52013PC0430

EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII       

Prezenta propunere juridică este o măsură de încurajare în temeiul articolului 149 din TFUE și are ca scop consolidarea cooperării dintre serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) din statele membre. SPOFM sunt responsabile pentru punerea în aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă și pentru furnizarea de servicii de interes public în materie de ocupare a forței de muncă. SPOFM fac parte din ministerele de resort, organisme publice sau societăți (non profit) care intră sub incidența dreptului public. Serviciile oferite de SPOFM lucrătorilor și angajatorilor includ informarea cu privire la piața muncii, sprijinul pentru căutarea unui loc de muncă, consilierea, orientarea profesională, plasarea, precum și sprijinirea mobilității profesionale și geografice. De asemenea, SPOFM sunt în mod frecvent responsabile cu sistemele de indemnizații de șomaj și alte prestații sociale. Eficiența SPOFM reprezintă un factor esențial pentru succesul politicilor privind ocuparea forței de muncă.

Consolidarea cooperării între diferitele SPOFM din cadrul UE a fost recunoscută ca fiind un element crucial pentru atingerea obiectivelor de ocupare a forței de muncă ale strategiei Europa 2020[1]. Comisia a susținut în mod regulat modernizarea modului în care SPOFM furnizează servicii, crearea unor parteneriate între SPOFM și alte servicii de ocupare a forței de muncă, precum și transformarea SPOFM în „agenții de gestionare a tranziției” care să ofere o nouă combinație de politici „active” și „pasive” în materie de ocupare a forței de muncă[2]. Consiliul a arătat recent necesitatea de a se înființa parteneriate între serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, angajatori, parteneri sociali și reprezentanți ai tinerilor în contextul punerii în aplicare a sistemelor de garanții pentru tineret[3]. SPOFM sunt, de asemenea, vizate în mod direct de actualele orientări europene pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (denumite în continuare „Orientările privind ocuparea forței de muncă”)[4].

Reducerea bugetelor publice și necesitatea de a ameliora raportul cost-eficacitate al SPOFM au determinat mai multe state membre să întreprindă reforme ale SPOFM sub forma unor fuziuni cu furnizorii de indemnizații de șomaj, a externalizării serviciilor către furnizori privați, a trecerii serviciilor de ocupare a forței de muncă în subordinea regiunilor și a municipiilor, precum și prin îmbunătățirea furnizării de servicii cu ajutorul TIC și al instrumentelor cu utilizare autonomă. În același timp, cheltuielile SPOFM (cu excepția indemnizațiilor de șomaj) sunt în continuă schimbare: un sondaj periodic efectuat în cadrul SPOFM[5] a arătat că între 2007 și 2010 cheltuielile au crescut , în timp ce în 2011, în mare, acestea au scăzut. Ultimele previziuni bugetare indică faptul că majoritatea SPOFM anticipă în 2013 cheltuieli mai mari decât în anul precedent.       

Din cauza diversității naționale în ceea ce privește modelele economice ale SPOFM, instrumentele folosite, condițiile de pe piața muncii și contextul juridic, SPOFM au niveluri diferite de eficacitate la executarea programelor privind piața forței de muncă. Deși statele membre rămân responsabile pentru organizarea, administrarea resurselor umane și funcționarea SPOFM aferente, prezenta propunere legislativă stabilește o rețea europeană de servicii publice de ocupare a forței de muncă care oferă o platformă pentru compararea eficacității lor la nivel european, pentru identificarea bunelor practici și pentru promovarea învățării reciproce în vederea îmbunătățirii capacității de a furniza servicii și a eficienței. Din experiența acumulată rezultă că statele membre nu se implică suficient din proprie inițiativă în programul de învățare reciprocă și în activități de evaluare comparativă.       

Colaborarea SPOFM la nivelul UE a demarat în 1997, când Comisia a înființat un grup consultativ informal al SPOFM pentru a promova cooperarea, comunicarea și învățarea reciprocă între organizațiile sale membre[6], precum și pentru a primi observații din partea specialiștilor privind inițiativele politice din domeniul ocupării forței de muncă. În ciuda progreselor înregistrate de-a lungul anilor, actualul model de cooperare prezintă limitări considerabile.    

