată, astfel încât imaginea facială a titularului poate deveni perimată în timp. În absența unei imagini faciale fiabile, în unele cazuri poate fi foarte dificil să se stabilească cu certitudine dacă o persoană care prezintă o carte de identitate este efectiv deținătorul legitim al acesteia.

Prin urmare, Comisia consideră că cerința din foaia de parcurs este aproape îndeplinită.

Pentru ca cerința să fie îndeplinită pe deplin, Comisia recomandă ca autoritățile turce să introducă dispoziții care să garanteze că nicio carte de identitate nu poate continua să fie valabilă în cazul în care imaginea facială inclusă nu mai este actuală. Mijloace alternative pentru obținerea unui rezultat echivalent ar fi introducerea unei limite de timp pentru valabilitatea cărților de identitate existente sau înlocuirea acestora cu o nouă carte de identitate incluzând date biometrice ale titularului care nu riscă să își piardă actualitatea.

Ø Schimbul regulat de specimene de pașaport, formulare de vize și informații despre documente false și cooperarea cu UE pe teme de securitate a documentelor;

Mai multe state membre au raportat deja în mod regulat că au primit specimene de pașaport de la autoritățile turce. Cu toate acestea, niciun stat membru nu a raportat că a primit informații cu privire la documentele de călătorie falsificate depistate de autoritățile turce. Prin urmare, Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să furnizeze periodic și în timp util tuturor statelor membre ale UE informații privind specimenele de pașaport și formularele de viză eliberate de Turcia.

De asemenea, Comisia recomandă autorităților să împărtășească în timp util informații cu toate statele membre privind documentele de călătorie și vizele false depistate de agențiile de aplicare a legii din Turcia și de agențiile de voiaj care își desfășoară activitatea în Turcia. În acest sens, trebuie să se acorde o atenție specială cazurilor depistate la aeroportul Atatürk din Istanbul, care a devenit în prezent un punct esențial de plecare și de tranzit pentru pasagerii care călătoresc în UE.

De asemenea, autoritățile turce sunt încurajate să dezvolte asistența reciprocă și cooperarea operațională cu statele membre ale UE, în special cu ofițerii de poliție de legătură din statele membre ale UE trimiși în Turcia, în scopul de a îmbunătăți capacitatea agențiilor de aplicare a legii din Turcia și din statele membre ale UE de a identifica documentele de călătorie și vizele false.

Ø Adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri care să asigure integritatea și securitatea stării civile și a procesului de înregistrare civilă, inclusiv integrarea și interconectarea bazelor de date relevante și verificarea datelor scanate prin compararea lor cu baza de date privind starea civilă, acordând o atenție deosebită modificării datelor de bază cu caracter personal ale populației.

Sistemul în vigoare pentru îndeplinirea acestei cerințe este adecvat. Comisia consideră că cerința este îndeplinită.

3. SECȚIUNEA 2: GESTIONAREA MIGRAȚIEI

3.1. Evaluare generală

Frontierele Turciei sunt dificil de controlat din cauza lungimii și a caracteristicilor lor geografice și de mediu problematice. În ultimii ani, acestea au devenit și mai dificil de gestionat din cauza situației din Siria și Irak. Fiind în mod tradițional punctul de destinație și de tranzit al fluxurilor de migrare ilegală din diverse regiuni ale lumii, Turcia a fost expusă recent la fluxuri de refugiați de mari dimensiuni fără precedent, inclusiv sosirea a aproximativ 1,5 milioane de cetățeni sirieni care fug de conflictul din țara lor.

Autoritățile turce au lansat o reformă completă a sistemului de gestionare a migrației prin adoptarea, în 2013, a Legii privind străinii și protecția internațională, care a intrat în vigoare la 11 aprilie 2014. Legea a instituit inclusiv o nouă autoritate civilă specializată unică (Direcția generală pentru gestionarea migrației din cadrul Ministerului de Interne) responsabilă cu migranții și refugiații, de care anterior se ocupa poliția.

Din punct de vedere juridic și instituțional, reforma sprijină Turcia să realizeze un pas înainte către standardele UE și internaționale în domeniul gestionării migrației, precum și în vederea îndeplinirii cerințelor foii de parcurs. În prezent, legea menționată și alte aspecte ale reformei trebuie puse în aplicare. Reforme similare sunt necesare, de asemenea, în alte domenii cuprinse în secțiunea 2, în special în ceea ce privește gestionarea frontierelor și politica în domeniul vizelor.

3.2. Observații detaliate privind obiectivele de referință stabilite în secțiunea gestionarea migrației

3.2.1. Gestionarea frontierelor

Ø Efectuarea de verificări adecvate la frontiere și supravegherea frontierelor de-a lungul tuturor frontierelor țării, în special de-a lungul frontierelor cu statele membre ale UE, astfel încât să se determine o reducere semnificativă și susținută a numărului de persoane care reușesc să treacă ilegal frontierele Turciei, fie pentru a intra, fie pentru a ieși din Turcia;

Numărul de imigranți ilegali care reușesc să treacă frontierele Turciei în mod ilegal, nedetectați de agențiile de frontieră turce, rămâne relativ ridicat. Cu toate acestea, trebuie să se recunoască faptul că autoritățile turce responsabile cu gestionarea frontierelor depun eforturi considerabile pentru a soluționa această problemă și mobilizează un număr substanțial de resurse umane, financiare și tehnice în cadrul efortului acestora.

Comisia consideră că Turcia îndeplinește doar parțial cerințele acestui obiectiv de referință, dar are perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să depună în continuare eforturi pentru a-și îmbunătăți performanța în domeniu, în special prin reformarea și consolidarea agențiilor de frontieră. Următoarele măsuri ar putea, în opinia Comisiei, să sprijine autoritățile turce să înregistreze progrese substanțiale în vederea îndeplinirii obiectivului de referință:

· Ar trebui efectuată o analiză corespunzătoare a riscurilor pentru întreaga frontieră, în special zonele care sunt cele mai expuse la presiunea migrației ilegale și la riscul utilizării documentelor falsificate. Analiza ar trebui să contribuie la evaluarea resurselor specifice și a metodelor optime necesare pentru fiecare zonă de frontieră.

· Forțele terestre ar trebui să utilizeze proceduri de monitorizare mai flexibile pentru a aborda mai bine traficanții de migranți în toate zonele de frontieră de care sunt responsabile.

· Ar trebui să se consolideze cooperarea operațională între poliție și serviciile vamale. Ar trebui să se utilizeze din ce în ce mai mult instrumentele de investigare și de informare disponibile în cadrul serviciului vamal pentru susținerea poliției. Punctele de trecere a frontierei ar trebui să fie organizate și gestionate astfel încât să se asigure că se alocă timp și personal suficient, precum și spațiu și mijloace corespunzătoare pentru verificarea, de asemenea, a persoanelor.

· Ar trebui să se intensifice activitatea jandarmeriei de patrulare în zonele din imediata vecinătate a frontierei și în zonele de coastă. Aceasta va spori probabilitatea de interceptare a migranților ilegali care au trecut granițele estice ale țării eludând controalele efectuate de forțe terestre, precum și a celor care se pregătesc să părăsească țara în mod ilegal de-a lungul frontierelor cu Grecia și Bulgaria.

· Poliția ar trebui să pună un accent mai mare pe detectarea documentele de călătorie falsificate și a documentelor autentice de călătorie utilizate de impostori, în special la aeroportul Atatürk din Istanbul, dar și la orice alte frontiere ale Turciei. Ar trebui nu numai ca documentele de călătorie detectate să fie confiscate în mod sistematic, iar persoanele care le folosesc să fie urmărite în justiție, ci și ca în fiecare caz să se demareze investigații pentru a identifica și a demonta rețelele infracționale care au furnizat documentul respectiv.

· Verificarea pașapoartelor ar trebui să devină sistematică pentru pasagerii aflați în zonele de tranzit internațional în aeroporturile din Turcia, în special pentru pasagerii care călătoresc în UE.

· Ar trebui să se reanalizeze opțiunea, disponibilă în prezent pentru anumite categorii de persoane, de a trece frontiera turcă utilizând cărți de identitate neconforme cu normele OACI.

Ø Adoptarea și punerea efectivă în aplicare a legislației care reglementează circulația persoanelor la frontierele externe, precum și a legislației privind organizarea autorităților de frontieră și funcțiile acestora, în conformitate cu „Planul național de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei de gestionare integrată a frontierelor Turciei”, aprobat de autoritățile Turciei la 27 martie 2006, și în conformitate cu principiile și cele mai bune practici consacrate în Codul frontierelor Schengen al UE și în Catalogul Schengen al UE;

Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită, întrucât „Planul național de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei de gestionare integrată a frontierelor Turciei” a fost pus în aplicare doar într-o manieră foarte limitată, iar una dintre componentele sale esențiale nu a fost pusă în aplicare deloc. Componenta respectivă a propus crearea unei organizații unice de frontieră, specializată, nemilitară și transferul către aceasta a tuturor responsabilităților și resurselor pentru gestionarea frontierelor. În prezent, acestea sunt distribuite între mai multe agenții diferite (și anume, administrația vamală, poliția, paza de coastă și forțele terestre).

Prin urmare, Comisia recomandă ca autoritățile turce să adopte toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare planul de acțiune, în special legislația necesară în vederea instituirii unei noi organizații în domeniul frontierelor.

De asemenea, pentru perioada până când va putea fi instituită o astfel de organizație unică, non-militară și specializată în domeniul frontierelor, Comisia recomandă ca autoritățile turce să amelioreze modul în care agențiile de frontieră existente funcționează și cooperează între ele, pentru a se asigura o gestionare modernă și integrată a frontierelor. În special, Comisia recomandă ca autoritățile turce:

· să revizuiască modul în care forțele terestre operează în ceea ce privește gestionarea frontierelor, pentru a se asigura că trupele însărcinate cu monitorizarea frontierelor terestre sunt limitate cât mai puțin posibil de norme și obligații contradictorii care decurg din faptul că acestea fac parte din armată și că acestora li se permite din ce în ce mai mult:

v să coopereze pe deplin cu alte agenții de frontieră și de aplicare a legii;

v să dezvolte tehnici mai flexibile de patrulare; și

v să își organizeze activitatea și să își concentreze activitățile pe misiunea prioritară de combatere a contrabandei transfrontaliere;

· să adopte măsuri pentru a se asigura că agențiile de frontieră cooperează mai strâns între ele, precum și cu jandarmeria. Astfel de măsuri pot include, printre altele:

v utilizarea și crearea unor instrumente interoperabile de comunicare;

v schimbul de ofițeri de legătură, în vederea schimbului de informații și de resurse tehnice;

v furnizarea accesului reciproc la bazele de date corespunzătoare, care să le permită să opereze, în circumstanțe excepționale, în zona lor reciprocă de autoritate;

v dezvoltarea de metode de lucru comune sau desfășurarea de operațiuni comune pe baza unor analize ale amenințărilor elaborate în comun;

v schimbul de statistici;

v elaborarea unor programe comune de formare profesională;

v stabilirea unor proceduri care să permită patrulelor din diferite instituții să comunice direct între ele și să ia inițiativa de a acționa împreună ori de câte ori este necesar;

v stabilirea de mecanisme pentru realizarea în timp util a schimbului de informații și de date la nivel operațional, precum și cooperarea și coordonarea operațiunilor, astfel încât să se asigure că migranții ilegali care tranzitează zonele de competență ale mai multor agenții pot fi interceptați mai ușor prin utilizarea eficientă a resurselor disponibile pentru toate agențiile;

v consolidarea rolului de coordonare al Biroului privind gestionarea integrată a frontierelor.

