EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Sănătatea plantelor reprezintă un factor esențial pentru agricultura, horticultura și silvicultura durabile și competitive. Pentru a obține culturi profitabile și pentru a asigura locuri de muncă, inovare în domeniul plantelor și securitate alimentară, este nevoie de semințe și material de reproducere a plantelor sănătoase. În cazul arborilor și arbuștilor, protejarea sănătății plantelor este esențială pentru conservarea pădurilor, a peisajului și a spațiilor verzi publice și private ale Uniunii. Sănătatea plantelor este, de asemenea, importantă pentru protecția biodiversității și a serviciilor ecosistemice.

Organismele dăunătoare de pe alte continente sunt deosebit de periculoase. Plantele și arborii din Europa nu au în general o rezistență genetică adecvată împotriva organismelor dăunătoare alogene, care, de cele mai multe ori, nu au inamici naturali pe acest continent. Dacă sunt introduse în Europa, organismele dăunătoare alogene cauzează daune economice grave. Ele pot trece la specii gazdă care au fost până atunci indemne de respectivele organisme, se pot răspândi cu rapiditate de la o țară la alta și pot provoca scăderi ale randamentului pe termen lung și costuri permanent ridicate de producție și control. Pierderile economice, adesea grave, subminează rentabilitatea și competitivitatea agriculturii și silviculturii. Stabilirea unor noi organisme dăunătoare ar putea duce la interdicții de comercializare din partea unor țări terțe, ceea ce ar dăuna exporturilor UE. Nu toate organismele dăunătoare pot fi controlate cu pesticide și, chiar dacă acestea sunt disponibile, utilizarea lor poate fi indezirabilă.

Cadrul de reglementare

Cadrul actual de reglementare al UE privind sănătatea plantelor are ca scop protejarea agriculturii și a silviculturii europene prin împiedicarea intrării și a răspândirii organismelor dăunătoare alogene. Principalul instrument în acest sens este Directiva 2000/29/CE a Consiliului[1], care reflectă, de asemenea, acordurile comerciale internaționale în acest domeniu. Regimul fitosanitar al UE (sănătatea plantelor) este unic, în sensul că este un regim deschis: introducerea și circulația plantelor și a produselor vegetale în interiorul Uniunii sunt permise cu condiția respectării unor anumite restricții și cerințe (de exemplu, proveniența dintr-o zonă indemnă de organisme dăunătoare sau tratamentul adecvat). Cu toate acestea, volumul ridicat de importuri de pe alte continente crește probabilitatea apariției unor focare de organisme dăunătoare alogene.

Regimul este indispensabil pentru protejarea sănătății, economiei și a competitivității sectorului de producție vegetală al UE, precum și pentru menținerea deschiderii politicii comerciale a UE. Cu toate acestea, cadrul de reglementare existent este criticat pentru că nu poate să împiedice afluxul ridicat de organisme dăunătoare noi periculoase cauzat de globalizarea comerțului. În plus, schimbările climatice le permit organismelor dăunătoare care nu puteau să supraviețuiască în Europa în trecut să se stabilească aici și fac culturile și ecosistemele mai vulnerabile la organisme dăunătoare noi. În ultimul deceniu s-au semnalat focare majore de organisme dăunătoare periculoase provenite din importuri care au afectat silvicultura și au sensibilizat actorii politici și sociali cu privire la costurile și impacturile unei protecții inadecvate.

Analiza problemei

O evaluare a regimului (2010)[2] a arătat că trebuie modificată legislația de bază pentru a putea aborda pe deplin aceste riscuri ridicate. Principalele probleme identificate se referă la faptul că nu se pune suficient accentul pe prevenire în ceea ce privește importurile crescute de produse cu risc ridicat, la necesitatea de prioritiza organismele dăunătoare la nivelul UE în toate cele 27 de state membre, la faptul că este nevoie de instrumente mai bune pentru a controla prezența și răspândirea naturală a organismelor dăunătoare în cazul în care acestea ajung pe teritoriul Uniunii, la necesitatea modernizării și actualizării instrumentelor privind circulația în interiorul UE (pașapoarte fitosanitare și zone protejate) și la necesitatea prevederii unor resurse suplimentare.

A mai apărut și nevoia de „ecologizare” a regimului, iar obiectivele legate de mediul natural au câștigat în importanță. Acest lucru necesită modificări ale raționamentului de intervenție a regimului și din punct de vedere al finanțării, deoarece se trece de la un regim privat pentru agricultură la un regim mixt public/privat pentru agricultură, silvicultură, mediul natural și peisaj.

Baza științifică a regimului (cercetarea, laboratoarele) trebuie consolidată. S-a înregistrat o degradare constantă a patologiei clasice a plantelor și a taxonomiei organismelor dăunătoare în universități, ceea ce periclitează sprijinul oferit de știință în evaluarea riscurilor pe care le presupun noile organisme dăunătoare și în diagnosticarea corectă a acestora în laborator. În acest sens, Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor a emis o declarație de stare de urgență.

În cele din urmă, trebuie să se ajungă la un nou echilibru în ceea ce privește costurile și partajarea responsabilității (dezvoltarea parteneriatului) și este nevoie să se sporească eficacitatea și să se reducă costurile și sarcina administrativă inutile. Necesitatea de modernizare a regimului există și la nivelul stimulentelor privind punerea în conformitate.

Obiectivul propunerii

Prezenta revizuire urmărește să corecteze aceste deficiențe și să instituie un cadru de reglementare robust, transparent și durabil, care să fie „adecvat scopului”. Regulamentul propus înlocuiește și abrogă Directiva 2000/29/CE.

Relația cu celelalte propuneri din pachet

Propunerea face parte dintr-un pachet de revizuiri referitoare la sănătatea plantelor, calitatea materialului de reproducere a plantelor, sănătatea animalelor, controalele oficiale privind plantele, animalele, alimentele și furajele, precum și cheltuielile Uniunii pentru aceste politici.

Propunerea consolidează sinergiile cu regimul materialului de reproducere a plantelor, eliminând, în același timp, suprapunerile care pot fi evitate și sarcina inutilă care rezultă din respectivele suprapuneri. Acest lucru se realizează prin reintroducerea organismelor dăunătoare care sunt în prezent reglementate în așa-numitele directivele privind comercializarea de semințe și materialul de reproducere a plantelor în regulamentul propus privind sănătatea plantelor. Această reintroducere va aduce flexibilitate în ceea ce privește modificarea statutului organismelor dăunătoare de carantină larg răspândite în organisme dăunătoare afectând calitatea, astfel cum s-a solicitat de către operatorii profesioniști și statele membre, pentru ca resursele aflate la dispoziția autorităților fitosanitare să fie utilizate pentru adevăratele priorități ale Uniunii. În același timp, propunerea garantează faptul că aranjamentele practice existente în statele membre privind certificarea materialului de reproducere a plantelor pentru organismele dăunătoare afectând calitatea pot fi păstrate. Per ansamblu, reorganizarea regimului fitosanitar al UE și a regimului materialului de reproducere a plantelor ar trebui să sporească coerența între cele două regimuri (prin utilizarea în comun a sistemelor de certificare, a etichetelor și a registrelor) și, prin urmare, să reducă sarcina operatorilor profesioniști. Cu toate acestea, noile aranjamente propuse vor necesita o mai bună coordonare între autoritățile competente din statele membre responsabile de sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

Spre deosebire de Directiva 2000/29/CE, propunerea nu conține dispoziții privind controalele oficiale de către autoritățile competente ale respectării de către operatorii profesioniști a legislației fitosanitare a Uniunii. Aceste controale se află în prezent doar în propunerea privind controalele oficiale [care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 882/2004][3]. Acest lucru va permite, de asemenea, o mai bună coerență cu noul Cod Vamal și proceduri simplificate de import.

Propunerea nu conține dispoziții privind cheltuielile eligibile pentru o contribuție financiară din partea Uniunii, astfel cum există în Directiva 2000/29/CE. Dispozițiile în cauză, redactate în conformitate cu opțiunea preferată în analiza de impact, sunt incluse în propunerea juridică de regulament însoțitoare privind cheltuielile legate de alimente și furaje, care se referă la gestionarea de către Uniune a cheltuielilor legate de lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și a celor legate de sănătatea plantelor și de materialul de reproducere a plantelor.

Propunerea va veni în completarea propunerii privind speciile alogene invazive prevăzute în cadrul strategiei UE în materie de biodiversitate.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Procesul de consultare

La 21 noiembrie 2008, Consiliul a invitat Comisia să efectueze o evaluare regimului fitosanitar al UE și să aibă în vedere posibile modificări ale cadrului juridic existent și impactul unor astfel de modificări[4]. Comisia a inițiat o evaluare cuprinzătoare a regimului de la introducerea pieței interne (1993)[5] și a contractat un consultat extern pentru realizarea studiului necesar[6]. Experții statelor membre au participat la grupul de coordonare între servicii pentru evaluare. La 23 și 24 februarie 2010 a avut loc o conferință pentru a informa părțile interesate și statele membre cu privire la progresele evaluării și pentru a le consulta cu privire la opțiunile provizorii pentru viitor elaborate de către consultant. Contribuțiile primite au încadrat opțiunile și recomandările finale. Raportul de evaluare[7] a fost prezentat în cadrul unei a doua conferințe la 28 septembrie 2010, care a reunit părțile interesate, publicul larg și reprezentanți ai statelor membre și ai țărilor terțe. Această conferință a fost legată de o consultare publică cu privire la recomandările din evaluare și la domeniul de aplicare al evaluării ulterioare a impactului.

În pregătirea evaluării impactului, opțiunile recomandate de consultantul extern au fost discutate cu statele membre în cadrul Consiliului cu șefii serviciilor fitosanitare în multe runde de reuniuni și, în ceea ce privește coerența cu regimul materialului de reproducere a plantelor (PRM - Plant Reproductive Material), cu șefii de servicii responsabili de respectivul regim și cu grupul de lucru relevant. Cinci grupuri de lucru cu experți din statele membre și din Comisie s-au reunit pentru a discuta în detaliu principalele domenii de modificare.

Părțile interesate (reprezentanți ai asociației de profil și ai ONG-urilor) au fost consultate de la începutul procesului de revizuire, înainte de inițierea evaluării, în cursul studiului de evaluare și din nou în timpul pregătirii evaluării impactului. Un grup de lucru ad hoc pentru chestiuni fitosanitare a fost înființat în cadrul grupului consultativ pentru lanțul alimentar, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor. Progresul a fost prezentat și discutat în mai multe reuniuni ale grupului consultativ menționat anterior, în alte grupuri consultative[8] și cu ocazia invitației la reuniunile COPA-COGECA, EUROPATAT, ESA și UNION FLEURS. Consultarea părților interesate a fost un element cheie al studiului de evaluare și al studiului economic suplimentar realizat de către un consultant extern. Consultarea a privit modificările regimului fitosanitar al UE, precum și elemente ale regimului care urmează să fie transferate la sau din regimul materialului de reproducere a plantelor și regimul UE al controalelor oficiale privind alimentele și furajele, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

Conferințele organizate în timpul procesului de revizuire au asigurat contribuția și opiniile părților interesate cu privire la recomandările și domeniul de aplicare al evaluării impactului, atât oral la conferințe cât și prin consultarea publică aferentă. O consultare privind propunerile de modificări tehnice a fost legată de reuniunea grupului de lucru pentru chestiuni fitosanitare la 18 februarie 2011 și a vizat calea preferată de urmat pentru modificările cu impact major. Consultările au fost de asemenea publicate pe pagina web a DG SANCO[9]. O ultimă consultare privind opțiunile politice a fost lansată la 13 mai 2011.

Colectarea datelor

Colectarea de date a început cu evaluarea completă a regimului de către consultantul extern din 2009 până în 2010. Evaluarea a inclus o analiză ex post a regimului pentru perioada 1993-2008, colectarea datelor economice privind costurile și sarcina administrativă pentru autoritățile competente și părțile interesate care decurg din regim, precum și elaborarea ex ante de opțiuni și recomandări pentru viitor. Raportul de evaluare a fost prezentat în mai 2010.

Procesul intern de dezvoltare a evaluării impactului a fost sprijinit și de un al doilea contract cu consultantul. Acest contract a avut ca obiect un studiu privind cuantificarea costurilor și a avantajelor modificărilor aduse regimului, în plus față de datele care au fost colectate în timpul evaluării. Studiul a constat în module care abordează evaluarea ex ante a impactului economic al opțiunilor tehnice specifice pentru revizuirea legislației. Domeniul de aplicare al aspectelor care trebuie abordate au fost supuse consultării părților interesate. Modulele au fost organizate astfel încât au putut fi integrate în eventuale opțiuni politice generale. În iulie 2011, consultantul a emis raportul final al studiului. Unde a fost necesar, au fost colectate informații suplimentare din literatura de specialitate, rapoarte ale studiilor și căutări pentru a evalua efectele principale pe care le-ar avea schimbările de la nivelul politicii. În continuare, impacturile sociale și de mediu ale opțiunilor de politică au fost evaluate de serviciile Comisiei.

Evaluarea impactului

Au fost elaborate patru opțiuni pentru a îmbunătăți regimul:

Opțiunea 1: Îmbunătățirea doar a formei juridice și a clarității regimului. Legislația ar fi transformată din directivă în regulament, simplificată și clarificată. S-ar menține situația actuală în ceea ce privește conținutul.

Opțiunea 2: Prioritizarea, modernizarea și îmbunătățirea prevenirii. În plus față de opțiunea 1, prioritizarea ar fi îmbunătățită prin transformarea actualelor anexe I și II, care repertoriază organismele dăunătoare reglementate în funcție de caracteristicile tehnice, oricare ar fi prioritatea pe care o reprezintă pentru UE, în liste bazate pe raționamentul de intervenție și prioritate. Sistemul pașaportului fitosanitar și al zonelor protejate ar fi modernizat (partajarea responsabilității cu operatori profesioniști) și îmbunătățit (formatul și domeniul de aplicare al pașaportului fitosanitar, taxele obligatorii pentru a acoperi costurile legate de pașaportul fitosanitar așa cum există deja pentru importuri, normele de supraveghere și de eradicare a focarului în zone protejate). Coerența între regimul fitosanitar și regimul materialului de reproducere a plantelor ar fi îmbunătățită pentru a spori eficacitatea și pentru a reduce costurile pentru operatorii profesioniști. Prevenirea ar fi consolidată prin introducerea unei noi dispoziții privind materialele de reproducere a plantelor cu risc ridicat (plante destinate plantării) care nu sunt autorizate în vederea introducerii în Uniune sau care fac obiectul unor controale fizice mai amănunțite până la finalizarea unei analize a riscurilor, precum și prin eliminarea scutirilor pentru bagajele pasagerilor (care urmează să fie supuse controalelor de joasă frecvență pentru a reduce la minimum efectele asupra costurilor).

Opțiunea 3: Prioritizarea, modernizarea, intensificarea prevenirii și consolidarea acțiunilor împotriva focarelor. În plus față de opțiunea 2, s-ar introduce obligații privind supravegherea și planificarea pentru situații de urgență. În analogie cu dispozițiile regimului sănătății animalelor, ar fi disponibilă cofinanțare din partea UE pentru supraveghere, precum și, în anumite cazuri, pentru compensarea financiară a pierderilor directe suferite de operatorii profesioniști. Instrumentele juridice pentru eradicare și izolare ar fi dezvoltate în continuare. Excluderea măsurilor legate de răspândirea naturală ar urma să fie eliminată.

Opțiunea 4: Prioritizarea, modernizarea, intensificarea prevenirii, consolidarea acțiunilor împotriva focarelor și extinderea domeniului de aplicare pentru a include plantele invazive. În plus față de opțiunea 3, regimul ar acoperi, totodată, și plantele invazive, în sensul dispozițiilor legale pentru măsuri și cofinanțare din partea UE. Plantele invazive (altele decât plantele parazite) nu ar fi acoperite de opțiunile 1, 2 și 3.

Evaluarea impactului celor patru opțiuni a arătat că opțiunea 3 oferă cea mai bună modalitate de a realiza obiectivele cu cel mai bun nivel de rentabilitate și un echilibru optim al contribuțiilor din partea statelor membre, a operatorilor profesioniști și a Uniunii. Opțiunea 3 ar trebui să aibă un impact pozitiv semnificativ asupra rentabilității și creșterii economice din sectoarele implicate; aceasta a fost, de asemenea, cea mai apropiată reflecție a rezultatului consultării dintre părțile interesate și statele membre.

Bugetul UE necesar pentru a pune în aplicare opțiunea 3 a fost garantat în propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020. Dispozițiile juridice corespunzătoare sunt incluse în propunerea legislativă de regulament care stabilește dispoziții privind gestionarea cheltuielilor legate de lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor și a celor legate de sănătatea plantelor și de materialul de reproducere a plantelor.

Întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderile

Natura regimului fitosanitar prevede că întreprinderile mici și mijlocii (IMM) nu sunt scutite de obligațiile care decurg din prezentul regulament. Majoritatea întreprinderilor afectate de regim sunt IMM-uri și exceptarea acestora a priori ar periclita în mod fundamental obiectivele regimului. Cu toate acestea, propunerea exclude întreprinderile care vând plante și produse vegetale exclusiv pe piața locală de la obligația de a emite pașapoarte fitosanitare, care oricum nu vor mai fi cerute pentru vânzările către persoanele fizice care sunt consumatori finali. Pentru microîntreprinderi, noul regulament privind controalele oficiale va conține acorduri speciale privind eventuale rambursări ale taxelor pentru controale fitosanitare, în cadrul normelor privind ajutoarele de stat.

Drepturi fundamentale

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acesta ar trebui aplicat de către statele membre în conformitate cu aceste drepturi și principii, puse în aplicare în conformitate cu legislația lor națională. Cu toate acestea, anumite dispoziții ale prezentului regulament limitează anumite drepturi care derivă din Cartă, însă numai în măsura strict necesară pentru protejarea interesului general al Uniunii vizat de prezentul regulament și pentru conservarea esenței drepturilor aflate în joc.

Eradicarea focarelor de organisme dăunătoare alogene poate fi realizată cu succes numai în cazul în care toate sursele de infestare sunt eliminate. În afară de focarele de organisme dăunătoare de carantină de la sediul operatorilor profesioniști, mai pot apărea focare și în spațiile verzi publice sau private. În aceste cazuri, pentru a fi eficiente, măsurile de eradicare trebuie să includă plantele infestate și plantele potențial infestate din spațiile verzi publice și private (orice plante infestate care nu sunt eradicate vor acționa ca o sursă de noi infestări în altă parte). Aceasta implică faptul că, în anumite situații, autorităților competente din statele membre trebuie să li se acorde accesul pe proprietăți private pentru controale oficiale, urmate eventual de impunerea unor măsuri de tratament sau de eradicare sau a unor restricții sau interdicții cu privire la utilizarea plantelor. Aceasta reprezintă o limitare a articolelor 7 și 17 din Carta drepturilor fundamentale privind respectarea vieții private și de familie și dreptul la proprietate. Această limitare este necesară în vederea atingerii unui obiectiv de interes general, și anume protecția sănătății plantelor în Uniune. Limitarea este proporțională, deoarece obiectivul de interes general nu poate fi realizat fără a se asigura că măsurile fitosanitare sunt respectate în mod egal de către toți (abținerea de la distrugerea plantelor infestate în grădinile private ar anula avantajele măsurilor de eradicare impuse operatorilor profesioniști și efectuate în spațiile verzi publice). Va fi responsabilitatea statelor membre să ofere cetățenilor afectați în timp util o compensație echitabilă pentru pierderea suferită. Esența dreptului la proprietate este astfel păstrată.

Orice persoană care este conștientă de prezența unui organism dăunător de carantină este obligată să anunțe prezența acestui organism dăunător de carantină autorităților competente, împreună cu informații privitoare la originea și natura materialului în cauză. Tot astfel se va proceda și în cazul laboratoarelor și organizațiilor de cercetare care se confruntă cu organisme dăunătoare în probele care le-au fost furnizate. Acest lucru poate, în unele cazuri, constitui o limitare a articolului 8 din Cartă, în ceea ce privește dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Această limitare este necesară pentru atingerea obiectivului de interes public al sănătății plantelor în cadrul Uniunii, deoarece constatările privind organismele dăunătoare de carantină trebuie aduse la cunoștința autorităților competente pentru a asigura eradicarea imediată a focarelor. Limitarea este proporțională, deoarece datele cu caracter personal sunt supuse dispoziției numai în măsura în care ele sunt indispensabile autorităților competente pentru localizarea focarelor și luarea măsurilor necesare. Esența dreptului la protecția datelor cu caracter personal este astfel păstrată.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Capitolul I: Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Domeniul de aplicare teritorială al regimului nu include regiunile ultraperiferice din afara Europei ale statelor membre, deoarece regiunile respective țin de alte regiuni biogeografice ale lumii în care trăiesc tocmai acele organisme dăunătoare împotriva cărora statele membre vor să își protejeze teritoriile europene. Domeniul de aplicare teritorială al regimului include o parte a arhipelagului Macaronezia (insula Madeira și insulele Azore), care formează o regiune biogeografică care se suprapune cu regiunea mediteraneană, în special Peninsula Iberică, în ceea ce privește vegetația naturală. Prin urmare, este necesar să se includă acest arhipelag în domeniul de aplicare al acestui regim. Anexa I enumeră teritoriile statelor membre care sunt reglementate de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dar care, în sensul prezentului regulament, sunt considerate țări terțe.

Plantele invazive altele decât plantele parazite (care se hrănesc fizic din plantele gazdă) sunt excluse din domeniul de aplicare, în conformitate cu rezultatul evaluării impactului.

Definițiile sunt prevăzute după caz.

Capitolul II: Organismele dăunătoare de carantină

În Directiva 2000/29/CE, organismele dăunătoare sunt enumerate în anexe specifice. În schimb, prezenta propunere stabilește natura conceptuală a organismelor dăunătoare de carantină și, ulterior, le enumeră în acte de punere în aplicare, fie ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE, fie ca organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate. Organismele dăunătoare de carantină pentru UE necesită măsuri de eradicare pe întreg teritoriul Uniunii, în timp ce pentru organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate acest lucru este valabil numai în anumite zone protejate în cazul în care anumite organisme dăunătoare sunt absente, chiar dacă se știe că apar în alte zone din teritoriul Uniunii. Propunerea împuternicește Comisia să menționeze anumite organisme dăunătoare de carantină ca organisme dăunătoare prioritare pentru Uniune până la o limită de cel mult 10 % din organismele de carantină pentru UE enumerate. Organismele dăunătoare respective vor face obiectul unui nivel ridicat de obligații privind gradul de pregătire și de eradicare, completat de ajutorul financiar sporit din partea Uniunii pentru acțiunile necesare. În anexa II la regulament sunt prevăzute criterii pentru a decide dacă un organism dăunător se califică drept organism de carantină, organism de carantină pentru UE sau pentru zone protejate sau organism dăunător prioritar. Se prevede un transfer al organismelor dăunătoare enumerate în prezent în anexele I și II la Directiva 2000/29/CE pe listele corespunzătoare ale viitoarelor acte de punere în aplicare. Nu se va mai face nicio distincție între organismele dăunătoare aflate în prezent pe lista din anexa I și cele de pe lista din anexa II la Directiva 2000/29/CE.

Prezentul capitol stabilește în plus norme detaliate privind notificarea prezenței organismelor dăunătoare de carantină, măsurile care trebuie luate pentru eradicarea acestor organisme inclusiv restricționarea accesului la zonele care fac obiectul măsurilor de eradicare, anchetele care trebuie efectuate pentru a depista prezența organismelor dăunătoare și stabilirea planurilor de urgență și a planurilor privind eradicarea focarelor de organisme dăunătoare prioritare.

Dispozițiile prezentului capitol împuternicește Comisia să adopte acte de punere în aplicare privind măsuri permanente pentru a gestiona organismele dăunătoare de carantină care s-au stabilit pe teritoriul Uniunii. Aceste acte pot fi, de asemenea, adoptate cu titlu temporar pentru organismele dăunătoare de carantină care nu se regăsesc pe liste, dacă este necesar, prin utilizarea procedurii de urgență stabilite în temeiul Tratatului de la Lisabona. Instrumentele dezvoltate în prezentul capitol există în Directiva 2000/29/CE, însă propunerea dezvoltă aceste instrumente în mod explicit. Se include o dispoziție care să permită statelor membre să adopte măsuri mai stricte împotriva organismelor dăunătoare decât cele prevăzute în legislația Uniunii, cu condiția ca aceste măsuri să nu limiteze în niciun fel libera circulație pe piața internă a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte reglementate.

Prezentul capitol acoperă, de asemenea, dispozițiile privind zonele protejate, menținând sistemul existent, însă consolidându-l în mod explicit pentru a garanta faptul că zonele protejate sunt justificate din punct de vedere tehnic și că orice focare de organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate sunt eradicate în mod corespunzător și la timp. În caz contrar, zona protejată se va revoca. Cu aceste modificări, sistemul de zone protejate al Uniunii se aliniază sistemului de zone indemne de organisme dăunătoare din cadrul Convenției Internaționale pentru protecția plantelor (CIPP), astfel cum a fost solicitat de către părțile interesate ale regimului și de către țările terțe.

Capitolul III: Organisme dăunătoare afectând calitatea

Organismele dăunătoare care afectează utilizarea prevăzută a plantelor destinate plantării, dar nu impun eradicare, sunt reglementate în prezent în temeiul directivelor privind comercializarea semințelor și a materialului de reproducere a plantelor și, parțial, în anexa II la Directiva 2000/29/CE. Propunerea le clasifică pe toate ca organisme dăunătoare afectând calitatea pentru UE. Aceasta prevede natura conceptuală a acestor organisme dăunătoare și le enumeră ulterior în acte de punere în aplicare. Criteriile conform cărora se stabilește dacă un organism dăunător poate fi considerat un organism dăunător afectând calitatea pentru UE se găsesc în Anexa II. Organismele dăunătoare afectând calitatea nu vor face obiectul propunerii legislative privind materialul de reproducere a plantelor, însă vor fi incluse, după caz, în scheme de certificare.

Reprezentare schematică a diferitelor tipuri de organisme dăunătoare vizate de propunere, a procesului decizional care reglementează clasificarea acestora și a măsurilor necesare pentru a le combate.    

Capitolul IV: Măsuri privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte

În anexele la Directiva 2000/29/CE se găsesc interdicțiile privind anumite plante, produse vegetale și alte obiecte (anexa III), precum și cerințele specifice pentru introducerea și circulația în interiorul Uniunii (anexa IV). Propunerea împuternicește Comisia să adopte astfel de liste prin acte de punere în aplicare. Dispozițiile capitolului IV se referă la norme pentru recunoașterea măsurilor luate de țările terțe ca fiind echivalente cu măsurile Uniunii, precum și derogările de la interdicții. Se abordează de asemenea și normele privind circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte înspre și în interiorul zonelor protejate.

O noutate în regimul fitosanitar al Uniunii este un articol care împuternicește Comisia să adopte acte de punere în aplicare pentru a aborda riscurile emergente legate de anumite plante destinate plantării provenite din anumite țări terțe, care necesită măsuri de precauție. Materialele vegetale enumerate vor necesita examinări vizuale și testări intense sau vor fi supuse unei perioade de carantină, sau vor fi supuse unei interdicții temporare de introducere în Uniune. Aceste măsuri se aplică pe o perioadă de doi ani, care se poate prelungi o singură dată. În cursul acelei perioade se efectuează o evaluare completă a riscurilor, urmată de o decizie de a reglementa materialul vizat în mod permanent, sau de a se renunța la măsurile temporare.

Tot ca o noutate vine și un articol care stabilește regulile de bază pentru stațiile de carantină, atunci când utilizarea acestor stații este prevăzută de regulament sau prin acte secundare în temeiul regulamentului.

Introducerea de către pasageri în Uniune a plantelor reglementate în bagaje nu va mai face obiectul excepției de la cerințele și interdicțiile respective. Acest lucru este necesar deoarece plantele din bagajele pasagerilor au prezentat un risc în creștere pentru statutul fitosanitar al Uniunii și pun în pericol reușita sistemului.

În fine, o altă noutate este un articol care impune ca exporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte către țări terțe să fie efectuate fie în conformitate cu normele Uniunii, fie în conformitate cu condițiile din țara terță respectivă, dacă normele țării terțe permit acest lucru sau dacă țara terță își exprimă acordul în mod explicit în acest sens prin intermediul acordurilor bilaterale sau altfel.

Capitolul V: Înregistrarea operatorilor profesioniști și trasabilitatea

Propunerea impune operatorilor profesioniști relevanți să fie înregistrați într-un registru care va conține și operatorii profesioniști care sunt obligați să se înregistreze în temeiul regulamentului propus privind materialul de reproducere a plantelor. Aceasta ar trebui să reducă sarcina operatorilor profesioniști. Operatorii înregistrați trebuie să îndeplinească anumite cerințe pentru trasabilitatea materialului vegetal aflat sub controlul lor.

Capitolul VI: Certificarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte

Directiva 2000/29/CE are o anexă (V) care enumeră cerințe privind certificarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte introduse sau puse în circulație în interiorul Uniunii. Propunerea împuternicește Comisia să adopte astfel de liste prin acte delegate. Se abordează de asemenea și normele privind certificarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte introduse și puse în circulație în interiorul zonelor protejate.

Propunerea prevede că toate plantele destinate plantării, altele decât anumite semințe, necesită un certificat fitosanitar pentru introducerea în Uniune și un pașaport fitosanitar pentru circulația în interiorul Uniunii. Pașapoartele fitosanitare sunt necesare pentru toate deplasările între operatori profesioniști, dar nu și pentru vânzările către persoanele fizice care sunt consumatori finali. Pașaportul fitosanitar va fi simplificat și armonizat. În locul unui număr de lot, pașaportul fitosanitar poate utiliza un cip, un cod de bare sau o hologramă care se conectează la sistemele interne de trasabilitate ale operatorilor profesioniști.

Examinarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte care necesită un pașaport fitosanitar poate necesita utilizarea sistemelor de certificare cu privire la anumite organisme dăunătoare de carantină și/sau organisme dăunătoare afectând calitatea, dacă examinările pe teren în timpul perioadei de vegetație sunt indispensabile. Această posibilitate ar putea fi creată datorită includerii organismelor dăunătoare afectând calitatea în regulamentul privind sănătatea plantelor. Atunci când sistemele de certificare sunt solicitate în temeiul regulamentului privind sănătatea plantelor, se prevede că trebuie utilizate sistemele de certificare create în temeiul regulamentului propus privind materialul de reproducere a plantelor. Acest lucru evită crearea a două dispozitive similare care ar dubla costurile suportate de operatorii profesioniști.

Pașapoartele fitosanitare se eliberează de către operatorii înregistrați care sunt autorizați în acest sens de autoritățile competente, sau, la cererea acestora, de către autoritățile competente. Dacă materialul vegetal necesită un pașaport fitosanitar în temeiul regulamentului privind sănătatea plantelor și o etichetă de certificare în temeiul regulamentului propus privind materialul de reproducere a plantelor, pașaportul fitosanitar și eticheta de certificare trebuie combinate într-un singur document. Acest lucru evită dublarea costurilor pentru operatorii profesioniști, dacă autoritățile competente sunt cele care eliberează respectivele documente.

Sunt prevăzute norme privind autorizarea și supravegherea operatorilor profesioniști care eliberează pașapoarte fitosanitare și privind examinarea materialului vegetal în cauză, pentru a se asigura că acest material este conform cu toate dispozițiile regulamentului.

Sunt prevăzute, de asemenea, norme privind autorizarea și supravegherea producătorilor de materiale de ambalaj din lemn care aplică o anumită marcă respectivului material, după tratarea acestuia, în conformitate cu Standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 privind reglementarea materialelor de ambalaj din lemn în comerțul internațional.

În ceea ce privește exporturile, propunerea prevede introducerea unui certificat de preexport, pentru cazurile în care materialul vegetal este exportat dintr-un stat membru care nu este statul membru de origine. Certificatul de preexport va înlocui documentul orientativ neoficial utilizat în prezent, convenit de către statele membre.

Capitolul VII: Măsuri de sprijin pentru punerea în aplicare a regulamentului

Propunerea prevede înființarea unui sistem de notificare electronică pentru notificare și raportare.

Capitolul VIII: Dispoziții finale

Propunerea prevede că un nou comitet permanent va asista Comisia, iar acesta va include comitetele existente care se ocupă de lanțul alimentar, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (în locul actualului Comitet permanent pentru sănătatea plantelor).

Propunerea prevede modificări la regulamentul de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor legate de lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și a celor legate de sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor, care este prevăzut să fie adoptat înainte de actuala propunere legislativă. Modificările respective includ posibilitatea ca Uniunea să cofinanțeze măsuri privind organismele dăunătoare prioritare (o categorie de organisme dăunătoare creată în propunerea actuală) și compensări pentru operatori pentru valoarea pierderilor materialului vegetal distrus în urma măsurilor de eradicare privind organismele dăunătoare prioritare.