Participarea SPOFM naționale la aceste activități rămâne voluntară, îngreunând astfel perspectivele SPOFM de a identifica din timp performanțele reduse și eventualele probleme structurale ale pieței muncii care decurg din acestea. Se constată, de asemenea, lipsa unui mecanism de raportare, ceea ce înseamnă că factorii de decizie de la nivel național și de la nivelul UE nu sunt informați în mod sistematic cu privire la rezultatele practicilor existente de evaluare comparativă și învățare reciprocă.     

Până în prezent, eforturile depuse pentru ca SPOFM să devină mai ușor de comparat, prin gruparea acestora în funcție de modele economice, nu au fost încununate de succes. Legăturile dintre activitățile de evaluare comparativă și de învățare reciprocă sunt deficitare și instabile, iar datele concrete care stau la baza activităților actuale din cadrul programului de învățare reciprocă nu sunt întemeiate din punct de vedere științific. Participarea la învățarea reciprocă este limitată la un grup restrâns de SPOFM și, prin urmare, efectele ei sunt reduse.

Este necesar ca SPOFM să își adapteze modelele de organizare, precum și strategiile și procesele economice, la un mediu în schimbare pentru a deveni „organizații care pun învățarea pe primul plan” și pentru a contribui la lucrările Comitetului pentru ocuparea forței de muncă. În documentul său recent, „Contribuția SPOFM la Strategia UE 2020”[7], rețeaua SPOFM a identificat cinci direcții cheie de schimbare necesare pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020: i) axarea pe cererea de pe piața forței de muncă; ii) însușirea unui rol de dirijare a pieței muncii prin cooperare/parteneriate; iii) dezvoltarea de operațiuni orientate spre competențe; iv) urmărirea unei strategii de activare cu rezultate durabile; v) ameliorarea carierelor.

Prezenta propunere legislativă vizează extinderea, ameliorarea și consolidarea inițiativelor în curs, în beneficiul tuturor SPOFM. Propunerea privind cooperarea consolidată între SPOFM reprezintă o acțiune concertată care urmărește să le modernizeze și să le ofere posibilitatea de a acționa la unison în contextul crizei economice actuale.

O rețea europeană a SPOFM înființată pe baza unui temei juridic solid ar permite să crească numărul activităților coordonate corespunzător între SPOFM, furnizând, în același timp, acestei rețele legitimitatea de a acționa. Existența unei structuri oficiale este o condiție prealabilă pentru creșterea potențialului rețelei de a contribui la dezvoltarea de măsuri inovatoare, bazate pe date concrete, pentru punerea în aplicare politicii în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020. În acest mod se va facilita, de asemenea, punerea în aplicare a proiectelor privind piața muncii finanțate din Fondul social european (FSE). Inițiativa propusă ar putea contribui și la ameliorarea eficienței din punctul de vedere al costurilor.        

Rețeaua SPOFM creată în temeiul prezentei decizii va lua inițiative sub formă de măsuri de încurajare menite să îmbunătățească cooperarea între statele membre în domeniul ocupării forței de muncă. Acestea se adaugă la cooperarea dintre SPOFM în cadrul EURES în temeiul articolelor 45 și 46 din tratat.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI        

În conformitate cu accentul mai pronunțat pus pe dezvoltarea unei politici bazate pe date concrete, prezenta propunere se bazează pe o serie de studii de evaluare și de consultări cu părțile interesate.

Au avut o relevanță specială: studiile privind modelele economice ale SPOFM[8], privind sistemele de măsurare a performanțelor din cadrul SPOFM și mobilitatea geografică a forței de muncă[9], privind rolul SPOFM în legătură cu „flexicuritatea”[10], privind rolul SPOFM în legătură cu anticiparea nevoilor de calificare a forței de muncă și pregătirea persoanelor pentru noile locuri de muncă[11]. Au fost luate în considerare rezultatele programului de învățare reciprocă pentru SPOFM[12] și rezultatele chestionarului privind răspunsul SPOFM la situațiile de criză 2009-2013[13], precum și rezultatele actualului proiect de evaluare comparativă a SPOFM[14], cofinanțat de Comisie.