Ø Luarea măsurilor bugetare și a altor măsuri administrative necesare care să asigure mobilizarea, la posturile de trecere a frontierei și de-a lungul tuturor frontierelor țării, în special la frontierele cu statele membre ale UE, de polițiști de frontieră bine pregătiți și calificați (în număr suficient), precum și disponibilitatea tehnologiei informației (TI), a echipamentelor și a unei infrastructuri eficiente, inclusiv printr-o utilizare mai extinsă a echipamentelor de supraveghere, în special mijloace electronice mobile și fixe, supraveghere video, camere cu infraroșu și alte sisteme cu senzori;

Autoritățile turce mobilizează infrastructură, mijloace tehnice și resurse umane importante de-a lungul granițelor țării. Acestea dovedesc o voință clară de a îmbunătăți în mod continuu starea de pregătire a personalului agențiilor de frontieră și de a îmbunătăți calitatea echipamentelor aflate la dispoziția acestora. Activitatea desfășurată de forțele terestre care efectuează supravegherea de-a lungul frontierelor terestre ale Turciei și profesionalismul pazei de coastă sunt deosebit de impresionante. Poliția dispune de o bază de date, POLNET, care constituie un instrument eficient de înregistrare a intrării și a ieșirii călătorilor la nivel transfrontalier, precum și controlul drepturilor lor de a face acest lucru.

Cu toate acestea, există un potențial semnificativ de îmbunătățire, astfel încât Comisia consideră că acest obiectiv de referință este doar parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

În special, Comisia recomandă ca autoritățile turce să ia următoarele măsuri:

· Utilizarea recruților pentru a monitoriza „frontierele verzi” ar trebui restrânsă în mod progresiv numai la activități auxiliare. Acest lucru poate necesita, de asemenea, utilizarea sporită a instrumentelor de monitorizare tehnică (în special, utilizarea radarului montat pe vehicule, a vehiculelor aeriene fără pilot și a camerelor termice, precum și a datelor de supraveghere și monitorizare centralizată).

· Formarea personalului care operează de-a lungul „frontierelor verzi” ar trebui să difere de planul de învățământ obișnuit al armatei, axându-se pe aspecte legate de gestionarea frontierelor.

· Rotația personalului profesional al forțelor terestre ar trebui să se limiteze la brigăzile de frontieră pentru a permite dezvoltarea specializării, a culturii și a metodologiei privind activitatea vamală. În cazul în care acest lucru nu este posibil, trebuie să se ofere stimulente celor care doresc să se specializeze în domeniu. Același lucru este valabil, de asemenea, pentru forțele de poliție, cu scopul de a dezvolta adevărați specialiști în materie de detectare a documentelor de călătorie falsificate și a impostorilor.

· Treptat, ar trebui să se dezvolte un sistem integrat de radare de coastă pentru a monitoriza frontierele maritime, permițând obținerea unei imagini a situației reale. Acesta ar trebui completat de o utilizare sporită a supravegherii aeriene, astfel încât să se garanteze o reacție rapidă la plecările ilegale ale imigranților din apele teritoriale ale Turciei.

Ø Consolidarea cooperării și a schimbului de informații între personalul și organismele responsabile cu gestionarea frontierelor, serviciile vamale și alte agenții de aplicare a legii, în vederea creșterii capacității de colectare a informațiilor, de utilizare eficientă a resurselor umane și tehnice și de acțiune coordonată;

Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită, în special din cauza faptului că măsurile luate în prezent de către autoritățile turce garantează numai o coordonare slab structurată între agențiile de frontieră, bazată pe reuniuni periodice la nivel de conducere, fără mecanisme instituționale adecvate pentru a asigura faptul că diferitele organisme lucrează efectiv împreună într-un mod integrat.

Pentru a îndeplini cerințele acestui obiectiv de referință, autoritățile turce sunt invitate să pună în aplicare măsurile deja recomandate pentru cerințele anterioare, asigurându-se că agențiile de aplicare a legii și forțele terestre cooperează mai strâns și permițând instituirea unei gestionări integrate a frontierelor.

Ø Stabilirea de programe de formare profesională și adoptarea de coduri etice anticorupție adresate polițiștilor de frontieră, agenților vamali și altor funcționari implicați în gestionarea frontierelor;

Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, cu perspective bune pentru continuarea progreselor. Autoritățile turce au reglementări de instituire a unor coduri etice care trebuie respectate de fiecare membru al administrației publice și al agențiilor de aplicare a legii.

Cu toate acestea, Comisia recomandă ca Turcia:

· să elaboreze versiuni ale codului etic general care să abordeze în mod mai specific situația cu care se confruntă funcționarii însărcinați cu gestionarea frontierelor;

· să dezvolte module corespunzătoare de formare profesională menite să contribuie la creșterea gradului de conștientizare cu privire la aceste aspecte; și

· să instituie mecanisme de monitorizare.

Ø Punerea în aplicare în mod eficient a Memorandumului de înțelegere semnat cu FRONTEX, inclusiv prin dezvoltarea unor inițiative comune de cooperare și schimbul de date și de analize de riscuri;

Comisia consideră că, în prezent, această cerință este îndeplinită.

Cu toate acestea, autoritățile turce sunt încurajate să continue și să intensifice punerea în aplicare a agendei de cooperare trienală convenită cu Frontex în cadrul Memorandumului de înțelegere.

Ø Garantarea faptului că gestionarea frontierelor se efectuează în conformitate cu dreptul internațional privind refugiații, cu respectarea deplină a principiului nereturnării și acordarea de acces efectiv la procedurile de azil persoanelor care au nevoie de protecție internațională.

În ultimii ani, autoritățile turce au acordat protecție internațională pentru peste un milion de solicitanți de azil din Siria și din multe alte țări. Nu au fost raportate cazuri de returnare forțată. Prin urmare, Comisia consideră că, în prezent, această cerință este îndeplinită.

Ø Asigurarea unei cooperări adecvate cu statele membre ale UE învecinate avându-se în vedere, în special, consolidarea gestionării frontierelor cu statele membre ale UE.

Progresele realizate recent în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră la frontierele terestre dintre autoritățile turce și autoritățile elene și bulgare pentru prevenirea migrației ilegale permit Comisiei să considere că această cerință este parțial îndeplinită.

În vederea îndeplinirii obiectivului de referință, Comisia recomandă ca autoritățile turce să ia următoarele măsuri:

· aprofundarea și consolidarea cooperării cu autoritățile elene și bulgare de-a lungul frontierelor terestre, inclusiv prin reuniuni regulate care să includă forțele terestre turce, pentru instituirea unor canale de comunicații securizate și punerea în practică a unui mecanism stabil și structurat de coordonare și schimb de informații, în special prin sprijinirea înființării unui centru de contact tripartit înființat la punctul de trecere a frontierei „Capitan Andreevo”.

· dezvoltarea cooperării operaționale cu autoritățile elene în regiunea Mării Egee, pentru a se asigura că nivelul de cooperare pe mare include prevenirea migrației ilegale prin schimbul de informații și folosește nu doar comunicările oficiale care au loc între sediile cele două servicii de pază de coastă implicate, ci și schimburile operaționale între ofițeri care operează la nivel local. Cu privire la acest ultim aspect, ar fi deosebit de util să se instituie un sistem de partajare a informațiilor și de alerte timpurii reciproce între toate autoritățile locale implicate în prevenirea și combaterea migrației ilegale.

· astfel cum s-a recomandat în secțiunea 1, asigurarea faptului că poliția turcă cooperează, face schimb de informații și oferă asistență reciprocă pentru ofițerii de poliție din statele membre ale UE în ceea ce privește detectarea documentelor false și frauduloase care ar putea fi utilizate de către pasagerii care pleacă din Turcia sau tranzitează Turcia către aeroporturi din UE.

3.2.2. Politica în domeniul vizelor

Ø Consolidarea formării profesionale pe tema securității documentelor destinată personalului consular și de frontieră din Turcia și dezvoltarea și utilizarea Sistemului de informații privind vizele al Turciei;

Având în vedere atenția acordată deja de către autoritățile turce programelor pentru formarea personalului consular și de frontieră în materie de detectare a documentelor de identitate falsificate, precum și faptul că există mai multe baze de date care includ vizele eliberate deja și toate pot fi consultate de către poliție, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit și cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Cu toate acestea, Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să dezvolte o mai bună formare profesională pentru personalul consular și de frontieră, în special pentru a îmbunătăți capacitatea acestora de a recunoaște pașapoarte și vize din spațiul Schengen și țările OCDE, precum și noile vize cu nivel ridicat de securitate ale Turciei care urmează să fie introduse; și să depună în continuare eforturi în direcția integrării depline a actualei baze de date privind vizele, pentru a se asigura că orice agenție de aplicare a legii din Turcia care se ocupă de gestionarea frontierelor și combaterea migrației ilegale poate să verifice rapid autenticitatea unei vize pentru Turcia pe documentul de călătorie al unui străin care dorește să intre sau care a intrat pe teritoriul Turciei.

Ø Eliminarea eliberării vizelor la frontiere ca procedură obișnuită pentru resortisanții anumitor țări din afara UE, în special pentru țările care reprezintă un risc de migrație și de securitate ridicat pentru UE;

Autoritățile turce continuă să elibereze vize la frontieră pentru cetățenii din 89 de țări, dintre care multe sunt surse potențiale de migrație ilegală către UE. Cu toate acestea, noua Lege privind străinii și protecția internațională, care a intrat în vigoare în aprilie 2014, a eliminat posibilitatea legală a Turciei de a elibera vize la frontiere ca procedură obișnuită și, potrivit declarațiilor autorităților turce, sistemul de vize la frontieră este probabil să fie întrerupt în curând (probabil până la sfârșitul anului 2014). Luând în considerare această situație, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor. Comisia recomandă ca autoritățile turce să pună în aplicare schimbarea cât mai curând posibil.

Ø Introducerea în uz a noilor autocolante de viză pentru Turcia având caracteristici de securitate superioare și încetarea utilizării vizelor de tip ștampilă;

Deși autoritățile turce continuă să folosească vizele de tip ștampilă, care sunt ușor de falsificat, în prezent acestea au finalizat pregătirile tehnice pentru noile autocolante de viză cu nivel ridicat de securitate și au anunțat introducerea lor iminentă. Prin urmare, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să înceteze utilizarea vizelor de tip ștampilă, să înceapă să utilizeze în schimb noile autocolante de viză mai sigure și, la momentul cuvenit, să extindă utilizarea acestora din urmă și să înlocuiască orice alt tip de viză aflată în uz.

Ø Introducerea vizelor de tranzit aeroportuar;

Comisia consideră că această cerință este aproape îndeplinită, întrucât noua Lege privind străinii și protecția internațională oferă autorităților turce capacitatea juridică de a solicita străinilor care doresc să tranziteze Turcia cu avionul, în timpul unei călătorii spre o altă destinație și care, prin urmare, intenționează să intre în zona unui aeroport internațional din Turcia, să obțină o viză de tranzit de la un consulat turc, înainte de începerea călătoriei.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să pună în aplicare dispozițiile corespunzătoare ale noii legi.

Ø Modificarea normelor pe baza cărora Turcia permite intrarea pe teritoriul său a resortisanților din principalele țări care reprezintă surse importante de migrație ilegală pentru UE, pentru a face accesul mai dificil pentru persoanele care doresc să intre pe teritoriul Turciei cu scopul de a încerca ulterior să treacă ilegal frontierele externe ale UE;

Astfel cum s-a menționat anterior, în prezent resortisanți din 89 de țări, dintre care multe sunt considerate o sursă potențială de migrație ilegală, pot să intre pe teritoriul Turciei pur și simplu prin obținerea unei vize la frontiera turcă. Cu toate acestea, autoritățile turce și-au anunțat intenția de a înceta sistemul de vize la frontieră.