Propunerea abrogă șase așa-numite directive de control privind gestionarea anumitor organisme dăunătoare de carantină (râia neagră la cartofi, nematozii cu chiști, putregaiul brun al cartofului, putregaiul inelar al tuberculilor de cartofi, tortricidele frunzelor de garoafă și păduchele verde de San José) care sunt cunoscute ca fiind prezente în Uniune. Astfel de acte vor fi adoptate în viitor cu titlu secundar, în temeiul propunerii de regulament, și nu ca acte adoptate prin codecizie. Directivele privind organismele dăunătoare la cartofi vor fi înlocuite de acte secundare în temeiul regulamentului propus, fără a le schimba substanța. Directivele privind tortricidele frunzelor de garoafă și păduchele verde de San José nu vor fi înlocuite.

4.           IMPLICAȚII BUGETARE

Dispozițiile financiare și creditele bugetare pentru punerea în aplicare a regulamentului până la data de 31 decembrie 2020 vor fi prezentate în cadrul viitoarei propuneri legislative pentru un regulament privind gestionarea cheltuielilor legate de lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și a celor legate de sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor. Prezenta propunere nu implică cheltuieli care nu vor face parte din fișa financiară a propunerii legislative pentru regulamentul respectiv și nu necesită resurse umane suplimentare.

2013/0141 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[10],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[11],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate[12] stabilește un regim fitosanitar.

(2)       La 21 noiembrie 2008, Consiliul a invitat Comisia să efectueze o evaluare a respectivului regim fitosanitar[13].

(3)       Având în vedere rezultatele evaluării respective și experiența dobândită în urma punerii în aplicare a Directivei 2000/29/CE, directiva respectivă ar trebui înlocuită. Pentru a asigura uniformitatea în punerea în aplicare a noilor norme, actul care înlocuiește Directiva ar trebui să ia forma unui regulament.

(4)       Sănătatea plantelor este foarte importantă pentru producția vegetală, spațiile verzi publice și private, ecosistemele naturale, serviciile ecosistemice și biodiversitatea din Uniune. Sănătatea plantelor este amenințată de specii dăunătoare plantelor și produselor vegetale, denumite în continuare „organisme dăunătoare”. Pentru a combate amenințarea respectivă, este necesar să se adopte măsuri privind determinarea riscurilor fitosanitare prezentate de către acele organisme dăunătoare și reducerea acestor riscuri la un nivel acceptabil.

(5)       Necesitatea unor astfel de măsuri a fost recunoscută de mult timp. Aceste măsuri au făcut obiectul unor acorduri internaționale și convenții internaționale, inclusiv Convenția internațională pentru protecția plantelor (CIPP) din 6 decembrie 1951 încheiată în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și noul său text revizuit aprobat de Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură din noiembrie 1997 cu ocazia celei de-a 29-a sesiuni. Uniunea este parte la CIPP.

(6)       S-a constatat că pentru determinarea domeniului de aplicare al prezentului regulament, este necesar să se ia în considerare factorii biogeografici pentru a evita ca organismele dăunătoare care nu sunt prezente pe teritoriul european al Uniunii să se răspândească pe teritoriul respectiv. În consecință, teritoriile din afara Europei (regiunile ultraperiferice) din statele membre menționate la articolul 355 alineatul (1) din TFUE ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare teritorială al prezentului regulament. Aceste teritorii ar trebui enumerate. În cazul în care statutul unui asemenea teritoriu sau al unui teritoriu menționat la articolul 355 alineatul (2) din TFUE este modificat în conformitate cu articolul 355 alineatul (6) din TFUE, respectiva listă ar trebui modificată pentru a se asigura că domeniul de aplicare teritorială al prezentului regulament continuă să fie limitat la partea europeană a teritoriului Uniunii Europene. Trimiterile la țări terțe ar trebui să fie interpretate ca trimiteri și la teritoriile incluse în lista respectivă.

(7)       Directiva 2000/29/CE stabilește norme privind controalele oficiale care trebuie efectuate de către autoritățile competente în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate. Astfel de norme sunt în prezent stabilite prin Regulamentul (UE) nr..../.... privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura punerea în aplicare a legislației privind produsele alimentare și hrana pentru animale, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul vegetal de reproducere și produsele de protecție a plantelor și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, 1829/2003, 1831/2003, 1/2005, 396/2005, 834/2007, 1099/2009, 1069/2009, 1107/2009, a Regulamentelor (UE) nr. 1151/2012, [….]/2013 [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor] și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE, 2008/120/CE și 2009/128/CE (Regulamentul privind controalele oficiale)[14] [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale și, în nota de subsol, trimiterea la Jurnalul Oficial] și, prin urmare, nu ar trebui să fie incluse în prezentul regulament.

(8)       Este necesară stabilirea de criterii pentru a permite identificarea organismelor dăunătoare pentru care este necesar să se adopte măsuri de control pentru întregul teritoriu al Uniunii. Astfel de organisme dăunătoare sunt denumite „organisme dăunătoare de carantină pentru UE”. Ar trebui de asemenea prevăzute criterii pentru identificarea organismelor dăunătoare pentru care este necesar să se adopte măsuri de control într-una sau mai multe părți ale acestui teritoriu. Astfel de organisme dăunătoare sunt denumite „organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate”.

(9)       Pentru a permite eforturilor de control al organismelor dăunătoare de carantină pentru UE să se concentreze asupra organismelor de carantină al căror impact economic, de mediu sau social este foarte grav pentru teritoriul Uniunii în ansamblu, trebuie stabilită o listă restrânsă a acestor organisme dăunătoare, denumite în continuare „organisme dăunătoare prioritare”.

(10)     Este necesar să se prevadă derogări de la interzicerea introducerii și circulației pe teritoriul UE a organismelor de carantină pentru UE în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri de plante, reproduceri și expoziții.

(11)     Pentru a asigura acțiuni eficiente și rapide în cazul prezenței unui organism dăunător de carantină pentru UE, obligațiile de notificare ar trebui să se aplice publicului, operatorilor profesioniști, precum și statelor membre.

(12)     În cazul în care aceste obligații de notificare implică faptul că datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sau juridice trebuie să fie comunicate autorităților competente, aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 8 (protecția datelor cu caracter personal) din Carta drepturilor fundamentale. Totuși, această limitare este necesară și proporțională pentru atingerea obiectivului de interes general al prezentului regulament.

(13)     Un operator profesionist care ia cunoștință de prezența unui organism dăunător de carantină pentru UE la o plantă, produs vegetal sau alt obiect care este sau a fost sub controlul său ar trebui să aibă obligația de a lua toate măsurile corespunzătoare în ceea ce privește eliminarea organismelor dăunătoare, retragerea sau returnarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză și informarea autorității competente, a altor persoane din lanțul comercial și a publicului.

(14)     Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru UE, atunci când constată prezența acestora pe teritoriile lor. Este oportun să se prevadă măsuri care pot fi luate de statele membre în acest caz și principiile pe baza cărora acestea trebuie să decidă ce măsuri să adopte. Măsurile respective ar trebui să includă stabilirea de zone de restricție, care cuprind o zonă contaminată și o zonă tampon.

(15)     În anumite cazuri, statele membre ar trebui să impună măsuri de eradicare a organismelor dăunătoare de carantină la plante aflate pe proprietăți private, deoarece eradicarea organismelor dăunătoare nu poate avea succes decât dacă toate sursele de infestare sunt eliminate. În acest scop, autoritățile competente ale statelor membre trebuie să aibă în mod legal acces la spațiile respective. Aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 7 (respectarea vieții private și de familie) și a articolului 17 (dreptul la proprietate) din Carta drepturilor fundamentale. Această limitare este necesară și proporțională pentru atingerea obiectivului de interes public al regimului, în măsura în care statele membre asigură compensații echitabile în timp util pentru pierderea proprietății private.

(16)     Depistarea precoce a prezenței organismelor dăunătoare este extrem de importantă pentru a le eradica rapid și eficient. Prin urmare, statele membre ar trebui să efectueze anchete de depistare a prezenței organismelor dăunătoare de carantină pentru UE în zonele în care prezența acestor organisme nu era cunoscută până în prezent. Având în vedere numărul de organisme dăunătoare de carantină pentru UE și timpul și resursele necesare pentru a efectua aceste anchete, statele membre ar trebui să instituie programe multianuale de anchetă.

(17)     Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri în cazul în care se suspectează sau se confirmă prezența unor organisme dăunătoare de carantină pentru UE specifice, privind în special eradicarea și izolarea acestora, și instituirea de zone de restricție, anchete, planuri de urgență, exerciții de simulare și planuri de eradicare în ceea ce privește respectivele organisme dăunătoare.

(18)     Pentru a asigura o intervenție rapidă și eficace împotriva organismelor dăunătoare care nu sunt organisme dăunătoare de carantină pentru UE dar despre care statele membre consideră că ar putea îndeplini condițiile pentru a fi incluse în lista cu organismele dăunătoare de carantină pentru UE, ar trebui să se prevadă măsuri care să fie adoptate de către statele membre, în cazul în care acestea află de prezența unui astfel de organism dăunător. Dispoziții similare ar trebui stabilite pentru Comisie.

(19)     În anumite condiții, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte măsuri de eradicare mai stricte decât cele impuse de legislația Uniunii.

(20)     Ar trebui să se aplice dispoziții speciale organismelor dăunătoare prioritare în ceea ce privește, în special, informarea publicului, anchetele, planurile de urgență, planurile de eradicare, precum și cofinanțarea măsurilor de către Uniune

(21)     Organismele de carantină care sunt prezente pe teritoriul Uniunii, dar sunt absente din anumite părți ale acestui teritoriu desemnate ca „zone protejate”, și a căror prezență ar avea un impact economic, social sau de mediu inacceptabil numai pentru acele zone protejate, ar trebui să fie identificate și enumerate în mod specific ca „organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate”. Introducerea în circulație și eliberarea organismelor dăunătoare de carantină pentru zone protejate în interiorul respectivei zone protejate ar trebui interzisă.

(22)     Ar trebui stabilite norme privind recunoașterea, modificarea sau revocarea recunoașterii zonelor protejate, obligațiile de anchetă pentru zonele protejate și măsurile care trebuie luate dacă organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate sunt depistate în respectivele zone protejate. Dacă se constată semne ale prezenței organismelor dăunătoare de carantină pentru zone protejate în interiorul respectivei zone protejate, ar trebui să se aplice norme stricte pentru modificarea și revocarea acestor zone protejate.

(23)     Un organism dăunător care nu este organism dăunător de carantină pentru UE ar trebui să fie denumit „organism dăunător afectând calitatea pentru UE” dacă este în principal transmis prin anumite plante destinate plantării, dacă prezența sa pe aceste plante destinate plantării are un impact economic inacceptabil în ceea ce privește utilizarea prevăzută a plantelor respective și dacă este clasificat ca organism dăunător afectând calitatea pentru UE. Pentru a limita prezența acestor organisme dăunătoare, ar trebui interzisă introducerea sau deplasarea în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor destinate plantării purtătoare de astfel de dăunători, cu excepția cazului în care se specifică altfel în lista respectivă.

(24)     Anumite plante, produse vegetale și alte obiecte prezintă un risc fitosanitar inacceptabil din cauza probabilității lor de a găzdui un organism dăunător de carantină pentru UE. Pentru unele dintre acestea, sunt disponibile măsuri acceptabile de reducere a riscurilor, însă nu pentru toate. În funcție de disponibilitatea măsurilor acceptabile de reducere a riscurilor, introducerea și deplasarea acestora pe teritoriul Uniunii ar trebui să fie interzise sau supuse unor cerințe speciale. Aceste plante, produse vegetale și alte obiecte ar trebui trecute pe o listă.

(25)     Ar trebui stipulate derogări de la interdicțiile sau cerințele speciale în ceea ce privește introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii. Comisia ar trebui să fie împuternicită să recunoască anumite măsuri din țări terțe ca fiind echivalente cu cerințele pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză.

(26)     Aceste interdicții sau cerințe ar trebui să nu se aplice nici în cazul unor cantități reduse de plante, produse vegetale și alte obiecte, altele decât plantele destinate plantării, în scopuri necomerciale și scopuri neprofesionale, nici la introducerea și circulația în zonele de frontieră a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte. În mod similar, ele nu ar trebui să se aplice nici la introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproduceri și expoziții. Ar trebui stabilite măsuri de salvgardare adecvate, iar persoanele vizate ar trebui ținute la curent.

(27)     O derogare de la normele Uniunii privind introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii ar trebui să fie stipulată pentru plante, produse vegetale și alte obiecte aflate în tranzit.

(28)     Comerțul internațional cu plante destinate plantării, referitor la care există experiență fitosanitară limitată, poate implica riscuri grave de stabilire a unor organisme dăunătoare de carantină pentru care nu au fost adoptate măsuri în conformitate cu prezentul regulament. Pentru a asigura o intervenție rapidă și eficace împotriva noilor riscuri identificate asociate plantelor destinate plantării care nu fac obiectul unor obligații sau interdicții permanente, dar care pot să intre sub incidența unor astfel de măsuri permanente, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri temporare în conformitate cu principiul precauției.

(29)     Este necesar să se stabilească interdicții și cerințe speciale, similare celor prevăzute pentru teritoriul Uniunii, în ceea ce privește introducerea și circulația în zonele protejate a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte care ar constitui un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil cauzat de probabilitatea lor de a găzdui respectivele organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate.

(30)     Ar trebui adoptate cerințe generale cu privire la vehicule și materialul de ambalaj al plantelor, al produselor vegetale și al altor obiecte pentru a se asigura că acestea nu conțin organisme dăunătoare de carantină.

(31)     Statele membre ar trebui să desemneze stații de carantină. Ar trebui stabilite cerințe referitoare la desemnarea, funcționarea și supravegherea acestor stații de carantină, precum și la eliberarea de plante, produse vegetale sau alte obiecte din acele stații. În cazul în care aceste cerințe includ păstrarea unor liste cu personalul și vizitatorii care intră în stații, aceasta ar putea constitui o limitare a articolului 8 (protecția datelor cu caracter personal) din Carta drepturilor fundamentale. Totuși, această limitare este necesară și proporțională pentru atingerea obiectivului de interes general al prezentului regulament.

(32)     Dacă acest lucru este prevăzut de un acord bilateral încheiat de Uniune cu o țară terță, sau de legislația unei țări terțe, plantele, produsele vegetale și alte obiecte transportate de pe teritoriul Uniunii în țara terță în cauză ar trebui să se conformeze normelor menționate.

(33)     În cazul în care, în ceea ce privește anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte deplasate de pe teritoriul Uniunii în țări terțe, nu se aplică niciun acord fitosanitar bilateral încheiat de Uniune cu o țară terță și nici legislația unei țări terțe, ar trebui oferită protecție țărilor terțe împotriva organismelor dăunătoare de carantină pentru UE din cauza naturii lor dăunătoare cunoscute, cu excepția cazului în care un organism dăunător de carantină este oficial cunoscut ca fiind prezent în țara terță în cauză și nu face obiectul niciunui control oficial, sau în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că acest organism de carantină pentru UE nu îndeplinește criteriile pentru a fi considerat organism dăunător de carantină pentru țara terță în cauză.

(34)     Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a prezentului regulament, operatorii profesioniști supuși obligațiilor care decurg din prezentul regulament ar trebui înregistrați în registre stabilite de statele membre. Pentru a reduce sarcina administrativă, aceste registre ar trebui să includă, de asemenea, operatorii profesioniști care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr..../.... privind......[15] [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul, titlul și, într-o notă de subsol, trimiterea JO la Regulamentul privind materialul de reproducere a plantelor].

(35)     Operatorii profesioniști care își desfășoară activitatea la mai multe incinte ar trebui să aibă posibilitatea de a se înregistra separat pentru fiecare dintre incintele respective.

(36)     Pentru a facilita identificarea sursei unei infestări cu un organism dăunător de carantină, este necesar să se solicite operatorilor profesioniști să țină evidențe în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte care le sunt furnizate de operatori profesioniști și pe care le furnizează altor operatori profesioniști. Având în vedere perioadele de latență ale unor organisme dăunătoare de carantină și timpul necesar pentru depistarea sursei de contaminare, înregistrările ar trebui să fie păstrate timp de trei ani.

(37)     Operatorii profesioniști ar trebui, de asemenea, să dispună de sisteme și proceduri care să le permită identificarea deplasărilor propriilor plante, produse vegetale și alte obiecte în spațiile lor.

(38)     Ar trebui solicitat un certificat fitosanitar în cazul introducerii din țări terțe pe teritoriul Uniunii, și în zone protejate, a anumitor plante, produse vegetale și a altor obiecte. Aceste plante, produse vegetale și alte obiecte ar trebui incluse într-o listă, din motive de claritate.

(39)     Aceste certificate fitosanitare ar trebui să fie conforme cu cerințele prevăzute de Directiva CIPP și să ateste conformitatea cu cerințele și măsurile stabilite în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura credibilitatea certificatelor fitosanitare, este necesar să se stabilească norme privind condițiile de valabilitate și de anulare a acestora.

(40)     Circulația în interiorul teritoriului Uniunii și înspre și în interiorul zonelor protejate a anumitor plante, produse vegetale și a altor obiecte ar trebui să fie permisă numai în cazul în care acestea sunt însoțite de un pașaport fitosanitar care atestă conformitatea cu cerințele și măsurile stabilite în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Aceste plante, produse vegetale și alte obiecte ar trebui incluse într-o listă, din motive de claritate.

(41)     Pașapoartele fitosanitare nu ar trebui să fie necesare pentru plante, produse vegetale și alte obiecte destinate utilizatorilor finali.

(42)     Pentru a asigura credibilitatea pașapoartelor fitosanitare, este necesar să se stabilească norme privind conținutul acestora.

(43)     Pașapoartele fitosanitare ar trebui, în general, să fie emise de către operatorii profesioniști. Dacă operatorii profesioniști nu au resursele necesare pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare, ar trebui să existe posibilitatea ca, la solicitarea acestora, pașapoartele fitosanitare să fie emise de către autoritățile competente.

(44)     Ar trebui stabilite norme privind emiterea pașapoartelor fitosanitare, examinările necesare pentru emitere, autorizarea și supravegherea operatorilor profesioniști care eliberează pașapoarte fitosanitare, obligațiile operatorilor autorizați și retragerea autorizației respective.

(45)     Pentru a reduce sarcina operatorilor autorizați, examinările pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare ar trebui combinate cu examinările necesare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații vă rugăm să introduceți numărul regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor], după caz.

(46)     Operatorii autorizați ar trebui să posede cunoștințele necesare referitoare la organismele dăunătoare.

(47)     Anumiți operatori ar putea intenționa să stabilească un plan de gestionare a riscurilor fitosanitare care asigură și demonstrează că au un nivel ridicat de competență în domeniul fitosanitar și că prezintă un grad ridicat de conștientizare cu privire la riscurile pe care le prezintă etapele critice ale activității lor profesionale, ceea ce ar putea justifica aplicarea unor modalități speciale de control de către autoritățile competente. Ar trebui să se stabilească norme ale Uniunii privind conținutul acestor planuri.

(48)     Este necesar să se prevadă înlocuirea pașapoartelor fitosanitare și a certificatelor fitosanitare.

(49)     În cazurile de neconformitate cu normele Uniunii, pașapoartele fitosanitare ar trebui să fie eliminate, invalidate și, din motive de trasabilitate, păstrate.

(50)     Standardul internațional al FAO pentru măsurile fitosanitare nr. 15 prevede că materialele de ambalaj din lemn sunt marcate cu o anumită marcă, aplicată de operatori profesioniști autorizați și supravegheați în mod corespunzător. Prezentul regulament ar trebui să stabilească modelul și conținutul mărcii respective și autorizarea și supravegherea operatorilor profesioniști de pe teritoriul Uniunii care aplică această marcă.

(51)     Dacă acest lucru este impus de o țară terță, respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte ar trebui să fie deplasate de pe teritoriul Uniunii în respectiva țară terță însoțite de un certificat fitosanitar de export sau reexport. În ceea ce privește dispozițiile relevante ale CIPP, certificatele respective ar trebui să fie întocmite de către autoritățile competente, respectând conținutul modelelor de certificate de export și reexport prevăzute de Directiva CIPP.

(52)     Dacă o plantă, produs vegetal sau alt obiect este deplasat prin mai multe state membre înainte de a fi exportat către o țară terță, este important ca statul membru în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost produse sau prelucrate să facă schimb de informații cu statul membru care eliberează certificatul fitosanitar de export. Acest schimb de informații este important pentru a permite atestarea de conformitate cu cerințele țării terțe. Prin urmare, trebuie elaborat un certificat de preexport armonizat pentru a se asigura că schimbul de informații are loc în mod uniform.

(53)     Comisia ar trebui să stabilească un sistem electronic pentru notificările necesare în conformitate cu prezentul regulament.

(54)     Pentru a se asigura că excepțiile privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri de plante, reproducere sau expoziții sunt puse în aplicare într-o manieră care nu prezintă niciun risc fitosanitar pentru teritoriul Uniunii sau pentru anumite părți ale acestuia, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele privind schimbul de informații între statele membre și Comisie cu privire la introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii a organismelor dăunătoare în cauză, la evaluarea și autorizarea respectivă și la monitorizarea conformității, precum și la măsurile în caz de nerespectare și la notificarea acestora.

(55)     Pentru a asigura un sistem eficace de notificări, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care reglementează obligațiile de notificare privind prezența anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru UE care încă nu a fost confirmată oficial, dar este suspectată.

(56)     Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice privind anchetele legate de prezența organismelor dăunătoare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele pentru modificarea sau completarea elementelor care urmează să fie acoperite prin intermediul programelor multianuale de anchetă.

(57)     Pentru a asigura funcționarea eficientă a exercițiilor de simulare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care definesc frecvența, conținutul, formatul, precum și alte dispoziții privind exercițiile de simulare.

(58)     Pentru a garanta că sunt stabilite zone protejate și că acestea funcționează în mod fiabil, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele referitoare la anchetele care trebuie efectuate în scopul recunoașterii zonelor protejate și pentru a stabili dacă zonele protejate respectă cerințele respective.

(59)     Pentru a garanta aplicarea proporțională și limitată a derogărilor privind circulația plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în sau în interiorul zonelor de frontieră, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele privind lățimea maximă a zonelor de frontieră ale țărilor terțe și a zonelor de frontieră ale statelor membre, distanța maximă de deplasare a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză în zonele de frontieră ale țării terțe și în zonele de frontieră ale statelor membre și procedurile privind autorizarea introducerii și deplasării în interiorul zonelor de frontieră ale statului membru a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte.

(60)     În vederea evitării riscurilor fitosanitare în timpul tranzitului de plante, de produse vegetale sau de alte obiecte, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care definesc conținutul unei declarații în ceea ce privește transportarea de plante, de produse vegetale sau de alte obiecte, pe teritoriul Uniunii în scopul de a le deplasa într-o țară terță.

(61)     Pentru a se asigura că înregistrarea operatorilor profesioniști este proporțională cu obiectivul de control al riscurilor fitosanitare, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește normele care definesc categoriile de operatori profesioniști care sunt scutiți de obligația de înscriere în registru și condițiile aferente.

(62)     Pentru a asigura credibilitatea certificatelor fitosanitare din țările terțe care nu sunt parte la CIPP, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește normele de completare a condițiilor de acceptare a certificatelor fitosanitare din țările terțe respective.

(63)     În vederea reducerii la minimum a riscurilor fitosanitare ale plantelor, ale produselor vegetale sau ale altor obiecte transportate în interiorul teritoriului Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care definesc plafonul cantităților mici de anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte care trebuie exceptate de la obligația privind pașapoartele fitosanitare.

(64)     Pentru a asigura fiabilitatea examinărilor plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte efectuate în vederea emiterii pașapoartelor fitosanitare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele referitoare la examinarea vizuală, prelevarea de probe și testarea și utilizarea sistemelor de certificare.

(65)     Pentru a spori credibilitatea pașaportului fitosanitar, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care definesc cerințele de calificare care trebuie îndeplinite de către operatorii profesioniști pentru ca aceștia să fie autorizați să emită pașapoarte fitosanitare.

(66)     Pentru consolidarea domeniului de aplicare și a utilității planului de gestionare a riscurilor fitosanitare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele de completare sau de modificare a elementelor acoperite de acest plan.

(67)     Pentru a lua în considerare elaborarea de standarde internaționale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele privind atestatele pentru mărfurile cu caracter specific, altele decât materialul de ambalaj din lemn, care ar necesita aplicarea unui atestat specific de conformitate cu normele din prezentul regulament.

(68)     Pentru a garanta utilitatea și fiabilitatea atestatelor și certificatelor de preexport oficiale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care definesc conținutul atestărilor oficiale, autorizarea și supravegherea operatorilor profesioniști care eliberează aceste atestate și conținutul certificatului de preexport.

(69)     Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, precum și pentru a se adapta la o decizie a Consiliului European în conformitate cu articolul 355 alineatul (6) din TFUE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele de modificare a anexelor la prezentul regulament.

(70)     Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(71)     În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament cu privire la stabilirea unei liste a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE, stabilirea unei liste a organismelor dăunătoare prioritare, stabilirea unor măsuri împotriva unor anumite organisme dăunătoare de carantină pentru UE, adoptarea unor măsuri pentru o perioadă limitată de timp în ceea ce privește riscurile fitosanitare pe care le prezintă organismele dăunătoare care se califică provizoriu ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE, recunoașterea zonelor protejate recunoscute în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE și stabilirea unei liste a organismelor dăunătoare de carantină pentru zone protejate din respectivele zone protejate, modificarea sau revocarea zonelor protejate, modificarea listei cu respectivele zone protejate, includerea pe listă a organismelor dăunătoare afectând calitatea pentru UE și a plantelor destinate plantării în cauză, alcătuirea unei liste cu plantele, produsele vegetale și alte obiecte a căror introducere și circulație în interiorul teritoriului Uniunii trebuie interzisă, precum și cu țările terțe în cauză, alcătuirea unei liste care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și cerințele pentru introducerea și circulația acestora în interiorul teritoriului Uniunii, cerințele țărilor terțe echivalente cerințelor care reglementează circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte, stabilirea unor condiții sau măsuri specifice privind introducerea anumitor plante, produse vegetale și a altor obiecte în zonele de frontieră din statele membre, adoptarea de măsuri temporare cu privire la introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor destinate plantării provenite din țări terțe, alcătuirea unei liste care conține plante, produse vegetale și alte obiecte a căror introducere și deplasare în anumite zone protejate trebuie interzise, alcătuirea unei liste cu cerințele pentru introducerea și circulația în anumite zone protejate a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, includerea pe listă a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte, și respectivele țări terțe de origine sau de expediere pentru care un certificat fitosanitar este necesar în vederea introducerii lor pe teritoriul Uniunii, alcătuirea unei liste cu plantele, produsele vegetale și alte obiecte, și respectivele țări terțe de origine sau de expediere, pentru care trebuie solicitat un certificat fitosanitar pentru introducerea acestora în anumite zone protejate din țările terțe respective, alcătuirea unei liste care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru care trebuie solicitat un pașaport fitosanitar în vederea introducerii acestora în interiorul anumitor zone protejate și stabilirea formatului pașaportului fitosanitar, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Competențele menționate trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[16].

(72)     Procedura de consultare ar trebui să fie utilizată pentru adoptarea listei inițiale a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE având în vedere că faptul că lista inițială ar trebui să conțină, fără nicio modificare, doar organismele enumerate în partea A din anexa I la Directiva 2000/29/CE și secțiunea I din partea A din anexa II la directiva menționată anterior, pentru modificarea denumirii științifice a unui organism dăunător, în cazul în care o astfel de modificare este justificată pe baza evoluției cunoștințelor științifice, pentru adoptarea listei inițiale a zonelor protejate și a organismelor de carantină pentru zone protejate din respectivele zone având în vedere faptul că lista inițială ar trebui să conțină, fără nicio modificare, doar zonele protejate recunoscute în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE și organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate enumerate în partea B din anexa I și partea B din anexa II la Directiva 2000/29/CE, pentru modificarea și revocarea zonelor protejate, pentru adoptarea listei inițiale a organismelor dăunătoare afectând calitatea pentru UE având în vedere că faptul că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, organismele dăunătoare enumerate în anumite directive privind producția și comercializarea semințelor și a materialului de reproducere a plantelor, pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte a căror introducere și circulație în interiorul teritoriului Uniunii trebuie interzisă având în vedere că faptul că lista inițială ar trebui să preia fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și interdicțiile și țările terțe în cauză, în conformitate cu partea A din anexa III la Directiva 2000/29/CE, împreună cu codurile din Nomenclatura combinată aferente (codurile NC), pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte a căror introducere și circulație în interiorul teritoriului Uniunii trebuie supusă unor cerințe speciale având în vedere că faptul că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și cerințele și țările terțe în cauză, în conformitate cu partea A din anexa IV la Directiva 2000/29/CE, împreună cu codurile din Nomenclatura combinată aferente (codurile NC), pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte a căror introducere în anumite zone protejate trebuie să fie interzisă având în vedere faptul că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și interdicțiile și țările terțe respective, astfel cum este stabilit în partea B din anexa III la Directiva 2000/29/CE, împreună cu codurile din Nomenclatura combinată aferente (codurile NC), pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte a căror introducere și circulație în anumite zone protejate trebuie să facă obiectul unor cerințe speciale având în vedere faptul că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și cerințele astfel cum este stabilit în partea B din anexa IV la Directiva 2000/29/CE, împreună cu codurile din Nomenclatura combinată aferenta (codurile NC), pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte și țările terțe de origine sau de expediere respective pentru care este solicitat un pașaport fitosanitar pentru a putea fi introduse pe teritoriul Uniunii, având în vedere că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul I din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE, pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte pentru care este solicitat un pașaport fitosanitar pentru a putea fi introduse în anumite zone protejate, având în vedere că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul II din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE, pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte pentru care este solicitat un pașaport fitosanitar pentru a putea circula pe teritoriul Uniunii, având în vedere că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul I din partea A din anexa V la Directiva 2000/29/CE și pentru adoptarea listei inițiale de plante, produse vegetale și alte obiecte pentru care este solicitat un pașaport fitosanitar pentru a putea fi introduse în anumite zone protejate, având în vedere că lista inițială ar trebui să preia, fără nicio modificare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul II din partea A din anexa V la Directiva 2000/29/CE.

(73)     Directiva 74/647/CEE a Consiliului din 9 decembrie 1974 privind combaterea tortricidelor la frunzele garoafelor de grădină[17] și Directiva 69/466/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1969 privind combaterea păduchelui verde de San José[18] stabilesc măsuri privind controlul organismelor dăunătoare respective. De la intrarea în vigoare a directivelor respective, organismele dăunătoare în cauză s-au răspândit pe întreg teritoriul Uniunii, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi izolate. Prin urmare, respectivele directive ar trebui abrogate.

(74)     Directiva 69/464/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1969 privind combaterea râiei negre a cartofului[19], Directiva 93/85/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1993 privind combaterea veștejirii bacteriene a cartofilor[20], Directiva 98/57/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind controlul Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al[21] și Directiva 2007/33/CE Consiliului din 11 iunie 2007 privind combaterea nematozilor și de abrogare a Directivei 69/465/CE[22] ar trebui abrogate, deoarece ar trebui adoptate noi măsuri privind organismele dăunătoare în cauză, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Având în vedere timpul și resursele necesare adoptării acestor noi măsuri, actele respective ar trebui abrogate până în 2021.

(75)     Regulamentul (UE) nr..../2013 privind......[23] [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul și titlul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor și, în nota de subsol, trimiterea la Jurnalul Oficial] stabilește că subvențiile pentru măsurile împotriva organismelor dăunătoare trebuie să vizeze anumite organisme dăunătoare enumerate în anexele la Directiva 2000/29/CE și anumite organisme dăunătoare care nu sunt enumerate în anexele respective, însă fac temporar obiectul unor măsuri ale Uniunii adoptate în acest scop. Prezentul regulament stabilește categoria organismelor dăunătoare prioritare. Este oportun ca anumite măsuri luate de statele membre în ceea ce privește organismele dăunătoare prioritare să poată fi eligibile pentru granturi din partea Uniunii, inclusiv compensațiile plătite operatorilor profesioniști pentru valoarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, care sunt supuse distrugerii în conformitate cu măsurile de eradicare prevăzute în prezentul regulament. Regulamentul (UE) nr. XXX/2013 ar trebui modificat în consecință.

(76)     Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume garantarea unei abordări armonizate în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere efectul pe care îl produce, complexitatea, caracterul transfrontalier și caracterul internațional, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(77)     Pentru întreprinderile mici și mijlocii, prezentul regulament nu creează o sarcină administrativă disproporționată și nu are niciun impact economic asupra acestora. În temeiul prezentului regulament, pe baza consultărilor cu părțile interesate, situația specială a întreprinderilor mici și mijlocii a fost luată în considerare atunci când a fost posibil. Nu a fost luată în considerare o posibilă scutire universală pentru microîntreprinderi, care constituie majoritatea societăților, având în vedere obiectivul (obiectivele) de politică publică de protejare a sănătății plantelor.