Viitorul inițiativei de evaluare comparativă a SPOFM a fost discutat de mai multe ori în 2012 și 2013 cu actualul Grup consultativ al SPOFM. Grupul a fost consultat cu privire la elementele principale ale prezentei propuneri în martie și mai 2013, membrii fiind invitați să își prezinte observațiile cu privire la potențialele obiective, inițiative și opțiuni de politică ale prezentei propuneri.

În ianuarie 2013, grupul a publicat un document ca urmare a discuțiilor purtate: „Spre o inițiativă integrată de învățare comparativă a serviciilor publice europene de ocupare a forței de muncă”. Reuniunea informală a miniștrilor muncii și afacerilor sociale („Consiliul informal EPSCO”) și Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) au dezbătut acest document privind SPOFM. Consiliul informal EPSCO a afirmat că o cooperare mai intensă și mai bine definită între SPOFM ar conduce la o ameliorare a schimbului de bune practici și a solicitat o propunere detaliată privind inițiativa de „învățare comparativă”[15].

Consultările și studiile menționate mai sus confirmă că există un acord general între părțile interesate cu privire la necesitatea de a consolida cooperarea între SPOFM. Toate SPOFM ar trebui să devină participanți activi în cadrul rețelei. De asemenea, a existat un sprijin larg pentru extinderea domeniului de aplicare a mecanismului de evaluare comparativă și pentru crearea unor legături mai strânse între activitățile de evaluare comparativă și de învățare reciprocă.

SPOFM au fost, de asemenea, implicate în timp util și în mod transparent în perioada premergătoare anunțului prezentei decizii în cadrul programului de lucru al Comisiei pentru perioada 2013-2014 și cu ocazia pregătirii mai aprofundate a acestui text. Punctele lor de vedere au fost colectate atât în scris, cât și în cadrul unor reuniuni de consultări deschise, ținându-se cont de ele în legătură cu principalele aspecte care vizează în mod direct SPOFM, și anume: inițiativele/activitățile rețelei, structura de guvernanță a rețelei, rolul Comisiei, cooperarea cu alți furnizori de servicii din sectorul ocupării forței de muncă și cooperarea cu Consiliul, în special cu Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO).

Având în vedere faptul că propunerea legislativă va avea, în principal, un impact indirect și că principalele elemente tehnice ale inițiativei privind evaluarea comparativă și învățarea reciprocă vor fi definite într-un act delegat, o evaluare a impactului a fost considerată a nu fi proporțională. În egală măsură, nu este de așteptat un impact bugetar.      

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Dreptul de a acționa derivă din articolul 149 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care prevede că „Parlamentul European și Consiliului,......, pot adopta măsuri de încurajare destinate să favorizeze cooperarea dintre statele membre și să susțină acțiunea acestora în domeniul ocupării forței de muncă prin inițiative care urmăresc dezvoltarea schimburilor de informații și de bune practici, punând la dispoziție analize comparative și îndrumări, precum și prin promovarea abordărilor novatoare și prin evaluarea experiențelor, în special prin recurgerea la proiectele pilot. ….”.

Acțiunea la nivelul Uniunii este, de asemenea, justificată de faptul că propunerea legislativă privind cooperarea consolidată între SPOFM va contribui la realizarea obiectivelor tratatului, în special prin promovarea ocupării depline a forței de muncă (articolul 3 din TUE).

În ansamblul său, propunerea privind cooperarea consolidată între SPOFM este o măsură de încurajare în sensul articolul 149. Având în vedere natura măsurii de încurajare propuse, alegerea instrumentului juridic – o decizie a Parlamentului European și a Consiliului – este cea mai potrivită.

Cooperarea sporită prin încurajarea SPOFM să lucreze împreună la inițiative specifice respectă principiul subsidiarității în măsura în care are ca scop sprijinirea statelor membre să își modernizeze serviciile publice de ocupare a forței de muncă în contextul actual de criză economică și în vederea atingerii obiectivului de ocupare a forței de muncă al Strategiei Europa 2020.