Atunci când se va realiza acest lucru, cetățenii din țările respective vor putea în continuare, în principiu, să obțină o viză cu ușurință, prezentând o cerere prin sistemul de vize electronice. Sistemul respectiv a fost înființat ca un proiect-pilot în 2013 și a intrat în utilizare normală în aprilie 2014, dar împărtășește punctele slabe ale sistemului de vize la frontieră.

Cu toate acestea, pe baza normelor actuale ale sistemului de vize electronice, posibilitatea de a obține o viză electronică nu va fi deschisă tuturor. În schimb, cetățenii din țările (cu câteva excepții) care sunt considerate surse potențiale de migrație ilegală vor putea să solicite o viză electronică pentru Turcia doar în cazul în care, la data depunerii cererii pentru viză, aceștia dețin deja vize sau permise de ședere valabile eliberate de către țările membre OCDE și țările din spațiul Schengen.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că, pentru moment, obiectivul de referință este doar parțial îndeplinit, dar există perspective bune pentru continuarea progreselor.

În vederea realizării de progrese în vederea îndeplinirii obiectivului de referință, Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să elimine imediat posibilitatea de a obține vize la frontieră pentru resortisanții țărilor care sunt surse potențiale ale migrației ilegale; să aplice în continuare norme stricte și să adopte o abordare selectivă privind eliberarea vizelor prin sistemul de vize electronice; să monitorizeze îndeaproape modul în care persoanele care au dreptul de a intra în Turcia prin sistemul de vize electronice sau fără a avea nevoie de o viză fac uz de aceste măsuri; și să pună în aplicare măsuri adecvate pentru a răspunde în timp util la potențialele abuzuri, dacă acestea se dovedesc a fi răspândite printre anumite naționalități sau categorii de persoane.

Cu privire la ultimul punct și pentru a oferi Comisiei posibilitatea de a evalua progresele înregistrate de Turcia în îndeplinirea acestui obiectiv de referință, autoritățile turce vor trebui să transmită periodic informații privind:

numărul de vize eliberate de acestea resortisanților anumitor țări, cu indicarea tipului de vize eliberate (vize eliberate la frontieră, vize electronice sau vize eliberate la ambasadă); numărul de migranți ilegali de anumite naționalități interceptați în Turcia, cu indicarea tipurilor de vize pe care le dețin aceștia, dacă este cazul; și numărul și tipul de vize și de permise de ședere false și frauduloase din țările membre OCDE și țările din spațiul Schengen identificate de către autoritățile turce în rândul titularilor de vize electronice turce.

În cazul în care se constată o creștere substanțială a numărului de migranți ilegali cu o anumită naționalitate reținuți în Turcia sau de-a lungul frontierei UE-Turcia, Comisia va avea nevoie de informații din partea autorităților turce privind tipul de măsuri pe care Turcia le-a luat sau intenționează să le ia pentru a aborda problema.

Ø Continuarea alinierii politicii Turciei privind vizele, a legislației și a capacităților administrative la acquis-ul UE, în special în relația cu principalele țări care reprezintă surse importante de migrație ilegală pentru UE;

Astfel cum s-a explicat mai sus, autoritățile turce și-au anunțat intenția de a înceta eliberarea de vize la frontiere și de a înlocui vizele de tip ștampilă cu autocolantele de viză cu nivel ridicat de securitate, în conformitate cu normele și caracteristicile utilizate în sistemul Schengen. Odată ce sistemul de vize la frontieră este încetat, lista negativă a Turciei privind vizele va reprezenta un pas semnificativ în direcția alinierii (deși nu este încă pe deplin aliniată) cu lista negativă privind vizele utilizată de țările din spațiul Schengen.

Cu toate acestea, niciuna dintre reformele respective nu a fost încă promulgată.

Pe baza informațiilor disponibile, se pare că verificările efectuate de către autoritățile consulare turce în ceea ce privește solicitanții de viză sunt limitate, în comparație cu cele aplicate în statele membre ale UE. În mod normal, o viză se acordă după ce autoritățile verifică îndeplinirea de către solicitant a anumitor cerințe (de exemplu, că intrarea sa pe teritoriul Turciei nu este interzisă din motive juridice sau din motive de securitate și că acesta poate să demonstreze că dispune de suficiente fonduri pentru a-și acoperi costurile financiare ale șederii sale în Turcia și întoarcerea sa acasă). Nu se colectează o documentație suplimentară, nici nu se efectuează o analiză mai substanțială care ar putea, de exemplu, să indice dacă solicitantul vizei intenționează să intre Turcia cu intenția de a rămâne ulterior în Turcia ca migrant ilegal sau să utilizeze Turcia ca o rampă de lansare pentru a trece în mod ilegal frontiera UE.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este doar parțial îndeplinit.

În vederea realizării de progrese pentru îndeplinirea obiectivului de referință, Comisia recomandă ca autoritățile turce să adopte toate reformele pe care le-au anunțat și să își revizuiască sistemul de emitere a vizelor și formarea profesională a personalului consular care eliberează vize, inspirându-se din sistemul de vize Schengen. Pentru a evalua progresele înregistrate de Turcia în îndeplinirea acestei recomandări, Comisia va avea nevoie de:

copii ale instrucțiunilor adresate personalului consular și de frontieră din Turcia privind criteriile și procedurile care trebuie respectate în cazul acceptării sau al refuzării cererilor de viză, inclusiv lista documentelor care trebuie prezentate de către solicitanții de vize; și statistici detaliate privind cererile de viză care au fost acceptate și refuzate, precum și motivele unui astfel de refuz.

De asemenea, autoritățile turce sunt încurajate să își continue activitatea pentru alinierea listei negative a Turciei privind vizele cu lista negativă utilizată de țările din spațiul Schengen și, în orice caz, pentru a evita orice altă diferențiere.

Ø Permiterea accesului nediscriminatoriu fără viză pe teritoriul Turciei pentru cetățenii din toate statele membre ale UE.

Comisia consideră că acest obiectiv de referință nu este îndeplinit, întrucât în prezent doar cetățenii din 19 dintre cele 28 de state membre ale UE au dreptul să călătorească fără viză pe teritoriul Turciei.

Rămân în continuare preocupările privind discriminarea de facto a solicitanților din Republica Cipru. Aceștia sunt obligați să obțină viză pentru a călători pe teritoriul Turciei și o pot obține printr-o cerere de viză prezentată în sistemul turc de viză electronică, dar site-ul de internet pentru cererile de viză prezentate în sistemul de viză electronică se referă la Republica Cipru ca „Administrația cipriotă greacă a Ciprului de Sud”.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să înceteze acest tratament discriminatoriu în vederea îndeplinirii obiectivului de referință.

3.2.3 Responsabilitatea transportatorilor

Ø Adoptarea și punerea efectivă în aplicare a legislației privind responsabilitatea transportatorilor de stabilire a sancțiunilor.

Transportatorii care își desfășoară activitatea în Turcia au deja obligația de a returna pasagerii la punctul lor de plecare în cazul în care li s-a refuzat admiterea pe teritoriul Turciei de către autoritățile turce, iar această cerință a fost confirmată în noua Lege privind străinii și protecția internațională. Ținând seama de aceasta, Comisia consideră că obiectivul de referință este parțial îndeplinit, cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a construi un sistem mai strict, pentru a preveni sosirile ilegale pe teritoriul Turciei și pentru a realiza progrese în vederea îndeplinirii obiectivului de referință, Comisia recomandă ca autoritățile turce să creeze un sistem de sancțiuni pentru transportatorii aflați în situație de neglijență, luând în considerare cele mai bune practici UE și internaționale.

3.2.4. Protecția internațională

Ø Adoptarea și punerea efectivă în aplicare a legislației și a dispozițiilor de punere în aplicare, în conformitate cu acquis-ul UE și cu standardele stabilite de Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și protocolul său din 1967, excluzând astfel orice limitare geografică, astfel încât să asigure respectarea principiului nereturnării, luând în considerare, de asemenea, Convenția europeană a drepturilor omului, posibilitatea de a depune o cerere de azil și de a obține statutul de protecție al refugiatului sau o formă subsidiară de protecție pentru orice persoană care necesită protecție internațională, și permițând Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) să își îndeplinească efectiv mandatul pe teritoriul Turciei, fără restricții;

Comisia consideră că, prin adoptarea și intrarea în vigoare, în aprilie 2014, a noii Legi privind străinii și protecția internațională, Turcia a realizat un pas important către îndeplinirea acestui obiectiv de referință, întrucât legea respectivă prevede instituirea unei proceduri de azil naționale și statute de protecție care sunt conforme, în linii mari, cu standardele internaționale și ale UE.

De asemenea, legea reduce la un nivel marginal impactul „limitării geografice” pe care Turcia o aplică Convenției de la Geneva din 1951 și pe care autoritățile turce au decis, pentru moment, să o aplice în continuare. Limitarea geografică restrânge domeniul de aplicare a convenției în Turcia la „persoanele care au devenit refugiați ca urmare a unor evenimente survenite în Europa”. Cu toate acestea, noua lege oferă, de asemenea, oricăror persoane care nu sunt acoperite în temeiul „limitării geografice” (denumite „refugiați condiționați” în legislație) acces la un statut turc de protecție internațională. Statutul oferit „refugiaților condiționați” este oarecum mai puțin avantajos decât statutul oferit celor care fac obiectul „limitării geografice”, dar diferențele nu sunt enorme. În cazul în care legea lasă o marjă de apreciere cu privire la punerea sa în aplicare, diferențele au potențialul de a deveni aproape simbolice.

Cu toate acestea, Comisia remarcă faptul că, întrucât normele în cauză sunt noi, nu există o evidență a punerii lor în aplicare. Unele aspecte cheie ale situației cu care se confruntă solicitanții de azil și beneficiarii de protecție internațională în Turcia nu sunt reglementate în legislație, ci vor depinde de dispoziții din legislația secundară care nu au fost încă adoptate.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a permite Comisiei să fie în măsură să își actualizeze evaluarea, autoritățile turce trebuie să se asigure că:

este adoptată toată legislația secundară necesară pentru punerea în aplicare a legislației pe deplin și în mod eficace; și dispozițiile legii sunt puse în aplicare efectiv și coerent în întreaga țară.

În ceea ce privește primul punct, va fi deosebit de important să se asigure că:

dispozițiile legii, în special posibilitatea de a avea acces la o procedură de determinare a statutului de protecție internațională și de a obține un statut de protecție internațională, sunt aplicate efectiv, de asemenea, pentru solicitanții și refugiații (recunoscuți de ICNUR) care erau deja prezenți pe teritoriul Turciei la momentul în care legea a intrat în vigoare; persoanele declarate beneficiari de „protecție temporară” în conformitate cu legea vor beneficia, prin intermediul legislației secundare care va fi adoptată, de drepturi comparabile cu cele oferite de Directiva UE privind protecția temporară și de posibilitatea de a avea acces la procedurile de determinare a statutului de protecție internațională individuală, dacă este necesar; și  „refugiaților condiționați” li se acordă un statut care nu diferă, în practică, de cel acordat refugiaților care fac obiectul „limitării geografice”, ambelor categorii de persoane oferindu-li-se permise de muncă, asistență socială și oportunități de a se integra, în conformitate cu abordarea din Directiva privind standardele minime a UE.

Ø Instituirea unui organism specializat responsabil cu procedurile de determinare a statutului de refugiat, cu posibilitatea unei căi de atac eficiente în fapt și în drept în fața unei instanțe sau a unui tribunal, precum și cu asigurarea de protecție și asistență solicitanților de azil și refugiaților și prin furnizarea de capacitate de muncă și formare profesională corespunzătoare pentru organismul respectiv și personalul acestuia;

Două măsuri importante în vederea îndeplinirii acestei cerințe au fost crearea Direcției generale pentru gestionarea migrației și intrarea în vigoare a Legii privind străinii și protecția internațională, care include, printre altele, dispoziții de revizuire a cererilor de protecție internațională respinse și a deciziilor aferente, cum ar fi ordinele de reținere, atât la nivel administrativ, cât și la nivel judiciar.