(78)     Prezentul regulament respectă Directiva CIPP, acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (Acordul SPS) și orientările stabilite în cadrul acestora.

(79)     Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, respectarea vieții private și de familie, dreptul la proprietate, protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura activități economice și libertatea artei și științei. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi și principii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare

1.           Prezentul regulament stabilește norme pentru determinarea riscurilor fitosanitare prezentate de orice specie, sușă sau biotip de agenți patogeni, animale sau plante parazite dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (denumite în continuare „organisme dăunătoare”) și măsuri pentru a reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil.

2.           În sensul prezentului regulament, trimiterile la țări terțe se citesc ca trimiteri la țările terțe și la teritoriile enumerate în anexa I.

În sensul prezentului regulament, trimiterile la teritoriul Uniunii se citesc ca trimiteri la teritoriul Uniunii fără teritoriile enumerate în anexa I.

În conformitate cu articolul 98, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a anexei I pentru a se asigura că domeniul de aplicare al prezentului regulament este limitat la partea europeană a teritoriului Uniunii. Modificarea respectivă trebuie să fie una dintre următoarele:

(a) o adăugare la anexa I a unuia sau a mai multor teritorii care sunt menționate la articolul 355 alineatul (1) din tratat;

(b) o eliminare din anexa I a unuia sau a mai multor teritorii care sunt menționate la articolul 355 alineatul (2) din tratat.

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)          „plante” înseamnă plante vii și următoarele părți vii ale plantelor:

(a) semințele din punct de vedere botanic, altele decât cele care nu sunt destinate plantării;

(b) fructele, din punct de vedere botanic;

(c) legumele;

(d) tuberculii, cormii, bulbii, rizomii, rădăcinile, portaltoaiele, stolonii;

(e) lăstarii, tulpinile, stolonii aerieni;

(f) florile tăiate;

(g) ramurile cu frunze;

(h) copacii tăiați care își păstrează foliajul;

(i) frunzele, foliajul;

(j) culturile de țesuturi de plante, inclusiv culturile celulare, germoplasma, meristemele, clonele himerice, materialul micropropagat;

(k) polenul viu;

(l) mugurii, butașii, ramurile cu grefe, grefonii, grefele;

(2)          „produse vegetale” înseamnă produsele de origine vegetală neprelucrate sau care au fost supuse unei simple pregătiri, în măsura în care acestea nu sunt plante.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, lemnul trebuie considerat un „produs vegetal” doar dacă nu a fost supus prelucrării în vederea eliminării riscurilor fitosanitare și dacă îndeplinește unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) își păstrează total sau parțial suprafața rotundă naturală, cu sau fără scoarță;

(b) nu și-a păstrat suprafața rotundă naturală din cauza tăierii cu ferăstrăul, a tăierii sau a scindării;

(c) este sub formă de așchii, particule, rumeguș, deșeuri de lemn, talaș sau resturi și nu a fost supus prelucrării care implică utilizarea cleiului, a căldurii sau a presiunii sau a unei combinații din acestea pentru a produce peletă, brichete, placaj sau plăci aglomerate;

(d) este utilizat, sau este destinat a fi utilizat ca material de ambalaj sau dunaj, indiferent dacă este sau nu efectiv utilizat pentru transportul de mărfuri.

(3)          „plante destinate plantării” înseamnă plante care pot produce și sunt destinate să producă plante întregi și care sunt destinate pentru a fi plantate, replantate sau pentru a rămâne plantate;

(4)          „alt obiect” înseamnă orice material sau obiect, altul decât plantele sau produsele vegetale, susceptibil de a purta sau de a răspândi organisme dăunătoare, inclusiv pământul sau mediul de cultură;

(5)          „autoritate competentă” înseamnă o autoritate competentă în sensul articolului 2 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale];

(6)          „lot” înseamnă un ansamblu de unități ale aceluiași produs, care poate fi identificat în scopuri fitosanitare prin omogenitatea compoziției și a originii sale și care face parte dintr-un transport;

(7)          „operator profesionist” înseamnă orice persoană, de drept public sau de drept privat, implicată profesional în una sau mai multe din activitățile următoare privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte:

(a) plantare;

(b) cultivare;

(c) producție;

(d) introducerea și circulația în interiorul și în afara teritoriului Uniunii;

(e) punerea pe piață;

(8)          „utilizator final” înseamnă orice persoană, acționând în scopuri care se află în afara activității sale comerciale sau profesionale, care dobândește pentru uzul său propriu plante sau produse vegetale;

(9)          „test” înseamnă o examinare oficială, alta decât cea vizuală, pentru a determina dacă sunt prezente organisme dăunătoare sau pentru a le identifica;

(10)        „tratare” înseamnă o procedură de ucidere, inactivare sau îndepărtare a organismelor dăunătoare, sau de sterilizare sau devitalizare a acestora.

Capitolul II Organisme dăunătoare de carantină

Secțiunea 1 Organisme dăunătoare de carantină

Articolul 3 Definiția organismelor dăunătoare de carantină

Un organism dăunător este numit „organism dăunător de carantină” într-un teritoriu definit dacă îndeplinește toate condițiile următoare:

(a) identitatea sa este stabilită, în sensul punctului (1) din secțiunea 1 din anexa II;

(b) nu este prezent pe respectivul teritoriu, în sensul punctului (2) litera (a) din secțiunea 1 din anexa II, sau, dacă este prezent, răspândirea sa este foarte limitată pe teritoriul respectiv, în sensul punctului (2) literele (b) și (c) din secțiunea 1 din anexa II;

(c) poate intra pe teritoriul respectiv, își poate perpetua apoi existența pe teritoriul respectiv într‑un viitor apropiat (denumit în continuare: a se stabili) și se poate răspândi în respectivul teritoriu sau, dacă este prezent, în acele zone restrânse de răspândire, în conformitate cu punctul 3 din secțiunea 1 din anexa II;

(d) introducerea, stabilirea și răspândirea sa ar avea, în sensul punctului (4) din secțiunea 1 din anexa II, un impact economic, de mediu sau social inacceptabil asupra teritoriului respectiv, sau, dacă este prezent, asupra acelor părți restrânse în care este răspândit; precum și

(e) sunt disponibile măsuri fezabile și eficiente pentru a împiedica intrarea, stabilirea sau răspândirea respectivului organism dăunător pe teritoriul respectiv, precum și pentru atenuarea riscurilor și impacturilor fitosanitare.

Secțiunea 2 organisme dăunătoare de carantină pentru UE

Articolul 4 Definiția organismelor dăunătoare de carantină pentru UE

Un organism de carantină este numit organism dăunător de carantină pentru UE dacă teritoriul delimitat menționat în teza introductivă de la articolul 3 este teritoriu al Uniunii și dacă se găsește în lista la care se face referire în articolul 5 alineatul (2).

Articolul 5 Interzicerea introducerii și circulației organismelor dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Organismele dăunătoare de carantină pentru UE nu se introduc și nu se pun în circulație pe teritoriul Uniunii.

Nu se iau mod intenționat măsuri care pot contribui la introducerea, stabilirea și răspândirea pe teritoriul Uniunii a unui organism dăunător de carantină pentru UE.

2.           Comisia întocmește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă de organisme dăunătoare care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 3 literele (b), (c) și (d) în ceea ce privește teritoriul Uniunii care este numită „lista organismelor dăunătoare de carantină pentru UE”.

Lista respectivă cuprinde organismele dăunătoare enumerate în partea A din anexa I la Directiva 2000/29/CE și secțiunea I din partea A din anexa II la directiva menționată anterior.

Organismele dăunătoare care sunt indigene oricărei părți din teritoriul Uniunii, fie în mod natural, fie datorită introducerii lor din afara teritoriului Uniunii, trebuie marcate în respectiva listă ca organisme dăunătoare despre care se știe că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.

Organismele dăunătoare care nu sunt indigene niciunei părți din teritoriul Uniunii trebuie marcate în această listă ca organisme dăunătoare despre care nu se știe că sunt prezente pe teritoriul Uniunii.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

3.           Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2), dacă o evaluare demonstrează că un organism dăunător care nu figurează în acest act îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 literele (b), (c) și (d), în ceea ce privește teritoriul Uniunii, sau că un organism dăunător care figurează în actul respectiv nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile respective. În primul caz, Comisia adaugă organismul dăunător în cauză pe lista la care se face referire la punctul 2, iar în cel de-al doilea caz, Comisia elimină organismul dăunător în cauză de pe lista respectivă.

Comisia pune evaluările respective la dispoziția statelor membre.

Actele de punere în aplicare care modifică actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (2) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3). Aceeași procedură se aplică și unei abrogări sau unei înlocuiri a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (2).

4.           Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2) prin modificarea denumirii științifice a unui organism dăunător, în cazul în care o astfel de modificare este justificată de evoluția cunoștințelor științifice.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 99 alineatul (2).

Articolul 6 Organisme dăunătoare prioritare

1.           Un organism dăunător de carantină pentru UE este un organism dăunător prioritar dacă îndeplinește toate condițiile următoare:

(a) îndeplinește, în ceea ce privește teritoriul Uniunii, condiția stabilită la litera (a) sau la litera (b) de la punctul (2) din secțiunea 1 din anexa II;

(b) impactul său economic, de mediu sau social potențial este foarte grav pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede în secțiunea 2 din anexa II;

(c) figurează în lista prevăzută la alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia întocmește și modifică o listă a organismelor dăunătoare prioritare, denumită în continuare: „lista organismelor dăunătoare prioritare”.

Dacă rezultatele unei evaluări arată că un organism dăunător de carantină pentru UE îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1), sau că un organism dăunător nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre aceste condiții, Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf prin adăugarea sau eliminarea organismului dăunător în cauză din lista respectivă.

Comisia pune evaluările respective la dispoziția statelor membre.

Numărul de organisme dăunătoare prioritare nu trebuie să depășească 10 % din numărul de organisme dăunătoare de carantină pentru UE enumerate în conformitate cu articolul 5 alineatele (2) și (3). Dacă numărul de organisme dăunătoare prioritare a depășit 10 % din numărul de organisme dăunătoare de carantină pentru UE enumerate în conformitate cu articolul 5 alineatele (2) și (3), Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la primul paragraf adaptând în mod corespunzător numărul de organisme dăunătoare din lista respectivă, pe baza impactului lor economic, de mediu sau social potențial, conform secțiunii 2 din anexa II.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător cu privire la un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4), care enumeră organismele dăunătoare de carantină pentru UE ca organisme dăunătoare prioritare.

Articolul 7 Modificarea secțiunii 1 și a secțiunii 2 din Anexa II

1.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 privind modificarea secțiunii 1 din anexa II care stipulează criteriile pentru identificarea organismelor dăunătoare care pot fi considerate organisme dăunătoare de carantină, în ceea ce privește identitatea organismelor dăunătoare, prezența acestora, capacitatea lor de intrare, stabilire și răspândire, precum și impactul lor economic, social și de mediu potențial, luând în considerare evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 privind modificarea secțiunii 2 din anexa II care stipulează criteriile pentru identificarea organismelor dăunătoare de carantină pentru UE care se califică drept organisme dăunătoare prioritare, în ceea ce privește impactul lor economic, social și de mediu potențial, luând în considerare evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Articolul 8 Organisme dăunătoare de carantină pentru UE utilizate în scopuri științifice, pentru teste, pentru selecții de soiuri de plante, reproducere sau expoziții

1.           Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1), statele membre pot, la cerere, să autorizeze introducerea și circulația pe teritoriul lor a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere sau expoziții dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare :

(a) introducerea, circulația și utilizarea organismului dăunător în cauză nu duc la instalarea sau răspândirea respectivului organism dăunător în interiorul teritoriului Uniunii dacă sunt impuse restricții adecvate;

(b) unitățile de depozitare în care este păstrat organismul dăunător și unitățile de carantină, astfel cum se menționează la articolul 56, în care urmează să fie utilizat organismul dăunător sunt adecvate;

(c) calificările științifice și tehnice ale personalului care trebuie să efectueze activitățile ce implică respectivul organism dăunător sunt adecvate.

2.           Autoritatea competentă evaluează riscul de stabilire și de răspândire a organismului dăunător în cauză, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a), luând în considerare identitatea, biologia și mijloacele de răspândire ale organismului dăunător, activitatea avută în vedere, interacțiunea cu mediul și alți factori relevanți cu privire la riscul prezentat de respectivul dăunător.

Aceasta evaluează unitățile de depozitare în care trebuie păstrat organismul dăunător, astfel cum se specifică la alineatul (1) litera (b), precum și calificările științifice și tehnice ale personalului care trebuie să efectueze activitățile ce implică respectivul organism dăunător, astfel cum se specifică la alineatul (1) litera (c).

Pe baza acestor evaluări, autoritatea competentă autorizează introducerea sau circulația organismului dăunător în interiorul teritoriului Uniunii dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (1).

3.           Dacă se acordă o autorizație, aceasta include toate condițiile următoare:

(a) organismul dăunător trebuie păstrat în unități de depozitare pe care autoritățile competente le-au considerat adecvate și le-au menționat în autorizație;

(b) activitatea care implică organismul dăunător trebuie să se desfășoare într-o unitate de carantină desemnată în conformitate cu articolul 56 de autoritatea competentă și menționată în autorizație;

(c) activitatea care implică organismul dăunător trebuie efectuată de personal ale cărui calificări tehnice și științifice sunt considerate adecvate de autoritatea competentă și menționate în autorizație;

(d) organismul dăunător trebuie să fie însoțit de autorizație când este introdus sau deplasat în interiorul teritoriului Uniunii.

4.           Autorizația se limitează la cantitatea care este adecvată pentru activitatea în cauză și nu depășește capacitatea unității de carantină desemnate.

Aceasta trebuie să includă restricțiile necesare pentru a atenua în mod adecvat riscul de stabilire și răspândire a dăunătorului de carantină pentru UE în cauză.

5.           Autoritatea competentă monitorizează respectarea condițiilor menționate la alineatul (3) și limitarea și restricțiile la care se face referire la alineatul (4) și ia măsurile necesare în cazul în care condițiile, limitarea sau restricțiile respective nu sunt respectate. Dacă este cazul, aceste măsuri presupun revocarea autorizației menționate la alineatul (1).

6.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de stabilire a unor norme detaliate privind:

(a) schimbul de informații între statele membre și Comisie referitoare la introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii a organismului dăunător în cauză;

(b) evaluările și autorizația la care se face referire la alineatul (2); și

(c) monitorizarea conformității, măsuri în caz de nerespectare și notificarea acestora, astfel cum se prevede la alineatul (5).

Articolul 9 Notificarea autorităților competente cu privire la organismele dăunătoare de carantină pentru UE

1.           În cazul în care orice persoană constată prezența unui organism dăunător de carantină pentru UE sau are motive să suspecteze o asemenea prezență, persoana în cauză informează, în scris, autoritatea competentă cu privire la acest lucru în termen de zece zile calendaristice.

2.           În cazul în care autoritatea competentă solicită acest lucru, persoana menționată la alineatul (1) furnizează acesteia informațiile de care dispune cu privire la prezența dăunătorului respectiv.

Articolul 10 Măsuri în cazul suspectării prezenței unui organism dăunător de carantină pentru UE

Dacă o autoritate competentă suspectează prezența unui organism dăunător de carantină pentru UE într-o parte din teritoriul statului membru respectiv unde prezența organismului dăunător respectiv nu a fost cunoscută până atunci, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru a confirma oficial dacă respectivul dăunător este prezent sau nu.

Articolul 11 Notificarea Comisiei și a celorlalte state membre cu privire la organismele dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Un stat membru informează Comisia și celelalte state membre, prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 97, dacă este îndeplinit unul din următoarele puncte:

(a) autoritatea sa competentă a primit un diagnostic de la un laborator oficial, astfel cum se menționează la articolul 36 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale], care confirmă (denumit în continuare: „care confirmă oficial”) prezența pe teritoriul său a unui organism dăunător de carantină pentru UE despre care nu se știe că este prezent în respectivul stat membru;

(b) autoritatea sa competentă a confirmat oficial prezența pe teritoriul său a unui dăunător de carantină pentru UE, dacă se constată prezența respectivului dăunător într-o parte a teritoriului său în care acesta nu s-a aflat înainte;

(c) autoritatea competentă a confirmat oficial prezența pe teritoriul său a unui dăunător de carantină pentru UE într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse, destinate să fie introduse sau puse în circulație în interiorul teritoriului Uniunii.

2.           Notificările menționate la alineatul (1) trebuie prezentate în termen de trei zile lucrătoare de la data confirmării oficiale de către autoritatea competentă a prezenței respectivului organism dăunător de carantină pentru UE.

3.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, care prevăd că obligațiile de notificare menționate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, prezenței suspectate a anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru UE care încă nu a fost confirmată oficial. Aceste acte delegate pot, de asemenea, stabili termenul în care trebuie prezentate notificările respective.

Articolul 12 Informații privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE furnizate operatorilor profesioniști de către autoritățile competente

Dacă sunt îndeplinite condițiile de la unul dintre punctele de la articolul 11 alineatul (1), autoritatea competentă se asigură că operatorii profesioniști ale căror plante, produse vegetale sau alte obiecte pot fi afectate sunt informați imediat cu privire la prezența organismului dăunător de carantină pentru UE în cauză.

Articolul 13 Informații privind organismele dăunătoare prioritare furnizate publicului de către autoritățile competente

Dacă sunt îndeplinite condițiile de la unul dintre punctele de la articolul 11 alineatul (1) litera (a) sau (b) în ceea ce privește un organism dăunător prioritar, autoritatea competentă informează publicul larg cu privire la măsurile luate sau care urmează să fie luate de autoritatea competentă respectivă și, dacă este cazul, care vor fi luate de anumiți operatori profesioniști sau alte persoane.

Articolul 14 Notificarea pericolelor iminente

1.           Dacă un stat membru are dovezi că există un pericol iminent de intrare a unui organism dăunător de carantină pentru UE pe teritoriul Uniunii sau într-o parte din acest teritoriu unde acesta nu este încă prezent, respectivul stat membru trebuie să notifice imediat și în scris Comisia și celelalte state membre cu privire la aceste dovezi.

2.           Operatorii profesioniști notifică imediat autorităților competente orice dovezi pe care le au cu privire la un pericol iminent, astfel cum se menționează la alineatul (1) privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE.

Articolul 15 Măsuri care trebuie luate imediat de operatorii profesioniști

1.           Dacă un operator profesionist constată prezența unui organism dăunător de carantină pentru UE în plante, produse vegetale sau alte obiecte care sunt sub responsabilitatea sa, acesta, imediat și după informarea și consultarea cu autoritatea competentă în cauză, ia măsurile fitosanitare necesare pentru a elimina respectivul dăunător din plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză și de la sediul său, după caz, și pentru a preveni răspândirea dăunătorului respectiv.

Imediat și după informarea și consultarea cu autoritatea competentă în cauză, operatorul profesionist informează persoanele din lanțul comercial din care au fost obținute aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte.

Autoritatea competentă se asigură, după caz, că operatorul profesionist în cauză retrage de pe piață plantele, produsele vegetale și alte obiecte în care poate fi prezent respectivul dăunător.

2.           Dacă plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prevăzute la alineatul (1) au ieșit de sub responsabilitatea operatorului profesionist în cauză, respectivul operator profesionist, imediat și după informarea și consultarea cu autoritatea competentă în cauză, informează persoanele din lanțul comercial din care au fost obținute aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte și cărora le-au fost livrate aceste plante, produse vegetale și alte obiecte cu privire la prezența organismului dăunător.

3.           Autoritatea competentă, acolo unde este cazul, se asigură că operatorul profesionist în cauză retrage de pe piață plantele, produsele vegetale și alte obiecte în care poate fi prezent organismul dăunător, iar în cazul în care plantele, produsele vegetale și alte obiecte au ajuns la utilizatorul final, le retrage de la utilizatorii finali.

4.           Acolo unde se aplică alineatul (1) sau (2), operatorul profesionist în cauză furnizează toate informațiile care sunt relevante pentru public autorității competente în cauză. Autoritatea respectivă informează publicul dacă trebuie luate măsuri cu privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în care poate fi prezent respectivul organism dăunător.

Articolul 16 Eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Dacă prezența unui organism dăunător de carantină pentru UE este confirmată oficial, autoritatea competentă ia imediat toate măsurile necesare pentru a elimina acel dăunător din zona în cauză și pentru a preveni răspândirea lui în zona respectivă (denumită în continuare: „a eradica”). Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu dispozițiile anexei IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

2.           Dacă prezența dăunătorului de carantină pentru UE în cauză ar putea fi legată de circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, autoritatea competentă investighează sursa acelei prezențe și posibilitatea ca prezența organismului dăunător în cauză să se fi extins la alte plante, produse vegetale sau alte obiecte în urma respectivei circulații.

3.           În cazul în care măsurile menționate la alineatul (1) se referă la introducerea sau circulația pe teritoriul Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, statul membru în cauză notifică de îndată aceste măsuri Comisiei și celorlalte state membre.

4.           Proprietatea privată a cetățenilor nu este exceptată de la măsurile menționate la alineatul (1) și de la investigațiile menționate la alineatul (2).

Articolul 17 Stabilirea unor zone de restricție

1.           În urma confirmării oficiale menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă instituie imediat o zonă în care urmează să fie luate măsurile prevăzute la articolul respectiv (denumită în continuare: „zonă de restricție”).

Zona de restricție cuprinde o zonă infestată, astfel cum se prevede la alineatul (2), și o zonă tampon, astfel cum se prevede la alineatul (3).

2.           Zona infestată conține:

(a) toate plantele cunoscute ca fiind infestate de organismul dăunător în cauză;

(b) toate plantele care prezintă semne sau simptome care indică o posibilă infestare cu respectivul organism dăunător;

(c) toate celelalte plante susceptibile de a fi infestate de respectivul dăunător din cauză că prezintă o susceptibilitate la acel dăunător și se găsesc în apropiere de plantele infestate, sau din cauză că au o sursă comună de producție cu plantele infestate, sau din cauză că provin din plante infestate.

3.           Zona tampon trebuie să fie adiacentă zonei infestate și trebuie să o înconjoare.

Dimensiunea acesteia trebuie să fie adecvată, având în vedere riscul de răspândire a organismelor dăunătoare în cauză în afara zonei infestate pe cale naturală sau în urma activităților umane desfășurate în zona infestată și în împrejurimile sale, și se decide în conformitate cu principiile stabilite în secțiunea 2 din anexa IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

Cu toate acestea, dacă barierele naturale sau artificiale atenuează suficient riscul de răspândire a organismelor dăunătoare în afara zonei infestate, nu este necesar să se stabilească o zonă tampon.

4.           Prin derogare de la alineatul (1), dacă la prima vedere, autoritatea competentă consideră, având în vedere natura dăunătorului în cauză și locul unde a fost depistat, că organismul dăunător în cauză poate fi eliminat imediat, aceasta poate decide să nu stabilească o zonă de restricție.

În acest caz, autoritatea competentă efectuează o anchetă pentru a stabili dacă au fost infestate și alte plante sau produse vegetale. Pe baza acestei anchete, autoritatea competentă stabilește dacă este necesar să se stabilească o zonă de restricție. Autoritatea competentă în cauză transmite Comisiei și celorlalte state membre concluziile anchetei respective.

5.           În cazul în care, în conformitate cu alineatele (2) și (3), o zonă de restricție trebuie să se extindă pe teritoriul unui alt stat membru, statul membru în care a fost depistat organismul dăunător în cauză trebuie să contacteze imediat statul membru în al cărui teritoriu trebuie extinsă zona de restricție pentru a permite acestuia să ia toate măsurile adecvate, astfel cum se menționează la alineatele (1) — (4).

6.           Până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre numărul și amplasarea zonelor cu acces restricționat stabilite, organismele dăunătoare vizate, precum și măsurile aferente adoptate în decursul anului precedent.

Articolul 18 Anchete și modificări ale zonelor de restricție și ridicarea restricțiilor

1.           Autoritățile competente efectuează anual o anchetă a fiecărei zone de restricție în ceea ce privește evoluția prezenței organismului dăunător în cauză.

Aceste anchete se efectuează în conformitate cu dispozițiile privind anchetele, astfel cum este prevăzut la articolul 21 alineatul (1) și alineatul (2).

2.           În cazul în care, în urma unei anchete anuale, o autoritate competentă constată o prezență a organismului dăunător în cauză în zona tampon, statul membru în cauză notifică imediat prezența respectivă Comisiei și celorlalte state membre, cu precizarea că prezența dăunătorului a fost constatată într-o zonă tampon.

3.           Autoritățile competente modifică limitele zonelor infestate, ale zonelor tampon și ale zonelor cu acces restricționat, după caz, ținând seama de rezultatele anchetelor la care se face referire la alineatul (1).

4.           Autoritățile competente pot decide să elimine o zonă de restricție și să ridice respectivele măsuri de eradicare, cu condiția ca în timpul anchetelor la care se face referire la alineatul (1) să nu fie detectată nicio prezență a organismului dăunător în cauză în zona de restricție pe o perioadă de timp suficient de lungă.

5.           Atunci când hotărăște cu privire la modificările menționate la alineatul (3) sau la eliminarea zonei cu acces restricționat menționată la alineatul (4), autoritatea competentă în cauză ține seama cel puțin de biologia dăunătorului și de vectorul în cauză, de prezența plantelor gazdă, de condițiile ecoclimatice și de probabilitatea ca măsurile de eradicare să fi avut succes.

Articolul 19 Rapoarte privind măsurile luate în conformitate cu articolele 16, 17 și 18

Statele membre trebuie să elaboreze un raport cu privire la măsurile luate în conformitate cu articolele 16, 17 și 18.

În cazul în care aceste măsuri sunt luate de un stat membru într-o zonă adiacentă frontierei cu un alt stat membru, raportul respectiv trebuie transmis acelui stat membru.

Raportul respectiv se prezintă, la cerere, Comisiei și celorlalte state membre.

Articolul 20 Modificarea anexei IV

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 pentru a modifica secțiunea 1 din anexa IV privind măsurile de gestionare a riscurilor de organisme dăunătoare de carantină, în ceea ce privește măsurile care vizează prevenirea și eliminarea infestării plantelor cultivate și sălbatice, măsurile care vizează transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte, măsurile care vizează alte căi de răspândire ale organismelor dăunătoare de carantină și secțiunea 2 din anexa respectivă privind principiile de gestionare a riscurilor de organisme dăunătoare, în ceea ce privește principiile de gestionare a riscurilor de organisme dăunătoare, luând în considerare evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Articolul 21 Anchete privind organismele dăunătoare de carantină pentru UE și organismele dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Statele membre efectuează anchete, în anumite perioade de timp, în vederea detectării organismelor dăunătoare de carantină pentru UE și a unor semne sau simptome ale organismelor dăunătoare care se califică provizoriu drept organisme dăunătoare de carantină pentru UE, în conformitate cu secțiunea 3 din anexa II, în toate zonele în care prezența respectivului organism dăunător nu a fost cunoscută.

2.           Aceste anchete constau cel puțin din examinări vizuale efectuate de către autoritatea competentă și, dacă este cazul, din prelevarea de probe și efectuarea de teste. Anchetele se bazează pe principii tehnice și științifice solide, și trebuie să fie efectuate la momentul potrivit în ceea ce privește posibilitatea de a depista prezența organismului dăunător în cauză.

Aceste anchete țin seama de progresele științifice și tehnice și de orice alte informații utile privind prezența dăunătorilor în cauză.

3.           Statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre până la data de 30 aprilie a fiecărui an rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul anterior.

Articolul 22 Programele multianuale de anchetă și colectarea informațiilor

1.           Statele membre instituie programe multianuale care să indice conținutul anchetelor care trebuie efectuate în conformitate cu articolul 21. Aceste programe prevăd colectarea și înregistrarea de date științifice și tehnice și alte informații, astfel cum este prevăzut la articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf.

Aceste programe definesc următoarele elemente: obiectivul specific al fiecărei anchete, domeniul de aplicare spațial și temporal al acesteia, dăunătorii, plantele și mărfurile vizate, metodologia de anchetă și managementul calității, inclusiv o descriere a procedurilor de examinare vizuală, de prelevare de probe și de testare și o justificare tehnică a acestora, calendarul, frecvența și numărul de examinări vizuale, probe și teste planificate, metodele de înregistrare a informațiilor colectate și raportarea acestora.

Programele multianuale se elaborează pentru o perioadă de cinci până la șapte ani.

2.           Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre programele multianuale de anchetă pe care le-au elaborat.

3.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 pentru a modifica sau completa elementele care urmează să fie acoperite în cadrul programelor multianuale de anchetă, astfel cum este prevăzut la alineatul (1).

Articolul 23 Anchetele privind organismele dăunătoare prioritare

1.           Pentru fiecare organism dăunător prioritar, statele membre efectuează anual o anchetă separată, astfel cum este prevăzut la articolul 21 alineatul (1). Aceste anchete trebuie să includă un număr suficient de mare de examinări vizuale, de prelevări de probe și de testări, în funcție de dăunătorii relevanți, pentru a asigura, cu un nivel ridicat de probabilitate, detectarea la timp a acestora.

2.           Statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre până la data de 30 aprilie a fiecărui an rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul anterior.

Articolul 24 Planuri de urgență pentru organismele dăunătoare prioritare

1.           Fiecare stat membru întocmește și actualizează, pentru fiecare organism dăunător prioritar care poate intra și se poate stabili pe teritoriul său, sau pe o parte din acesta, un plan separat care conține informații privind procesele decizionale, procedurile și protocoalele care trebuie urmate și resursele care trebuie să fie disponibile în cazul confirmării sau a suspectării prezenței organismului dăunător în cauză, denumit în continuare „planul de urgență”.

2.           Planul de urgență include următoarele:

(a) rolurile și responsabilitățile organismelor implicate în execuția planului, în cazul unei prezențe a organismului dăunător prioritar în cauză confirmate sau suspectate, ierarhia și procedurile pentru coordonarea acțiunilor întreprinse de către autoritățile competente, de către alte autorități publice, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale], de către organismele delegate sau de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale], de către laboratoarele și operatorii profesioniști, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine și țările terțe vecine, dacă este cazul;

(b) accesul autorităților competente la incintele operatorilor și ale persoanelor fizice, dacă este necesar, laboratoarele, echipamentele, personalul, expertiza externă și resursele necesare în vederea eradicării rapide și eficiente sau, unde este cazul, în vederea izolării organismului dăunător prioritar în cauză;

(c) măsurile care trebuie luate cu privire la informarea Comisiei, a celorlalte state membre, a operatorilor profesioniști în cauză și a publicului, în ceea ce privește prezența organismului dăunător prioritar în cauză și măsurile luate împotriva acestuia, dacă prezența organismului dăunător prioritar în cauză este confirmată sau suspectată oficial;

(d) modalitățile de înregistrare care atestă prezența organismului dăunător prioritar în cauză;

(e) evaluările disponibile, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (2), precum și orice evaluare de către statul membru în ceea ce privește riscul prezentat de organismul dăunător prioritar în cauză pentru teritoriul său;

(f) măsurile de gestionare a riscurilor care urmează a fi puse în aplicare în ceea ce privește organismul dăunător prioritar în cauză, în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IV, și procedurile care trebuie urmate;

(g) principiile pentru delimitarea geografică a zonelor cu acces restricționat;

(h) protocoalele care descriu metodele de examinare vizuală, prelevare de probe și testare în laborator; și

(i) principiile privind formarea personalului autorităților competente.

Dacă este cazul, literele (a) - (i) iau forma unor manuale de utilizare.

3.           În termen de un an de la data includerii dăunătorului în cauză în lista organismelor dăunătoare prioritare, statele membre elaborează un plan de urgență pentru organismul dăunător prioritar în cauză.

Statele membre își reexaminează periodic și, dacă este cazul, își actualizează planurile de urgență.

4.           La cerere, statele membre își comunică planurile de urgență Comisiei și celorlalte state membre.

Articolul 25 Exerciții de simulare

1.           Statele membre efectuează exerciții de simulare în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor de urgență la intervale stabilite în funcție de biologia dăunătorului prioritar în cauză și de riscul fitosanitar prezentat de respectivul dăunător.

Aceste exerciții trebuie să aibă loc cu privire la toate organismele dăunătoare prioritare în cauză într-o perioadă de timp rezonabilă.

2.           În ceea ce privește organismele dăunătoare prioritare a căror prezență într-un stat membru ar putea avea un impact pentru statele membre învecinate, exercițiile de simulare se efectuează împreună de către statele membre respective în funcție de planurile lor de urgență.

După caz, statele membre trebuie să efectueze aceste exerciții de simulare cu țările terțe învecinate.

3.           La cerere, statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre un raport cu rezultatele fiecărui exercițiu de simulare.

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98, care să precizeze:

(a) frecvența, conținutul și formatul exercițiilor de simulare;

(b) exercițiile de simulare care vizează mai mult de un organism dăunător prioritar;

(c) cooperarea între statele membre și cooperarea statelor membre cu țările terțe;

(d) conținutul rapoartelor privind exercițiile de simulare prevăzute la alineatul (3).