În general, în domeniul coordonării SPOFM, intervențiile Uniunii prezintă o valoare adăugată, comparativ cu acțiunea individuală a statelor membre. Serviciile publice de ocupare a forței de muncă au un mandat pentru a urmări interese și priorități naționale și nu interacționează, în mod normal, într-un context european mai larg. Evaluarea comparativă și activitățile de învățare reciprocă de la nivelul UE reprezintă o valoare adăugată pentru activitățile asemănătoare pe care le pot pune în aplicare la scară mai mică câteva SPOFM voluntare pentru modelarea cooperării la nivelul UE.

Propunerea respectă principiul proporționalității întrucât este făcută sub forma unei măsuri de încurajare pentru serviciile publice de ocupare a forței de muncă, iar durata sa este limitată la cea a strategiei Europa 2020, astfel cum a fost adoptată de către Consiliu.         

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual include o propunere de alocare, în perioada 2014-2020, a 958,19 milioane EUR unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (PSCI). Finanțarea cooperării consolidate între SPOFM va proveni din secțiunea PSCI/PROGRESS/Ocuparea forței de muncă. Orientativ, o sumă anuală de 4 milioane EUR este prevăzută pentru măsura de încurajare descrisă mai sus. Aproximativ 3 milioane EUR sunt prevăzute pentru activitățile de evaluare comparativă și de învățare reciprocă; mai multe cereri de oferte ar putea fi publicate. Este probabil să se utilizeze până la 1 milion EUR pentru întrunirile rețelei și pentru studiile științifice referitoare la aspecte legate de SPOFM.

Propunerea legislativă este neutră din punct de vedere bugetar și nu implică resurse suplimentare de personal. Personalul Comisiei (2 ½ echivalent normă întreagă) care în prezent este responsabil în cadrul DG EMPL cu aspecte referitoare la SPOFM va forma Secretariatul rețelei SPOFM.         

5.           ACTE DELEGATE

Propunerea legislativă include o dispoziție prin care se acordă Comisiei competența de a adopta acte delegate. Aceasta se va referi, în principal, la un act delegat pentru definirea cadrului general de punere în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă.

Opțiunea de a folosi instrumentul juridic al actelor delegate este justificată, deoarece aceasta va completa mai în detaliu actul de bază cu elemente neesențiale, cum ar fi, în acest caz, cadrul general de punere în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă.           

Cadrul general va include elementele tehnice ale sistemelor de evaluare comparativă, cum ar fi metodologia, indicatorii cantitativi și calitativi de bază pentru a evalua realizările, rezultatele, impactul și costurile diferitelor modele economice ale SPOFM, procesele, performanțele și instrumentele, precum și alte criterii de identificare a celor mai bune practici. Cadrul va defini pentru SPOFM cerințele privind comunicarea lunară și/sau anuală a datelor, instrumentele de învățare ale programului integrat de învățare reciprocă, cum ar fi ateliere, evaluări inter pares, asistență tehnică, vizite de studiu, precum și condițiile de participare la activitățile de evaluare comparativă și de învățare reciprocă.  

Este planificat să se externalizeze colectarea și analiza datelor aferente evaluării comparative. SPOFM vor fi asociate acestui proces, pentru a se asigura integrarea rezultatelor evaluării comparative. 

Sub rezerva unui acord din partea SPOFM, se anticipează să poată fi utilizate, în mare parte, actualele proiecte voluntare de evaluare comparativă ale SPOFM. Există serii de timp disponibile pentru mai mulți indicatori care măsoară tranzițiile pe piața forței de muncă ale persoanelor care caută un loc de muncă, cum ar fi tranziția de la șomaj la ocuparea unui loc de muncă, tranziția de la șomajul de scurtă durată la ocuparea unui loc de muncă, tranziția de la măsurile de formare la ocuparea unui loc de muncă. De asemenea, mai mulți indicatori măsoară accesul la locurile de muncă vacante și găsirea candidaților corespunzători, precum și nivelul de satisfacție în rândul persoanelor care caută un loc de muncă și al angajatorilor față de serviciile furnizate.           