Direcția generală este deocamdată în curs de constituire, în special la nivelul provinciilor, și responsabilitatea sa de punere în aplicare a legii este încă delegată în mare măsură altor organisme publice care acționează sub autoritatea sa. Încă nu au fost adoptate dispozițiile instituționale necesare pentru punerea în aplicare a tuturor noilor acte legislative, în special în ceea ce privește delegarea de competențe dinspre centru către autoritățile regionale și cele de provincie.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a permite Comisiei să își actualizeze evaluarea, autoritățile turce ar trebui să se asigure că:

dispozițiile legii în ceea ce privește introducerea căilor de atac la nivel administrativ și judiciar împotriva respingerii unei cereri de protecție internațională, precum și deciziile aferente, cum ar fi ordinele de reținere, sunt puse în aplicare în mod eficient și coerent în întreaga țară, inclusiv în ceea ce privește independența și imparțialitatea controlului juridic;

· Direcția generală pentru gestionarea migrației finalizează pregătirea mecanismelor intrainstituționale și dispune de personal suficient, în special la nivelul provinciilor, precum și că aceasta își asumă răspunderea pentru derularea procedurilor de azil în practică;

· există o separare clară a responsabilităților pentru garantarea drepturilor solicitanților și ale beneficiarilor de protecție internațională, după caz.

De asemenea, Comisia recomandă ca autoritățile turce să instituie un sistem integrat și fiabil pentru identificarea solicitanților și a beneficiarilor de protecție internațională. Sistemul ar trebui să furnizeze informații statistice exhaustive și armonizate.

Ø Asigurarea de infrastructuri adecvate și de resurse umane și fonduri suficiente care să asigure o primire decentă și protecția drepturilor și a demnității solicitanților de azil și a refugiaților;

În mod normal, solicitanții și beneficiarii de protecție internațională din Turcia nu beneficiază de cazare asigurată de autorități. Cu toate acestea, autoritățile turce oferă cazare de înaltă calitate în taberele de refugiați unui număr de 220 000 de refugiați sirieni. Comisia consideră că Turcia îndeplinește cerințele acestui obiectiv de referință parțial și cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

În circumstanțele actuale, nu ar fi realist să se aștepte ca autoritățile turce să asigure locuri de cazare pentru solicitanții de azil și beneficiarii de protecție internațională prezenți în Turcia. Cu toate acestea, Comisia recomandă ca autoritățile turce:

· să creeze unui număr suficient de centre de primire, de asemenea, pentru solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, alții decât refugiații sirieni, care nu au nicio altă formă de cazare, asigurând cazare cel puțin pentru persoanele aflate în cele mai vulnerabile grupuri, inspirându-se din standardele prevăzute în Directiva privind condițiile de primire și Directiva privind standardele minime;

· să elaboreze politici și să pună în aplicare instrumente instituționale pentru prevenirea discriminării împotriva persoanelor care beneficiază de protecție internațională și să asigure egalitatea de acces la cazare pentru toți beneficiarii de protecție internațională, inspirându-se din standardele stabilite în Directiva privind standardele minime.

Ø Persoanelor cărora li s-a acordat statutul de refugiat ar trebui să li se acorde posibilitatea de a se autoîntreține, de a apela la servicii publice, de a beneficia de drepturi sociale și de condiții favorabile integrării în Turcia.

Turcia a realizat un pas important către îndeplinirea acestei cerințe prin intrarea în vigoare a Legii privind străinii și protecția internațională, care include dispoziții privind drepturile beneficiarilor de protecție internațională de acces la educație publică, la asistență medicală și la piața forței de muncă, precum și prin măsurile pe care le-a luat pentru a oferi finanțare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind educația și asistența medicală în practică.

Cu toate acestea, din diverse motive, accesul efectiv la astfel de drepturi nu este garantat în același mod peste tot și pentru toți în Turcia. Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

· să se asigure că toți beneficiarii de protecție internațională, inclusiv persoanele care beneficiază de protecție temporară și „refugiații condiționați”, astfel cum sunt definiți de noua lege, pot să își exercite efectiv și în mod sistematic drepturile la cărți de identitate și de acces la piața forței de muncă, astfel încât să sprijine autonomizarea și integrarea;

să elaboreze și să pună în aplicare politici care permit accesul la drepturi pentru beneficiarii de protecție internațională, care riscă să fie marginalizați din punct de vedere social, în special pentru persoanele care trăiesc în locuințe care nu sunt de stat; să monitorizeze și să verifice, inclusiv prin colectarea de informații statistice, capacitatea reală a beneficiarilor de protecție internațională de acces la serviciile publice și de a beneficia de opțiunile de asistență socială prevăzute în lege.

3.2.5. Migrația ilegală

Ø Adoptarea și punerea în aplicare a legislației care prevede gestionarea eficientă a migrației și care include norme aliniate cu standardele UE și ale Consiliului Europei privind intrarea, ieșirea, șederea pe termen scurt și pe termen lung ale străinilor și ale membrilor familiilor acestora, precum și privind primirea, returnarea și drepturile străinilor care au fost identificați ca intrând sau locuind ilegal în Turcia;

Având în vedere recenta adoptare și intrarea în vigoare a Legii privind străinii și protecția internațională, Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a permite Comisiei să actualizeze evaluarea, autoritățile turce vor trebui să se asigure că dispozițiile noii legi sunt puse în aplicare în mod efectiv și exhaustiv pe întreg teritoriul țării și că se adoptă toată legislația secundară relevantă.

Ø Instituirea și demararea aplicării unui mecanism de monitorizare a fluxurilor migratorii, cu date privind atât migrația legală cât și cea ilegală; instituirea unor organisme responsabile de colectarea și analiza datelor privind stocurile și fluxurile de migrație; și dezvoltarea unui tablou situațional privind fluxurile de migrație ilegală la nivel național, regional și local, precum și în cadrul diferitelor țări de origine a migrației ilegale, care include punerea în aplicare a analizei de risc și informații;

Având în vedere noul rol al Direcției generale pentru gestionarea migrației în colectarea și analizarea statisticilor privind migrația și cooperarea autorităților turce cu Frontex, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să asigure Direcției generale pentru gestionarea migrației resursele necesare pentru a începe în practică realizarea sarcinii sale de colectare și de analiză a datelor statistice referitoare la toate aspectele relevante ale migrației.

De asemenea, Comisia recomandă ca Turcia să își continue cooperarea cu Frontex și să înceapă dezvoltarea unei analize a riscului prezentat de diferite țări ca surse de migrație ilegală către Turcia.

Ø Abordarea factorilor de atracție care facilitează fluxurile de migrație ilegală în țară și luarea unor măsuri de îmbunătățire a capacității de investigare a cazurilor de migrație ilegală organizată sau facilitată;

Această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să pună în aplicare reformele adoptate recent privind sistemul de vize și de azil, să elimine pașaportul turc fără date biometrice de identificare și să consolideze capacitatea Ministerului Muncii de a inspecta și de a împiedica migranții ilegali să intre pe piața forței de muncă.

Pentru a putea evalua progresele înregistrate în îndeplinirea acestei cerințe, Comisia va trebui să se asigure că agențiile de aplicare a legii din Turcia au o capacitate sporită de a identifica și a aresta migranții ilegali și persoanele care facilitează migrația ilegală și, de asemenea, de a efectua investigații mai complexe care să permită detectarea și neutralizarea rețelelor infracționale care fac trafic cu migranți.

Ø Depunerea de eforturi efective pentru a încheia și a pune în aplicare acorduri de readmisie cu țările care reprezintă surse de fluxuri importante de migrație ilegală care se îndreaptă către Turcia sau către statele membre ale UE;

Autoritățile turce au încheiat o serie acorduri de readmisie, dar foarte puține dintre acestea s-au realizat cu țările care reprezintă surse importante de migrație ilegală. În unele cazuri, autoritățile au negociat sau au propus negocierea de acorduri de readmisie cu astfel de țări, dar, din păcate, acestea nu au obținut rezultate, în special având în vedere că unele dintre acordurile care au fost semnate de către Turcia nu au fost ratificate ulterior. Turcia are acorduri de cooperare transfrontalieră cu unii dintre vecinii săi care includ dispoziții privind readmisia migranților ilegali, dar dispozițiile respective sunt rareori puse în aplicare. Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că Turcia a îndeplinit doar parțial acest obiectiv.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să depună toate eforturile pentru a se asigura că:

acordurile de readmisie semnate până în prezent intră în vigoare; dispozițiile privind readmisia din acordurile de cooperare transfrontalieră existente cu unele țări vecine sunt puse în aplicare în mod eficient; se înregistrează progrese privind negocierea și încheierea de acorduri de readmisie cu cel puțin unele dintre țările care reprezintă surse importante de migrație ilegală către Turcia.

Ø Asigurarea de resurse financiare și umane suficiente pentru o gestionare eficientă a migrației, care să includă, de asemenea, programe corespunzătoare de formare profesională;

Comisia consideră că acest obiectiv de referință este aproape îndeplinit.

Pentru a înregistra progrese suplimentare, autoritățile turce vor trebui:

să finalizeze procesului de creare și instituire a Direcției generale pentru gestionarea migrației; să aloce în continuare suficiente resurse Direcției generale pentru a-i permite acesteia să își îndeplinească responsabilitățile.

Ø Asigurarea expulzării efective a resortisanților țărilor terțe care locuiesc ilegal pe teritoriul său;

Comisia consideră că acest obiectiv de referință este aproape îndeplinit.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să își consolideze capacitatea de a stabili cetățenia migranților ilegali pe care i-au interceptat, limitând riscul ca unii dintre aceștia să evite expulzarea prin furnizarea unor informații false cu privire la originile lor.

Ø Stabilirea condițiilor care permit returnarea voluntară a resortisanților țărilor terțe expulzați din țară și care doresc să utilizeze această modalitate;

Ținând seama de dispozițiile Legii privind străinii și protecția internațională și de programele pilot limitate de returnare voluntară asistată desfășurate deja în Turcia, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a-și actualiza evaluarea, Comisia va trebui să primească:

informații care să îi permită să verifice modul în care noile dispoziții introduse în legislația turcă pentru a permite returnarea voluntară a migranților ilegali sunt puse efectiv în aplicare; date statistice privind numărul de returnări voluntare autorizate și puse efectiv în aplicare de autoritățile turce.

Ø Asigurarea unei infrastructuri adecvate (inclusiv centre de detenție) și consolidarea organismelor responsabile de expulzarea eficientă a resortisanților din țări terțe, aflați în situație de ședere și/sau tranzit ilegal pe teritoriul Turciei, oferind în același timp toată asistența juridică necesară, precum și asistență socială și psihologică și condiții de detenție și proceduri de îndepărtare decente și echitabile persoanelor returnate.

Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a realiza în continuare progrese în vederea îndeplinirii acestui obiectiv de referință, Comisia recomandă ca autoritățile turce să își continue activitatea de construire și de echipare a centrelor pentru găzduirea migranților ilegali într-un mod decent în timp ce aceștia fac obiectul procedurilor de readmisie și îndepărtare.

De asemenea, Comisia recomandă îmbunătățirea accesului practic al persoanelor în cauză la asistență juridică, la asistență socială și psihologică și la condiții decente și echitabile de detenție, în special prin colaborarea cu organizații specializate, alocarea de fonduri corespunzătoare activităților și mobilizarea de personal bine pregătit și motivat.

4. SECȚIUNEA 3: ORDINEA PUBLICĂ ȘI SECURITATEA

4.1. Evaluare generală

Situația din Turcia în acest domeniu este variată și uneori contradictorie.