Articolul 26 Planuri de eradicare a organismelor dăunătoare prioritare

1.           În cazul în care prezența unui organism dăunător prioritar este confirmată în mod oficial pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă adoptă imediat un plan care stabilește măsurile de eradicare a dăunătorului în cauză, astfel cum se prevede la articolele 16, 17 și 18, precum și un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri. Acest plan este numit „plan de eradicare”.

Planul de eradicare trebuie să includă o descriere a elaborării și organizării anchetelor care trebuie efectuate și să stabilească numărul de examinări vizuale, probele care trebuie prelevate și testele de laborator care trebuie efectuate.

2.           La cerere, statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre planurile de eradicare, precum și un raport anual cu privire la măsurile luate în conformitate cu articolele 16, 17 și 18 în cadrul planurilor de eradicare în cauză.

Articolul 27 Măsuri ale Uniunii pentru anumite organisme dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili măsuri specifice împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină pentru UE. Măsurile respective trebuie să pună în aplicare, în mod specific pentru fiecare dăunător (dăunători) în cauză, una sau mai multe din următoarele dispoziții:

(a) articolul 10 privind măsuri în cazul suspectării prezenței unui dăunător de carantină pentru UE;

(b) articolul 15 privind măsurile care trebuie luate imediat de operatorii profesioniști;

(c) articolul 16 privind eradicarea dăunătorilor de carantină pentru UE;

(d) articolul 17 privind stabilirea de zone de restricție;

(e) articolul 18 privind anchetele, modificări ale zonelor cu acces restricționat și ridicarea restricțiilor;

(f) articolul 21 privind anchetele legate de dăunătorii de carantină pentru UE și dăunătorii care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru UE;

(g) articolul 23 privind anchetele legate de organismele dăunătoare prioritare, în ceea ce privește numărul de examinări vizuale, probe și teste pentru anumite organisme dăunătoare prioritare;

(h) Articolul 24 privind planurile de urgență pentru organismele dăunătoare prioritare;

(i) articolul 25 privind exercițiile de simulare;

(j) articolul 26 privind planurile de eradicare ale organismelor prioritare dăunătoare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

2.           În cazul în care, în ceea ce privește o zonă de restricție, Comisia concluzionează, pe baza anchetelor la care se face referire la articolul 18, sau a altor probe, că eradicarea dăunătorului de carantină pentru UE în cauză nu este posibilă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, astfel cum se menționează la alineatul (1), care stabilesc măsuri cu scopul unic de prevenire a răspândirii acestor dăunători în afara zonelor în cauză. O astfel de prevenire este denumită „izolare”.

3.           În cazul în care Comisia concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în locuri din afara zonelor cu acces restricționat în vederea protejării acelei părți din teritoriul Uniunii unde dăunătorul de carantină pentru UE în cauză nu este prezent, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, astfel cum se menționează la alineatul (1), care prevăd astfel de măsuri.

4.           Măsurile menționate la alineatele (1), (2) și (3) se iau în conformitate cu dispozițiile anexei IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători, ținând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor de carantină pentru UE în cauză și de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.

5.           Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) pot să prevadă că măsurile menționate la alineatul (1) literele (a) — (j) luate de statele membre trebuie să fie abrogate sau modificate. Până la adoptarea de către Comisie a unei măsuri, statul membru poate să mențină măsurile pe care le-a pus în aplicare.

6.           Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

7.           Statele membre informează Comisia și alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la orice caz de nerespectare de către operatorii profesioniști a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 28 Măsuri luate de statele membre cu privire la organismele dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE

1.           Dacă prezența unui dăunător care nu este inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru UE pe teritoriul unui stat membru este confirmată oficial, iar autoritatea competentă consideră că respectivul dăunător ar putea îndeplini condițiile pentru a fi inclus pe lista dăunătorilor de carantină pentru UE, aceasta trebuie să evalueze imediat dacă respectivul dăunător îndeplinește criteriile de la partea 1 din secțiunea 3, anexa II. Dacă ajunge la concluzia că acele criterii sunt îndeplinite, autoritatea competentă trebuie să ia imediat măsuri de eradicare în conformitate cu anexa IV privind măsurile și principiile pentru gestionarea riscurilor de dăunători. Se aplică articolele 16-19.

Dacă o autoritate competentă suspectează prezența pe teritoriul său a unui organism dăunător care îndeplinește criteriile menționate la primul paragraf, articolul 10 se aplică în consecință.

2.           Ca urmare a acțiunilor menționate la alineatul (1), statul membru analizează dacă respectivul dăunător îndeplinește, în ceea ce privește teritoriul Uniunii, criteriile pentru dăunătorii de carantină stabilite în secțiunea 1 a anexei II.

3.           Statul membru în cauză notifică imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la prezența respectivului dăunător, la evaluarea menționată la alineatul (1), la măsurile luate și la dovezile care justifică aceste măsuri.

Acesta notifică Comisiei rezultatele evaluării menționate la alineatul (2) în termen de 24 de luni de la data confirmării oficiale a prezenței respectivului dăunător.

Notificările prezenței respectivului dăunător trebuie transmise prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 97.

Articolul 29 Măsuri luate de Uniune cu privire la organismele dăunătoare care nu sunt clasificate ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE

1.           În cazul în care Comisia primește notificarea menționată la articolul 28 alineatul (3) primul paragraf, sau dispune de alte dovezi privind prezența sau pericolul iminent de intrare pe teritoriul Uniunii a unui organism dăunător care nu este inclus pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru UE și consideră că respectivul dăunător ar putea îndeplini condițiile pentru a fi inclus în lista respectivă, aceasta evaluează de îndată dacă, în ceea ce privește teritoriul Uniunii, respectivul dăunător îndeplinește criteriile din partea 2 din secțiunea 3 din anexa II.

Dacă ajunge la concluzia că aceste criterii sunt îndeplinite, Comisia adoptă de îndată, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri pentru o perioadă limitată de timp cu privire la riscurile fitosanitare prezentate de respectivul dăunător. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Măsurile respective trebuie să pună în aplicare, în mod specific pentru fiecare dăunător în cauză, una sau mai multe dintre dispozițiile menționate la articolul 27 alineatul (1) literele (a) — (f).

2.           În cazul în care Comisia concluzionează, pe baza anchetelor la care se face referire la articolul 18 și la articolul 21, sau pe baza altor probe, că eradicarea organismului dăunător în cauză nu este posibilă în anumite zone de restricție, actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) al doilea paragraf pot stabili măsuri având ca scop unic izolarea respectivului dăunător.

3.           În cazul în care Comisia concluzionează că sunt necesare măsuri de prevenire în locuri din afara zonelor cu acces restricționat în vederea protejării acelei părți din teritoriul Uniunii în care dăunătorul în cauză nu este prezent, actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) pot include astfel de măsuri.

4.           Măsurile menționate la alineatele (1), (2) și (3) se adoptă în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor de dăunători de carantină și secțiunea 2 din anexa respectivă privind principiile de gestionare a riscurilor de dăunători, ținând seama de riscurile specifice ale dăunătorilor vizați și de necesitatea de a pune în aplicare măsurile necesare de atenuare a riscurilor în mod armonizat la nivelul Uniunii.

5.           Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) pot să prevadă că măsurile luate de statele membre în conformitate cu articolul 28 trebuie abrogate sau modificate. Până la adoptarea de către Comisie a unei măsuri, statul membru poate să mențină măsurile pe care le-a pus în aplicare.

6.           Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

7.           Statele membre informează Comisia și alte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la orice caz de nerespectare de către operatorii profesioniști a măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 30 Modificarea secțiunii 3 din anexa II

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 privind modificarea secțiunii 3 din anexa II cu privire la criteriile care trebuie îndeplinite de dăunători, astfel cum se prevede la articolele 28 și 29, în ceea ce privește criteriile privind identitatea dăunătorului, prezența sa, probabilitatea intrării sale, a stabilirii și a răspândirii, impactul economic, social și de mediu, luând în considerare evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Articolul 31 Cerințe mai stricte adoptate de statele membre

1.           Statele membre pot să aplice pe teritoriul lor măsuri mai stricte decât măsurile adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1), (2) și (3) și al articolului 29 alineatele (1), (2) și (3), dacă acest lucru este justificat de obiectivul de protecție fitosanitară și dacă este în conformitate cu secțiunea 2 din anexa IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

Aceste măsuri nu impun sau nu pot avea drept rezultat interdicții sau restricții privind introducerea sau circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, altele decât cele impuse de dispozițiile articolelor 40-54 și de dispozițiile articolelor 67-96.

2.           Statele membre notifică de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1).

La cerere, statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre un raport anual cu privire la măsurile luate în conformitate cu alineatul (1).

Secțiunea 3 Organisme dăunătoare de carantină pentru zone protejate

Articolul 32 Recunoașterea zonelor protejate

1.           Dacă un organism de carantină este prezent pe teritoriul Uniunii, dar nu este prezent în statul membru în cauză și nu este un organism de carantină pentru UE, Comisia poate, la cererea statului membru respectiv în temeiul alineatului (4), să recunoască teritoriul statului membru respectiv ca zonă protejată în conformitate cu alineatul (3).

Dacă un dăunător de carantină pentru zone protejate este absent de pe o parte din teritoriul unui stat membru, același lucru este valabil în ceea ce privește respectiva parte.

Un astfel de organism de carantină este denumit „dăunător de carantină pentru zone protejate”.

2.           Un dăunător de carantină pentru zone protejate nu se introduce și nu se pune în circulație în respectiva zonă protejată.

Nimeni nu întreprinde în mod intenționat o acțiune care contribuie la introducerea și stabilirea și răspândirea în cadrul unei zone protejate a respectivului dăunător de carantină pentru zone protejate.

3.           Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, întocmirea unei liste a zonelor protejate și a respectivelor organisme de carantină pentru zone protejate. Lista respectivă cuprinde zonele protejate recunoscute în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (h) primul paragraf din Directiva 2000/29/CE și respectivele organisme dăunătoare, enumerate în partea B din anexa I și partea B din anexa II la Directiva 2000/29/CE. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

Comisia poate recunoaște zone protejate suplimentare, prin modificarea actului de punere în aplicare menționat la primul paragraf, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1). O astfel de modificare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul ((3). Aceeași procedură se aplică și unei abrogări sau unei înlocuiri a actului de punere în aplicare menționat la primul paragraf.

Când se aplică articolul 35, se adoptă un act de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

4.           Împreună cu cererea menționată la alineatul (1), statul membru în cauză prezintă:

(a) o descriere a limitelor zonei protejate în cauză, inclusiv hărți; și

(b) rezultatele anchetelor care arată că, în perioada de trei ani care precede cererea, organismul dăunător de carantină în cauză nu a fost prezent pe teritoriul respectiv.

Aceste anchete trebuie să fi fost efectuate la momentul oportun și să fi avut intensitatea corespunzătoare în ceea ce privește posibilitatea de a detecta prezența organismului dăunător de carantină în cauză. Ele trebuie să fi fost bazate pe principii tehnice și științifice solide.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de stabilire a normelor privind anchetele care trebuie efectuate în scopul recunoașterii zonelor protejate.

Articolul 33 Obligații generale cu privire la zonele protejate

1.           Cu privire la o zonă protejată, obligațiile stabilite în articolele următoare se aplică în mod corespunzător organismelor dăunătoare de carantină pentru zone protejate:

(a) articolele 9-12 privind confirmarea, notificarea și informarea în ceea ce privește prezența organismelor dăunătoare de carantină pentru UE;

(b) articolul 15 privind măsurile care trebuie luate imediat de operatorii profesioniști;

(c) articolele 16, 17 și 18 privind eradicarea organismelor dăunătoare de carantină pentru UE, stabilirea și modificarea zonelor cu acces restricționat și anchetele respectivelor zone de restricție.

2.           O plantă, un produs vegetal sau un alt obiect originare dintr-o zonă de restricție stabilit, în conformitate cu articolul 17, într-o zonă protejată pentru dăunătorul de carantină pentru zone protejate în cauză, nu poate fi transportat în nicio zonă protejată stabilită pentru respectivul dăunător de carantină pentru zone protejate. Atunci când planta, produsul vegetal sau alt obiect sunt deplasate în afara zonei protejate în cauză, ele se ambalează și se deplasează astfel încât să nu existe niciun risc de răspândire a dăunătorului din zona de carantină protejată respectivă în interiorul respectivei zone.

3.           Zonele supuse restricțiilor stabilite în interiorul unei zone protejate și măsurile de eradicare aplicate în zonele respective în temeiul articolelor 16, 17 și 18 se notifică imediat Comisiei și celorlalte state membre.

Articolul 34 Anchete privind organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate

1.           Autoritatea competentă efectuează o anchetă anuală pentru fiecare zonă protejată pentru a depista prezența dăunătorului de carantină pentru zone protejate în cauză. Aceste anchete se efectuează la intervale corespunzătoare și au o intensitate adecvată în ceea ce privește posibilitatea de a detecta prezența dăunătorului de carantină pentru zone protejate în cauză. Anchetele se bazează pe principii tehnice și științifice solide.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de stabilire a normelor pentru efectuarea acestor anchete în vederea confirmării faptului că zonele protejate continuă să îndeplinească condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (1).

2.           Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre până la data de 30 aprilie a fiecărui an rezultatele anchetelor menționate la alineatul (1) care au fost efectuate în anul anterior.

Articolul 35 Modificarea și revocarea zonelor protejate

1.           Comisia poate modifica dimensiunea zonei protejate la cererea statului membru al cărui teritoriu este vizat.

Atunci când Comisia modifică o zonă protejată, statul membru în cauză informează Comisia, celelalte state membre și, prin intermediul internetului, operatorii profesioniști cu privire la modificarea respectivei zone protejate, însoțind informațiile de hărți.

În cazul în care această modificare se referă la extinderea unei zone protejate, se aplică articolele 32, 33 și 34.

2.           La cererea unui stat membru menționată la alineatul (1), Comisia revocă recunoașterea unei zone protejate sau îi reduce dimensiunea.

3.           Comisia revocă recunoașterea unei zone protejate dacă anchetele la care se face referire la articolul 34 nu au fost efectuate în conformitate cu articolul respectiv.

4.           Comisia revocă recunoașterea unei zone protejate dacă dăunătorul de carantină pentru zone protejate respectiv a fost depistat în zona respectivă și dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a) nu a fost desemnată nicio zonă de restricție, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în termen de trei luni de la data la care a fost confirmată prezența respectivului dăunător;

(b) măsurile de eradicare luate într-o zonă de restricție în temeiul articolului 33 alineatul (1) nu au avut succes în termen de 24 de luni de la data la care a fost confirmată prezența respectivului dăunător;

(c) informațiile aflate la dispoziția Comisiei arată, în ceea ce privește aplicarea de măsuri în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (c) și al articolelor 16, 17 și 18, neglijență în reacția la prezența respectivului dăunător în zona protejată în cauză.

Capitolul III Organisme dăunătoare afectând calitatea pentru UE

Articolul 36 Definiția organismelor dăunătoare afectând calitatea pentru UE

Un organism dăunător este numit „organism dăunător afectând calitatea pentru UE” dacă îndeplinește următoarele condiții și dacă este inclus în lista la care se face referire în articolul 37:

(a) identitatea sa este stabilită în conformitate cu punctul (1) din secțiunea 4 din anexa II;

(b) este prezent pe teritoriul Uniunii;

(c) nu este organism dăunător de carantină pentru UE;

(d) se transmite în principal prin anumite plante destinate plantării, în conformitate cu punctul 2 din secțiunea 4 din anexa II;

(e) prezența sa pe aceste plante destinate plantării are un impact economic inacceptabil, în ceea ce privește utilizarea prevăzută a acestor plante destinate plantării, în conformitate cu punctul 3 din secțiunea 4 din anexa II;

(f) sunt disponibile măsuri fezabile și eficiente pentru a preveni prezența sa pe plantele destinate plantării în cauză.

Articolul 37 Interzicerea introducerii și circulației dăunătorilor afectând calitatea pentru UE pe plante destinate plantării

1.           Un dăunător afectând calitatea pentru UE nu se introduce și nu se pune în circulație în interiorul teritoriului Uniunii pe plantele destinate plantării prin care este transmis, astfel cum se prevede în lista menționată la alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia întocmește o listă de stabilire a dăunătorilor afectând calitatea pentru Uniune și a plantelor specifice destinate plantării, în conformitate cu articolul 36 litera (d), după caz ținând cont de categoriile menționate la alineatul (4) și pragurile menționate la alineatul (5).

Lista respectivă include dăunătorii și plantele destinate plantării respective, după cum este prevăzut în următoarele acte:

(a) secțiunea II a părții A din anexa II la Directiva 2000/29/CE;

(b) punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale[24] și punctul 3 din anexa II la aceasta;

(c) anexa la Directiva 93/48/CEE a Comisiei din 23 iunie 1993 de stabilire a fișelor care precizează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele de înmulțire ale plantelor fructifere și plantele fructifere destinate producției de fructe în conformitate cu Directiva 92/34/CEE a Consiliului[25];

(d) anexa la Directiva 93/49/CEE a Comisiei din 23 iunie 1993 de stabilire a fișelor care indică condițiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele de înmulțire ale plantelor ornamentale și plantele ornamentale în conformitate cu Directiva 91/682/CEE a Consiliului[26];

(e) litera (b) din anexa II la Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume[27],

(f) punctul 6 din anexa I la Directiva 2002/56/CE a Consiliului[28] din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță și punctul B din anexa II la aceasta;

(g) punctul 4 din anexa I la Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și de fibre[29] și punctul 5 din anexa II la aceasta.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

3.           Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2), în cazul în care o evaluare demonstrează că un organism dăunător care nu figurează în acest act îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 36, dacă un organism dăunător menționat în actul de punere în aplicare respectiv nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile respective sau dacă sunt necesare modificări ale acestei liste, în ceea ce privește categoriile menționate la alineatul (4) sau pragurile menționate la alineatul (5).

Comisia trebuie să pună evaluările respective la dispoziția statelor membre.

4.           În cazul în care condițiile de la articolul 36 litera (e) sunt îndeplinite numai pentru una sau mai multe dintre categoriile menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor], lista menționată la alineatul (1) stabilește aceste categorii menționând că interdicția de intrare și de circulație prevăzută la alineatul (1) se aplică numai acelor categorii.

5.           În cazul în care condițiile de la articolul 36 litera (e) sunt îndeplinite numai dacă organismul dăunător în cauză este prezent peste un anumit prag, lista menționată la alineatul (1) stabilește pragul în cauză menționând că interdicția de intrare și de circulație prevăzută la alineatul (1) se aplică numai peste acest prag.

Se stabilește un prag doar dacă următoarele puncte sunt îndeplinite:

(h) este posibil să se asigure, prin măsuri luate de operatorii profesioniști, că prezența acestui dăunător afectând calitatea pentru UE pe plantele destinate plantării nu depășește pragul respectiv; și

(i) este posibil să se verifice dacă acest prag nu este depășit în loturi de astfel plante destinate plantării.

Se aplică principiile pentru gestionarea riscului dăunătorilor prevăzute în secțiunea 2 din anexa IV.

6.           Pentru modificările la actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2), care sunt necesare pentru a adapta respectivul act de punere în aplicare în funcție de schimbările la denumirea științifică a unui organism dăunător, se aplică procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

Toate celelalte modificări la actul de punere în aplicare menționat la alineatul (2) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3). Aceeași procedură se aplică și unei abrogări sau unei înlocuiri a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (2).

Articolul 38 Modificarea secțiunii 4 din anexa II

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 în legătură cu modificarea secțiunii 4 din anexa II privind criteriile pentru identificarea dăunătorilor care pot fi considerați drept dăunători afectând calitatea pentru UE, în legătură cu criteriile privind identitatea dăunătorilor, relevanța acestora, probabilitatea răspândirii lor, impactul lor potențial economic, social și de mediu, ținând seama de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Articolul 39 Organisme dăunătoare afectând calitatea pentru UE utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri de plante, reproducere sau expoziții

Interdicția prevăzută la articolul 37 nu se aplică în cazul organismelor dăunătoare afectând calitatea pentru UE prezente pe plantele destinate plantării în cauză și utilizate în scopuri științifice, teste, selecții de soiuri de plante, reproducere sau expoziții.

Capitolul IV Măsuri privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte

Secțiunea 1 Măsuri priving întregul teritoriu al Uniunii

Articolul 40 Interzicerea introducerii de plante, produse vegetale și alte obiecte pe teritoriul Uniunii

1.           Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și interdicțiile și țările terțe vizate, în conformitate cu partea A din anexa III la Directiva 2000/29/CE.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament.

În lista stabilită prin actul de punere în aplicare respectiv, plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt identificate prin codurile lor respective în conformitate cu clasificarea din Nomenclatura Combinată, astfel cum se prevede în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun[30] (denumit în continuare „cod NC”).

2.           Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, originar sau expediat dintr-o țară terță, prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil din cauza probabilității sale de a găzdui un dăunător de carantină pentru UE și dacă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători, Comisia modifică, după caz, actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), pentru a include în acest raport planta, produsul vegetal sau obiectul și țările terțe în cauză.

Dacă o plantă, un produs vegetal sau un obiect inclus în actul de punere în aplicare respectiv nu prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil, sau dacă prezintă un astfel de risc, dar acest risc poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor și a căilor de transmitere a organismelor dăunătoare de carantină, Comisia modifică respectivul act de punere în aplicare, după caz.

Acceptabilitatea nivelului acestui risc fitosanitar este evaluată în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa IV referitoare la principiile de gestionare a riscurilor de dăunători. Dacă este cazul, acceptabilitatea acelui nivel de risc fitosanitar este evaluată cu privire la una sau mai multe țări terțe.

Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă respectivele modificări prin acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

3.           O plantă, un produs vegetal sau un alt obiect de pe lista din actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (1) nu se introduce pe teritoriul Uniunii din țara terță aflată pe această listă.

4.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la cazurile în care au fost introduse în teritoriul Uniunii plante, produs vegetale sau alte obiecte, încălcând dispozițiile de la alineatul (3).

Țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Articolul 41 Plante, produse vegetale și alte obiecte care intră sub incidența cerințelor speciale și a celor echivalente

1.           Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și cerințele și țările terțe vizate, în conformitate cu partea A din anexa IV la Directiva 2000/29/CE.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament.

În lista stabilită prin respectivul act de punere în aplicare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt identificate prin codurile NC respective.

2.           Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil din cauza probabilității sale de a găzdui un dăunător de carantină pentru UE și dacă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV privind măsurile și principiile de gestionare a riscurilor de dăunători, Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), pentru a include planta, produsul vegetal sau obiectul respectiv și măsurile care li se aplică. Aceste măsuri, precum și cerințele menționate la alineatul (1), sunt denumite în continuare „cerințe speciale”.

Aceste măsuri pot lua forma unor cerințe specifice, adoptate în conformitate cu articolul 42 alineatul (1), pentru introducerea pe teritoriul Uniunii a anumitor plante, produse vegetale sau a altor obiecte, care sunt echivalente cu cerințele speciale privind circulația acestor plante, produse vegetale sau a altor obiecte pe teritoriul Uniunii (denumite în continuare: „cerințe echivalente”).

Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în respectivul act de punere în aplicare nu prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil sau dacă prezintă un astfel de risc însă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil cu ajutorul cerințelor speciale, Comisia modifică actul de punere în aplicare respectiv.

Acceptabilitatea nivelului riscului fitosanitar respectiv este evaluată și se adoptă măsurile pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil, în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa IV referitoare la principiile de gestionare a riscurilor de dăunători. Dacă este cazul, se evaluează acceptabilitatea respectivului nivel de risc fitosanitar și se adoptă măsurile respective cu privire la una sau mai multe țări terțe specifice sau regiuni ale acestora.

Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

3.           O plantă, un produs vegetal sau un alt obiect menționat în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (1) poate fi introdus sau deplasat în interiorul teritoriului Uniunii numai dacă sunt îndeplinite cerințele speciale sau cerințele echivalente.

4.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la cazurile în care au fost introduse sau deplasate în teritoriul Uniunii plante, produs vegetale sau alte obiecte, încălcând dispozițiile de la alineatul (3).

După caz, țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Articolul 42 Stabilirea cerințelor echivalente

1.           Cerințele echivalente, astfel cum este prevăzut la articolului 41 alineatul (2) al doilea paragraf se stabilesc, prin intermediul unui act de punere în aplicare, la cererea unei anumite țări terțe, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) țara terță în cauză asigură, prin aplicarea, sub controlul său oficial, a uneia sau a mai multor măsuri specifice, un nivel de protecție fitosanitară care este echivalent cu cerințele speciale adoptate în temeiul articolului 41 alineatele (1) și (2) cu privire la circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză;

(b) țara terță în cauză demonstrează în mod obiectiv că măsurile specifice la care se face referire la litera (a) ating nivelul de protecție fitosanitară menționat la litera respectivă.

2.           Dacă este cazul, Comisia va investiga, în țara terță în cauză, în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale], dacă sunt îndeplinite condițiile de la literele (a) și (b).

3.           Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

Articolul 43 Informații care trebuie puse la dispoziția călătorilor, a clienților serviciilor poștale și a clienților comerțului online

1.           Statele membre și operatorii de transporturi internaționale pun la dispoziția pasagerilor informații privind interdicțiile stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (3), cerințele stabilite în temeiul articolului 41 alineatul (1) și al articolului 42 alineatul (2), precum și privind scutirile stabilite în conformitate cu articolul 70 alineatul (2), în ceea ce privește introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii.

Aceste informații sunt furnizate sub formă de afișe sau broșuri, care, dacă este cazul, sunt puse la dispoziție prin intermediul internetului.

Dacă informațiile sunt puse la dispoziția pasagerilor în porturi maritime și în aeroporturi, ele se furnizează sub formă de afișe.

Comisia este împuternicită să adopte un act de punere în aplicare care stabilește respectivele afișe și broșuri. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament.

2.           Informațiile menționate la alineatul (1) sunt puse la dispoziție prin intermediul serviciilor poștale și prin intermediul internetului de către operatorii profesioniști implicați în vânzarea prin contracte la distanță clienților lor.

3.           Statele membre prezintă în fiecare an Comisiei un raport care sintetizează informațiile furnizate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 44 Excepții de la interdicții și cerințe pentru zonele de frontieră

1.           Prin derogare de la articolul 40 alineatul (3) și de la articolul (41) alineatul (3), statele membre pot autoriza introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii, dacă plantele, produsele vegetale și alte obiecte îndeplinesc următoarele condiții:

(a) sunt cultivate sau produse în zone din țările terțe care se află în apropierea frontierei cu statele membre (denumite în continuare: „zone de frontieră ale țării terțe”);

(b) sunt introduse în zone din state membre direct pe la respectiva frontieră (denumită în continuare: „zone de frontieră ale statului membru”);

(c) urmează să fie prelucrate în zonele de frontieră ale statului membru respectiv în așa fel încât orice risc fitosanitar este eliminat;

(d) nu prezintă niciun risc de răspândire a dăunătorilor de carantină în urma deplasărilor în interiorul zonei de frontieră.

Aceste plante, produse vegetale și alte obiecte pot fi deplasate doar înspre și în interiorul zonelor de frontieră ale statului membru și doar sub controlul oficial al autorității competente.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98, care să precizeze:

(a) lățimea maximă a zonelor de frontieră ale țării terțe și a zonelor de frontieră ale statului membru, în funcție de anumite plante, produse vegetale și alte obiecte în mod individual;

(b) distanța maximă pe care se deplasează plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză în zonele de frontieră ale țării terțe și în zonele de frontieră ale statului membru; și

(c) procedurile privind autorizarea introducerii și deplasării în zonele de frontieră ale statului membru ale plantelor, produselor vegetale și altor obiecte menționate la alineatul (1).

Lățimea acestor zone trebuie să asigure faptul că introducerea și circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii nu prezintă niciun risc fitosanitar pentru teritoriul Uniunii sau pentru părți ale acestuia.

3.           Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, condiții sau măsuri specifice privind, pe de-o parte, introducerea în zonele de frontieră ale statelor membre a anumitor plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul prezentului articol, și pe de altă parte, țările terțe vizate.

Respectivele acte se adoptă în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor de dăunători de carantină și secțiunea 2 din anexa respectivă privind principiile de gestionare a riscurilor de dăunători, luând în considerare evoluțiile științifice și tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate și, după caz, abrogate sau înlocuite, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

4.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, atunci când au fost introduse sau deplasate plante, produse vegetale sau alte obiecte în interiorul zonelor de frontieră, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), încălcându-se dispozițiile acestor alineate.

Țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în zona de frontieră în cauză este, de asemenea, notificată.

Articolul 45 Excepții de la interdicții și cerințe privind tranzitul fitosanitar

1.           Prin derogare de la articolul 40 alineatul (3) și de la articolul (41) alineatul (3), statele membre pot autoriza introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte care tranzitează teritoriul Uniunii înspre o țară terță (denumit în continuare „tranzit fitosanitar”), dacă respectivele plante, produse vegetale și alte obiecte îndeplinesc următoarele condiții:

(a) sunt însoțite de o declarație semnată de operatorul profesionist care este responsabil de aceste plante, produse vegetale și alte obiecte care să menționeze că aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte se află în tranzit fitosanitar;

(b) sunt ambalate și transportate în așa fel încât nu există riscul răspândirii organismelor dăunătoare de carantină pentru UE în momentul introducerii și tranzitului lor prin teritoriul Uniunii;

(c) sunt introduse pe teritoriul Uniunii, îl tranzitează și îl părăsesc fără întârziere, sub control oficial de către autoritățile competente în cauză.

Autoritatea competentă a statului membru în care aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte sunt introduse sau sunt deplasate pentru prima dată în interiorul teritoriului Uniunii informează autoritățile competente din toate celelalte state membre prin care aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte urmează să fie transportate înainte de a fi transportate în afara teritoriului Uniunii.

2.           Dacă acest lucru este prevăzut de actele adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1) și (2) și al articolului 29 alineatele (1) și (2), prezentul articol se aplică în mod corespunzător.

3.           Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 98, să adopte acte delegate care stabilesc conținutul declarației menționate la alineatul (1) litera (a) .

4.           Comisia poate, prin intermediul actelor de punere în aplicare, să adopte specificații privind formatul pentru declarația menționată la alineatul (1) litera (a). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

5.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, atunci când au fost introduse sau deplasate plante, produse vegetale sau alte obiecte în interiorul teritoriului Uniunii, astfel cum se menționează la alineatul (1), încălcându-se dispozițiile acestui alineat.

Țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Articolul 46 Plante, produse vegetale și alte obiecte utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere și expoziții

1.           Prin derogare de la articolul 40 alineatul (3) și de la articolul (41) alineatul (3), statele membre pot, la cerere, să autorizeze introducerea și circulația în interiorul teritoriului lor a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere, expoziții, dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite:

(a) prezența plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză nu provoacă un risc inacceptabil de răspândire a unui dăunător de carantină pentru UE, dacă sunt impuse restricții adecvate;

(b) unitățile de depozitare în care aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte trebuie păstrate și unitățile de carantină, astfel cum se menționează la articolul 56, în care vor fi utilizate, sunt adecvate;

(c) calificările științifice și tehnice ale personalului care trebuie să desfășoare activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte sunt adecvate.

2.           Autoritatea competentă evaluează riscul de răspândire a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE prin intermediul plantelor, al produselor vegetale sau al altor obiecte în cauză, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) litera (a), luând în considerare identitatea, biologia și mijloacele de răspândire ale organismelor dăunătoare de carantină pentru UE în cauză, activitatea avută în vedere, interacțiunea cu mediul și alți factori relevanți cu privire la riscul pe care îl prezintă aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte.

Aceasta evaluează unitățile de depozitare în care sunt ținute aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) litera (b), precum și calificările științifice și tehnice ale personalului care trebuie să desfășoare activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (c).

Pe baza acestor evaluări, autoritatea competentă autorizează introducerea sau circulația acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte în interiorul teritoriului Uniunii, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (1).

3.           Dacă se acordă o autorizație, aceasta trebuie să includă toate condițiile următoare:

(a) plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză urmează să fie păstrate în unități de depozitare dovedite a fi adecvate de către autoritățile competente și menționate în autorizație;

(b) activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte trebuie să se desfășoare în condiții de carantină desemnate în conformitate cu articolul 56 de autoritatea competentă și menționate în autorizație;

(c) activitatea care implică aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte se efectuează de către personal ale cărui calificări tehnice și științifice sunt dovedite a fi adecvate de autoritatea competentă și sunt menționate în autorizație;

(d) respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte trebuie însoțite de autorizație dacă sunt introduse și puse în circulație în interiorul teritoriului Uniunii.

4.           Autorizația se limitează la cantitatea care este adecvată pentru activitatea în cauză și nu depășește capacitatea unității de carantină desemnate.

Aceasta trebuie să includă restricțiile necesare pentru a atenua corespunzător riscul de răspândire a dăunătorului de carantină pentru UE în cauză.