Va trebui să se definească indicatori suplimentari și variabile contextuale pentru a evalua interdependența dintre modelele economice și procedurile folosite în raport cu rezultatele obținute.      

Cadrul general va defini majoritatea elementelor referitoare la activitățile de evaluare comparativă și de învățare reciprocă. Detaliile tehnice susceptibile să se modifice de-a lungul timpului vor fi incluse în programul anual de lucru al rețelei SPOFM.

2013/0202 (COD)

Propunere de

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 149,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[16],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[17],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) La 17 iunie 2010, Consiliul European[18] a aprobat propunerea Comisiei privind Strategia Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii[19]. Consiliul European a propus mobilizarea generală a instrumentelor și politicilor corespunzătoare ale UE pentru a sprijini realizarea obiectivelor comune și a invitat statele membre să accelereze acțiunile coordonate. Serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) au un rol central în îndeplinirea obiectivului Strategiei Europa 2020 privind atingerea, până în 2020, a unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani.

(2) Articolul 45 din tratat garantează libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, în timp ce articolul 46 stabilește măsuri menite să facă această libertate posibilă, în special asigurând o strânsă cooperare între SPOFM. Cu toate acestea, rețeaua SPOFM înființată în temeiul prezentei decizii abordează, pe lângă aspectele generale privind mobilitatea geografică, o gamă largă de obiective și inițiative sub formă de măsuri de încurajare menite să îmbunătățească cooperarea între statele membre în domeniul ocupării forței de muncă. Prin urmare, temeiul juridic adecvat pentru prezenta decizie este articolul 149 din tratat.

(3) În conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a adoptat, la 21 octombrie 2010, orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă. Aceste orientări integrate servesc statelor membre la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor. Orientările privind ocuparea forței de muncă constituie baza recomandărilor specifice fiecărei țări pe care Consiliul le adresează statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE. În ultimii ani, acestea au inclus recomandări specifice privind funcționarea și capacitatea SPOFM, precum și eficacitatea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă în statele membre.

(4) Aceste recomandări ar putea profita de o susținere mai solidă, pe bază de date concrete, de reacții referitoare la succesul punerii în aplicare a politicii și de cooperarea între SPOFM din statele membre. În acest scop, rețeaua SPOFM care urmează a fi înființată prin intermediul prezentei decizii ar trebui să ia inițiative precise, cum ar fi sistemele comune de evaluare comparativă bazate pe date concrete, activitățile corespunzătoare de învățare reciprocă, asistența reciprocă între membrii rețelei și punerea în aplicare de acțiuni strategice care își propun să modernizeze SPOFM. La cererea Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) și a Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO), expertiza specifică a rețelei și a membrilor acesteia ar trebui să fie folosită, de asemenea, pentru a furniza date concrete în legătură cu dezvoltarea politicilor privind ocuparea forței de muncă.

(5) Reuniunea informală a miniștrilor în cadrul Consiliului EPSCO a afirmat că o cooperare mai intensă și mai bine definită între SPOFM ar conduce la o ameliorare a schimbului de bune practici și a solicitat o propunere detaliată privind inițiativa de „învățare comparativă”[20].

(6) Rețeaua SPOFM înființată prin intermediul prezentei decizii ar trebui să acționeze în strânsă cooperare cu EMCO în temeiul articolului 150 din TFUE și să contribuie la activitatea sa în calitate de furnizor de date concrete și de rapoarte privind punerea în aplicare a politicilor. EMCO transmite aceste contribuții din partea rețelei SPOFM către Consiliu. În special, îmbinarea cunoștințelor rețelei SPOFM referitoare la punerea în aplicare a politicilor de ocupare a forței de muncă cu analiza comparativă a SPOFM poate servi factorilor de decizie politică, atât la nivel național, cât și de la nivelul Uniunii, la evaluarea și la elaborarea politicilor privind ocuparea forței de muncă.