Agențiile de aplicare a legii sunt capabile și active. De regulă, acestea au personal cu înaltă calificare profesională și specialiști angajați, care depun eforturi uriașe în lupta împotriva criminalității, cu numeroase realizări semnificative. Cu toate acestea, rezultatele înregistrate în detectarea și neutralizarea organizațiilor infracționale care își desfășoară activitatea pe teritoriul țării sau sunt implicate în rețele transnaționale sunt sub așteptări.

Țara dispune de instrumente importante și bine stabilite pentru cooperarea polițienească și judiciară cu partenerii internaționali, inclusiv statele membre ale UE și agențiile UE. Cu toate acestea, rezultatele cooperării se situează sub nivelul necesar atât pentru UE, cât și pentru Turcia. Dificultățile sunt generate de factori diverși, printre care diferențe între legislația UE și legislația Turciei, diferitele acorduri la care părțile au aderat, precum și diferențe în ceea ce privește abordarea adoptată cu privire la anumite aspecte.

În multe cazuri, funcționarii turci au elaborat proiecte de legi și acorduri – a căror punere în aplicare ar consolida cooperarea sau ar valorifica mai bine potențialul agențiilor de aplicare a legii din Turcia – înaintate spre aprobare sau semnare de către guvern, dar acestea au rămas în așteptare ani de zile, din motive necunoscute de Comisie.

Multe măsuri importante par a fi accesibile și ușor de realizat, cu condiția ca acestea să fie susținute de voința politică de reformă.

4.2. Observații detaliate privind obiectivele de referință stabilite în secțiunea ordine publică și securitate

4.2.1. Prevenirea și combaterea criminalității organizate, a terorismului și a corupției

Ø Continuarea și finalizarea punerii în aplicare a strategiei și a planului de acțiune național de combatere a criminalității organizate (în special, aspectele transfrontaliere) și asigurarea resurselor financiare și umane corespunzătoare pentru punerea în aplicare a acestuia;

Turcia oferă un număr considerabil de resurse financiare, tehnice și umane pentru combaterea criminalității organizate. Astfel cum s-a confirmat, printre altele, în raportul din 2013 privind combaterea contrabandei și a criminalității organizate, publicat de poliția turcă, agențiile sale de aplicare a legii înregistrează rezultate semnificative în domeniu.

Cu toate acestea, lipsesc în continuare informațiile solicitate de Comisie cu privire la măsurile specifice luate de autoritățile turce pentru punerea în aplicare a planului de acțiune pentru combaterea crimei organizate sau cu privire la modul în care astfel de măsuri și strategia globală privind criminalitatea organizată pot contribui în mod eficient la abordarea amenințărilor reprezentate de organizațiile criminale care își desfășoară activitatea în Turcia. De asemenea, nu pare a fi disponibilă o analiză a modului în care organizațiile criminale sunt structurate și își desfășoară activitatea în Turcia. În consecință, Comisia consideră că cerințele acestui obiectiv de referință sunt doar parțial îndeplinite.

Pentru a permite Comisiei să fie în măsură să își actualizeze evaluarea, autoritățile turce vor trebui să furnizeze:

· informații cu privire la măsurile specifice luate efectiv pentru punerea în aplicare a planului de acțiune;

· informații care permit Comisiei să înțeleagă natura și dimensiunea organizațiilor infracționale din Turcia, cu axare pe cele care își desfășoară activitatea la nivel național sau transnațional, cu indicații privind domenii de activitate geografice și economice tipice; și o explicație a abordării pe care autoritățile turce o dezvoltă pentru neutralizarea respectivelor organizații criminale și combaterea activităților lor.

Ø Semnarea și ratificarea Convenției Consiliului Europei privind acțiunea împotriva traficului de persoane, precum și adoptarea și punerea efectivă în aplicare a legislației, inclusiv dispozițiile aliniate la standardele stabilite de convenția respectivă, precum și de acquis-ul UE referitoare la prevenirea traficului de ființe umane, urmărirea penală a traficanților și acordarea de protecție și asistență victimelor;

Codul penal al Turciei și Legea privind străinii și protecția internațională includ dispoziții care permit urmărirea penală a traficanților de ființe umane și acordarea de asistență victimelor traficului de ființe umane. Cu toate acestea, încă nu s-a creat un cadru juridic exhaustiv privind traficul de ființe umane, iar Convenția Consiliului Europei a fost semnată, dar nu a fost ratificată.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să ratifice Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane; și să adopte o lege pentru a aborda în mod exhaustiv traficul de ființe umane, în conformitate cu standardele stabilite de convenție și de acquis-ul UE.

Ø Asigurarea unei infrastructuri adecvate și de resurse umane și fonduri suficiente care să asigure primirea decentă și protecția drepturilor și a demnității victimelor traficului de persoane și să sprijine reintegrarea lor socială și profesională;

Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, datorită acțiunilor realizate deja în Turcia pentru a oferi sprijin victimelor traficului de persoane.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să sporească sprijinul acordat, pentru a face față de numărului de victime care sunt salvate, în special prin deschiderea și gestionarea unor adăposturi suplimentare; să elaboreze programe de sprijinire a victimelor în vederea reintegrării în societate, atât pe plan social, cât și pe plan profesional; și să asigure că personalul care lucrează cu victimele traficului de persoane beneficiază de o formare profesională adecvată.

Ø Ratificarea Convenției Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea sumelor rezultate din activitățile cu caracter infracțional și privind finanțarea terorismului (CETS 198) și transpunerea dispozițiilor acesteia în dreptul intern, precum și adoptarea și punerea în aplicare a actelor legislative care să permită îndeplinirea cerințelor din convenția respectivă, precum și a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) privind instituirea unui sistem de înghețare a activelor și o definiție a finanțării terorismului;

Deși Turcia nu a ratificat deocamdată convenția în cauză, aceasta a elaborat o legislație națională și a dezvoltat capacitățile administrative pentru combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului. În consecință, Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să ratifice și să demareze punerea în aplicare a convenției; să revizuiască legislația națională pentru a asigura alinierea deplină cu dispozițiile convenției; să instituie un sistem pentru centralizarea colectării de date statistice privind confiscarea sumelor rezultate din săvârșirea de infracțiuni; și să pună în aplicare pe deplin recomandările prezentate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI).

De asemenea, autoritățile turce sunt încurajate să aibă în vedere înființarea unui birou de recuperare a activelor în ceea ce privește confiscarea și recuperarea sumelor rezultate din săvârșirea de infracțiuni.

Ø Ratificarea Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea informatică și adoptarea legislației și punerea în aplicare a unor măsuri care să permită aplicarea convenției în cauză;

Având în vedere recenta ratificare de către Turcia a convenției, pe care autoritățile turce nu au început încă să o pună în aplicare, precum și capacitățile considerabile dezvoltate de agențiile de aplicare a legii pentru combaterea criminalității informatice, Comisia consideră această condiție ca fiind parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să înceapă să aplice convenția și să revizuiască legislația națională pentru a o aduce în deplină conformitate cu dispozițiile convenției, concentrându-se în special pe articolele 9, 16, 17 și 18 din convenție.

Ø Continuarea punerii în aplicare a strategiei naționale și a planurilor de acțiune împotriva drogurilor și a toxicomaniei și dezvoltarea cooperării cu Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT);

Autoritățile turce par să fie foarte implicate în lupta împotriva traficului de droguri. De asemenea, acestea colaborează cu OEDT și pun în aplicare strategia și planul de acțiune.

Raportul Turciei din 2013 privind drogurile, publicat de Ministerul de Interne din Turcia, a oferit informații destul de cuprinzătoare cu privire la fenomenele de trafic de droguri și toxicomanie în Turcia, precum și la politicile elaborate de autoritățile turce pentru combaterea acestora. Cu toate acestea, autoritățile turce nu au furnizat informații detaliate cu privire la măsurile specifice adoptate în vederea punerii în aplicare a planului de acțiune.

Acordul de cooperare cu OEDT a fost ratificat de către Turcia la 29 iunie 2012, dar documentul oficial de ratificare nu a fost depus de către autoritățile turce, ceea ce împiedică intrarea în vigoare a acordului în Turcia.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a putea să emită o evaluare actualizată, Comisia va trebui să primească informații detaliate cu privire la măsurile luate de autoritățile turce pentru a pune efectiv în aplicare actualul plan de acțiune împotriva drogurilor și a dependenței de droguri.

De asemenea, Comisia recomandă ca autoritățile turce să continue procesul de îmbunătățire a calității (deja ridicată) a raportărilor lor anuale și să faciliteze intrarea în vigoare a acordului de cooperare cu OEDT prin depunerea documentului oficial de ratificare.

Ø Continuarea punerii în aplicare a strategiei naționale și a planului de acțiune privind lupta împotriva corupției și a recomandărilor GRECO (I, II și III. runda de evaluare).

Comisia consideră că acest obiectiv de referință este doar parțial îndeplinit, întrucât, pe baza informațiilor limitate primite de la autoritățile turce, numai o parte dintre recomandările prezentate de GRECO au fost monitorizate în mod corespunzător și numai o parte dintre măsurile incluse în planul de acțiune pentru lupta împotriva corupției au fost puse în aplicare.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

· să dea curs tuturor recomandărilor GRECO;

· să finalizeze punerea în aplicare a planului de acțiune împotriva corupției;

· să ofere informații detaliate privind măsurile luate pentru punerea în aplicare a acestor două recomandări.

Având în vedere că actuala strategie și planul de acțiune împotriva corupției vor expira în 2014, Comisia recomandă, de asemenea, ca autoritățile turce să adopte și să demareze punerea în aplicare a unei noi strategii și a unui nou plan de acțiune.

Documentele respective ar trebui să fie elaborate pe baza unei analize detaliate a prevenirii și a luptei împotriva corupției și ar trebui să includă:

· termene limită stricte pentru punerea în aplicare a măsurilor planificate;

· alocările bugetare;

· instituțiile și persoanele însărcinate cu punerea în aplicare a acțiunilor; și

· indicatori de succes.

Societatea civilă ar trebui să fie parte integrantă a procesului de elaborare și de monitorizare a acestor documente, în timp ce monitorizarea generală și raportarea cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune ar trebui să fie încredințată unui organism public sau unui grup de lucru împuternicit să acționeze cu gradul necesar de independență.

4.2.2. Cooperarea judiciară

Ø Punerea în aplicare și respectarea convențiilor internaționale privind cooperarea judiciară în materie penală [în special a convențiilor Consiliului Europei privind extrădarea (nr. 24 din 1957, inclusiv protocoalele adiționale din 1975, 2010 și 2012 care nu au fost puse încă în aplicare), asistența reciprocă în materie penală (nr. 30 din 1959, inclusiv protocolul adițional nepus încă în aplicare din 2001), precum și transferul persoanelor condamnate (nr. 112 din 1983, inclusiv protocolul adițional din 1997 care nu a fost pus încă în aplicare)];

Turcia este deja parte la numeroase convenții și protocoale menționate în acest obiectiv de referință, le pune în aplicare și intenționează să semneze mai multe astfel de documente. Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să semneze, să ratifice și să pună în aplicare cele trei protocoale la Convenția privind extrădarea, protocolul la Convenția referitoare la asistența judiciară reciprocă în materie penală și protocolul la Convenția privind transferul persoanelor condamnate, la care Turcia nu este încă parte.

Ø Luarea unor măsuri care vizează îmbunătățirea eficienței cooperării judiciare în materie penală a judecătorilor și procurorilor cu statele membre ale UE și cu țările din regiune;

Autoritățile și experții din Turcia au depus eforturi pentru a pregăti un unic act legislativ cuprinzător, care să stabilească într-un mod clar și simplu procedurile care trebuie urmate de către autoritățile turce pentru a solicita și a asigura cooperarea judiciară internațională în materie penală în modul cel mai eficient și eficace. Cu toate acestea, până în prezent încă nu a fost adoptat un astfel de document.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că această cerință este parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Pentru a înregistra progrese în direcția îndeplinirii acestui obiectiv de referință, Comisia încurajează Turcia să ia în considerare adoptarea unui astfel de act legislativ cuprinzător.