5.           Autoritatea competentă monitorizează respectarea condițiilor menționate la alineatul (3) și limitarea și restricțiile la care se face referire la alineatul (4) și ia măsurile necesare în cazul în care condițiile, limitarea sau restricțiile respective nu sunt respectate.

6.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de stabilire a unor norme detaliate privind:

(a) schimbul de informații între statele membre și Comisie referitoare la introducerea și circulația în interiorul teritoriul Uniunii a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte în cauză;

(b) evaluările și autorizația la care se face referire la alineatul (2); și

(c) monitorizarea conformității, măsurile luate în caz de nerespectare și notificarea acestora, astfel cum se prevede la alineatul (5).

7.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la cazurile în care au fost introduse sau deplasate în teritoriul Uniunii plante, produse vegetale sau alte obiecte, încălcând dispozițiile de la alineatele (1) – (4).

După caz, notificările respective trebuie, de asemenea, să includă măsurile luate de statele membre în legătură cu plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză, și dacă introducerea sau deplasarea pe teritoriul Uniunii a acestor plante, produse vegetale sau a altor obiecte a fost permisă după punerea în aplicare a acestor măsuri.

După caz, țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Statele membre prezintă în fiecare an Comisiei un raport care sintetizează informațiile relevante referitoare la autorizațiile acordate în temeiul alineatului (1) și rezultatele monitorizării menționate la alineatul (5).

Articolul 47 Măsuri temporare privind plantele destinate plantării

1.           Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri temporare în ce privește introducerea și circulația în interiorul teritoriul Uniunii a plantelor destinate plantării din țări terțe, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) nu există experiență fitosanitară sau există experiență fitosanitară foarte limitată în ceea ce privește comerțul cu plantele destinate plantării în cauză originare sau expediate din țara terță în cauză;

(b) nu a fost efectuată nicio evaluare în ceea ce privește riscurile fitosanitare pentru teritoriul Uniunii în legătură cu aceste plante destinate plantării din țara terță în cauză;

(c) aceste plante destinate plantării pot să prezinte riscuri fitosanitare care nu au legătură, sau pentru care nu poate fi stabilită o legătură cu dăunătorii de carantină pentru UE enumerați în conformitate cu articolul 5 alineatele (2) și (3) sau cu dăunătorii pentru care au fost adoptate măsuri în conformitate cu articolul 29.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate și, după caz, abrogate sau înlocuite, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

2.           Măsurile temporare menționate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu dispozițiile anexei III privind elementele pentru identificarea plantelor destinate plantării care prezintă riscuri fitosanitare pentru teritoriul Uniunii și cu cele ale secțiunii 2 din anexa IV referitoare la principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

Măsurile respective prevăd una dintre următoarele dispoziții, dacă este necesar în cazul respectiv:

(a) prelevare intensivă de probe, la punctul de introducere, din fiecare lot de plante destinate plantării introduse pe teritoriul Uniunii și testarea probelor;

(b) dacă absența riscului fitosanitar nu poate fi garantată prin prelevarea intensivă de probe și prin testarea la introducerea plantelor destinate plantării în cauză pe teritoriul Uniunii, o perioadă de carantină pentru a verifica absența riscului fitosanitar în aceste plante destinate plantării;

(c) dacă absența riscului fitosanitar nu poate fi garantată prin prelevarea intensivă de probe și prin testarea la introducerea plantelor destinate plantării în cauză pe teritoriul Uniunii și nici în urma unei perioade de carantină, interzicerea introducerii acestor plante destinate plantării pe teritoriul Uniunii.

3.           Măsurile menționate la alineatul (1) se aplică pentru o perioadă de maxim doi ani. Acest termen poate fi prelungit o dată, pentru o perioadă de maximum doi ani.

4.           Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

5.           Prin derogare de la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1), articolul 46 se aplică la introducerea și circulația în interiorul teritoriului Uniunii a plantelor destinate plantării utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere și expoziții.

6.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre atunci când o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect a fost supus măsurilor menționate la alineatul (2) literele (a) sau (b).

Statele membre informează Comisia și celelalte state membre atunci când, după aplicarea măsurilor prevăzute la alineatul (2) literele (a) sau (b), a fost depistat un organism dăunător care este susceptibil să prezinte noi riscuri fitosanitare.

Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, atunci când introducerea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt obiect pe teritoriul Uniunii a fost refuzată, sau deplasarea sa în interiorul teritoriului Uniunii a fost interzisă, deoarece statul membru în cauză a considerat că interdicția menționată la alineatul (2) litera (c) a fost încălcată. După caz, notificările respective includ măsurile luate de statele membre cu privire la plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză, în conformitate cu articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr..../... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

După caz, țara terță din care au fost expediate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru a fi introduse pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Articolul 48 Modificarea anexei III

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de modificare a anexei III privind elementele de identificare a plantelor destinate plantării care prezintă riscuri fitosanitare pentru teritoriul Uniunii, în ceea ce privește caracteristicile și originea acestor plante destinate plantării, în vederea adaptării la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Secțiunea 2 Măsuri referitoare la zonele protejate

Articolul 49 Interzicerea introducerii plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în zone protejate

1.           Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și interdicțiile și zonele protejate vizate, în conformitate cu partea B din anexa III la Directiva 2000/29/CE.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament.

În lista stabilită prin respectivul act de punere în aplicare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt identificate prin codurile NC respective.

2.           Dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect, care provine din afara zonei protejate în cauză, prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil din cauza probabilității de a găzdui un dăunător de carantină pentru zone protejate și dacă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor și a căilor de transmitere a(CTRL+F) dăunătorilor de carantină, Comisia modifică, după caz, actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), pentru a include în acest raport plantele, produsele vegetale sau obiectele și zonele protejate în cauză.

Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în actul de punere în aplicare respectiv nu prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil, sau dacă prezintă un astfel de risc, dar acest risc poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor și a căilor de transmitere a organismelor dăunătoare de carantină, Comisia modifică respectivul act de punere în aplicare.

Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Acceptabilitatea nivelului acestui risc fitosanitar este evaluată în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa II referitoare la principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

3.           Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte enumerate în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (1) nu se introduc în respectivele zone protejate din țara terță sau în zona din teritoriul Uniunii în cauză.

4.           Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

5.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la cazurile în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau deplasate în interiorul zonei protejate în cauză, încălcând astfel interdicțiile adoptate în conformitate cu prezentul articol.

După caz, se notifică și țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în zona protejată.

Articolul 50 Plante, produse vegetale și alte obiecte care intră sub incidența cerințelor speciale privind zonele protejate

1.           Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține plantele, produsele vegetale și alte obiecte, precum și zonele protejate vizate și cerințele, în conformitate cu partea B din anexa IV la Directiva 2000/29/CE.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament.

În lista stabilită prin respectivul act de punere în aplicare, plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt identificate prin codurile NC respective.

2.           Dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care provine din afara zonei protejate în cauză prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil pentru respectiva zonă protejată din cauza probabilității de a găzdui un dăunător de carantină pentru zone protejate și dacă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil prin aplicarea uneia sau a mai multor măsuri din cele prevăzute la punctele 2 și 3 din secțiunea 1 din anexa IV referitoare la măsurile de gestionare a riscurilor și căilor de transmitere a dăunătorilor de carantină, Comisia modifică, după caz, actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), pentru a include plantele, produsele vegetale sau obiectele și măsurile care trebuie aplicate în aceste cazuri. Aceste măsuri, precum și cerințele menționate la alineatul (1), sunt denumite în continuare „cerințe speciale pentru zonele protejate”.

Dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect inclus în respectivul act de punere în aplicare nu prezintă un risc fitosanitar de un nivel inacceptabil pentru zona protejată respectivă sau dacă prezintă un astfel de risc, însă riscul nu poate fi redus la un nivel acceptabil cu ajutorul cerințelor speciale pentru zonele protejate, Comisia modifică actul de punere în aplicare respectiv.

Modificările respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Acceptabilitatea nivelului riscului fitosanitar respectiv este evaluată și se adoptă măsurile pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil, în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa II referitoare la principiile de gestionare a riscurilor de dăunători.

Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, pentru a aborda un risc fitosanitar grav, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99 alineatul (4).

3.           Plantele, produsele vegetale sau alte obiecte menționate în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (1) pot fi introduse sau deplasate în interiorul zonei protejate respective numai dacă sunt îndeplinite cerințele speciale pentru zonele protejate.

4.           Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, cu privire la cazurile în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte au fost introduse sau deplasate în interiorul zonei protejate în cauză, încălcând astfel măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol.

După caz, țara terță din care au fost introduse plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii este de asemenea notificată.

Articolul 51 Informații cu privire la zonele protejate care trebuie puse la dispoziția călătorilor, a clienților serviciilor poștale și a clienților comerțului online

Articolul 43 privind informațiile care trebuie puse la dispoziția călătorilor, clienților serviciilor poștale și clienților comerțului online se aplică în ceea ce privește introducerea în zone protejate de plante, produse vegetale și alte obiecte provenind din țări terțe.

Articolul 52 Excepție de la cerințele și interdicțiile legate de zonele de frontieră în ceea ce privește zonele protejate

Articolul 44 privind excepțiile de la interdicții și cerințe privind zonele de frontieră se aplică în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1) și (2) și cu articolul 50 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește zonele protejate limitrofe zonelor de frontieră ale unei țări terțe.

Articolul 53 Excepție de la cerințele și interdicțiile legate de tranzitul fitosanitar în ceea ce privește zonele protejate

Articolul 45 privind excepțiile de la cerințele și interdicțiile prevăzute pentru tranzitul fitosanitar se aplică în consecință în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1) și (2) și cu articolul 50 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește tranzitul fitosanitar prin zonele protejate.

Articolul 54 Plante, produse vegetale și alte obiecte utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere și expoziții în ceea ce privește zonele protejate

Prin derogare de la interdicțiile și cerințele prevăzute la articolul 49 alineatul (3) și la articolul 50 alineatul (3), articolul 46 se aplică în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1) și (2) și cu articolul 50 alineatele (1) și (2) cu privire la introducerea și circulația în zonele protejate a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte utilizate în scopuri științifice, pentru teste, selecții de soiuri, reproducere și expoziții.

Secțiunea 3 Alte măsuri privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte

Articolul 55 Cerințe generale privind ambalajele și vehiculele

1.           Materialul ambalajului folosit pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, menționat în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1) și (2), al articolului 29 alineatele (1) și (2), al articolului 40 alineatul (1), al articolului 41 alineatele (1) și (2), al articolului 47 alineatul (1), al articolului 49 alineatul (1) și al articolului 50 alineatul (1) și care intră în UE sau se deplasează în interiorul teritoriului Uniunii nu trebuie să conțină organisme dăunătoare de carantină.

Același lucru este valabil pentru vehiculele care transportă aceste plante, produse vegetale și alte obiecte.

2.           Materialul de ambalare menționat la alineatul (1), altul decât materialul de ambalaj din lemn, trebuie să acopere plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză astfel încât, în timpul introducerii sau deplasării în interiorul teritoriului Uniunii, să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE.

Vehiculele menționate la alineatul (1), trebuie să fie, după caz, acoperite sau închise în așa fel încât, în timpul introducerii sau deplasării în interiorul teritoriului Uniunii, să nu existe niciun risc de răspândire a organismelor dăunătoare de carantină pentru UE.

3.           Alineatele (1) și (2) se aplică zonelor protejate și în ceea ce privește respectivele organismele dăunătoare de carantină pentru zone protejate.

Articolul 56 Desemnarea unităților de carantină

1.           Statele membre desemnează pe teritoriul lor unități de carantină pentru plante, produse vegetale și alte obiecte și dăunători, sau autorizează utilizarea unor unități de carantină desemnate în alte state membre, cu condiția ca acele unități să îndeplinească cerințele stabilite la alineatul (2).

Autoritatea competentă poate, de asemenea, la cerere, să desemneze o unitate drept unitate de carantină, cu condiția ca aceasta să îndeplinească cerințele stabilite la alineatul (2).

2.           Unitățile de carantină îndeplinesc următoarele condiții:

(a) oferă izolarea fizică a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte care trebuie ținute în carantină și se asigură că acestea nu pot fi accesate sau îndepărtate din aceste unități fără consimțământul autorității competente;

(b) dacă activitățile desfășurate în unitățile de carantină se referă la plante, produse vegetale sau alte obiecte, oferă condiții corespunzătoare de creștere sau incubare care să fie propice pentru dezvoltarea pe aceste plante, produse vegetale și alte obiecte a semnelor și simptomelor prezenței dăunătorilor de carantină;

(c) dispun de suprafețe din materiale impermeabile și netede care să permită curățarea și decontaminarea eficiente;

(d) dispun de suprafețe rezistente la deteriorare și la atacurile de către insecte și alte artropode;

(e) dispun de sisteme de irigare, canalizare și de aerisire care exclud transmiterea sau evadarea organismelor dăunătoare de carantină;

(f) dispun de sisteme pentru sterilizarea, decontaminarea sau distrugerea plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte infestate și a deșeurilor și a echipamentelor înainte de scoaterea din unități;

(g) prevăd îmbrăcăminte de protecție și protecție pentru încălțăminte;

(h) dacă este cazul, dispun de sisteme pentru decontaminarea personalului și a vizitatorilor la ieșirea din unitate;

(i) este disponibilă o definiție a sarcinilor acestor unități, precum și condițiile în care acestea trebuie să îndeplinească respectivele sarcini;

(j) este disponibil suficient personal calificat, pregătit și experimentat în mod corespunzător.

3.           La cerere, statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre o listă a unităților de carantină desemnate pe teritoriul lor.

Articolul 57 Funcționarea unităților de carantină

1.           Persoana responsabilă de unitatea de carantină monitorizează unitatea respectivă și zonele din vecinătatea imediată a acesteia în vederea depistării prezenței dăunătorilor de carantină.

Dacă se depistează prezența unui astfel de dăunător, persoana responsabilă de unitatea de carantină în cauză ia măsurile corespunzătoare. Aceasta trebuie să notifice autoritatea competentă cu privire la prezența dăunătorului și la măsurile luate.

2.           Persoana responsabilă de unitatea de carantină se asigură că personalul și vizitatorii poartă haine de protecție și protecție pentru încălțăminte și că, atunci când este cazul, sunt supuse decontaminării când părăsesc unitatea.

3.           Persoana responsabilă de unitatea de carantină ține evidențe privind următoarele aspecte:

(a) personalul angajat;

(b) vizitatorii care pătrund în unitate;

(c) plantele, produsele vegetale și alte obiecte care intră și ies din unitate;

(d) locul de origine a acestor plante, produse vegetale și alte obiecte;

(e) observații privind prezența unor dăunători pe aceste plante, produse vegetale și alte obiecte.

Aceste evidențe se păstrează pentru o perioadă de trei ani.

Articolul 58 Supravegherea unităților de carantină și revocarea desemnării

1.           Autoritatea competentă organizează audituri sau inspecții la unitățile de carantină, cel puțin o dată pe an, pentru a verifica dacă unitățile respective îndeplinesc condițiile menționate la articolul 56 alineatul (2) și la articolul 57.

2.           Autoritatea competentă revocă desemnarea menționată la articolul 56 alineatul (1) fără întârziere dacă:

(a) în urma unui audit sau a unei inspecții, se constată că această unitate de carantină nu îndeplinește condițiile menționate la articolul 56 alineatul (2) sau la articolul 57;

(b) persoana responsabilă de unitatea de carantină respectivă nu ia în timp util măsurile corective adecvate.

Articolul 59 Eliberarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte din unități de carantină

1.           Plantele, produsele vegetale și alte obiecte pot să părăsească unitățile de carantină numai cu condiția obținerii autorizației din partea autorităților competente, dacă se confirmă că acestea sunt indemne de organisme dăunătoare de carantină pentru UE sau, unde este cazul, de dăunători de carantină pentru zone protejate.

2.           Autoritățile competente pot autoriza circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte din unitățile de carantină la alte unități de carantină sau la orice alte amplasamente doar dacă se iau măsuri pentru a se asigura că niciun dăunător de carantină pentru UE, sau, dacă este cazul, niciun dăunător de carantină pentru zone protejate, nu se răspândește în zona în cauză.

Articolul 60 Deplasarea în afara teritoriului Uniunii

1.           Dacă deplasarea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt obiect afară din Uniune este reglementată de un acord fitosanitar cu o țară terță, respectiva deplasare trebuie să se facă în conformitate cu respectivul acord.

2.           Dacă deplasarea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt obiect afară din Uniune nu este reglementată de un acord fitosanitar cu o țară terță, respectiva deplasare trebuie să se desfășoare în conformitate cu normele fitosanitare din țara terță în care urmează să fie introdusă planta, produsul vegetal sau obiectul respectiv.

3.           Dacă deplasarea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt obiect afară din Uniune nu este reglementată nici de un acord fitosanitar cu o țară terță, nici de normele fitosanitare din țara terță în care urmează să fie introdusă planta, produsul vegetal sau obiectul respectiv, se aplică cerințele privind circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede în lista menționată la articolul 41 alineatele (1) și (2).

Cu toate acestea, aceste cerințe nu se aplică în cazul în care privesc un organism dăunător care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a) este recunoscut de țara terță respectivă ca fiind prezent pe teritoriul său și nu se află sub control oficial;

(b) se poate presupune în mod rezonabil că nu se califică drept dăunător de carantină cu privire la teritoriul țării terțe respective.

Capitolul V Înregistrarea operatorilor profesioniști și trasabilitatea

Articolul 61 Registrul oficial al operatorilor profesioniști

1.           Autoritatea competentă păstrează și actualizează un registru care conține operatorii profesioniști care desfășoară activitățile enumerate la al doilea paragraf pe teritoriul statului membru în cauză și care fac obiectul uneia dintre următoarele litere:

(a) sunt operatori profesioniști ale căror activități se referă la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte reglementate de un act de punere în aplicare prevăzut la articolul 27 alineatele (1), (2) sau (3), la articolul 29 alineatele (1), (2) sau (3), la articolul 40 alineatul (1), la articolul 41 alineatul (1) sau alineatul (2), la articolul 47 alineatul (1), la articolul 49 alineatul (1) sau la articolul 50 alineatul (1), sau care fac obiectul dispozițiilor de la articolul 43 alineatul (1) sau alineatul (2), de la articolul 44 alineatul (1), de la articolul 45 alineatul (1), de la articolele 51, 52 sau 53;

(b) sunt operatori profesioniști în sensul articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor].

Prezentul alineat se aplică în ceea ce privește următoarele activități:

(a) plantare;

(b) cultivare;

(c) producție;

(d) introducerea pe teritoriul Uniunii;

(e) deplasarea pe teritoriul Uniunii;

(f) deplasarea afară din teritoriul Uniunii;

(g) producția și/sau punerea la dispoziție pe piață în sensul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor];

(h) vânzări prin contracte la distanță.

Registrul respectiv este denumit în continuare „registrul”. Operatorii profesioniști înregistrați în conformitate cu primul paragraf literele (a) și (b) sunt denumiți în continuare „operatori înregistrați”.

2.           Un operator profesionist poate fi înregistrat în registrul unei autorități competente de mai multe ori, cu condiția ca fiecare înregistrare să fie legată de incinte, depozite colective și centre de distribuție diferite astfel cum se precizează la articolul 62 alineatul (2) litera (d). Pentru fiecare dintre aceste înregistrări, se aplică procedura de la articolul 62.

3.           Alineatul (1) nu se aplică unui operator profesionist care intră sub incidența uneia sau mai multor litere de mai jos:

(a) aprovizionează utilizatorii finali doar cu cantități mici (definite de la caz la caz) de plante, produse vegetale și alte obiecte, prin alte mijloace decât vânzările prin contracte la distanță;

(b) activitatea sa profesională în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte se limitează la transportul acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte pentru un alt operator profesionist;

(c) activitatea sa profesională se referă exclusiv la transportul obiectelor de orice tip care utilizează materiale de ambalaj din lemn.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98, care să precizeze unul sau mai multe aspecte după cum urmează:

(a) alte categorii de operatori profesioniști care să fie exceptate de la aplicarea alineatului (1), dacă o astfel de înregistrare ar constitui o sarcină administrativă disproporționată pentru ei comparativ cu riscul fitosanitar al activităților lor profesionale;

(b) cerințe speciale pentru înregistrarea anumitor categorii de operatori profesioniști;

(c) cantitatea maximă pentru cantitățile mici de anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte, astfel cum se prevede la litera (a) de la primul paragraf.

Articolul 62 Procedura de înregistrare

1.           Operatorii profesioniști care intră în sfera de aplicare a literelor (a) sau (b) de la articolul 61 alineatul (1) primul paragraf depun o cerere la autoritățile competente pentru a fi incluși în registru.

2.           Această cerere trebuie să cuprindă următoarele elemente:

(a) numele, adresa și datele de contact ale operatorului profesionist;

(b) o declarație privind intenția operatorului profesionist de a exercita fiecare dintre activitățile menționate la articolul 61 alineatul (1), în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte;

(c) o declarație privind intenția operatorului profesionist de a efectua fiecare dintre următoarele activități:

(i)      emiterea de pașapoarte fitosanitare pentru plante, produse vegetale și alte obiecte, în conformitate cu articolul 79 alineatul (1);

(ii)      aplicarea mărcii pe materialele de ambalaj din lemn, menționată la articolul 91 alineatul (1);

(iii)     emiterea oricărei alte atestări, menționată la articolul 93 alineatul (1);

(iv)     emiterea de etichete oficiale pentru materialul de reproducere a plantelor, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor];

(d) adresa incintelor, a depozitele colective și a centrelor de distribuție utilizate de operatorul profesionist în statul membru în cauză pentru desfășurarea activităților menționate la articolul 61 alineatul (1), în scopul înregistrării;

(e) genurile și speciile de plante și de produse vegetale, precum și, dacă este cazul, natura altor obiecte vizate de activitățile operatorului profesionist.

3.           Autoritățile competente înregistrează un operator profesionist atunci când cererea de înregistrare conține elementele prevăzute la alineatul (2).

4.           Operatorii profesioniști înregistrați prezintă, dacă este cazul, o cerere de actualizare a datelor menționate la alineatul (2) literele (a), (d) și (e) și declarațiile menționate la alineatul (2) literele (b) și (c).

5.           Dacă autoritatea competentă constată că operatorul înregistrat nu mai desfășoară activitățile de la articolul 61 alineatul (1), sau că operatorul înregistrat a înaintat o cerere care nu mai îndeplinește cerințele de la alineatul (2), aceasta trebuie să solicite respectivului operator să se conformeze cerințelor în cauză fie imediat, fie într-un interval de timp determinat.

Dacă operatorul înregistrat nu respectă aceste cerințe în termenul stabilit de către autoritatea competentă, autoritatea competentă va retrage operatorului respectiv înregistrarea.

Articolul 63 Conținutul registrului

Registrul trebuie să conțină elementele prevăzute la articolul 62 alineatul (2) literele (a), (b), (d) și (e) precum și următoarele elemente:

(a)          numărul de înregistrare oficial;

(b)          codul format din două litere menționat în norma ISO 3166-1-alpha-2[31] pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist;

(c)          precizarea dacă operatorul profesionist este autorizat pentru fiecare dintre activitățile menționate la articolul 62 alineatul (2) litera (c).

Articolul 64 Disponibilitatea informațiilor din registrele oficiale

1.           La cerere, statul membru care păstrează registrul respectiv pune informațiile pe care le conține acesta la dispoziția celorlalte state membre sau a Comisiei.

2.           La cerere, statul membru care păstrează registrul respectiv pune la dispoziția oricărui operator profesionist informațiile menționate la articolul 63, cu excepția articolului 62 alineatul (2) literele (d) și (e).

Articolul 65 Trasabilitatea

1.           Un operator profesionist căruia i se furnizează plante, produse vegetale sau alte obiecte care fac obiectul unor interdicții, cerințe sau condiții în conformitate cu articolul 40 alineatul (1), articolul 41 alineatele (1) și (2), articolul 44 alineatele (1) și (3), 45 alineatul (1), 46 alineatele (1) și (3), articolul 47 alineatul (1), articolul 49 alineatele (1) și (2), 50 alineatele (1) și (2), articolul 52, articolul 53 și articolul 54 țin evidențe pentru fiecare plantă, produs vegetal sau alt obiect furnizat, care să îi permită operatorului respectiv să identifice operatorii profesioniști care le furnizează.

2.           Un operator profesionist care furnizează plante, produse vegetale sau alte obiecte care fac obiectul unor interdicții, cerințe sau condiții în conformitate cu articolul 40 alineatul (1), articolul 41 alineatele (1) și (2), articolul 44 alineatele (1) și (3), articolul 45 alineatul (1), articolul 46 alineatele (1) și (3), articolul 47 alineatul (1), articolul 49 alineatele (1) și (2), articolul 50 alineatele (1) și (2), articolul 52, articolul 53 și articolul 54 țin evidențe pentru fiecare plantă, produs vegetal sau alt obiect furnizat, care să îi permită operatorului respectiv să identifice operatorii profesioniști cărora le-a fost furnizat.

3.           Operatorii profesioniști păstrează evidențele menționate la alineatele (1) și (2) timp de trei ani de la data la care planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză a fost furnizat către sau de către aceștia.

4.           La cerere, ei comunică informațiile din evidențele menționate la alineatele (1) și (2) autorităților competente.

5.           Alineatele (1) — (4) nu se aplică operatorilor profesioniști menționați la articolul 61 alineatul (3 )litera (b).

Articolul 66 Circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în incintele (CTRL+F) operatorilor profesioniști

1.           Operatorii profesioniști trebuie să dispună de sisteme și proceduri de trasabilitate care să le permită identificarea deplasărilor propriilor plante, produse vegetale și alte obiecte în incintele lor.

Primul paragraf nu se aplică operatorilor profesioniști menționați la articolul 61 alineatul (3) litera (b) .

2.           Informațiile, astfel cum sunt identificate de sistemele și procedurile menționate la alineatul (1) cu privire la circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cadrul acestor incinte sunt puse la dispoziția autorității competente, la cerere.

Capitolul VI Certificarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte

Secțiunea 1 Certificate fitosanitare necesare pentru introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii

Articolul 67 Certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii

1.           Un certificat fitosanitar pentru introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii este un document emis de o țară terță care îndeplinește condițiile de la articolul 71, are conținutul prevăzut în partea A din anexa V, sau, dacă este cazul, în partea B din anexa V și certifică faptul că planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză îndeplinește toate cerințele următoare:

(a) este indemn de dăunători de carantină pentru UE;

(b) este în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1), în ceea ce privește prezența dăunătorilor afectând calitatea pentru UE pe plantele destinate plantării;

(c) respectă cerințele menționate la articolul 41 alineatele (1) și (2);

(d) după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1) și (2) și al articolului 29 alineatul (1).

2.           Dacă este cazul, certificatul fitosanitar menționează la rubrica „Declarație suplimentară”, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 41 alineatele (1) și (2) și al articolului 50 alineatele (1) și (2), care cerință specifică este îndeplinită, dacă există posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni. Această specificație trebuie să includă o trimitere la opțiunea prevăzută în actele respective.

3.           Dacă este cazul, certificatul fitosanitar menționează că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză respectă măsurile fitosanitare recunoscute ca echivalente, în conformitate cu articolul 42, cu cerințele prevăzute în actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 41 alineatul (2).

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de modificare a părților A și B din anexa V pentru a le adapta la evoluțiile științifice și tehnice și la elaborarea de standarde internaționale.

Articolul 68 Plante, produse vegetale și alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare

1.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia elaborează o listă a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte și a respectivelor țări terțe de origine sau de expediere pentru care este necesar un certificat fitosanitar pentru introducerea pe teritoriul Uniunii.

Lista respectivă include:

(a) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul I din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE;

(b) plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru au fost adoptate cerințe în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) și cu articolul 29 alineatul (1), în ceea ce privește introducerea acestora pe teritoriul Uniunii;

(c) semințele enumerate în conformitate cu articolul 37 alineatul (2);

(d) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în temeiul articolului 41 alineatele (1) și (2).

Cu toate acestea, literele (a) — (d) nu se aplică dacă actul adoptat în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1) sau articolul 41 alineatele (1) și (2) prevede o dovadă a conformității sub forma unei mărci oficiale, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), sau o altă atestare oficială, menționată la articolul 93 alineatul (1).

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în următoarele cazuri:

(a) dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul de punere în aplicare respectiv, nu îndeplinește dispozițiile de la alineatul (1) literele (b), (c) sau (d);

(b) dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost inclus în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplinește dispozițiile de la alineatul (1) literele (b), (c) sau (d);

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

3.           Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa IV, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în acest act, să găzduiască un dăunător de carantină pentru UE, sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menționat riscul respectiv nu mai există.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

4.           Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care fac obiectul articolelor 44, 45, 46 și 70.

Articolul 69 Plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru care sunt necesare certificate fitosanitare pentru introducerea într-o zonă protejată

1.           Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, precum și a respectivelor țări terțe de origine sau de expediere, pentru care este necesar un certificat fitosanitar, în plus față de cazurile menționate la articolul 68 alineatele (1), (2) și (3), în vederea introducerii acestora în anumite zone protejate din respectivele țări terțe.

Lista respectivă include:

(a) plantele, produsele vegetale și alte obiecte incluse la punctul II din partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE;

(b) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în temeiul articolului 50 alineatul (1) sau (2).

Cu toate acestea, literele (a) și (b) nu se aplică dacă actul adoptat în temeiul articolului 50 alineatul (1) sau (2) solicită o dovadă de conformitate sub forma unei mărci oficiale, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), sau o altă atestare oficială, menționată la articolul 93 alineatul (1).

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în următoarele cazuri:

(a) dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, inclus în actul de punere în aplicare respectiv, nu îndeplinește dispozițiile de la alineatul (1) litera (b);

(b) dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în actul respectiv îndeplinește cerințele de la alineatul (1) litera (b).

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

3.           Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în conformitate cu principiile prevăzute în secțiunea 2 din anexa IV, în cazul în care există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu figurează în acest act, să găzduiască un dăunător de carantină pentru zone protejate, sau în cazul în care, pentru o plantă, produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul menționat riscul respectiv nu mai există.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

4.           Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), nu se solicită un certificat fitosanitar pentru plantele, produsele din plante sau alte obiecte care fac obiectul articolelor 52, 53, 54 și 70.

Articolul 70 Excepții pentru bagajele călătorilor, clienții serviciilor poștale și clienții comerțului online

1.           Cantități mici de anumite plante, produse vegetale și alte obiecte provenind dintr-o țară terță pot fi exceptate de la cerința privind certificatul fitosanitar prevăzută la articolul 68 alineatul (1) și la articolul 69 alineatul (1), dacă acestea îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a) sunt introduse pe teritoriul Uniunii ca făcând parte din bagajele personale ale călătorilor, ca expedieri trimise utilizatorilor finali în urma vânzărilor realizate prin contracte la distanță (denumiți în continuare: clienți ai comerțului online) sau ca expedieri livrate de servicii poștale utilizatorilor finali;

(b) nu sunt folosite în scopuri comerciale sau profesionale;

(c) sunt incluse într-o listă în conformitate cu alineatul (2).

Această excepție nu se aplică plantelor destinate plantării, altele decât semințele.

2.           Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă cu plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate la alineatul (1), precum și cu țările terțe vizate, și stabilește cantitatea maximă, după caz, a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză care fac obiectul derogării de la alineatul respectiv și, după caz, una sau mai multe dintre măsurile de gestionare a riscurilor stabilite în secțiunea 1 din anexa IV.

Această listă, stabilirea cantității maxime în cauză și, după caz, măsurile de gestionare a riscurilor se decid în funcție de riscul fitosanitar prezentat de cantități mici de aceste plante, produse vegetale și alte obiecte, în conformitate cu criteriile stabilite în secțiunea 2 din anexa IV.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 71 Condiții care trebuie îndeplinite de un certificat fitosanitar

1.           Autoritatea competentă acceptă un certificat fitosanitar care însoțește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care urmează a fi introduse dintr-o țară terță numai dacă conținutul acestui certificat este în conformitate cu partea A din anexa V. Dacă plantele, produsele vegetale sau alte obiecte urmează a fi introduse dintr-o țară terță din care nu sunt originare, autoritatea competentă acceptă numai un certificat fitosanitar în conformitate cu partea B din anexa V.

Autoritatea competentă nu acceptă certificatul fitosanitar dacă nu este prezentă declarația suplimentară prevăzută la articolul 67 alineatul (2), după caz, sau dacă aceasta nu este corectă, și în cazul în care extrasul menționat la articolul 67 alineatul (3), după caz, nu este prezent.

2.           Autoritatea competentă acceptă numai certificate fitosanitare care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a) acest document este eliberat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii;

(b) îi este adresat Uniunii sau unuia dintre statele membre ale acesteia;

(c) a fost emis nu mai mult de 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte reglementate de acesta au fost expediate din țara terță în care a fost emis.

3.           În cazul unei țări terțe care este parte la CIPP, autoritatea competentă nu acceptă decât certificatele fitosanitare oficiale emise de organizația națională pentru protecția plantelor din această țară terță sau, sub răspunderea acesteia, de către un funcționar public care este calificat din punct de vedere tehnic și autorizat de respectiva organizație națională pentru protecția plantelor.