(7) Rețeaua SPOFM ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a unor inițiative de politică în domeniul ocupării forței de muncă, cum ar fi Recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret[21]. Rețeaua poate sprijini, de asemenea, inițiative care vizează facilitarea tranziției de la educație și formare la locul de muncă, inclusiv printr-o mai mare transparență a competențelor și a calificărilor.

(8) Rețeaua SPOFM ar trebui să consolideze cooperarea între membrii săi, să dezvolte inițiativele comune care vizează schimburile de informații și de bune practici în toate domeniile care sunt de competența SPOFM, analizele comparative și consilierea, precum și promovarea unor abordări inovatoare la furnizarea de servicii în materie de ocupare a forței de muncă. Prin înființarea acestei rețele, devine posibilă compararea exhaustivă a tuturor SPOFM, pe bază de date concrete și punând accentul pe performanțe, pentru a se identifica cele mai bune practici. Pornind de la aceste rezultate, membrii rețelei ar trebui să poată modela arhitectura și modalitățile de furnizare a serviciilor de ocupare a forței de muncă în contextul responsabilităților lor specifice. Inițiativele luate de rețea ar trebui să îmbunătățească eficacitatea SPOFM și să eficientizeze cheltuielile publice.

(9) În vederea stabilirii unui cadru general pentru punerea în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește definirea elementelor tehnice ale sistemelor de evaluare comparativă și ale activităților de învățare reciprocă. Aceasta ar trebui să includă metodologia, indicatorii cantitativi și calitativi de bază pentru a evalua performanțele SPOFM, instrumentele de învățare folosite în cadrul programului integrat de învățare reciprocă și condițiile de participare la aceste inițiative. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, mai ales cei proveniți din rândul SPOFM. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(10) Ca urmare a varietății modelelor, sarcinilor și formelor de furnizare a serviciilor în diferitele SPOFM, este la latitudinea fiecărui stat membru să desemneze în conducerea superioară a serviciilor sale publice de ocupare a forței de muncă un membru pentru consiliul de administrație al rețelei SPOFM. După caz, membrii ar trebui să reprezinte în consiliul de administrație și celelalte servicii publice de ocupare a forței de muncă din respectivul stat membru. Membrii numiți ar trebui să aibă capacitatea de a lua decizii în numele organizațiilor din care provin. Pentru a asigura implicarea tuturor SPOFM în funcționarea rețelei, activitățile ar trebui să fie deschise pentru toate nivelurile de participare.

(11) Rețeaua SPOFM ar trebui să se bazeze pe experiența grupului consultativ informal existent, care reunește SPOFM din UE/SEE și care este sprijinit de Comisie încă din anul 1997, și să-l înlocuiască. Opiniile acestui grup au fost luate în considerare la elaborarea prezentei decizii.

(12) Principalele direcții cheie de acțiune identificate de acest grup informal de experți în „Documentul final privind strategia SPOFM 2020”[22] ar trebui să constituie o orientare pentru punerea în practică a conceptului preconizat pentru modernizarea și consolidarea SPOFM.

(13) Rețeaua SPOFM ar trebui să ofere asistență reciprocă în beneficiul membrilor săi și să contribuie la sprijinul mutual pentru modernizarea structurilor organizaționale și a furnizării de servicii, prin consolidarea cooperării, în special prin intermediul transferului de cunoștințe, al vizitelor de studiu și al schimburilor de personal.

(14) Rețeaua SPOFM și inițiativele sale ar trebui să fie finanțate prin intermediul secțiunii PROGRESS/ocuparea forței de muncă din cadrul „Programului pentru schimbare și inovare socială”, în limita creditelor stabilite de autoritatea bugetară.

(15) Pentru proiectele elaborate de rețea sau identificate în cadrul activităților de învățare reciprocă și apoi puse în aplicare la nivelul diferitelor SPOFM, statele membre au acces la finanțarea furnizată de Fondul social european (FSE), Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și Orizont 2020.

(16) Comisia va lua măsurile administrative necesare pentru constituirea rețelei.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1 Înființare

La nivelul UE se înființează, pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020, o rețea a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), denumită în continuare „rețeaua”. Rețeaua va lua inițiativele definite la articolul 3.