De asemenea, Comisia recomandă ca Turcia să adopte în continuare măsurile administrative, tehnice și juridice relevante, inclusiv măsuri de formare profesională, pentru a se asigura că autoritățile turce pot reacționa mai rapid la cererile de asistență judiciară în materie penală.

Ø Dezvoltarea unor relații de lucru cu Eurojust

Autoritățile turce valorifică toate oportunitățile posibile pentru dezvoltarea de relații care le sunt oferite de Eurojust. Cu toate acestea, capacitatea Turciei de a dezvolta o cooperare pe deplin funcțională cu Eurojust este limitată din punct de vedere structural de lipsa unei reglementări naționale privind protecția datelor care să fie în conformitate cu acquis-ul UE. Prin urmare, Eurojust nu este în măsură să facă schimb de date cu caracter personal și de informațiile confidențiale relevante pentru proceduri judiciare specifice cu autoritățile turce.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să adopte și să demareze punerea în aplicare a legislației naționale cu privire la protecția datelor în conformitate cu acquis-ul UE.

Între timp, Comisia recomandă, de asemenea, autorităților turce să furnizeze informații cu privire la acțiunile pe care intenționează să le efectueze pentru a-și dezvolta relațiile de lucru cu Eurojust.

Ø Continuarea punerii în aplicare a Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și aderarea la Convenția de la Haga din 1996 privind competența, dreptul aplicabil, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia responsabilității părintești și a măsurilor de protecție a copiilor, precum și la Convenția de la Haga din 2007 privind recuperarea internațională a pensiei alimentare și a altor forme de întreținere familială;

Turcia pune în aplicare Convenția de la Haga din 1980, cu toate că procedurile fac adesea obiectul întârzierii. Turcia nu este parte la Convențiile de la Haga din 1996 și 2007, deși este o parte la alte convenții care abordează aspecte similare într-o manieră diferită. Ca urmare a acestei situații, Comisia consideră că cerința este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să adere la Convențiile de la Haga din 1996 și 2007; să ia măsuri eficace pentru a garanta un nivel acceptabil de reducere a întârzierilor în procedurile care decurg din Convenția de la Haga din 1980.

În ceea ce privește ultimul punct, autoritățile turce sunt încurajate să ia în considerare în special reformarea procedurii prin care Convenția de la Haga este pusă în aplicare în prezent, pentru a asigura demararea mai rapidă și o durată mai scurtă a procedurilor judiciare (în special în ceea ce privește căile de atac) și pentru a asigura că proceduri sunt instrumentate de instanțe specializate.

De asemenea, autoritățile turce sunt invitate să acorde atenția cuvenită numirii unui judecător ca punct de contact în cadrul rețelei internaționale a judecătorilor de la Haga, pentru a facilita cooperarea cu privire la aspectele reglementate de Convenția de la Haga.

Ø Asigurarea cooperării judiciare eficace în materie penală cu toate statele membre ale UE, inclusiv, printre altele, în materie de extrădare, prin promovarea contactelor directe dintre autoritățile centrale.

Capacitatea Turciei de a oferi statelor membre ale UE cooperare deplină în materie de extrădare este afectată de anumite limitări structurale și, în special, de alegerea sa constituțională de a nu permite extrădarea cetățenilor turci. În mod similar, cetățenii UE nu pot fi extrădați în Turcia. În cadrul acestor limitări și ținând seama de principiul reciprocității și de convențiile internaționale aplicabile, autoritățile turce sunt dispuse totuși, în principiu, să coopereze cu statele membre ale UE în ceea ce privește extrădarea cetățenilor străini. De asemenea, există dispoziții în ordinea juridică turcă care permit Turciei să inițieze proceduri naționale de urmărire penală sau să execute sentințe străine împotriva cetățenilor turci care au fugit pe teritoriul Turciei după ce au comis infracțiuni în străinătate.

O altă limitare a capacității Turciei de a coopera cu statele membre ale UE în materie penală constă în reticența observată a autorităților turce de a da curs cererilor de cooperare judiciară prezentate de către unele state membre ale UE, ale căror autorități judiciare au respins în trecut cererile de cooperare judiciară prezentate de Turcia. Autoritățile turce urmează această abordare inclusiv în cazul în care respingerea cererii de către un stat membru a fost cauzată de motive tehnice, în special de diferența existentă în ceea ce privește legislația și măsurile de protecție între statele membre ale UE și Turcia pe tema infracțiunii specifice care face obiectul cererii. În pofida acestei limitări importante, autoritățile turce asigură o cooperare eficace în materie penală pentru majoritatea statelor membre ale UE, cu toate că domeniul de aplicare și eficiența cooperării oferite acestora pot varia în mod semnificativ.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că acest obiectiv de referință este parțial îndeplinit.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

· să adopte o atitudine de cooperare față de autoritățile din statele membre care le abordează în aspecte legate de cooperarea judiciară în materie penală, construind un nivel bun de schimburi reciproce de informații referitoare la legislația și procedurile aplicabile respective și abținându-se de la aplicarea strictă a principiului reciprocității;

· să continue reforma sistemului de justiție și a legislației în materie penală ale Turciei, astfel încât să asigure o mai bună armonizare cu standardele UE și europene, menținând, în același timp, independența sistemului judiciar și consolidând garanțiile procedurale;

· să sprijine autoritățile din statele membre să identifice și să aplice proceduri în temeiul legislației turce, care ar permite urmărirea penală a infracțiunilor comise pe teritoriul UE de către resortisanți turci care ulterior au fugit în Turcia;

· să ofere cooperare judiciară în materie penală cu toate statele membre ale UE, fără discriminare, inclusiv cu autoritățile din Republica Cipru.

4.2.3. Cooperarea în domeniul aplicării legii

Ø Luarea măsurilor necesare pentru a asigura punerea în aplicare eficace și eficientă a cooperării în domeniul aplicării legii între agențiile naționale relevante – în special polițiștii de frontieră, agenții de poliție și funcționarii vamali, prin colaborarea deplină inter-agenții în domeniul schimbului de date și informații – precum și a cooperării cu autoritățile judiciare;

Agențiile de aplicare a legii din Turcia nu își împărtășesc, în mod obișnuit, resursele și instrumentele de lucru și nu acordă acces reciproc la bazele de date și informațiile respective. Cu toate acestea, acestea au stabilit mecanisme de coordonare și de schimb de informații, acordă sistemului judiciar acces la toate procedurile judiciare relevante prin intermediul sistemului de baze de date UYAP, iar poliția și serviciile vamale și-au îmbunătățit cooperarea prin intermediul unui protocol, pentru a permite schimbul de date. În consecință, Comisia consideră că acest obiectiv este aproape îndeplinit.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să continue dezvoltarea cooperării între agențiile de aplicare a legii și alte organisme publice relevante și, în special, să îmbunătățească capacitatea acestora de a produce evaluări comune ale riscurilor, de a desfășura operațiuni comune și de a utiliza din ce în ce mai mult competențele celorlalte agenții implicate atunci când inițiază și desfășoară investigații.

Ø Consolidarea cooperării dintre serviciile regionale de aplicare a legii și punerea în aplicare a unor acorduri bilaterale și multilaterale de cooperare operațională, inclusiv prin schimbul în timp util de informații relevante cu autoritățile competente de aplicare a legii din statele membre ale UE;

Având în vedere participarea Turciei la diferite organizații internaționale cu privire la aspecte de natură polițienească, în special Interpol, și faptul că Turcia a încheiat acorduri de securitate cu majoritatea statelor membre ale UE, Comisia consideră această cerință ca fiind aproape îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să ofere cooperare polițienească, inclusiv în chestiuni care țin de Interpol, autorităților din toate statele membre ale UE, inclusiv din Republica Cipru.

Ø Îmbunătățirea calității operaționale și a calității speciale de anchetă, precum și a capacității serviciilor de aplicare a legii de a aborda în mod mai eficient formele grave de infracționalitate transfrontalieră, inclusiv fraudarea documentelor de identitate și de călătorie;

Agențiile de aplicare a legii din Turcia par să fie bine dotate cu capacitățile menționate la acest obiectiv de referință. Comisia consideră că acest obiectiv de referință este îndeplinit.

Ø Cooperarea eficace cu OLAF și Europol în ceea ce privește protejarea monedei euro împotriva falsificării;

Autoritățile turce cooperează eficace și cu regularitate cu instituțiile relevante de la nivelul UE și din statele membre ale UE în ceea ce privește protejarea monedei euro împotriva falsificării. Comisia consideră că acest obiectiv de referință este îndeplinit.

Ø Consolidarea capacităților Consiliului de investigare a infracțiunilor financiare (MASAK) din Turcia și dezvoltarea cooperării acestuia cu alte unități de informații financiare din statele membre ale UE;

MASAK este o instituție relativ tânără, dar având în vedere gama sa semnificativă de activități și cooperarea pe care a dezvoltat-o deja cu unitățile de informații financiare din statele membre ale UE, Comisia consideră această cerință ca fiind parțial îndeplinită, dar cu perspective bune pentru continuarea progreselor.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să ia o serie de măsuri suplimentare menite să consolideze și mai mult capacitatea MASAK și să dezvolte instrumente de lucru care îi permită să sporească calitatea, cantitatea și spectrul investigațiilor sale, în special prin:

îmbunătățirea capacității MASAK de a colecta, a prelucra și a analiza date privind tranzacții suspecte, în vederea efectuării de investigații mai eficace și de succes; colectarea și producerea de date statistice privind numărul de tranzacții suspecte care conduc la urmăriri penale pentru spălare de bani și numărul de condamnări obținute; efectuarea unei reexaminări interne a resurselor cu privire la gradul de adecvare a sistemelor, a nivelurilor de personal și de resurse disponibile în cadrul MASAK; efectuarea unei evaluări naționale a riscurilor pentru identificarea metodelor de spălare de bani în Turcia, identificarea produselor și a întreprinderilor financiare cu risc ridicat și colaborarea cu sectoarele reglementate pentru reducerea acestor amenințări. Evaluarea riscurilor ar putea fi utilizată pentru a elabora un nou plan de acțiune al Turciei privind combaterea spălării de bani (CSB); analizarea procedurilor de supraveghere existente pentru combaterea spălării de bani și pentru combaterea finanțării terorismului (CFT) în scopul de a asigura conformitatea și alinierea la practicile statelor membre ale UE; crearea unui sistem de evaluare a competențelor deținute de agențiile de conformitate care se ocupă de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului; și realizarea de programe comune de formare profesională în domeniul combaterii spălării banilor și al finanțării terorismului împreună cu agențiile de aplicare a legii din Turcia.

Ø Continuarea punerii în aplicare a Acordului strategic cu Europol;

Comisia consideră că această cerință este aproape îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să depună eforturi în continuare pentru a dezvolta toate formele de cooperare posibile în temeiul acordului strategic.

Ø Încheierea și punerea în aplicare integrală și efectivă a unui Acord de cooperare operațională cu Europol.

Această cerință nu este îndeplinită.

Pentru ca Turcia să înregistreze progrese în vederea semnării unui acord de cooperare operațională cu Europol, Comisia recomandă ca autoritățile turce să adopte și să înceapă punerea în aplicare a legislației naționale cu privire la protecția datelor în conformitate cu acquis-ul UE.

4.2.4 Protecția datelor

Ø Semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor internaționale relevante, în special Convenția Consiliului Europei din 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal și Protocolul adițional nr. 181;

Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să ratifice și să pună în aplicare convenția și protocolul adițional la aceasta.