4.           În cazul unei țări terțe care nu este parte la CIPP, autoritatea competentă acceptă doar certificatele fitosanitare eliberate de autoritățile competente în conformitate cu normele naționale ale țării terțe respective și notificate Comisiei. Comisia informează statele membre și operatorii, prin intermediul sistemului de notificare electronică menționat la articolul 97, în conformitate cu articolul 131 litera (a) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale], cu privire la notificările primite.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de completare a condițiilor de acceptare menționate la primul paragraf, pentru a asigura fiabilitatea certificatelor respective.

5.           Certificatele fitosanitare electronice sunt acceptate doar dacă sunt furnizate prin sistemul informatizat de gestionare a informațiilor sau în cadrul unui schimb electronic cu respectivul sistem menționat la articolul 130 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 72 Anularea unui certificat fitosanitar

1.           Dacă un certificat fitosanitar a fost eliberat în conformitate cu articolul 67 alineatele (1), (2) și (3) și dacă autoritatea competentă în cauză concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 71, aceasta anulează certificatul fitosanitar și se asigură că acesta nu mai însoțește respectivele plante, produse vegetale sau alte obiecte vizate. În acest caz, în ceea ce privește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, autoritatea competentă trebuie să ia una din măsurile prevăzute la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

2.           Statele membre informează, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, Comisia și alte state membre în cazul în care un certificat fitosanitar a fost anulat în temeiul alineatului (1).

Țara terță care a emis certificatul fitosanitar este, de asemenea, notificată.

Secțiunea 2 Pașapoarte fitosanitare necesare pentru circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în interiorul teritoriului Uniunii

Articolul 73 Pașapoartele fitosanitare

Un pașaport fitosanitar este o etichetă oficială pentru circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul Uniunii și, după caz, înspre și în interiorul zonelor protejate, care atestă conformitatea cu toate cerințele prevăzute la articolul 80 și, pentru circulația în zonele protejate, cu cerințele prevăzute la articolul 81, și are conținutul și formatul prevăzute la articolul 78.

Articolul 74 Plante, produse vegetale și alte obiecte pentru care este necesar un pașaport fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii

1.           Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pentru care este necesar un pașaport fitosanitar pentru circulația acestora în interiorul teritoriului Uniunii.

Lista respectivă include:

(a) toate plantele destinate plantării, altele decât semințele.

(b) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul I din partea A din anexa V la Directiva 2000/29/CE;

(c) plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru care au fost adoptate cerințe în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), (2) sau (3) sau cu articolul 29 alineatul (1), (2) sau (3) privind circulația acestora pe teritoriul Uniunii;

(d) semințele enumerate în conformitate cu articolul 37 alineatul (2);

(e) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în temeiul articolului 41 alineatele (1) și (2).

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia modifică actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în următoarele cazuri:

(a) dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care nu a fost enumerat în actul de punere în aplicare respectiv, îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e);

(b) dacă o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect, care a fost enumerat în actul de punere în aplicare respectiv, nu îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e);

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (3).

3.           Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în conformitate cu principiile enunțate în secțiunea 2 din anexa IV, dacă există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în acest act să găzduiască un dăunător de carantină pentru UE sau dacă, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect enumerat în actul menționat, riscul respectiv nu mai există.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

4.           Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), nu este necesar un pașaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care fac obiectul articolelor 44, 45, 46 și 70.

Articolul 75 Plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru care este necesar un pașaport fitosanitar pentru introducerea și circulația în zonele protejate

1.           Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pentru care este necesar un pașaport fitosanitar pentru introducerea acestora în anumite zone protejate.

Lista respectivă include:

(a) plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate la punctul II din partea A din anexa V la Directiva 2000/29/CE;

(b) alte plante, produse vegetale și alte obiecte enumerate în conformitate cu articolul 50 alineatul (2).

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

2.           Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia poate modifica actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în următoarele cazuri:

(a) dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în acest act îndeplinește condițiile de la alineatul (1) litera (b);

(b) dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care figurează în actul de punere în aplicare respectiv nu îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a) sau (b);

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 99 alineatul (2).

3.           Comisia poate, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să modifice actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), în conformitate cu principiile enunțate în secțiunea 2 din anexa IV, dacă există riscul ca o plantă, un produs vegetal sau alt obiect care nu figurează în acest act să găzduiască un dăunător de carantină pentru zone protejate sau dacă, pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect enumerat în actul menționat, riscul respectiv nu mai există.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3).

4.           Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), nu este necesar un pașaport fitosanitar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care fac obiectul articolelor 52, 53, 54 și 70.

Articolul 76 Excepție pentru utilizatorii finali

Nu este necesar un pașaport fitosanitar pentru transportul de cantități mici (definite de la caz la caz) de plante, produse vegetale sau alte obiecte către un utilizator final.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, care stabilesc cantitățile maxime care corespund cantităților mici de anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte.

Articolul 77 Excepții pentru deplasări în și între incintele unui operator profesionist

Nu este necesar un pașaport fitosanitar pentru circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în și între incintele aceluiași operator profesionist.

Articolul 78 Conținutul și formatul pașaportului fitosanitar

1.           Pașaportul fitosanitar se prezintă sub forma unei etichete distincte, care este tipărită pe orice suport adecvat, cu condiția ca pașaportul fitosanitar să fie poziționat separat de orice alte informații sau etichete care se mai pot afla pe suportul respectiv.

Pașaportul fitosanitar trebuie să fie clar lizibil și indelebil.

2.           Pașaportul fitosanitar pentru circulație pe teritoriul Uniunii trebuie să conțină elementele prevăzute în partea A din anexa VI.

Pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în interiorul unei zone protejate trebuie să conțină elementele prevăzute în partea B din anexa VI.

3.           În cazul plantelor destinate plantării produse sau puse pe piață, în sensul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor], ca materiale prebază, materiale de bază sau materiale certificate în sensul articolului 10 din regulamentul respectiv, pașaportul fitosanitar este inclus în mod distinct în eticheta oficială elaborată în conformitate cu articolul 22 din regulamentul respectiv sau, dacă este cazul, în certificatul principal eliberat în conformitate cu articolul 122 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

Dacă se aplică prezentul alineat, pașaportul fitosanitar pentru circulație pe teritoriul Uniunii trebuie să conțină elementele prevăzute în partea C din anexa VI.

Dacă se aplică prezentul alineat, pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în interiorul unei zone protejate trebuie să conțină elementele prevăzute în partea D din anexa VI.

4.           Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 98, acte delegate de modificare a părților A, B, C și D din anexa VI, pentru a adapta aceste elemente, atunci când este cazul, la evoluțiile științifice și tehnice.

5.           În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile legate de formatul pașaportului fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii și al pașaportului fitosanitar pentru introducerea și circulația în interiorul unei zone protejate, în ceea ce privește pașapoartele fitosanitare menționate la alineatul (2) primul și la al doilea paragraf și la alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Dacă natura anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte impune acest lucru, se pot stabili specificații legate de dimensiunile acestora.

Articolul 79 Eliberarea de către operatorii profesioniști și autoritățile competente

1.           Pașapoartele fitosanitare se eliberează de către operatorii înregistrați, autorizați, în conformitate cu articolul 84, de către autoritățile competente să elibereze pașapoarte fitosanitare sub supravegherea autorităților competente, denumiți în continuare „operatori autorizați”.

Operatorii autorizați eliberează pașapoarte fitosanitare numai pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru care sunt responsabili.

2.           Pașapoartele fitosanitare pot însă să fie eliberate de către autoritățile competente dacă un operator înregistrat solicită acest lucru.

3.           Operatorii autorizați emit pașapoarte fitosanitare doar în incintele, depozitele colective și centrele de distribuție menționate la articolul 62 alineatul (2) litera (d).

Articolul 80 Cerințe de fond pentru pașaportul fitosanitar pentru deplasarea în interiorul teritoriului Uniunii

Un pașaport fitosanitar se eliberează pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii pentru o plantă, un produs vegetal sau alt obiect numai dacă acesta îndeplinește următoarele cerințe:

(a) este indemn de dăunători de carantină pentru UE;

(b) este în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) în ceea ce privește prezența dăunătorilor afectând calitatea pentru UE pe plantele destinate plantării;

(c) respectă cerințele menționate la articolul 41 alineatele (1) și (2);

(d) după caz, respectă normele adoptate în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1) și (2) și al articolului 29 alineatele (1) și (2) și

(e) după caz, este în conformitate cu măsurile adoptate de către autoritățile competente pentru eradicarea dăunătorilor de carantină pentru UE în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) și pentru eradicarea dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru UE în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).

Articolul 81 Cerințe de fond pentru pașaportul fitosanitar pentru introducerea și deplasarea în cadrul unei zone protejate

1.           Un pașaport fitosanitar se eliberează pentru introducerea și circulația, în interiorul unei zone protejate, a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte numai dacă îndeplinesc toate cerințele prevăzute la articolul 80 și, în plus, următoarele cerințe:

(a) sunt indemne de dăunătorul de carantină pentru zone protejate; și

(b) respectă cerințele menționate la articolul 50 alineatele (1) și (2).

2.           Dacă se aplică articolul 33 alineatul (2), pașaportul fitosanitar menționat la alineatul (1) nu se eliberează.

Articolul 82 Examinări necesare pentru pașapoartele fitosanitare

1.           Un pașaport fitosanitar poate fi eliberat numai pentru plantele, produsele vegetale și alte obiecte pentru care o examinare minuțioasă efectuată în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) a arătat că acestea îndeplinesc cerințele articolului 80 și, după caz, ale articolului 81.

Plantele, produsele vegetale și alte obiecte pot fi examinate în mod individual sau pe eșantioane reprezentative. Examinarea trebuie să acopere, de asemenea, materialul de ambalare a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.

2.           Examinarea se efectuează de către operatorul autorizat, sau, dacă se aplică articolul 79 alineatul (2), de către autoritățile competente.

3.           Examinarea îndeplinește următoarele condiții:

(a) se efectuează în mod frecvent, la momente corespunzătoare, și luând în considerare riscurile implicate;

(b) se efectuează la incintele, depozitele colective și centrele de distribuție menționate la articolul 62 alineatul (2) litera (d); și

(c) se efectuează prin examinare vizuală și, în cazul în care se suspectează prezența unui dăunător de carantină pentru UE sau, în cazul unei zone protejate, a dăunătorului de carantină pentru zone protejate în cauză, prin prelevare de probe și testare.

Această examinare se efectuează fără a aduce atingere eventualelor cerințe de examinare sau măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 29 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 41 alineatele (1) și (2) și cu articolul 50 alineatele (1) și (2).

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, care stabilesc măsuri detaliate referitoare la examinarea vizuală, la prelevarea de probe și la testare, precum și la frecvența și calendarul examinării, menționate la alineatele (1), (2) și (3), cu privire la anumite plante, produse vegetale și alte obiecte, pe baza riscurilor fitosanitare specifice pe care le-ar putea prezenta. Aceste examinări se referă, după caz, la anumite plante destinate plantării aparținând categoriilor menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../... (Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor), și, dacă este cazul, se efectuează, după caz, pentru oricare dintre elementele prevăzute în partea D din anexa II la regulamentul respectiv.

În cazul în care Comisia adoptă un astfel de act delegat pentru anumite plante destinate plantării, iar aceste plante destinate plantării fac obiectul unor sisteme de certificare în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor], examinările respective sunt combinate într-un singur sistem de certificare.

Atunci când adoptă aceste acte delegate, Comisia ia în considerare nivelul actual și evoluția cunoștințelor tehnice și științifice.

Articolul 83 Aplicarea pașapoartelor fitosanitare

Pașapoartele fitosanitare se aplică de către operatorii autorizați, sau, dacă este cazul în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), de către autoritățile competente, pe fiecare lot de plante, produse vegetale și alte obiecte în cauză înainte de a fi deplasate pe teritoriul Uniunii în temeiul articolului 74 sau introduse sau deplasate în interiorul unei zone protejate în conformitate cu articolul 75. Dacă plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt transportate într-un pachet, mănunchi sau container, pașaportul fitosanitar trebuie aplicat pe respectivul pachet, mănunchi sau container.

Articolul 84 Autorizarea operatorilor profesioniști în vederea emiterii de pașapoarte fitosanitare

1.           Autoritatea competentă acordă unui operator profesionist o autorizație pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare (denumită în continuare „autorizație pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare”) dacă aceasta respectă următoarele condiții:

(a) posedă cunoștințele necesare pentru a efectua examinările la care se face referire în articolul 82 privind dăunătorii de carantină pentru UE, dăunătorii de carantină pentru zone protejate și dăunătorii afectând calitatea pentru UE care ar putea afecta plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză, precum și privind semnele care indică prezența acestor dăunători și simptomele provocate de aceștia, mijloacele de prevenire a prezenței și răspândirii acestor dăunători și mijloacele necesare pentru eradicarea acestora;

(b) dispune de sisteme și proceduri care îi permit să își îndeplinească obligațiile privind trasabilitatea în conformitate cu articolele 65 și 66.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, menționând cerințele de calificare care trebuie îndeplinite de către operatorii profesioniști pentru ca aceștia să fie în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a).

Articolul 85 Obligațiile operatorilor autorizați

1.           Dacă un operator autorizat intenționează să emită un pașaport fitosanitar, acesta trebuie să identifice și să monitorizeze punctele proceselor sale de producție și de circulație a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte care sunt esențiale în ceea ce privește conformitatea cu normele adoptate în temeiul articolului 27 alineatele (1), (2) și (3), al articolului 29 alineatele (1), (2) și (3), al articolului 37 alineatul (1), al articolului 41 alineatul (3), al articolului 80 și al articolului 82, și, după caz, al articolului 33 alineatul (2), al articolului 50 alineatul (3) și al articolului 81.

Acesta ține evidențe privind identificarea și monitorizarea acestor puncte.

2.           Operatorul autorizat menționat la alineatul (1) oferă formare profesională adecvată personalului său implicat în examinările menționate la articolul 82, pentru a se asigura că personalul respectiv deține cunoștințele necesare pentru a efectua acele examinări.

Articolul 86 Planuri de gestionare a riscurilor fitosanitare

1.           Autoritatea competentă poate aproba, după caz, planuri de gestionare a riscurilor fitosanitare ale operatorilor autorizați care stabilesc măsurile puse în aplicare de operatorii în cauză pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 85 alineatul (1).

2.           Planul de gestionare a riscurilor fitosanitare acoperă, dacă este cazul sub forma unor manuale de utilizare, cel puțin următoarele aspecte:

(a) informațiile necesare în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) privind înregistrarea operatorului autorizat;

(b) informațiile necesare în conformitate cu articolul 65 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (1) privind trasabilitatea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte;

(c) o descriere a proceselor de producție ale operatorului autorizat și activitățile sale în ceea ce privește circulația și vânzările de plante, produse vegetale și alte obiecte;

(d) o analiză a punctelor critice menționate la articolul 85 alineatul (1) și măsurile luate de operatorul autorizat pentru atenuarea riscurilor fitosanitare asociate acestor puncte critice;

(e) procedurile existente și acțiunile prevăzute în caz de suspectare sau constatare a prezenței dăunătorilor de carantină, înregistrarea acestor suspiciuni sau constatări și înregistrarea măsurilor luate în acest sens;

(f) rolurile și responsabilitățile personalului implicat în notificările menționate la articolul 9 alineatul (1), în examinările menționate la articolul 82 alineatul (1) și în emiterea pașapoartelor fitosanitare în conformitate cu articolul 79 alineatul (1), articolul 88 alineatele (1) și (2) și articolul 89;

(g) pregătirea furnizată personalului menționat la litera (f).

3.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de modificare a elementelor menționate la alineatul (2).

Articolul 87 Retragerea autorizației

1.           Dacă autoritatea competentă constată că un operator autorizat nu respectă articolul 82 alineatul (1), (2), (3) sau (4) sau articolul 84 alineatul (1), sau că o plantă, un produs vegetal sau alt obiect pentru care operatorul profesionist respectiv a emis un pașaport fitosanitar nu este conform cu articolul 80 sau, după caz, cu articolul 81, autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că nerespectarea acestor dispoziții nu continuă.

2.           Dacă autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu alineatul (1), altele decât retragerea autorizației pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare, și dacă neconformitatea continuă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizația respectivă.

Articolul 88 Înlocuirea pașaportului fitosanitar

1.           Un operator autorizat care a primit un lot de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost emis un pașaport fitosanitar, sau autoritatea competentă care acționează la cererea unui operator profesionist, poate emite un nou pașaport fitosanitar pentru lotul respectiv, care înlocuiește pașaportul fitosanitar emis inițial pentru lotul respectiv, dacă sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (3).

2.           Dacă un lot de plante, de produse vegetale sau alte obiecte pentru care a fost emis un pașaport fitosanitar este împărțit în două sau mai multe loturi, operatorul autorizat responsabil de aceste noi loturi, sau autoritatea competentă care acționează la cererea unui operator profesionist, emite un pașaport fitosanitar pentru fiecare lot nou rezultat din diviziune, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3). Aceste pașapoarte fitosanitare înlocuiesc respectivul pașaport fitosanitar emis pentru lotul inițial.

Dacă două loturi sunt combinate și pentru fiecare dintre ele a fost emis un pașaport fitosanitar, operatorul autorizat responsabil de noul lot, sau autoritatea competentă care acționează la cererea unui operator profesionist emite un pașaport fitosanitar pentru lotul respectiv. Acest pașaport fitosanitar înlocuiește pașaportul fitosanitar emis pentru loturile inițiale, dacă sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (3).

3.           Un pașaport fitosanitar, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2), poate fi emis numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) identitatea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză este garantată; și

(b) plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză continuă să respecte cerințele menționate la articolele 80 și 81.

4.           Dacă un pașaport fitosanitar este emis în conformitate cu alineatele (1) sau (2), examinarea menționată la articolul 82 alineatul (1) nu este necesară.

5.           Ca urmare a înlocuirii unui pașaport fitosanitar la care se face referire la alineatele (1) și (2), operatorul autorizat în cauză păstrează pașaportul fitosanitar înlocuit pentru o perioadă de trei ani.

Dacă un pașaport fitosanitar este emis de către autoritatea competentă pentru a înlocui un pașaport fitosanitar, operatorul profesionist la cererea căruia este emis păstrează pașaportul fitosanitar înlocuit timp de trei ani.

Articolul 89 Pașapoarte fitosanitare care înlocuiesc certificate fitosanitare

1.           Prin derogare de la articolul 82, dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect, introdus în teritoriul Uniunii dintr-o țară terță, necesită un pașaport fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la articolul 74 alineatul (1) și la articolul 75 alineatul (1), un astfel de pașaport se emite în cazul în care controalele în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale] privind introducerea respectivelor plante, produse vegetale sau alte obiecte au fost finalizate în mod satisfăcător.

2.           În urma emiterii unui pașaport fitosanitar la care se face referire la alineatul (1), operatorul autorizat care emite respectivul pașaport fitosanitar păstrează, dacă este cazul, certificatul fitosanitar pentru o perioadă de trei ani.

Dacă se aplică articolul 95 alineatul (2) litera (c), certificatul fitosanitar respectiv se înlocuiește cu o copie certificată a acestuia.

Articolul 90 Obligația de a elimina pașaportul fitosanitar

1.           Operatorul profesionist care are sub controlul său un lot de plante, de produse vegetale sau alte obiecte, elimină pașaportul fitosanitar din lotul respectiv, în cazul în care constată că oricare dintre cerințele de la articolele 78-82, 84 și 85 nu sunt îndeplinite.

Operatorul profesionist anulează pașaportul fitosanitar prin trasarea unei linii roșii diagonale vizibile clar și indelebile peste acesta.

2.           Dacă operatorul profesionist nu respectă alineatul (1), autoritățile competente elimină pașaportul fitosanitar din lotul în cauză și anulează pașaportul fitosanitar prin trasarea unei linii roșii diagonale vizibile clar și indelebile peste acesta.

3.           Dacă se aplică dispozițiile alineatelor (1) și (2), operatorul profesionist în cauză păstrează pașaportul fitosanitar anulat pentru o perioadă de trei ani.

4.           Dacă se aplică dispozițiile alineatelor (1) și (2), operatorul profesionist în cauză informează în consecință operatorul autorizat sau autoritatea competentă care a emis pașaportul fitosanitar anulat.

5.           Statele membre notifică, prin sistemul electronic de notificare menționat la articolul 97, Comisia și alte state membre în cazul în care un pașaport fitosanitar a fost eliminat și anulat în conformitate cu alineatul (2).

Secțiunea 3 Alte atestări

Articolul 91 Marcarea materialului de ambalaj din lemn

1.           Marca pentru atestarea faptului că materialul de ambalaj din lemn a fost tratat împotriva dăunătorilor de carantină pentru UE și a dăunătorilor de carantină pentru zone protejate, în conformitate cu o metodă stabilită în temeiul articolului 27 alineatul (1) sau (2), al articolului 29 alineatul (1) sau alineatul (2), al articolului 41 alineatul (1) sau (2) sau al articolului 50 alineatul (1) sau alineatul (2), trebuie să conțină elementele prevăzute în anexa VII.

2.           Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 98, să adopte acte delegate de modificare a anexei VII în vederea adaptării respectivei mărci la evoluția standardelor internaționale.

3.           Marca trebuie aplicată doar de un operator profesionist autorizat în conformitate cu articolul 92.

4.           Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile privind formatul mărcii menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Articolul 92 Autorizarea și supravegherea operatorilor profesioniști care aplică marca materialelor de ambalaj din lemn pe teritoriul Uniunii

1.           Autorizarea de a aplica marca menționată la articolul 91 alineatul (3) se acordă unui operator înregistrat dacă acesta îndeplinește următoarele condiții:

(a) posedă cunoștințele necesare pentru a efectua tratarea materialului de ambalaj din lemn necesară în temeiul actelor menționate la articolul 91 alineatul (1);

(b) deține instalații adaptate realizării acestui tratament (denumite în continuare: „instalații de tratare”).

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 98, să adopte acte delegate de modificare a cerințelor pentru acordarea autorizației, după caz, având în vedere evoluția cunoștințelor științifice și tehnice.

Autorizația se acordă de autoritatea competentă, la cerere.

2.           Prin derogare de la alineatul (1), autorizația menționată în alineatul respectiv poate fi acordată, în legătură cu marcarea materialului de ambalaj din lemn compus integral din lemn tratat, atunci când operatorul înregistrat îndeplinește toate condițiile următoare:

(a) utilizează exclusiv lemnul provenit din instalațiile de tratare administrate de un operator înregistrat autorizat în conformitate cu alineatul (1);

(b) garantează trasabilitatea lemnului utilizat în acest scop până la respectivele instalațiile de tratare;

(c) dacă este cazul, în conformitate cu articolul 27 alineatele (1) și (2), articolul 29 alineatele (1) și (2), articolul 41 alineatele (1) și (2) și articolul 50 alineatele (1) și (2), utilizează exclusiv lemnul menționat la litera (a), însoțit de un pașaport fitosanitar.

3.           Autoritatea competentă supraveghează operatorii profesioniști autorizați în conformitate cu alineatul (1) pentru a verifica și a se asigura că aceștia tratează și marchează materialele de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) și că îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de completare a cerințelor prevăzute în prezentul alineat privind supravegherea operatorilor profesioniști de către autoritatea competentă.

4.           Dacă autoritatea competentă constată că un operator profesionist nu respectă cerințele menționate la alineatele (1), (2) sau (3), autoritatea respectivă ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se asigura că nerespectarea acestor dispoziții nu continuă.

Dacă autoritatea competentă a luat aceste măsuri, altele decât retragerea autorizației la care se face referire la alineatul (1), iar neconformitatea continuă, autoritatea respectivă retrage fără întârziere autorizația menționată la alineatul (1).

Articolul 93 Atestări altele decât marca aplicată materialului de ambalaj din lemn

1.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, care stabilesc elementele pe care trebuie să le conțină atestările oficiale, specifice pentru plante, produse vegetale sau alte obiecte, altele decât materialele de ambalaj din lemn, care sunt solicitate de standardele internaționale aplicabile ca dovadă a punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul articolului 27 alineatul (1) sau (2), al articolului 29 alineatul (1) sau alineatul (2), al articolului 41 alineatul (1) sau (2) sau al articolului 50 alineatul (1) sau (2).

2.           Aceste acte delegate pot, de asemenea, să stabilească cerințe privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) autorizarea operatorilor profesioniști în ceea ce privește emiterea atestărilor oficiale menționate la alineatul (1);

(b) supravegherea de către autoritatea competentă a operatorilor profesioniști autorizați în conformitate cu litera (a);

(c) retragerea autorizației la care se face referire la litera (a).

3.           Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile privind formatul atestărilor menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Secțiunea 4 Exportul de plante, produse vegetale și alte obiecte din teritoriul Uniunii

Articolul 94 Certificatul fitosanitar de export

1.           Dacă pentru exportul unei plante, al unui produs vegetal sau al unui alt obiect din teritoriul Uniunii către o țară terță este necesar un pașaport fitosanitar cerut de normele respectivei țări terțe (denumit în continuare: „certificat fitosanitar de export”), acesta trebuie să fie emis de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist care are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat.

2.           Certificatul fitosanitar de export se eliberează cu condiția ca informațiile disponibile să fie suficiente pentru a atesta conformitatea cu cerințele țării terțe în cauză. Aceste informații pot fi proveni, dacă este cazul, din unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a) un pașaport fitosanitar, menționat la articolul 73, care însoțește planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză;

(b) marca materialelor de ambalaj din lemn, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), sau atestarea menționată la articolul 93 alineatul (1);

(c) informațiile incluse în certificatul de preexport menționat la articolul 96;

(d) informațiile oficiale incluse în certificatul fitosanitar menționat la articolul 67, în cazul în care planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză a fost introdus în teritoriul Uniunii dintr-o țară terță;

(e) inspecții oficiale, prelevare de probe și testarea plantei, a produsului vegetal sau a altui obiect în cauză.

3.           Certificatul fitosanitar de export trebuie să conțină elementele prevăzute în partea A din anexa VIII.

4.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de modificare a părții A din anexa VIII pentru a o adapta la progresul științific și tehnic și la evoluția standardelor internaționale.

5.           Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile privind formatul certificatului fitosanitar menționat la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

6.           Certificatele fitosanitare de export electronice sunt valabile doar dacă sunt furnizate prin sistemul informatizat de gestionare a informațiilor sau în cadrul unui schimb electronic cu respectivul sistem menționat la articolul 130 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 95 Certificatul fitosanitar de re-export

1.           Dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect este originar dintr-o țară terță și a fost introdus în teritoriul Uniunii din țara terță respectivă sau din altă țară terță, se poate elibera un certificat fitosanitar de re-export în loc de certificatul fitosanitar de export.

Certificatul fitosanitar de re-export este emis de către autoritatea competentă la solicitarea operatorului profesionist care are sub controlul său planta, produsul vegetal sau alt obiect care urmează a fi exportat.

2.           Certificatul fitosanitar de re-export se eliberează dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost cultivat, produs sau prelucrat în statul membru din care este exportat în țara terță în cauză;

(b) planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză nu a fost expus la riscul de a fi infestat cu organisme dăunătoare de carantină, menționate ca atare de țara terță de destinație, în timpul depozitării în statul membru din care urmează să fie exportat către țara terță respectivă;

(c) dacă este disponibil, certificatul fitosanitar care însoțește planta, produsul vegetal sau alt obiect în cauză din țara terță de origine, sau o copie autentificată a acestuia, se anexează la certificatul fitosanitar de re-export.

3.           Dispozițiile articolului 94 alineatul (2) în ceea ce privește furnizarea de informații suficiente pentru a atesta conformitatea cu cerințele țării terțe în cauză, se aplică în consecință.

4.           Certificatul fitosanitar de re-export trebuie să conțină elementele prevăzute în partea B din anexa VIII.

5.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, de modificare a părții B din anexa VIII pentru a o adapta la progresul științific și tehnic și la evoluția standardelor internaționale.

6.           Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile privind formatul certificatului fitosanitar menționat la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

7.           Certificatele fitosanitare de re-export electronice sunt valabile doar dacă sunt furnizate prin sistemul informatizat de gestionare a informațiilor sau în cadrul unui schimb electronic cu respectivul sistem menționat la articolul 130 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 96 Certificatele de preexport

1.           Statul membru din care sunt exportate plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate la articolul 94 alineatul (1) și statul membru în care au fost cultivate, produse sau prelucrate plantele, produsele vegetale și alte obiecte fac schimb de informații necesare pentru emiterea, fără întârziere, a certificatului fitosanitar de export.

2.           Schimbul de informații menționat la alineatul (1) ia forma unui document armonizat (denumit în continuare „certificat de preexport”) în care statul membru în care au fost cultivate, produse sau prelucrate plantele, produsele vegetale și alte obiecte atestă conformitatea acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu cerințele fitosanitare specifice privind unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) absența anumitor dăunători la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză;

(b) originea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză;

(c) procedurile fitosanitare aplicate pentru producerea sau prelucrarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză.

3.           Certificatul de preexport se emite, la cererea operatorului profesionist, de statul membru în care sunt cultivate, produse sau prelucrate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, în timp ce aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte se află la sediul operatorului profesionist în cauză.

4.           Certificatul de preexport însoțește plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză în timpul circulației pe teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care informațiile conținute în aceasta sunt schimbate între statele membre în cauză prin mijloace electronice.

5.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 98, care stabilesc conținutul certificatului de preexport .

6.           Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile privind formatul certificatului de preexport . Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 99 alineatul (3)

Capitolul VII Măsuri de sprijin din partea Comisiei

Articolul 97 Stabilirea unui sistem electronic de notificare

1.           Comisia instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări de către statele membre.

Acest sistem este conectat și compatibil cu sistemul informatizat de gestionare a informațiilor menționat la articolul 130 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

2.           Dacă notificarea privește prezența unui organism dăunător pe plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse în Uniune, prezentate în mod oficial pentru introducerea în Uniune sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, notificarea menționată la alineatul (1) conține o trimitere la plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză, natura încălcării și măsurile luate.

Dacă notificarea privește prezența unui organism dăunător pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazurilor în care acesta se găsește pe plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse în Uniune, prezentate în mod oficial pentru introducerea în Uniune sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, notificarea menționată la alineatul (1) conține o trimitere la plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză, numele dăunătorului, localizarea și coordonatele GPS ale prezenței dăunătorului și măsurile luate.

Capitolul VIII Dispoziții finale

Articolul 98 Exercitarea delegării

1.           Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.           Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2), articolul 8 alineatul (6), articolul 11 alineatul (3), articolul 20, articolul 22 alineatul (3), articolul 25 alineatul (4), articolul 30, articolul 32 alineatul (4), articolul 34 alineatul (1), articolul 38, articolul 44 alineatul (2), articolul 45 (3), articolul 46 alineatul (6), articolul 48, articolul 61 alineatul (3), articolul 67 alineatul (4), articolul 71 alineatul (4), articolul 76, articolul 78 alineatul (4), articolul 82 alineatul (4), articolul 84 alineatul (2), articolul 86 alineatul (3), articolul 91 alineatul (2), articolul 92 alineatele (1) și (3), articolul 93 alineatul (1), articolul 94 alineatul (4), articolul 95 alineatul (5) și la articolul 96 alineatul (5) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

3.           Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2), articolul 8 alineatul (6), articolul 11 alineatul (3), articolul 20, articolul 22 alineatul (3), articolul 25 alineatul (4), articolul 30, articolul 32 alineatul (4), articolul 34 alineatul (1), articolul 38, articolul 44 alineatul (2), articolul 45 alineatul (3), articolul 46 alineatul (6), articolul 48, articolul 61 alineatul (3), articolul 67 alineatul (4), articolul 71 alineatul (4), articolul 76, articolul 78 alineatul (4), articolul 82 alineatul (4), articolul 84 alineatul (2), articolul 86 alineatul (3), articolul 91 alineatul (2), articolul 92 alineatele (1) și (3), articolul 93 alineatul (1), articolul 94 alineatul (4), articolul 95 alineatul (5) și la articolul 96 alineatul (5) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat deja în vigoare.

4.           De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.           Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 1 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2), articolul 8 alineatul (6), articolul 11 alineatul (3), articolul 20, articolul 22 alineatul (3), articolul 25 alineatul (4), articolul 30, articolul 32 alineatul (4), articolul 34 alineatul (1), articolul 38, articolul 44 alineatul (2), articolul 45 (3), articolul 46 alineatul (6), articolul 48, articolul 61 alineatul (3), articolul 67 alineatul (4), articolul 71 alineatul (4), articolul 76, articolul 78 alineatul (4), articolul 82 alineatul (4), articolul 84 alineatul (2), articolul 86 alineatul (3), articolul 91 alineatul (2), articolul 92 alineatele (1) și (3), articolul 93 alineatul (1), articolul 94 alineatul (4), articolul 95 alineatul (5) și articolul 96 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici de Parlamentul European, nici de Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 99 Procedurile comitetelor

1.           Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, alimente și furaje, instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

3.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

4.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

Articolul 100 Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare garantării punerii lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la...... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți data de aplicare a prezentului regulament] cel târziu și notifică, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 101 Abrogări

1.           Directiva 2000/29/CE se abrogă.

Se abrogă de asemenea următoarele acte:

(a) Directiva 69/464/CEE;

(b) Directiva 69/466/CEE;

(c) Directiva 74/647/CEE;

(d) Directiva 93/85/CEE;

(e) Directiva 98/57/CE;

(f) Directiva 2007/33/CE.