Rețeaua cuprinde:

(a) serviciile publice de ocupare a forței de muncă, desemnate de către statele membre și

(b) Comisia.

Statele membre care au servicii publice de ocupare a forței de muncă cu caracter regional și autonom asigură reprezentarea adecvată a acestora în inițiativele specifice ale rețelei.

Articolul 2 Obiective

Prezenta măsură de încurajare contribuie, prin intermediul rețelei, la:

(a) punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și a obiectivelor sale principale, în special a celor referitoare la ocuparea forței de muncă;

(b) o mai bună funcționare a piețelor forței de muncă din UE;

(c) o mai bună integrare a piețelor forței de muncă;

(d) creșterea mobilității geografice și profesionale;

(e) combaterea excluziunii sociale și integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.

Articolul 3 Inițiativele rețelei

1.           Rețeaua asigură îndeplinirea, în special, a următoarelor sarcini:

(a) elaborează și pune în aplicare, la nivel european, sisteme de evaluare comparativă bazate pe date concrete în rândul serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, aceste sisteme având la bază utilizarea de indicatori cantitativi și calitativi pentru a evalua performanțele SPOFM și pentru a colecta date concrete, în vederea creării unui instrument corespunzător de învățare reciprocă. De asemenea, participă în mod activ la punerea în aplicare a acestor activități prin schimbul de date, cunoștințe și practici;

(b) oferă asistență reciprocă, sub formă de activități inter pares sau de grup, prin cooperare, schimburi de informații, experiență și personal între membrii săi, inclusiv sprijin pentru punerea în aplicare a recomandărilor referitoare la SPOFM și specifice fiecărei țări emise de Consiliu;

(c) adoptă și pune în aplicare un concept pentru modernizarea și consolidarea SPOFM în domenii cheie;

(d) elaborează rapoarte în materie de ocupare a forței de muncă, atât la cererea Consiliului sau a Comisiei, cât și din proprie inițiativă;

(e) contribuie la punerea în aplicare a unor inițiative de politică în domeniul ocupării forței de muncă;

(f) Rețeaua adoptă și pune în aplicare un program anual care precizează metodele sale de lucru, rezultatele preconizate și detalii suplimentare cu privire la punerea în aplicare a sistemelor de evaluare comparativă.

2.           Rețeaua stabilește un mecanism de raportare referitor la inițiativele menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b). Membrii rețelei transmit anual un raport rețelei, în temeiul prezentului alineat.

Articolul 4 Cooperare

Rețeaua cooperează cu părțile interesate de pe piața forței de muncă, inclusiv cu alți furnizori de servicii în materie de ocupare a forței de muncă, prin implicarea acestora în activitățile relevante și la reuniunile rețelei, precum și prin schimbul de informații și de date.

Articolul 5 Funcționarea rețelei

1.           Rețeaua este administrată de un consiliu de administrație în care fiecare stat membru numește un membru și un membru supleant care fac parte din conducerea superioară a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă. Comisia numește un membru și un membru supleant în consiliul de administrație. Membrii supleanți înlocuiesc membrii ori de câte ori este necesar.

2.           Un președinte și doi vicepreședinți sunt numiți din rândul membrilor consiliului de administrație care reprezintă SPOFM; președintele este reprezentantul rețelei. Vicepreședinții țin locul președintelui, ori de câte ori este necesar.

3.           Consiliul de administrație adoptă, prin decizie unanimă, regulamentul său de procedură care include, printre altele, modalitățile de luare a hotărârilor de către consiliu, precum și dispozițiile privind numirea și durata mandatului președintelui și vicepreședinților rețelei. Consiliul de administrație adoptă, prin decizia majorității, programul său anual de lucru, care include înființarea de grupuri de lucru și regimul lingvistic al reuniunilor rețelei, precum și raportul anual al rețelei, care este făcut public.

4.           Consiliul de administrație este asistat de un secretariat pus la dispoziție de Comisie și bazat în cadrul acesteia. Secretariatul pregătește, în cooperare cu președintele și vicepreședinții, reuniunile consiliului de administrație, programul anual de lucru și raportul anual.