Ø Adoptarea și punerea în aplicare a legislației privind protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu standardele UE, în special în ceea ce privește independența autorității responsabile cu asigurarea protecției datelor cu caracter personal.

Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să adopte și să înceapă punerea în aplicare a legislației naționale cu privire la protecția datelor în conformitate cu acquis-ul UE.

5. SECȚIUNEA 4: DREPTURI FUNDAMENTALE

5.1. Evaluare generală

În măsura în care acest aspect este relevant pentru evaluarea progreselor înregistrate în direcția liberalizării vizelor, se poate afirma că Turcia a înregistrat progrese satisfăcătoare și a luat măsuri importante în domeniile vizate de obiectivele de referință din cadrul acestei secțiuni. În mai multe cazuri, reforme și abordări noi sunt deja în curs de desfășurare. Comisia încurajează Turcia să continue aceste acțiuni.

5.2. Observații detaliate privind obiectivele de referință stabilite în secțiunea drepturi fundamentale

5.2.1. Libertatea de circulație a cetățenilor

Garantarea faptului că libertatea de circulație a cetățenilor turci nu face obiectul unor restricții nejustificate, inclusiv al unor măsuri cu caracter discriminatoriu, pe baza oricăror criterii precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietate, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Desfășurarea unor anchete aferente complete, atunci când este necesar;

Având în vedere că libertatea de circulație este garantată în general în Turcia și se pare că nu există obstacole majore în calea acestei libertăți în practică, Comisia consideră că această cerință este îndeplinită.

5.2.2. Condițiile și procedurile de eliberare a actelor de identitate

Ø Furnizarea de informații cu privire la condițiile și împrejurările în care se obține cetățenia turcă;

Turcia a furnizat informații adecvate cu privire la condițiile de dobândire a cetățeniei turce. Prin urmare, Comisia consideră că Turcia a îndeplinit această cerință.

Ø Furnizarea de informații cu privire la condițiile pentru modificarea datelor cu caracter personal;

Turcia a furnizat informații adecvate cu privire la condițiile pentru modificarea datelor cu caracter personal. Prin urmare, Comisia consideră că Turcia a îndeplinit această cerință.

Ø Asigurarea accesului deplin și efectiv la documente de călătorie și de identitate pentru toți cetățenii, inclusiv femeile, copiii, persoanele cu handicap, persoanele care aparțin minorităților, persoanele strămutate intern și alte grupuri vulnerabile;

Legislația turcă prevede accesul la documente de călătorie și de identitate pentru toți cetățenii. Prin urmare, Comisia consideră că Turcia a îndeplinit această cerință.

Ø Asigurarea accesului deplin și efectiv la documente de identitate pentru refugiații și apatrizii care locuiesc în Turcia.

Comisia consideră că această cerință este aproape îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să depună eforturi în continuare pentru a asigura atât înregistrarea la timp, cât și accesul la documentele de identitate pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională prezenți în țară.

Furnizarea de informații accesibile privind cerințele de înregistrare pentru străinii care doresc să locuiască în Turcia și asigurarea punerii în aplicare egală și transparentă a legislației respective.

Având în vedere dispozițiile noii Legi privind străinii și protecția internațională, Comisia consideră că această cerință este îndeplinită.

5.2.3. Drepturile cetățeanului și respectarea și protecția minorităților

Ø Elaborarea și punerea în aplicare a unor politici care să abordeze în mod eficient excluziunea socială, marginalizarea și discriminarea romilor în ceea ce privește accesul la educație și servicii de sănătate, precum și dificultatea acestora în ceea ce privește accesul la cărți de identitate, locuințe, ocuparea forței de muncă și participarea la viața publică;

Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să adopte o strategie și un plan de acțiune global în vederea îmbunătățirii situației romilor din Turcia, inspirându-se din dispozițiile din cadrul UE din 2011 pentru strategiile naționale de integrare a romilor și prin implicarea organizațiilor societății civile a romilor în punerea în aplicare și monitorizarea strategiei; să asigure un serviciu guvernamental relevant cu resurse adecvate pentru a coordona în mod eficient punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune; să intensifice colectarea de date calitative și cantitative cu privire la integrarea romilor, precum și cu privire la progresele realizate în punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune global privind romii; să se asigure că, în cadrul măsurilor locative planificate pentru populația romă, programele integrate de incluziune socială însoțesc măsurile locative; și să adopte legislația privind combaterea discriminării, inspirându-se din acquis-ul UE privind egalitatea de tratament al persoanelor indiferent de originea rasială sau etnică.

Ø Ratificarea protocoalelor adiționale nr. 4 și nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO);

Întrucât Turcia a semnat, dar nu a ratificat protocoalele nr. 4 și nr. 7 la convenție, Comisia consideră această cerință ca fiind parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să ratifice și să pună în aplicare cele două protocoale.

De asemenea, Turcia ar putea să realizeze un studiu pentru a verifica conformitatea legislației sale interne cu dispozițiile din protocoalele sus-menționate. În cazul în care studiul evidențiază lacune importante, Comisia recomandă ca Turcia să adopte măsuri corespunzătoare.

Revizuirea – în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acquis-ul UE și practicile statelor membre ale UE – cadrului juridic în ceea ce privește criminalitatea organizată și terorismul, precum și interpretarea acestuia de către instanțele judecătorești și de către forțele de securitate și agențiile de aplicare a legii, astfel încât să se asigure dreptul la libertate și securitate, dreptul la un proces echitabil și libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere în practică.

Comisia consideră această cerință ca fiind doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce:

să continue punerea în aplicare a planului de acțiune privind prevenirea încălcării Convenției europene a drepturilor omului și asigurarea resurselor umane și financiare necesare pentru a se asigura că acesta este pus în aplicare și monitorizat; să își continue angajamentul constructiv în ceea ce privește grupul de cauze „Incal”, pentru a se asigura că, în cele din urmă, Comitetul de Miniștri își încheie supravegherea respectivului grup de cauze; să ia măsuri pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a drepturilor persoanelor de a sesiza Curtea Constituțională și să consolideze capacitățile Ombudsmanului și ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului; să continue revizuirea și modificarea legislației privind combaterea terorismului, inspirându-se din normele UE și colaborând cu reprezentanți ai organizațiilor societății civile; să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că agenții de aplicare a legii, judecătorii și procurorii interpretează legislația în vigoare în mod consecvent, luând în considerare dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin acțiuni de sensibilizare, de formare profesională, precum și prin stabilirea unui organism independent și imparțial de investigare a infracțiunilor comise de forțele de poliție.

6. SECȚIUNEA 5: READMISIA MIGRANȚILOR ILEGALI

6.1. Evaluare generală

Punerea în aplicare în acest domeniu necesită eforturi suplimentare substanțiale. O serie de inițiative pozitive întreprinse deja de către Turcia merită să beneficieze de recunoaștere, în special ratificarea acordului de readmisie UE-Turcia și crearea unei noi structuri administrative responsabile cu gestionarea procesului de readmisie.

Cu toate acestea, acordul a intrat în vigoare abia la 1 octombrie 2014 și, prin urmare, încă nu s-a putut obține un bilanț al punerii sale în aplicare. De asemenea, o dispoziție esențială a acordului, referitoare la readmisia migranților care sunt resortisanți ai unor țări terțe, va începe să se aplice abia la trei ani de la această dată, prin urmare, până la acel moment nu va fi posibilă o evaluare globală a punerii în aplicare a acestui grup de cerințe. O altă cerință cheie din prezenta secțiune, referitoare la aplicarea integrală a obligațiilor de readmisie existente cu anumite state membre ale UE, poate fi evaluată la acest moment, însă, din păcate, nu a fost îndeplinită în mod satisfăcător.

6.2. Observații detaliate privind obiectivele de referință stabilite în secțiunea readmisie

Ø Punerea în aplicare integrală și efectivă a obligațiilor existente în materie de readmisie față de statele membre;

Din cauza nivelului scăzut de acceptare de către autoritățile turce a cererilor de readmisie transmise de Grecia și a faptului că, în 2013, acestea au decis, în mod unilateral, să întrerupă cooperarea cu Bulgaria în materie de readmisie (pe care o ofereau până la acea dată), Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită.

Comisia recomandă ca Turcia să pună în aplicare toate obligațiile în materie de readmisie față de statele membre și să mențină o bună cooperare în acest domeniu de activitate.

Ø Ratificarea acordului de readmisie UE-Turcia, parafat la 21 iunie 2012;

Întrucât acordul de readmisie a fost ratificat de către Turcia, această cerință este îndeplinită.

Ø Punerea în aplicare integrală și efectivă a acordului de readmisie UE-Turcia cu toate dispozițiile sale, astfel încât să se ofere un bilanț solid care să certifice faptul că procedurile de readmisie funcționează corect în raport cu toate statele membre;

Întrucât acordul de readmisie cu UE a intrat în vigoare abia la 1 octombrie 2014 și unele dispoziții cheie ale acordului vor începe să se aplice abia la trei ani după această dată, Comisia consideră că acest criteriu nu este îndeplinit.

Ø Instituirea și punerea în aplicare a unor proceduri interne care să permită identificarea și returnarea rapidă și eficace a cetățenilor turci, a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum și tranzitul facilitat al persoanelor care urmează să fie returnate în țara lor de destinație, într-un spirit de cooperare;

Turcia dispune de proceduri interne de returnare a migranților ilegali, iar acestea sunt puse în aplicare, în mod normal, fără probleme în ceea ce privește cetățenii turci. Nu au fost disponibile dovezi privind existența unor proceduri care asigură că readmisia migranților ilegali, în special a celor care sunt resortisanți ai unor țări terțe, are loc în termenele impuse. Prin urmare, Comisia consideră că această cerință este doar parțial îndeplinită.

Comisia recomandă ca autoritățile turce să elaboreze procedurile interne menționate în prezenta cerință, inclusiv cele vizând asigurarea unei bune puneri în aplicare a procedurilor accelerate la frontieră, și să țină la curent Comisia cu privire la progresele înregistrate.

Autoritățile turce ar trebui să încheie procesul de recrutare și de formare a personalului din cadrul Direcției generale pentru gestionarea migrației, care conduce în prezent procesul de readmisie și operațiunile de returnare referitoare la resortisanții țărilor terțe. De asemenea, autoritățile ar trebui să stabilească în mod clar responsabilitățile direcției generale și modul în care aceasta va colabora cu personalul relevant din alte agenții de aplicare a legii și cu autorități vamale care conduc activitatea legată de migranții ilegali.

Ø Consolidarea capacității autorității competente de a prelucra cererile de readmisie în termenul stabilit în acordul de readmisie și de a reduce numărul de cereri de readmisie în curs, inclusiv cererile referitoare la resortisanți ai țărilor terțe;

Punerea în aplicare a acordului de readmisie între UE și Turcia a început abia recent. De asemenea, pentru o perioadă de trei ani de la intrarea sa în vigoare, acordul va fi pus în aplicare doar parțial din cauza inaplicabilității unora dintre dispozițiile sale. Din aceste motive, nu este încă posibil să se evalueze cât de strict sunt respectate termenele-limită stabilite prin acord pentru prelucrarea cererilor de readmisie și, prin urmare, Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită.

Ø Garantarea faptului că cererile de readmisie sunt prelucrate în conformitate cu cerințele interne și ale UE în materie de protecție a datelor;

Întrucât Turcia nu a adoptat încă legislația privind protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu standardele UE, această cerință nu este îndeplinită.

Ø Elaborarea de statistici detaliate privind readmisia și partajarea acestora în timp util cu autoritățile competente din statele membre și Comisia Europeană;

Având în vedere că punerea în aplicare a acordului de readmisie dintre UE și Turcia nu a început încă, nu este posibil deocamdată să se observe modul în care statisticile privind readmisia sunt elaborate și partajate și, prin urmare, Comisia consideră că această cerință nu este îndeplinită.