2.           Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IX.

Articolul 102 Modificarea Regulamentului (UE) nr. […]/2013 [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul și titlul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.]

Regulamentul (UE) nr...../2013 [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor] se modifică după cum urmează:

(1)          La articolul 1, litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)    privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

(2)          La articolul 17 alineatul (1), literele (a), (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)    măsuri de eradicare a unui organism dăunător dintr-o zonă infestată, luate de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 16 alineatul (1), articolul 27 alineatul (1) sau cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...] a Parlamentului European și a Consiliului [privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor]*;

(b)     măsuri de izolare a unui organism dăunător prioritar, enumerat în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*, împotriva căruia au fost adoptate măsuri de izolare ale Uniunii în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) sau cu articolul 29 alineatul (2) din regulamentul respectiv, într-o zonă infestată din care dăunătorul prioritar nu poate fi eradicat, dacă aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja teritoriul Uniunii împotriva răspândirii în continuare a respectivului dăunător prioritar. Aceste măsuri vizează eradicarea dăunătorilor din zona tampon din jurul zonei infestate dacă prezența sa este detectată în zona tampon respectivă;

(c)     măsuri de prevenire luate împotriva răspândirii unui organism dăunător prioritar, enumerat în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*, împotriva căruia au fost adoptate măsuri ale Uniunii în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau articolul 29 alineatul (3) din regulamentul respectiv, în cazul în care aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja teritoriul Uniunii împotriva răspândirii în continuare organismului dăunător prioritar respectiv.”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

(3)          Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a) La primul alineat, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)    se referă la organismele dăunătoare de carantină pentru UE a căror prezență nu a fost constatată pe teritoriul Uniunii, enumerate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*;

(b)     se referă la organismele dăunătoare prioritare enumerate în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*;

(c)     se referă la organismele dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE și care fac obiectul unei măsuri adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...].*”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

(b) Al doilea alineat se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru măsurile care îndeplinesc condiția prevăzută la litera (c) din primul alineat, grantul nu acoperă costurile suportate după expirarea măsurii adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...].*”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

(4)          Articolul 19 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a) după litera (c) se introduce următorul punct (ca):

„(ca)  costurile suportate de statele membre pentru despăgubirea operatorilor menționați la articolul 2 alineatul (7) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE)...]/[[...]* pentru valoarea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte distruse care fac obiectul măsurilor menționate la articolul 16 din regulamentul menționat, în ceea ce privește organismele dăunătoare prioritare enumerate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din regulamentul respectiv;”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

(b) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)    în cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, ținând seama de valoarea adăugată pentru Uniune a măsurilor, costurile înregistrate în desfășurarea altor măsuri necesare decât cele menționate la literele (a) — (ca), în măsura în care aceste măsuri sunt prevăzute în decizia de grant menționată la articolul 35 alineatul (3).”

(c) Se adaugă următorul paragraf al doilea:

„În sensul punctului (ca) din primul paragraf, despăgubirile nu depășesc valoarea de piață a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte imediat înainte de a fi distruse, iar valoarea reziduală, dacă există, se deduce din compensații.”

(5)          Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a) La primul paragraf, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)    se referă la organismele dăunătoare de carantină pentru UE a căror prezență nu a fost constatată pe teritoriul Uniunii, enumerate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*;

(b)     se referă la organismele dăunătoare prioritare enumerate în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...]*;

(c)     se referă la organismele dăunătoare care nu sunt enumerate ca organisme dăunătoare de carantină pentru UE și care fac obiectul unei măsuri adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...].*”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

(b) Al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru măsurile care îndeplinesc condiția prevăzută la litera (c) din primul alineat, grantul nu acoperă costurile suportate după expirarea măsurii adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. [...]/[...].*”

*          JO L...,...., p....’[Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți această notă de subsol, ca trimitere la prezentul Regulament, în Regulamentul (UE) nr. [....]/2013 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor]

Articolul 103 Intrarea în vigoare și punerea în aplicare

1.           Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți data numărând 36 de luni de la data intrării în vigoare].

2.           Articolul 97 alineatul (2) se aplică de la data la care sunt stabilite sistemele menționate la articolul 97 alineatul (1).

3.           Actele menționate la articolul 101 alineatul (1) literele (a), (d), (e) și (f) se abrogă la 31 decembrie 2021. În caz de conflict între dispozițiile actelor respective și dispozițiile prezentului regulament, dispozițiile prezentului regulament prevalează.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

Anexa I

Teritoriile pentru care, în sensul prezentului regulament, trimiterile la țări terțe se citesc ca trimiteri la țări terțe și la teritoriile în cauză, și pentru care trimiterile la teritoriul Uniunii se citesc ca trimiteri la teritoriul Uniunii fără aceste teritorii, astfel cum sunt menționate la articolul 1 alineatul (2)

Teritoriile:

1.           Guadelupa

2.           Guyana Franceză

3.           Martinica

4.           Réunion

5.           Saint-Martin

6.           Mayotte

7.           Ceuta

8.           Melilla

9.           Insulele Canare

Anexa II

Criterii pentru clasificarea organismelor dăunătoare în funcție de riscul pe care îl prezintă pentru teritoriul Uniunii

Secțiunea 1 Criterii pentru identificarea dăunătorilor care pot fi considerați organisme dăunătoare de carantină, astfel cum se menționează la articolul 3, articolul 7 alineatul (1) și articolul 28 alineatul (2)

(1) Identitatea dăunătorului

Identitatea taxonomică a dăunătorului trebuie să fie în mod clar definită sau, în mod alternativ, trebuie să fi fost dovedit că dăunătorul produce simptome coerente și că este transmisibil.

Identitatea taxonomică a organismelor dăunătoare este definită la nivelul speciei sau, alternativ, la un nivel taxonomic mai mare sau mai mic, dacă acest nivel taxonomic este adecvat din punct de vedere științific în funcție de virulență, gama de gazde sau relațiile cu vectorii.

(2) Prezența organismelor dăunătoare în teritoriul în cauză

Una sau mai multe dintre următoarele condiții se aplică:

(a) dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză;

(b) dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză, cu excepția unei părți limitate a acestuia;

(c) dăunătorul nu este cunoscut ca fiind prezent în teritoriul în cauză, cu excepția unor prezențe limitate, neregulate, izolate și rare în acesta.

Dacă se aplică punctele (b) sau (c), dăunătorul este considerat ca având o răspândire limitată.

(3) Capacitatea de intrare, stabilire și răspândire a organismului dăunător în teritoriul în cauză

(a)     Capacitatea de intrare

Dăunătorul este considerat capabil să intre în teritoriul în cauză sau, dacă este prezent, în partea din teritoriu în care este răspândit într-o măsură limitată (denumită în continuare: „zonă amenințată”), fie prin răspândire naturală, fie dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite:

(i)      este asociat, în ceea ce privește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care sunt deplasate pe teritoriul în cauză, cu acele plante, produse vegetale și alte obiecte din teritoriul din care acestea provin sau din care acestea sunt transportate pe teritoriul în cauză;

(ii)      supraviețuiește în timpul transportului sau al depozitării;

(iii)     poate fi transferat pe o plantă, produs vegetal sau alt obiect gazdă adecvat din teritoriul în cauză.

(b)     Capacitatea de stabilire

Dăunătorul este considerat capabil să își perpetueze prezența în viitorul previzibil (denumit în continuare: „stabilire”) în teritoriul în cauză sau, dacă este prezent, în partea din teritoriu în care este răspândit într-o manieră limitată, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)      sunt disponibile gazde ale dăunătorului și, dacă este relevant, vectori de transmitere a dăunătorului;

(ii)      factorii de mediu determinanți sunt favorabili în ceea ce privește prezența organismului dăunător în cauză și, dacă este cazul, a vectorului acestuia, ceea ce îi permite să supraviețuiască unor perioade de stres climatice și să își finalizeze ciclul de viață;

(iii)     practicile de cultivare și măsurile de control aplicate în acest teritoriu sunt favorabile;

(iv)     metodele de supraviețuire, strategia reproductivă, adaptabilitatea genetică a dăunătorului și mărimea minimă viabilă a populației sale sprijină stabilirea acestuia.

(c)     Capacitatea de răspândire

Organismul dăunător este considerat capabil să se răspândească teritorial pe teritoriul în cauză, sau, dacă este prezent, pe partea din teritoriul în cauză în care acesta este răspândit într-o măsură limitată, dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile următoare:

(i)      mediul este adecvat pentru răspândirea naturală a dăunătorului;

(ii)      barierele în calea răspândirii naturale a dăunătorului sunt insuficiente;

(iii)     mărfurile sau mijloacele de transport permit deplasarea dăunătorului;

(iv)     sunt prezente gazde și, dacă este relevant, vectori ai dăunătorului;

(v)     nu sunt prezenți inamici naturali și antagoniști ai dăunătorului sau aceștia nu sunt suficient de capabili pentru a elimina dăunătorul.

(4) Impactul economic, social și de mediu potențial

Intrarea, stabilirea și răspândirea organismului dăunător în teritoriul în cauză, sau, în cazul în care este prezent, în partea de teritoriu în cauză în care acesta este răspândit într-o măsură limitată, au impacturi economice, sociale și/sau de mediu inacceptabile pentru teritoriul respectiv, sau pentru partea din teritoriul respectiv în care acesta este răspândit într-o măsură limitată, în ceea ce privește unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) pierderea recoltelor din punctul de vedere al randamentului și al calității;

(b) costul măsurilor de control;

(c) costuri de replantare și pierderile cauzate de necesitatea de creștere a culturilor de substituție;

(d) efecte asupra practicilor de producție existente;

(e) efecte asupra arborilor stradali, parcurilor și spațiilor verzi publice și private;

(f) efecte asupra plantelor indigene, asupra biodiversității și serviciilor ecosistemice;

(g) efecte asupra stabilirii, răspândirii și impactului altor dăunători, din cauza capacității dăunătorului în cauză să acționeze ca un vector al altor dăunători;

(h) modificări ale costurilor de producători sau ale cererilor de intrări, inclusiv costurile de control și costurile de eradicare și izolare;

(i) efecte asupra profiturilor producătorilor care apar din modificări ale costurilor de producție, ale randamentului sau ale nivelurilor prețurilor;

(j) modificări ale cererii consumatorilor străini sau interni pentru un produs care rezultă din variațiile de calitate;

(k) efecte asupra piețelor interne și de export și asupra prețurilor plătite, inclusiv efectele asupra accesului pe piețele de export și probabilitatea unor restricții fitosanitare impuse de către partenerii comerciali;

(l) resursele necesare pentru cercetări suplimentare și consiliere;

(m) efecte asupra mediului și alte efecte nedorite ale măsurilor de control;

(n) efecte asupra siturilor Natura 2000 sau asupra altor zone protejate;

(o) modificări ale proceselor ecologice și ale structurii, stabilității sau ale proceselor unui ecosistem, inclusiv efecte suplimentare asupra speciilor de plante, asupra eroziunii, modificarea nivelului pânzei freatice, a pericolelor de incendii,a circuitului substanțelor nutritive;

(p) costuri de restaurare a mediului;

(q) efecte asupra securității alimentare;

(r) efectele asupra ocupării forței de muncă;

(s) efectele asupra calității apei, activităților recreative, turismului, pășunatului animalelor, vânătorii, pescuitului.

În ceea ce privește literele (a) — (g), trebuie luate în considerare efectele directe asupra gazdelor din zona amenințată. Aceste efecte sunt evaluate ținând seama de gama de specii gazdă și pe baza tipurilor, cantității și frecvenței daunelor suferite de speciile gazdă respective.

În ceea ce privește literele (h) — (s), trebuie luate în considerare efectele indirecte în cadrul și în afara zonei amenințate.

Secțiunea 2 Criterii pentru identificarea dăunătorilor de carantină pentru UE care pot fi considerați organisme dăunătoare prioritare, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (2)

Un dăunător de carantină pentru UE este considerat ca având un impact economic, social sau de mediu foarte grav pentru teritoriul Uniunii, dacă intrarea, stabilirea și răspândirea acestuia îndeplinește unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a)          Impacturi economice: dăunătorul are potențialul de a cauza pierderi considerabile în ceea ce privește efectele directe și indirecte menționate la punctul (4) din secțiunea I pentru culturi cu o valoare anuală totală a producției pentru teritoriul Uniunii de cel puțin 1 miliard EUR.

(b)          Impacturi sociale: dăunătorul are potențialul de a cauza unul sau mai multe dintre următoarele efecte:

(i)      o scădere semnificativă a locurilor de muncă în sectorul din agricultură, horticultură sau sectorul forestier în cauză;

(ii)     riscuri pentru securitatea alimentară sau pentru siguranța alimentară;

(iii)     dispariția, sau distrugerea permanentă și la scară largă, a principalelor specii de arbori care cresc sau sunt cultivate pe teritoriul Uniunii.

(c)          Impacturi asupra mediului: dăunătorul are potențialul de a cauza unul sau mai multe dintre următoarele efecte:

(i)      efecte asupra speciilor și habitatelor enumerate în conformitate cu dispozițiile din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică[32] și din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice[33];

(ii)     creșterea majoră și permanentă a utilizării produselor de protecție a plantelor privind culturile în cauză.

Secțiunea 3 Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru UE și care necesită măsuri temporare astfel cum se menționează la articolul 21 alineatul (1), articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1) și articolul 30

Subsecțiunea 1 Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru UE și care necesită măsuri temporare astfel cum se menționează la articolul 28 alineatul (1)

(1) Identitatea dăunătorului

Organismul dăunător îndeplinește criteriul definit la punctul 1 din secțiunea 1.

(2) Prezența organismului dăunător pe teritoriul statului membru

Prezența organismului dăunător nu a fost cunoscută anterior pe teritoriul unui stat membru. Pe baza informațiilor aflate la dispoziția statului membru respectiv, prezența dăunătorului nu a fost, de asemenea, cunoscută anterior pe teritoriul Uniunii, sau se consideră că dăunătorul îndeplinește condițiile prevăzute la literele (b) sau (c) de la punctul (2) din secțiunea 1 în ceea ce privește teritoriul Uniunii.

(3) Probabilitatea de stabilire și răspândire a organismului dăunător în teritoriul Uniunii, sau partea (părțile) specifică (specifice) din teritoriul Uniunii unde acesta nu este prezent

Pe baza informațiilor aflate la dispoziția statului membru, dăunătorul îndeplinește criteriile definite la punctul (3) literele (b) și (c) din secțiunea 1 în ceea ce privește teritoriul său și, în măsura în care este posibil ca statul membru să evalueze acest lucru, teritoriul Uniunii.

(4) Impactul economic, social și de mediu potențial al dăunătorului

Pe baza informațiilor aflate la dispoziția statului membru, dăunătorul ar avea impacturi economice, sociale și/sau de mediu inacceptabile în ceea ce privește teritoriul său și, în măsura în care este posibil ca statul membru să evalueze acest lucru, teritoriul Uniunii, dacă s-ar stabili și s-ar răspândi pe teritoriul respectiv, în ceea ce privește una sau mai multe dintre zonele definite la punctul 4 din secțiunea 1.

Aceste impacturi cuprind cel puțin unul sau mai multe dintre efectele directe enumerate la punctul 4 literele (a) — (g) din secțiunea 1.

Subsecțiunea 2 Criterii pentru o evaluare preliminară în vederea identificării dăunătorilor care se califică provizoriu drept dăunători de carantină pentru UE și care necesită măsuri temporare astfel cum se menționează la articolul 29 alineatul (1)

(1) Identitatea dăunătorului

Organismul dăunător îndeplinește criteriul definit la punctul 1 din secțiunea 1.

(2) Prezența organismului dăunător pe teritoriul Uniunii

Prezența organismului dăunător nu a fost constatată anterior pe teritoriul Uniunii sau se consideră că acesta îndeplinește condițiile prevăzute la literele (b) sau (c) de la punctul (2) din secțiunea 1 în ceea ce privește teritoriul Uniunii.

(3) Probabilitatea de stabilire și răspândire a organismului dăunător în teritoriul Uniunii, sau partea (părțile) specifică (specifice) din teritoriul Uniunii unde acesta nu este prezent

Pe baza informațiilor aflate la dispoziția Uniunii, dăunătorul îndeplinește criteriile definite la punctul 3 literele (b) și (c) din secțiunea 1 în ceea ce privește teritoriul Uniunii.

(4) Impactul economic, social și de mediu potențial al dăunătorului

Pe baza informațiilor aflate la dispoziția Uniunii, dăunătorul ar avea impacturi economice, sociale și/sau de mediu inacceptabile în ceea ce privește teritoriul Uniunii, dacă s-ar stabili și s-ar răspândi pe teritoriul respectiv, în ceea ce privește una sau mai multe dintre zonele definite la punctul 4 din secțiunea 1.

Aceste impacturi cuprind cel puțin unul sau mai multe dintre efectele directe enumerate la punctul 4 literele (a) — (g) din secțiunea 1.

Secțiunea 4 Criterii pentru identificarea dăunătorilor care se califică drept dăunători afectând calitatea pentru UE, astfel cum se menționează la articolul 36 și articolul 38

(1) Identitatea dăunătorului

Organismul dăunător îndeplinește criteriul definit la punctul 1 din secțiunea 1.

(2) Probabilitatea de răspândire a dăunătorului pe teritoriul Uniunii

În urma unei evaluări rezultă faptul că răspândirea dăunătorului are loc în principal prin anumite plante destinate plantării, mai degrabă decât prin răspândire naturală sau prin intermediul deplasării produselor vegetale sau a altor obiecte.

Respectiva evaluare trebuie să includă, după caz, următoarele aspecte:

(a) numărul de cicluri de viață ale dăunătorului pe gazda respectivă;

(b) biologia, epidemiologia și supraviețuirea dăunătorului;

(c) căi de transmitere naturale, asociate activităților umane sau alte căi posibile de transmitere a dăunătorului la planta gazdă în cauză și eficacitatea acestor căi, inclusiv mecanismele și viteza de dispersie;

(d) infestarea secundară și transmiterea dăunătorului în cauză de la planta gazdă la alte plante și invers;

(e) factorii climatici;

(f) p lucrările de întreținere a solului înainte și după recoltare;

(g) tipurile de sol;

(h) sensibilitatea plantei gazdă în cauză și etapele relevante ale plantelor gazdă;

(i) prezența vectorilor pentru respectivul dăunător;

(j) prezența inamicilor naturali și a antagoniștilor dăunătorului;

(k) prezența altor plante gazdă sensibile la dăunătorul respectiv;

(l) prevalența organismului dăunător pe teritoriul Uniunii;

(m) utilizarea preconizată a plantelor.

(3) Impactul economic, social și de mediu potențial al dăunătorului

Infestarea cu respectivul dăunător a plantelor destinate plantării menționate la punctul (2) are un impact economic inacceptabil pentru utilizarea prevăzută pentru plantele respective, în ceea ce privește unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) pierderea recoltelor din punctul de vedere al randamentului și al calității;

(b) costuri suplimentare pentru măsuri de control;

(c) costuri suplimentare de recoltare și sortare;

(d) costuri de replantare;

(e) pierderile cauzate de necesitatea de creștere a culturilor de substituție;

(f) efecte asupra practicilor de producție existente;

(g) efecte asupra altor plante gazdă la locul de producție;

(h) efecte asupra stabilirii, răspândirii și impactului altor dăunători, din cauza capacității dăunătorului în cauză de a acționa ca un vector pentru respectivii dăunători;

(i) efecte asupra costurilor de producători sau ale cererilor de intrări, inclusiv costurile de control și costurile de eradicare și izolare;

(j) efecte asupra profiturilor producătorilor care apar din modificări ale costurilor de producție, ale randamentului sau ale nivelurilor prețurilor;

(k) modificări ale cererii consumatorilor străini sau interni pentru un produs care rezultă din variațiile de calitate;

(l) efecte asupra piețelor interne și de export și asupra prețurilor plătite;

(m) efectele asupra ocupării forței de muncă.

În ceea ce privește literele (a) — (h), se iau în considerare efectele directe asupra plantelor gazdă din zona amenințată. Aceste efecte se evaluează pe baza tipurilor, cantității și frecvenței respectivelor daune.

În ceea ce privește literele (i) — (m), se iau în considerare efectele indirecte în cadrul și în afara zonei amenințate.

Anexa III

Elemente pentru identificarea plantelor destinate plantării care prezintă riscuri fitosanitare pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2) și la articolul 48

Plantele destinate plantării din țări terțe sunt considerate susceptibile de a prezenta riscuri fitosanitare pentru teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1), dacă respectivele plante destinate plantării îndeplinesc cel puțin trei dintre următoarele condiții, inclusiv cel puțin una dintre condițiile prevăzute la punctul (1) literele (a), (b) și (c):

(1) Caracteristicile plantelor destinate plantării

(a) Aparțin unui gen sau unei familii de plante despre care se știe că găzduiesc în mod normal dăunători clasificați drept dăunători de carantină pe teritoriul Uniunii sau în țări terțe.

(b) Fac parte din genuri sau familii de plante despre care se știe că găzduiesc în mod obișnuit dăunători polifagi sau dăunători monofagi cunoscuți pentru impactul major asupra speciilor de plante cultivate pe teritoriul Uniunii care au o importanță economică, socială sau de mediu majoră pentru teritoriul Uniunii.

(c) Fac parte din genuri sau familii de plante despre care se știe că găzduiesc în mod obișnuit dăunători fără a prezenta semnele și simptomele caracteristice acestor dăunători, sau cu o perioadă de latență pentru exprimarea acestor semne sau simptome de cel puțin trei luni, ceea ce înseamnă că prezența dăunătorilor pe aceste plante destinate plantării poate să nu fie depistată în cursul controalelor oficiale la introducerea pe teritoriul Uniunii dacă nu se recurge la prelevare de probe și testare sau supunerea la procedurile de carantină.

(d) Sunt cultivate în aer liber în țările terțe de origine.

(e) Nu sunt tratate cu produse fitosanitare generice înainte sau în timpul transferului.

(f) Nu fac obiectul controalelor și certificărilor oficiale de export în țara terță de origine.

(g) Nu sunt transportate în containere sau ambalaje închise, sau atunci când sunt transportate în acest mod, transporturile, datorită dimensiunii lor, nu pot fi deschise în incinte închise pentru controalele oficiale la introducerea pe teritoriul Uniunii.

(2) Originea plantelor destinate plantării

(a) Provin sau sunt transportate dintr-o țară terță care este sursa unor notificări frecvente privind interceptări de dăunători de carantină care nu sunt enumerați în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

(b) Provin sau sunt transportate dintr-o țară terță care nu este membră a CIPP.

Anexa IV

Măsuri și principii de gestionare a riscurilor de dăunători

Secțiunea 1 Măsuri de gestionare a riscurilor de dăunători de carantină astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1), articolul 20, articolul 24 alineatul (2), articolul 27 alineatul (4), articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (4), articolul 40 alineatul (2), articolul 41 alineatul (2), articolul 44 alineatul (3), articolul 49 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (2)

Gestionarea riscurilor de dăunători de carantină constă din una sau mai multe măsuri, după caz:

(1) Măsuri care vizează prevenirea și eliminarea infestării plantelor cultivate și sălbatice

(a) Restricții cu privire la identitatea, natura, originea, ascendența, proveniența și antecedentele de producție ale plantelor cultivate.

(b) Restricții privind cultivarea, recoltarea și utilizarea plantelor.

(c) Restricții privind utilizarea produselor vegetale, a incintelor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalațiilor, mașinilor, echipamentelor și a altor obiecte.

(d) Supravegherea, examinarea vizuală, prelevarea de probe și testarea în laborator a plantelor și produselor vegetale, a incintelor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalațiilor, mașinilor, echipamentelor și ale altor obiecte pentru depistarea prezenței dăunătorilor de carantină.

(e) Supravegherea în vederea depistării diminuării sau modificării eficienței la o specie sau o varietate de plante rezistentă în urma unei modificări a compoziției organismului dăunător de carantină sau a biotipului, patotipului, rasei sau grupului de virulență al acestuia.

(f) Tratarea fizică, chimică și biologică a plantelor, a produselor vegetale, a incintelor, terenurilor, apei, solului, mediilor de cultură, instalațiilor, mașinilor, echipamentelor și a altor obiecte, infestate sau potențial infestate cu organisme dăunătoare de carantină.

(g) Distrugerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte, infestate sau potențial infestate cu organisme dăunătoare de carantină sau în scopuri preventive.

(h) Obligații în materie de informare, înregistrarea datelor, comunicare și raportare.

În sensul literei (b), aceste măsuri pot include cerințe cu privire la testarea unor specii de plante și soiuri de plante cu privire la rezistența la organismul dăunător de carantină în cauză și includerea pe listă a speciilor de plante și soiuri de plante dovedite a fi rezistente la organismul dăunător de carantină în cauză.

În sensul literei (f), aceste măsuri pot include cerințe cu privire la:

(a) înregistrarea, autorizarea și supravegherea oficială a operatorilor profesioniști care aplică tratamentul în cauză;

(b) eliberarea unui certificat fitosanitar, a unui pașaport fitosanitar, a unei etichete sau alte atestări oficiale pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte tratate și aplicarea mărcii menționate la articolul 91 alineatul (1) în urma aplicării tratamentului în cauză.

(2) Măsuri care vizează transporturile de plante, de produse vegetale și alte obiecte

(a) Restricții privind identitatea, natura, originea, proveniența, ascendența, metoda de producție, antecedentele de producție și trasabilitatea plantelor, ale produselor vegetale și ale altor obiecte.

(b) Restricții privind introducerea, circulația, utilizarea, manipularea, procesarea, ambalarea, depozitarea, distribuția și destinația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte.

(c) Supravegherea, examinarea vizuală, eșantionarea, testarea în laborator a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pentru a depista prezența organismelor dăunătoare de carantină, inclusiv prin supunere la procedurile de carantină.

(d) Tratarea fizică, chimică și biologică și, dacă este necesar, distrugerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte infestate sau potențial infestate cu organisme dăunătoare de carantină.

(e) Obligații în materie de informare, înregistrarea datelor, comunicare și raportare.

În sensul literelor (a) — (d), aceste măsuri pot include cerințe cu privire la:

(a) eliberarea unui certificat fitosanitar, a unui pașaport fitosanitar, a unei etichete sau a unei alte atestări oficiale, inclusiv aplicarea mărcii menționate la articolul 91 alineatul (1) pentru a atesta conformitatea cu dispozițiile menționate la literele (a) - (d);

(b) înregistrarea, autorizarea și supravegherea oficială a operatorilor profesioniști care aplică tratamentul menționat la litera (d).

(3) Măsuri care vizează căi de transmitere ale organismelor dăunătoare de carantină, altele decât transporturile de plante, de produse vegetale sau alte obiecte

(a) Restricții privind introducerea și circulația dăunătorilor de carantină ca marfă.

(b) Supravegherea, examinarea vizuală, prelevarea de probe și testarea în laborator și, după caz, distrugerea de mărfuri care constau în dăunători de carantină.

(c) Restricții privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte transportate de călători.

(d) Supravegherea, examinarea vizuală, prelevarea de probe și testarea în laborator și, dacă este cazul, tratamentul corespunzător sau distrugerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte transportate de călători.

(e) Restricții privind vehiculele, ambalarea și alte obiecte utilizate în transportul de mărfuri.

(f) Supravegherea, examinarea vizuală, prelevarea de probe și testarea în laborator și dacă este cazul, tratamentul corespunzător sau distrugerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte utilizate în transportul de mărfuri.

(g) Obligații în materie de informare, înregistrarea datelor, comunicare și raportare.

Secțiunea 2 Principii de gestionare a riscurilor de dăunători, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1), articolul 17 alineatul (2), articolul 27 alineatul (4), articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (4), articolul 31 alineatul (1), articolul 37 alineatul (5), articolul 44 alineatul (3), articolul 47 alineatul (2), articolul 68 alineatul (3), articolul 69 alineatul (3), articolul 70 alineatul (2), articolul 74 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (3)

Gestionarea riscurilor de dăunători de carantină pentru UE, dăunători de carantină pentru zone protejate și dăunători afectând calitatea pentru UE trebuie să respecte următoarele principii:

(1)          Necesitate

Măsurile pentru a gestiona un risc fitosanitar se aplică numai în cazul în care astfel de măsuri sunt necesare pentru a preveni introducerea, instalarea și răspândirea unui organism dăunător.

(2)          Proporționalitate

Măsurile luate pentru a gestiona riscul fitosanitar trebuie să fie coerente cu riscul reprezentat de dăunătorul în cauză și la nivelul de protecție cerut.

(3)          Impact minim

Măsurile luate pentru a gestiona riscul fitosanitar reprezintă măsurile cele mai puțin restrictive disponibile și pot avea ca rezultat un impediment minim în calea circulației internaționale de persoane, mărfuri și mijloace de transport.

(4)          Nediscriminare

Măsurile luate pentru a gestiona riscul fitosanitar nu se aplică într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricție deghizată, în special privind comerțul internațional. Acestea trebuie să nu fie mai stricte pentru țările terțe decât măsurile aplicate aceluiași dăunător dacă acesta este prezent în interiorul teritoriului Uniunii, în cazul în care țările terțe pot demonstra că au același statut fitosanitar și că aplică măsuri fitosanitare identice sau echivalente.

(5)          Justificări tehnice

Măsurile luate pentru a gestiona riscul fitosanitar trebuie să fie justificate din punct de vedere tehnic pe baza concluziilor la care s-a ajuns prin utilizarea unui analize adecvate a riscurilor sau, după caz, prin utilizarea unor alte examinări și evaluări comparabile ale datelor științifice disponibile. Aceste măsuri ar trebui să reflecte și, dacă este cazul, să fie modificate sau eliminate pentru a reflecta analizele de risc noi sau actualizate sau informațiile științifice pertinente.

(6)          Fezabilitate

Măsurile luate pentru a gestiona riscul fitosanitar ar trebui să fie astfel încât să permită atingerea obiectivului lor cât mai bine posibil.

Anexa V

Conținutul certificatului fitosanitar pentru introducere pe teritoriul Uniunii

PARTEA A Certificatele fitosanitare de export menționate la articolul 71 alineatul (1)

___________________________________________________________________________

Model de certificat fitosanitar

                                                                                               Nr._________________________

Organizația de protecție a plantelor__________________________________________

CĂTRE: Organizația (organizațiile) de protecție a plantelor_________________________

I. Descrierea transportului

Numele și adresa exportatorului:_____________________________________________

Numele și adresa declarate ale destinatarului:____________________________________

Numărul și descrierea coletelor:_____________________________________________

Mărci distinctive:_______________________________________________________

Locul de origine:________________________________________________________

Mijloace de transport declarate:_____________________________________________

Punctul de intrare declarat:_________________________________________________

Denumirea produsului și cantitatea declarată:____________________________________

Denumirea botanică a plantelor:___________________________________________________

Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise anterior au fost inspectate și/sau testate conform procedurilor oficiale necesare și sunt considerate indemne de dăunătorii de carantină specificați de partea contractantă importatoare și în conformitate cu cerințele fitosanitare actuale ale părții contractante importatoare, inclusiv cu cele privind organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină.

Acestea sunt considerate a fi practic indemne de alți dăunători.*

II. Declarație suplimentară

[Introduceți textul aici]

III. Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție

Data ___ ___ Tratamentul ___________ Produsul chimic (substanță activă)_______________

Durata și temperatura____________________________________________________

Concentrație_________________________________________________________

Informații suplimentare___________________________________________________

___________________________________________________________________________

                                                         Locul eliberării____________________________________

(Ștampila organizației) ___              Numele funcționarului autorizat_______________________

                                                         Data______________________________________

                                                                                                           (Semnătura)

___________________________________________________________________________

Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru ___ (numele organizației de protecție a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenții sau reprezentanții acesteia.*

*clauză opțională

Partea B Certificatele fitosanitare de re-export menționate la articolul 71 alineatul (1)

___________________________________________________________________________

Model de certificat fitosanitar de re-export

                                                                                               Nr._________________________

Organizația pentru protecția plantelor din ___ (parte contractantă la re-export)

CĂTRE: Organizația (organizațiile) pentru protecția plantelor din ___ [parte (părți) contractantă(contractante) la import]

I. Descrierea transportului

Numele și adresa exportatorului:_____________________________________________

Numele și adresa declarate ale destinatarului:____________________________________

Numărul și descrierea coletelor:___________________________________________________

Mărci distinctive:_______________________________________________________

Locul de origine:________________________________________________________

Mijloace de transport declarate:_____________________________________________

Punctul de intrare declarat:_________________________________________________

Denumirea produsului și cantitatea declarată:____________________________________

Denumirea botanică a plantelor:___________________________________________________

Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise mai sus ________________ au fost importate în ___ (partea contractantă la re-export) ___ din ___ (parte contractantă de origine) și au făcut obiectul certificatului fitosanitar nr. ___, din care

*original || ¨ || *copie legalizată conformă || ¨

se atașează la prezentul certificat; că acestea sunt

*ambalate || ¨ || *reambalate || ¨

în

*ambalajul original || ¨ || *ambalaje noi || ¨

care, pe baza

*certificatului fitosanitar original || ¨

și

*unei inspecții suplimentare || ¨

sunt considerate conforme cu cerințele fitosanitare actualele ale părții contractante importatoare și că, în timpul depozitării la ___ (parte contractantă la re-export), transportul nu a fost supus riscului de infestare sau infectare.