Articolul 6 Sprijinul financiar acordat acestei măsuri de încurajare

Resursele globale pentru punerea în aplicare a prezentei decizii sunt stabilite în cadrul programului pentru schimbare și inovare socială, iar creditele anuale aferente sunt autorizate de către autoritatea bugetară în limitele cadrului financiar.

Articolul 7 Adoptarea cadrului general

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8 privind cadrul general de punere în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1), inclusiv metodologia, indicatorii cantitativi și calitativi de bază pentru a evalua performanțele SPOFM, instrumentele de învățare folosite în cadrul programului integrat de învățare reciprocă și condițiile de participare la aceste inițiative.    

Articolul 8 Exercitarea competențelor delegate

1.           Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.           Delegarea competenței menționate la articolul 7 se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

3.           Delegarea competenței menționate la articolul 7 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia de revocare produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.           De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.           Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Perioada menționată se prelungește cu două luni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 9 Revizuire

La patru ani de la intrarea în vigoare, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului regiunilor un raport privind aplicarea prezentei decizii. Raportul evaluează, în special, măsura în care rețeaua a contribuit la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 2 și dacă aceasta și-a îndeplinit sarcinile.       

Articolul 10 Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European,                     Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

[1]               Comunicarea Comisiei „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020 final.

[2]               Comunicarea Comisiei „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă”, COM(2010) 682 final; Comunicarea Comisiei „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, COM(2012) 173 final.

[3]               Concluziile EPSCO din 28 februarie 2013.

[4]               Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre.

[5]               Chestionarul privind răspunsul SPOFM la criză 2010-2013, Laboratorul european pentru mobilitatea forței de muncă.

[6]               Grupul include SPOFM din statele membre ale UE, Norvegia, Islanda și Liechtenstein (SEE).

[7]               Contribuția serviciilor publice de ocupare a forței de muncă la strategia UE 2020, Documentul final privind strategia SPOFM 2020, 2012.

[8]               Studiul privind modelele economice ale SPOFM, Laboratorul european pentru mobilitatea forței de muncă 2012.

[9]               Sistemele de măsurare a performanțelor din cadrul SPOFM și mobilitatea geografică a forței de muncă, Ecorys 2012.

[10]             Rolul serviciilor publice de ocupare a forței de muncă în legătură cu „flexicuritatea” în cadrul piețelor europene ale forței de muncă, Institutul Tehnologic Danez, 2009.

[11]             Anticiparea nevoilor de calificare a forței de muncă și pregătirea persoanelor pentru noile locuri de muncă — care este rolul serviciilor publice de ocupare a forței de muncă în identificarea timpurie a nevoilor de calificare și dezvoltarea competențelor forței de muncă? Institutul Tehnologic Danez, 2010.

[12]             „Dialog de la SPOFM la SPOFM” este programul Comisiei Europene care sprijină învățarea reciprocă pentru serviciile publice de ocupare a forței de muncă; mai multe informații sunt disponibile la:       http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=964&langId=en.

[13]             Chestionarul privind răspunsul SPOFM la criză 2010-2013, Laboratorul european pentru mobilitatea forței de muncă.

[14]             Proiectul de evaluare comparativă a SPOFM este un proiect voluntar al SPOFM, cofinanțat prin programul PROGRESS, mai multe informații sunt disponibile la adresa: http://www.pes-benchmarking.eu/english/about.asp?IdPageLv=1.

[15]             Reuniunea informală a miniștrilor EPSCO, Dublin, 7-8 februarie 2013.

[16]             JO C , , p. .

[17]             JO C , , p. .

[18]             Nr. EUCO 13/10 din data de 17/6/2010.

[19]             Comunicarea Comisiei „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020, 3 martie 2010.

[20]             Reuniunea informală a miniștrilor EPSCO, Dublin, 7-8 februarie 2013.

[21]             Recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret (7123/13).

[22]             Contribuția serviciilor publice de ocupare a forței de muncă la strategia UE 2020, Documentul final privind strategia SPOFM 2020, 2012.