7. STATISTICI

7.1. Evaluare generală

Indicatorii statistici din foaia de parcurs selectați pentru a monitoriza evoluția profilului de risc al Turciei arată o tendință pozitivă moderată, cu două excepții. O excepție este cooperarea în materie de readmisie, care este în continuare insuficientă. Cealaltă excepție o reprezintă numărul tot mai mare de persoane care sosesc în UE din Turcia și care se constată că utilizează documente de călătorie false și frauduloase.

7.2. Observații detaliate privind statisticile

Ø Rata de refuz de acordare a vizelor pentru solicitanții din Turcia;

Rata de refuz a vizelor în Turcia a scăzut ușor, dar constant.

În 2010, 6,73 % din toate cererile de viză de tip C depuse au fost respinse (puțin peste rata medie a refuzului de către ambasadele statelor membre ale UE la nivel mondial de 5,79 %). În 2011, 5,04 % din toate cererile de viză de tip C depuse au fost respinse (ceva mai puțin decât rata medie a refuzului de către ambasadele statelor membre ale UE la nivel mondial de 5,5 %). În 2012, 4,51 % din cererile de viză de tip C depuse au fost respinse (o rată puțin mai mică decât cea a refuzului de către ambasadele statelor membre ale UE la nivel mondial de 4,77 %). În 2013, s-au solicitat 780 846 de vize de tip C, iar 36 901 au fost respinse; o rată a refuzului de 4,7 % (ceva mai puțin decât rata medie a refuzului din partea ambasadelor statelor membre ale UE de la nivel mondial de 4,8 %).

În timp ce s-a înregistrat o scădere a ratei de refuz al vizelor, numărul de cereri de viză pentru spațiul Schengen depuse în Turcia a continuat să crească (cu 61 % între 2009 și 2013), cu până la 780 846 de cereri pentru vizele de tip C eliberate în 2013.

Ø Rata refuzului intrării în spațiul comun Schengen pentru cetățenii turci;

Numărul de cetățeni turci cărora li s-a refuzat intrarea în spațiul Schengen a scăzut de la 1 889 în 2011 la 1 763 în 2012 și la 1 715 în 2013.

Ø Numărul de cetățeni turci descoperiți în timp ce intrau ilegal sau aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre;

Numărul de cetățeni turci descoperiți în timp ce intrau ilegal pe teritoriul unui stat membru al UE a scăzut de la 700 în 2011 la 416 în 2012 și la 317 în 2013.

Numărul de cetățeni turci descoperiți în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru al UE a scăzut de la 7 803 în 2011 la 7 220 în 2012 și la 6 744 în 2013.

În ambele cazuri de mai sus, se poate observa o tendință pozitivă.

Ø Numărul total de cereri de azil din partea cetățenilor turci în statele membre ale UE;

Numărul de cereri de azil din partea cetățenilor turci este în scădere începând din 2008. Numărul de cereri a scăzut de la 7 115 în 2008, la 7 030 în 2009, 6 360 în 2010, 6 505 în 2011, 6 210 în 2012 și 5 625 în 2013. Deși numărul cererilor este relativ ridicat pentru o țară democratică și stabilă precum Turcia, tendința pentru această cerință este pozitivă.

Cu toate acestea, proporția deciziilor pozitive în materie de azil a crescut de la 11 % în 2008 la 19,3 % în 2013, ceea ce implică faptul că numărul de resortisanți turci recunoscuți ca având nevoie de protecție internațională este în creștere.

Ø Numărul de cereri de readmisie, inclusiv cererile resortisanților țărilor terțe, înaintate Turciei de statele membre și care au fost respinse de către aceasta;

Numărul de migranți ilegali returnați în Turcia în 2011, 2012 și 2013 de către statele membre ale UE, a fost de 2 643, 2 161 și, respectiv, 1 777, dintre care 1 866, 1 666 și 1 445 erau resortisanți turci.

Numărul de imigranți ilegali (majoritatea fără cetățenie turcă) pentru care autoritățile elene au formulat cereri de readmisie în 2011, 2012 și 2013 a fost de 18 758, 20 464 și, respectiv, 3 413. Numărul de cereri pe care autoritățile turce le-au respins sau la care nu au răspuns în mod pozitiv a fost extrem de ridicat, ridicându-se la 17 206 (91 %) în 2011, 19 641 (96 %) în 2012 și 3 079 (90 %) în 2013.

Ø Numărul de resortisanți ai țărilor terțe, care au sosit direct de pe teritoriul Turciei, descoperiți în timp ce încercau să traverseze ilegal frontierele externe ale UE sau aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul UE

Numărul de resortisanți ai țărilor terțe care sosesc direct de pe teritoriul Turciei în UE s-a ridicat la 56 201 în 2011, la 36 307 în 2012 și la 24 262 în 2013. Cifrele sunt relativ ridicate, dar există o tendință de scădere.

Ø Numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au ajuns în UE sau care încearcă să traverseze frontierele externe ale UE, venind direct de pe teritoriul Turciei, care au fost descoperiți ca având documente de călătorie ilegale

Numărul de persoane (inclusiv cetățeni turci și resortisanți ai țărilor terțe) venind direct de pe teritoriul Turciei care au fost descoperite la un punct de trecere a frontierei din UE ca având documente ilegale s-a ridicat la 629 în 2011, 927 în 2012 și 1 693 în 2013. Cifrele sunt în creștere. Cea mai mare parte a persoanelor respective (84 % din total în 2013) au sosit din Turcia cu avionul.

Ø Numărul de operațiuni efectuate de către agențiile de aplicare a legii din Turcia împotriva organizațiilor infracționale care se ocupă cu traficul de ființe umane și traficul ilegal de migranți, precum și numărul de traficanți și traficanți de migranți reținuți.

Nu a fost posibil să se obțină statistici clare privind rezultatele generale înregistrate cu privire la aceste aspecte de către autoritățile turce în ansamblu, ci doar statistici separate referitoare la rezultatele obținute de unele dintre organismele de aplicare a legii. Raportul din 2013 privind combaterea contrabandei și a criminalității organizate, transmis de poliția turcă, a menționat 312 și 335 de operațiuni efectuate în 2012 și, respectiv, 2013, referitoare la combaterea traficului ilegal de migranți, precum și 24 și 17 operațiuni legate de combaterea traficului de ființe umane. Operațiunile au condus la urmărirea penală a 1 036 și, respectiv, 918 de traficanți de migranți, precum și a 140 și, respectiv, 89 de traficanți de ființe umane.

8. CONCLUZII

Dialogul cu UE-Turcia privind liberalizarea vizelor a început efectiv odată cu prezentarea de către Comisie a „Foii de parcurs în vederea unui regim de călătorii fără vize cu Turcia” la 16 decembrie 2013.

Acest prim raport privind punerea în aplicare a foii de parcurs, care este rezultatul primului an de tratative, arată că Turcia se află deja într-un stadiu avansat în ceea ce privește punerea în aplicare a unora dintre obiectivele de referință din foaia de parcurs și are capacitatea de a realiza progrese suplimentare în ceea ce privește îndeplinirea tuturor obiectivelor de referință, cu condiția ca autoritățile turce să dezvolte cooperarea cu UE și cu toate statele membre ale acesteia în domeniile relevante, precum și să lanseze și să pună în aplicare o serie de reforme legislative și administrative esențiale. Cu toate acestea, situația juridică și administrativă și evoluțiile care au avut loc în Turcia, precum și cooperarea generală a acesteia cu UE nu au atins încă un stadiu care ar permite Comisiei să propună Consiliului și Parlamentului European eliminarea obligativității vizelor Schengen pentru cetățenii turci.

În prezentul raport au fost oferite indicații detaliate privind domeniile în care sunt necesare reforme și cooperare. Lista de mai jos conține un rezumat al celor mai importante aspecte.

În ceea ce privește securitatea documentelor, Turcia va trebui să înceapă eliberarea de pașapoarte noi care includ date biometrice, în conformitate cu acquis-ul UE, precum și să dezvolte schimbul eficient de informații și cooperarea cu statele membre ale UE pentru a identifica documentele de călătorie false și frauduloase. În ceea ce privește gestionarea migrației, Turcia va trebui să asigure o punere în aplicare eficace și exhaustivă a noii Legi privind străinii și protecția internațională, inclusiv prin adoptarea legislației secundare corespunzătoare, și va trebui să finalizeze instituirea Direcției generale pentru gestionarea migrației. În Turcia ar trebui să se ia măsuri pentru a realiza progrese în ceea ce privește instituirea un sistem mai modern, eficace și integrat de gestionare a frontierelor și pentru a asigura consolidarea sistemului de vize, precum și consolidarea cooperării transfrontaliere cu statele membre ale UE. Acordul de readmisie UE-Turcia a intrat în vigoare la 1 octombrie 2014. În prezent, UE așteaptă punerea în aplicare deplină și efectivă a acestuia în relația cu toate statele membre. Între timp, obligațiile bilaterale de readmisie deja existente între Turcia și statele membre ale UE ar trebui să fie mai bine respectate. În domeniul ordinii și siguranței publice, autoritățile turce trebuie să semneze, să ratifice și să înceapă punerea în aplicare a mai multor convenții internaționale, să le pună în aplicare pe baza unei abordări de cooperare, să adopte legi naționale în conformitate cu normele europene și internaționale și să continue reforma sistemului de justiție al Turciei, pentru a garanta independența și eficiența acestuia. Acest aspect va contribui la sprijinirea agențiile de aplicare a legii din Turcia în lupta împotriva criminalității organizate și va contribui la dezvoltarea cooperării polițienești și judiciare cu omologii acestora din statele membre ale UE. În special, progresele în materie de protecție a datelor vor permite, între altele, îmbunătățirea relațiilor cu Europol și Eurojust. În domeniul drepturilor fundamentale, Turcia ar trebui să revizuiască în continuare legislația antiterorism și să depună eforturi pentru a se asigura că legislația respectivă este pusă în aplicare, în conformitate cu dispozițiile din Convenția europeană a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, Turcia va trebui să adopte și să pună în aplicare o strategie și un plan de acțiune cuprinzător pentru a îmbunătăți situația persoanelor de origine romă cu reședința în Turcia și va trebui să adopte dispoziții legislative pentru a preveni discriminarea și pentru a facilita incluziunea socială.

Comisia este convinsă că autoritățile turce vor depune eforturi pentru a dezvolta și a pune în aplicare aceste reforme și cooperarea și le invită să informeze Comisia cu privire la orice evoluție relevantă pentru îndeplinirea cerințelor obiectivelor de referință.

Comisia își menține angajamentul de a utiliza toate resursele financiare și tehnice ale UE, în special, între altele, cele disponibile în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), pentru a sprijini Turcia în acest demers.

Comisia realizează acest lucru din dorința unui parteneriat și a partajării sarcinii, dar și datorită conștientizării faptului că majoritatea măsurilor care ar sprijini progresele înregistrate de către Turcia în vederea liberalizării vizelor, astfel cum figurează în foaia de parcurs și sunt recomandate în prezentul raport, vor promova, de asemenea, – dacă sunt puse în aplicare în mod corespunzător – alinierea în continuare a legislației, a capacităților și a practicilor administrative ale Turciei cu standardele UE.

Comisia va continua să monitorizeze progresele înregistrate de Turcia în punerea în aplicare a obiectivelor de referință stabilite în „Foaia de parcurs în vederea unui regim de călătorii fără viză” și recomandările specifice cuprinse în prezentul raport. Comisia va prezenta un al doilea raport în următoarele douăsprezece luni.

[1] Raportul din 2014 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia SWD(2014) 307, care însoțește Comunicarea „Strategia de extindere și principalele provocări 2014-2015”, COM(2014) 700 din 8.10.2014.