* a se bifa || ¨ || căsuța corespunzătoare

II. Declarație suplimentară

[Introduceți textul aici]

III. Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție

Data ___ ___ Tratamentul ___________ Produsul chimic (substanță activă]_________________

Durata și temperatura____________________________________________________

Concentrație_________________________________________________________

Informații suplimentare___________________________________________________

___________________________________________________________________________

                                                         Locul eliberării________________________________

(Ștampila organizației) ___              Numele funcționarului autorizat_______________________

                                                         Data___________________________________________

                                                                                                           (Semnătura)

___________________________________________________________________________

Prezentul certificat nu implică nicio responsabilitate financiară pentru ___ (numele organizației de protecție a plantelor) sau pentru vreunul dintre agenții sau reprezentanții acesteia.*

*clauză opțională

Anexa VI

Pașapoartele fitosanitare

PARTEA A Pașapoartele fitosanitare pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 78 alineatul (2) primul paragraf

(1)          Pașaportul fitosanitar pentru circulația pe teritoriul Uniunii trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) în partea superioară din stânga sus, cuvintele „Pașaport fitosanitar”;

(b) în partea superioară din dreapta sus, steagul Uniunii Europene;

(c) litera „A.”, urmată de denumirea botanică a speciei de plante sau a taxonului respectiv, în cazul plantelor și a produselor vegetale, sau, după caz, de numele obiectului în cauză;

(d) litera „B.”, urmată de codul format din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care eliberează pașaportul fitosanitar, o liniuță și numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză;

(e) litera „C.”, urmată de numărul lotului de plante, produse vegetale sau alte obiecte vizate;

(f) litera „D.”, urmată eventual de numele țării terțe de origine sau de codul din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru de origine.

(2)          Numărul lotului menționat la punctul 1 litera (e) poate fi înlocuit cu o trimitere la un dispozitiv de trasabilitate unic (cod de bare, hologramă, cip sau alt suport de date) prezent în transport.

Partea B Pașapoartele fitosanitare pentru introducerea și circulația în interiorul zonelor protejate, astfel cum sunt menționate la articolul 78 alineatul (2) al doilea paragraf

(1)          Pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în zonele protejate trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) în partea superioară din stânga sus, cuvintele „Pașaport fitosanitar - ZP”;

(b) imediat sub aceste cuvinte, denumirea (denumirile) științifică(științifice) a(le) dăunătorului (dăunătorilor) de carantină pentru zone protejate în cauză;

(c) în partea superioară din dreapta sus, steagul Uniunii Europene;

(d) litera „A.”, urmată de denumirea botanică a speciei de plante sau a taxonului respectiv, în cazul plantelor și a produselor vegetale, sau, după caz, de numele obiectului în cauză;

(e) litera „B.”, urmată de codul format din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care eliberează pașaportul fitosanitar, o liniuță și numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză;

(f) litera „C.”, urmată de numărul lotului de plante, produse vegetale sau alte obiecte vizate;

(g) litera „D.”, urmată eventual de numele țării terțe de origine sau de codul din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru de origine.

(2)          Numărul lotului menționat la punctul 1 litera (f) poate fi înlocuit cu o trimitere la un dispozitiv de trasabilitate unic (cod de bare, hologramă, cip sau alt suport de date) prezent în lot.

Partea C Pașapoartele fitosanitare pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii, combinate cu o etichetă de certificare, astfel cum se menționează la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf

(1)          Pașaportul fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului Uniunii, combinat pe o etichetă comună cu eticheta oficială menționată la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor], sau cu certificatul principal menționat la articolul 122 din respectivul regulament, trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) în partea superioară din stânga sus a etichetei comune, cuvintele „Pașaport fitosanitar”;

(b) în partea superioară dreaptă a etichetei comune, steagul Uniunii Europene.

Pașaportul fitosanitar este poziționat pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale sau, după caz, a certificatului principal și are aceeași lățime ca acestea.

Dacă unul dintre elementele vizate la literele (c), (d), (e) sau (f), astfel cum se menționează la punctul (1) din partea A, nu este inclus în respectiva etichetă oficială sau, dacă este cazul, în certificatul principal, respectivul element este inclus în pașaportul fitosanitar menționat la primul paragraf.

(2)          Punctul 2 din partea A se aplică în consecință.

Partea D Pașapoartele fitosanitare pentru introducerea și circulația în interiorul zonelor protejate, combinate cu o etichetă de certificare, astfel cum se menționează la articolul 78 alineatul (3) al treilea paragraf

(1)          Pașaportul fitosanitar pentru introducerea și circulația în zonele protejate, combinat pe o etichetă comună cu eticheta oficială menționată la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr..../.... [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind materialul de reproducere a plantelor], sau cu certificatul principal menționat la articolul 122 din respectivul regulament, trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) în partea superioară din stânga sus a etichetei comune, cuvintele „pașaport fitosanitar - ZP”;

(b) imediat sub aceste cuvinte, denumirea (denumirile) științifică(științifice) a(le) dăunătorului (dăunătorilor) de carantină pentru zone protejate în cauză;

(c) în partea superioară dreaptă a etichetei comune, steagul Uniunii Europene.

Pașaportul fitosanitar este poziționat pe eticheta comună imediat deasupra etichetei oficiale sau, după caz, a certificatului principal și are aceeași lățime ca acestea.

Dacă unul dintre elementele vizate la literele (d), (e), (f) sau (g), astfel cum se menționează la punctul (1) din partea B, nu este inclus în respectiva etichetă oficială sau, dacă este cazul, în certificatul principal, respectivul element este inclus în pașaportul fitosanitar menționat la primul paragraf.

(2)          Punctul 2 din partea B se aplică în consecință.

ANEXA VII

Marca pentru materialele de ambalaj din lemn menționată la articolul 91 alineatul (1)

Marca aplicată materialului de ambalaj din lemn în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) cuprinde următoarele elemente:

(a)          în partea stângă, sigla CIPP;

(b)          în partea dreaptă, după codul format din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care aplică această marcă, o liniuță, numărul de înregistrare al operatorului profesionist în cauză și literele „HT”.

Nicio altă informație nu trebuie să apară în interiorul mărcii.

Elementele mărcii nu sunt scrise de mână.

Anexa VIII

Conținutul certificatelor fitosanitare de export și re-export menționate la articolul 94 alineatul (3) și la articolul 95 alineatul (4)

Partea A Certificatele fitosanitare de export menționate la articolul 94 alineatul (3)

(1)          Certificatul fitosanitar pentru deplasare în afara teritoriului Uniunii, în scopul exportului către o țară terță, trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) cuvintele „Certificat fitosanitar”, urmate de:

(i)      literele „UE”;

(ii)      codul format din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care solicită emiterea certificatului fitosanitar de export;

(iii)     o bară oblică;

(iv)     un cod unic de identificare pentru certificat, care constă din cifre sau o combinație de litere și cifre, unde literele reprezintă, după caz, provincia și districtul din statul membru în care se eliberează certificatul;

(b) cuvintele „Numele și adresa exportatorului”, urmate de numele și adresa operatorului înregistrat care solicită emiterea certificatului fitosanitar de export;

(c) cuvintele „Numele și adresa declarate ale destinatarului”, urmate de numele și adresa declarate ale destinatarului;

(d) cuvintele „Organizația pentru protecția plantelor din”, urmată de numele statului membru din care organismul pentru protecția plantelor emite certificatul și de cuvintele „Către organizația (organizațiile) pentru protecția plantelor din”, urmate de numele țării sau, după caz, de numele țărilor de destinație;

(e) cuvintele „Loc de origine”, urmate de locul de origine a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte incluse în transportul pentru care se eliberează certificatul;

(f) cuvintele „Mijloace de transport declarate”, urmate de mijloacele de transport declarate ale transportului respectiv;

(g) cuvintele „Punctul de intrare declarat”, urmate de punctul declarat de intrare în țara de destinație a transportului respectiv;

(h) cuvintele „Mărci distinctive: numărul și descrierea coletelor: denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor”, urmate de numărul și tipul coletelor incluse în transport;

(i) cuvintele „Cantitate declarată”, urmate de cantitatea de plante, produse vegetale sau alte obiecte incluse în respectivul transport, exprimată în număr sau greutate;

(j) cuvintele „Prin prezentul se certifică faptul că plantele, produsele vegetale sau alte produse reglementate descrise anterior au fost inspectate și/sau testate conform procedurilor oficiale necesare și sunt considerate indemne de dăunătorii de carantină specificați de partea contractantă importatoare și în conformitate cu cerințele fitosanitare actuale ale părții contractante importatoare, inclusiv cu cele privind organismele dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină. Acestea sunt considerate a fi practic indemne de alți dăunători.”;

(k) cuvintele „Declarație suplimentară”, urmate de declarația suplimentară prevăzută la articolul 67 alineatul (2) și de declarația menționată la articolul 67 alineatul (3) și, în mod opțional, de orice alte informații fitosanitare relevante pentru transportul în cauză. Dacă nu există spațiu suficient pentru întregul conținut al declarației suplimentare, textul poate fi continuat pe versoul formularului.

(l) cuvintele „Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție”;

(m) cuvântul „Tratament”, urmat de tratamentul care a fost aplicat transportului respectiv;

(n) cuvintele „Produs chimic (substanță activă)”, urmate de substanța activă a produsului chimic utilizat pentru tratamentul menționat la litera (m);

(o) cuvintele „Durata și temperatura”, urmate de durata și, după caz, de temperatura acestui tratament;

(p) cuvântul „Concentrația”, urmat de concentrația produsului chimic respectiv la care s-a ajuns în cursul acestui tratament;

(q) cuvântul „Data”, urmat de data la care a fost aplicat acest tratament;

(r) cuvintele „Informații suplimentare”, urmate de orice informație suplimentară pe care autoritatea competentă dorește să o includă în certificat;

(s) cuvintele „Locul emiterii”, urmate de locul emiterii certificatului fitosanitar;

(t) cuvântul „Data”, urmat de data emiterii certificatului fitosanitar;

(u) cuvintele „Numele și semnătura funcționarului autorizat”, urmate de numele și semnătura funcționarului care eliberează și care semnează certificatul fitosanitar;

(v) cuvintele „Ștampila organizației”, urmate de ștampila oficială a autorității competente care emite certificatul fitosanitar.

(2)          Hârtia folosită trebuie să conțină ștampila în relief a autorității competente care semnează certificatul.

Partea B Certificatele fitosanitare de re-export menționate la articolul 95 alineatul (4)

(1)          Certificatul fitosanitar pentru deplasare în afara teritoriului Uniunii, în scopul re-exportului către o țară terță, trebuie să conțină următoarele elemente:

(a) cuvintele „Certificat fitosanitar de re-export”, urmate de:

(i)      literele „UE”;

(ii)      codul format din două litere, menționat la articolul 63 litera (b), pentru statul membru în care este înregistrat operatorul profesionist care solicită emiterea certificatului fitosanitar de re-export;

(iii)     o bară oblică;

(iv)     un cod unic de identificare pentru certificat, care constă din cifre sau o combinație de litere și cifre, unde literele reprezintă, după caz, provincia și districtul din statul membru în care se eliberează certificatul;

(b) cuvintele „Numele și adresa exportatorului”, urmate de numele și adresa operatorului înregistrat care solicită emiterea certificatului fitosanitar de re-export;

(c) cuvintele „Numele și adresa declarate ale destinatarului”, urmate de numele și adresa declarate ale destinatarului;

(d) cuvintele „Organizația pentru protecția plantelor din”, urmată de numele statului membru din care organismul pentru protecția plantelor emite certificatul și de cuvintele „Către organizația (organizațiile) pentru protecția plantelor din”, urmate de numele țării sau, după caz, de numele țărilor de destinație;

(e) cuvintele „Loc de origine”, urmate de locul de origine a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte incluse în transportul pentru care se eliberează certificatul;

(f) cuvintele „Mijloace de transport declarate”, urmate de mijloacele de transport declarate ale transportului respectiv;

(g) cuvintele „Punctul de intrare declarat”, urmate de punctul declarat de intrare în țara de destinație a transportului respectiv;

(h) cuvintele „Mărci distinctive: numărul și descrierea coletelor: denumirea produsului; denumirea botanică a plantelor”, urmate de numărul și tipul coletelor incluse în transport;

(i) cuvintele „Cantitate declarată”, urmate de cantitatea de plante, produse vegetale sau alte obiecte incluse în respectivul transport, exprimată în număr sau greutate;

(j) următorul text:

Prin prezentul se certifică:

– că plantele sau produsele vegetale descrise mai sus au fost importate în................ (țara de re-export) din................... (țara de origine), au făcut obiectul certificatului fitosanitar nr....................

¨ || *original || ¨ || *copia certificată conformă a acestuia este anexată la prezentul certificat,

– că acestea sunt

¨ || *ambalate || ¨ || *reambalate

în

¨ || *ambalajul original || ¨ || *recipiente noi,

– că, pe baza

¨ || *certificatului fitosanitar original

și

¨ || *în urma unei inspecții suplimentare,

sunt considerate conforme cu regulamentul fitosanitar actual din țara importatoare, și

– că în timpul depozitării în.................. (țara de reexport), transportul nu a fost supus riscului de infestare sau infectare.

*        A se bifa căsuțele corespunzătoare”,

text care se completează cu informațiile necesare, iar căsuțele corespunzătoare sunt se bifează;

(k) cuvintele „Declarație suplimentară”, urmate de declarația suplimentară prevăzută la articolul 67 alineatul (2) și de declarația menționată la articolul 67 alineatul (3) și, în mod opțional, de orice alte informații fitosanitare relevante pentru transportul în cauză. Dacă nu există spațiu suficient pentru întregul conținut al declarației suplimentare, textul poate fi continuat pe versoul formularului.

(l) cuvintele „Tratament de dezinfestare și/sau dezinfecție”;

(m) cuvântul „Tratament”, urmat de tratamentul care a fost aplicat transportului respectiv;

(n) cuvintele „Produs chimic (substanță activă)”, urmate de substanța activă a produsului chimic utilizat pentru tratamentul menționat la litera (m);

(o) cuvintele „Durata și temperatura”, urmate de durata și, după caz, de temperatura acestui tratament;

(p) cuvântul „Concentrația”, urmat de concentrația produsului chimic respectiv la care s-a ajuns în cursul acestui tratament;

(q) cuvântul „Data”, urmat de data la care a fost aplicat acest tratament;

(r) cuvintele „Informații suplimentare”, urmate de orice informație suplimentară pe care autoritatea competentă dorește să o includă în certificat;

(s) cuvintele „Locul emiterii”, urmate de locul emiterii certificatului fitosanitar;

(t) cuvântul „Data”, urmat de data emiterii certificatului fitosanitar;

(u) cuvintele „Numele și semnătura funcționarului autorizat”, urmate de numele și semnătura funcționarului care eliberează și care semnează certificatul fitosanitar;

(v) cuvintele „Ștampila organizației”, urmate de ștampila oficială a autorității competente care emite certificatul fitosanitar.

(2)          Hârtia folosită trebuie să conțină ștampila în relief a autorității competente care semnează certificatul.

Anexa IX

Tabel de corespondență

Directiva 69/464/CEE a Consiliului || Prezentul regulament ||  Regulamentul (UE) nr. … [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 1 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolul 2 || Articolul 27 alineatul (1) litera (d) || ─

Articolele 3, 4 și 5 || Articolul 27 alineatul (1) litera (c) || ─

Articolul 6 || Articolul 27 alineatul (1) litera (e) || ─

Articolul 7 || ─ || ─

Articolul 8 || Articolul 8 || ─

Articolul 9 || Articolul 31 alineatul (1) || ─

Articolele 10 și 11 || Articolul 27 alineatul (1) litera (c) || ─

Articolele 12 și 13 || ─ || ─

Directiva 93/85/CEE a Consiliului || Prezentul regulament ||  Regulamentul (UE) nr. … [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 1 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolul 2 || Articolul 27 alineatul (1) litera (f) || ─

Articolul 3 || Articolul 9 || ─

Articolele 4-8 || Articolul 27 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) || ─

Articolul 9 || ─ || ─

Articolul 10 || Articolul 8 || ─

Articolul 11 || Articolul 31 alineatul (1) || ─

Articolul 12 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolele 13-15 || ─ || ─

Anexele I - V || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Directiva 98/57/CE a Consiliului || Prezentul regulament ||  Regulamentul (UE) nr. … [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 1 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolul 2 || Articolul 27 alineatul (1) litera (f) || ─

Articolul 3 || Articolul 9 || ─

Articolele 4-7 || Articolul 27 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) || ─

Articolul 8 || ─ || ─

Articolul 9 || Articolul 8 || ─

Articolul 10 || Articolul 31 alineatul (1) || ─

Articolul 11 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolele 12-14 || ─ || ─

Anexele I-VII || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Directiva 2007/33/CE a Consiliului || Prezentul regulament ||  Regulamentul (UE) nr. … [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 1 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolele 2 și 3 || Articolul 27 alineatele (1) și (2) || ─

Articolele 4-8 || Articolul 27 alineatul (1) litera (f) || ─

Articolele 9-13 || Articolul 27 alineatele (1) și (2) || ─

Articolul 14 || Articolul 8 || ─

Articolul 15 || Articolul 31 alineatul (1) || ─

Articolul 16 || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Articolul 17 || Articolul 99 || ─

Articolele 18-20 || ─ || ─

Anexele I-IV || Articolul 27 alineatul (1) || ─

Directiva 2000/29/CE a Consiliului || Prezentul regulament ||  Regulamentul (UE) nr. … [Oficiul pentru Publicații, vă rugăm să introduceți numărul Regulamentului privind controalele oficiale].

Articolul 1 alineatele (1), (2) și (3) || Articolul 1 || ─

Articolul 1 alineatul (4) || ─ || Articolul 3

Articolul 1 alineatele (5) și (6) || ─ || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) || Articolul 2 alineatul (1) || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) || Articolul 2 alineatul (2) || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) || ─ || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (d) || Articolul 2 alineatul (3) || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (e) || Articolul 1 alineatul (1) || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (f) || Articolul 73 || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (g) || ─ || Articolele 3, 25 și 36

Articolul 2 alineatul (1) litera (h) || Articolele 32-35 || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (i) primul paragraf || Articolul 71 || Articolul 4

Articolul 2 alineatul (1) litera (i) al doilea paragraf || ─ || Articolele 4 și 19

Articolul 2 alineatul (1) litera (i) al treilea paragraf || ─ || Articolul 129

Articolul 2 alineatul (1) litera (j) || ─ || Articolul 2 alineatul (28)

Articolul 2 alineatul (1) litera (k) || ─ || Articolul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (l) || ─ || Articolul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (m) || ─ || Articolul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (n) || ─ || Articolul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (o) || Articolul 2 alineatul (6) || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (p) || ─ || Articolul 2 alineatul (26)

Articolul 2 alineatul (1) litera (q) || ─ || ─

Articolul 2 alineatul (1) litera (r) || ─ || Articolul 2 alineatul (48)

Articolul 2 alineatul (2) || Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf || ─

Articolul 3 alineatul (1) || Articolul 5 alineatul (1) || ─

Articolul 3 alineatele (2) și (3) || Articolul 5 alineatul (1), articolul 37 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (3) || ─

Articolul 3 alineatul (4) || ─ || ─

Articolul 3 alineatul (5) || Articolul 32 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (3) || ─

Articolul 3 alineatul (6) || Articolul 5 alineatul (2) și articolul (32) alineatul (3) || ─

Articolul 3 alineatul (7) || Articolul 5 alineatul (3), articolul 27 alineatul (1) și articolul 37 (1) || ─

Articolul 3 alineatele (8) și (9) || Articolele 8, 46 și 54 || ─

Articolul 4 alineatul (1) || Articolul 40 alineatul (1) || ─

Articolul 4 alineatul (2) || Articolul 49 alineatul (1) || ─

Articolul 4 alineatul (3) || ─ || ─

Articolul 4 alineatul (4) || ─ || ─

Articolul 4 alineatul (5) || Articolele 8, 46 și 54 || ─

Articolul 4 alineatul (6) || Articolul 44 || ─

Articolul 5 alineatul (1) || Articolul 40 alineatul (3) || ─

Articolul 5 alineatul (2) || Articolul 49 alineatul (3) || ─

Articolul 5 alineatul (3) || Articolul 40 alineatul (2) și articolul (49) alineatul (2) || ─

Articolul 5 alineatul (4) || Articolele 51 și 70 || ─

Articolul 5 alineatul (5) || Articolele 8, 46 și 54 || ─

Articolul 5 alineatul (6) || Articolul 44 || ─

Articolul 6 alineatele (1)-(4) || Articolul 82 alineatele (1), (2) și (3) || ─

Articolul 6 alineatul (5) primul și al doilea paragraf || Articolul 82 alineatele (1), (2) și (3) || ─

Articolul 6 alineatul (5) al treilea paragraf || Articolele 61 și 64 || ─

Articolul 6 alineatul (5) al patrulea paragraf || Articolul 10 || ─

Articolul 6 alineatul (5) al cincilea paragraf || Articolul 76 || ─

Articolul 6 alineatul (6) || Articolele 61 și 65 || ─

Articolul 6 alineatul (7) || Articolul 76 || ─

Articolul 6 alineatul (8) prima liniuță || ─ || ─

Articolul 6, alineatul (8) a doua liniuță || Articolul 53 || ─

Articolul 6 alineatul (8) a treia liniuță || Articolul 82 alineatul (4) || ─

Articolul 6 alineatul (8) a patra liniuță || Articolele 62, 65 și 85 || ─

Articolul 6 alineatul (8) a cincea liniuță || ─ || ─

Articolul 6 alineatul (8) a șasea liniuță || Articolul 76 || ─

Articolul 6 alineatul (9) || Articolul 62 || ─

Articolul 10 alineatul (1) || Articolul 78 alineatul (3), articolele 80, 81 și 82 || ─

Articolul 10 alineatul (2) || Articolele 74, 75 și 76 || ─

Articolul 10 alineatul (3) || Articolul 88 || ─

Articolul 10 alineatul (4) || Articolul 82 alineatul (4) || ─

Articolul 11 alineatul (1) || Articolul 82 alineatul (1) || ─

Articolul 11 alineatul (2) || ─ || ─

Articolul 11 alineatul (3) ||  ─ || Articolul 19 litera (d)

Articolul 11 alineatul (4) || Articolul 87 || ─

Articolul 11 alineatul (5) || Articolul 87 || ─

Articolul 12 alineatul (1) || ─ || Articolele 43, 134, 135 și 136

Articolul 12 alineatul (2) || Articolul 65 alineatul (3), articolul 88 alineatul (5) și articolul 90 alineatul (2) || Articolul 4 alineatul (1) literele (g) și (h)

Articolul 12 alineatul (3) || ─ || Articolul 115

Articolul 12 alineatul (4) || Articolul 41 alineatul (4) și articolul 90 alineatele (1) și (5) || Articolul 19 litera (d), articolele 103, 130, 134, 135 și 136

Articolul 13 alineatele (1) și (2) || Articolul 71 alineatul (5) || Articolul 45 și articolul 89 alineatul (1) litera (f)

Articolul 13 alineatele (3) și (4) || ─ || ─

Articolul 13a alineatul (1) || ─ || Articolul 47

Articolul 13a alineatul (2) || ─ || Articolul 52

Articolul 13a alineatul (3) || Articolul 71 || ─

Articolul 13a alineatul (4) || Articolul 71 || ─

Articolul 13a alineatul (5) || ─ || Articolele 50 și 52

Articolul 13b alineatul (1) || ─ || Articolul 63

Articolul 13b alineatul (2) || ─ || Articolul 49

Articolul 13b alineatul (3) || ─ || Articolul 46

Articolul 13b alineatul (4) || ─ || Articolul 46

Articolul 13b alineatul (5) || ─ || Articolul 46

Articolul 13b alineatul (6) || ─ || ─

Articolul 13c alineatul (1) litera (a) || ─ || Articolul 55

Articolul 13c alineatul (1) litera (b) || Articolul 61 || ─

Articolul 13c alineatul (1) litera (c) || ─ || Articolele 54, 55 și 56

Articolul 13c alineatul (2) litera (a) || ─ || Articolul 47

Articolul 13c alineatul (2) litera (b) || ─ || Articolul 51

Articolul 13c alineatul (2) litera (c) || ─ || Articolul 51

Articolul 13c alineatul (2) litera (d) || ─ || Articolul 51

Articolul 13c alineatul (2) litera (e) || ─ || Articolele 49, 50 și 51

Articolul 13c alineatul (2) litera (f) || ─ || Articolul 47

Articolul 13c alineatul (3) || ─ || Articolele 55 și 130

Articolul 13c alineatul (4) || ─ || Articolele 55, 58 și 62

Articolul 13c alineatul (5) || ─ || ─

Articolul 13c alineatul (6) || Articolul 89 || ─

Articolul 13c alineatul (7) || Articolul 72 || Articolele 134, 135 și 136

Articolul 13c alineatul (8) || Articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (4), articolul 49 alineatul (5), articolul 50 alineatul (4) și articolul 97 || Articolul 130

Articolul 13d alineatul (1) || ─ || Articolele 77 și 78

Articolul 13d alineatul (2) || ─ || Articolul 79

Articolul 13d alineatul (3) || ─ || Articolele 79 și 83

Articolul 13d alineatul (4) || ─ || Articolul 80

Articolul 13d alineatul (5) || ─ || Articolele 78 și 79

Articolul 13d alineatul (6) || ─ || ─

Articolul 13d alineatul (7) || ─ || ─

Articolul 13e || Articolele 94 și 95 || ─

Articolul 14 || Articolul 5 alineatele (3) și (4), articolul 32 alineatul (3), articolul 37 alineatele (2) și (3), articolul 40 alineatul (2), articolul 41 alineatul (2), articolul 49 alineatul (2), articolul 50 alineatul (2), articolul 68 alineatele (2) și (3), articolul 69 alineatele (2) și (3), articolul 74 alineatele (2) și (3) și articolul 75 alineatele (2) și (3) || ─

Articolul 15 alineatul (1) || Articolul 41 alineatul (2) primul paragraf || ─

Articolul 15 alineatul (2) || Articolul 41 alineatul (2) al doilea paragraf || ─

Articolul 15 alineatul (3) || Articolul 67 alineatul (3) || ─

Articolul 15 alineatul (4) || ─ || ─

Articolul 16 alineatul (1) || Articolul 10 alineatele (1) și (2) și articolul 16 || ─

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf || Articolul 28 || ─

Articolul 16 alineatul (2) al doilea paragraf || Articolul 14 alineatul (1) || ─

Articolul 16 alineatul (2) al treilea paragraf || Articolul 14 alineatul (1) || ─

Articolul 16 alineatul (2) al patrulea paragraf || ─ || ─

Articolul 16 alineatul (3) || Articolul 29 || ─

Articolul 16 alineatul (4) || Articolul 27 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1) și articolul 47 alineatul (1) || ─

Articolul 16 alineatul (5) || Articolul 27 alineatul (6), articolul 29 alineatul (6) și articolul 47 alineatul (4) || ─

Articolul 18 || Articolul 99 || ─

Articolul 20 || ─ || ─

Articolul 21 alineatul (1) || ─ || Articolul 115 alineatele (1) și (2)

Articolul 21 alineatul (2) || ─ || Articolul 115 alineatul (4)

Articolul 21 alineatul (3) || ─ || Articolul 115 alineatele (1) și (3)

Articolul 21 alineatul (4) || ─ || Articolul 115 alineatele (1) și (3)

Articolul 21 alineatul (5) || ─ || Articolele 117 și 118

Articolul 21 alineatul (6) || Articolul 97 || Articolul 130

Articolul 21 alineatul (7) || ─ || ─

Articolul 21 alineatul (8) || ─ || ─

Articolul 22 || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (1) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (2) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (3) || Articolul 102 || ─

Articolul 23 alineatul (4) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (5) primul paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (5) al doilea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (5) al treilea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (5) al patrulea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (5) al cincilea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (6) primul paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (6) al doilea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (6) al treilea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (6) al patrulea paragraf || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (7) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (8) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (9) || ─ || ─

Articolul 23 alineatul (10) || ─ || ─

Articolul 24 alineatul (1) || ─ || ─

Articolul 24 alineatul (2) || ─ || ─

Articolul 24 alineatul (3) || ─ || ─

Articolul 25 || ─ || ─

Articolul 26 || ─ || ─

Articolul 27 || ─ || Articolul 87 alineatul (2)

Articolul 27a || ─ || Articolele 107-110

Articolul 28 || ─ || ─

Articolul 29 || ─ || ─

Anexa I, partea A, secțiunea I || Articolul 5 alineatul (2) || ─

Anexa I, partea A, secțiunea II || Articolul 5 alineatul (2) || ─

Anexa I partea B || Articolul 32 alineatul (3) || ─

Anexa II partea A secțiunea I || Articolul 5 alineatul (2) || ─

Anexa II partea A secțiunea II || Articolul 37 alineatul (2) || ─

Anexa II partea B || Articolul 32 alineatul (3) || ─

Anexa III partea A || Articolul 40 alineatul (1) || ─

Anexa III partea B || Articolul 49 alineatul (1) || ─

Anexa IV partea A || Articolul 41 alineatul (1) || ─

Anexa IV partea B || Articolul 50 alineatul (1) || ─

Anexa V partea A punctul I || Articolul 74 alineatul (1) || ─

Anexa V partea A punctul II || Articolul 75 alineatul (1) || ─

Anexa V partea B punctul I || Articolul 68 alineatul (1) || ─

Anexa V partea B punctul II || Articolul 69 alineatul (1) || ─

Anexa VI || ─ || ─

Anexa VII || Anexa VIII || ─

Anexa VIII || ─ || ─

Anexa VIIIa || ─ || ─

Anexa IX || ─ || ─

[1]               JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

[2]               http://ec.europa.eu/food/plant/plant_health_biosafety/rules/index_en.htm

[3]               JO L 191, 28.5.2004, p. 1.

[4]               Al 2906-lea Consiliu al Uniunii Europene, Afaceri economice și financiare/buget, 21 noiembrie 2008. Concluziile Consiliului privind revizuirea regimului fitosanitar al UE. Document nr. 104228.

[5]               Ținând seama de o evaluare anterioară a aspectelor financiare ale regimului, finalizată în 2008.

[6]               Consorțiul de evaluare a lanțului alimentar (FCEC), care este alcătuit din Civic Consulting, Agra CEAS Consulting (coordonator de proiect), Van Dijk Management Consultants și Arcadia International.

[7]               http://ec.europa.eu/food/plant/plant_health_biosafety/rules/index_en.htm

[8]               Grupuri consultative pentru semințe, grupul consultativ pentru bumbac, grupul consultativ pentru floricultură și plante ornamentale, grupul consultativ pentru citrice, grupul consultativ pentru cartofi.

[9]               http://ec.europa.eu/food/plant/plant_health_biosafety/rules/index_en.htm

[10]             JO C, , p. .

[11]             JO C, , p. .

[12]             JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

[13]             Al 2906-lea Consiliu al Uniunii Europene, Afaceri economice și financiare/buget, 21 noiembrie 2008. Concluziile Consiliului privind revizuirea regimului fitosanitar al UE. Document nr. 104228.

[14]             JO L …, ……, p. …

[15]             JO L …, …., p. ….

[16]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[17]             JO L 352, 28.12.1974, p. 41-42.

[18]             JO L 323, 24.12.1969, p. 5-6.

[19]             JO L 323, 24.12.1969, p. 1-2.

[20]             JO L 259, 18.10.1993, p. 1-25.

[21]             JO L 235, 21.8.1998, p. 1-39.

[22]             JO L 156, 16.6.2007, p. 12-22.

[23]             JO L …, …, p. ….

[24]             JO L 125, 11.7.1966, p. 2309.

[25]             JO L 250, 7.10.1993, p. 1.

[26]             JO L 250, 7.10.1993, p. 9.

[27]             JO L 193, 20.7.2002, p. 33.

[28]             JO L 193, 20.7.2002, p. 60.

[29]             JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

[30]             JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

[31]             ISO 3166-1: 2006, Coduri pentru reprezentarea numelor de țări și a subdiviziunilor acestora — Partea 1: Codurile țărilor. Organizația Internațională de Standardizare, Geneva.

[32]             JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

[33]             JO L 20, 26.1.2010, p. 7.