EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

· Motivele și obiectivele propunerii

Potențialul oferit de noile tehnologii în domeniul gestionării integrate a frontierelor (GIF) a fost analizat în mod activ la nivelul UE începând din 2008, când Comisia a publicat comunicarea sa intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”[1]. În comunicarea sa, Comisia a sugerat instituirea unui program de înregistrare a călătorilor (Registered Traveller Programme, RTP) pentru persoanele din țări terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor controale de securitate prealabile, în scopul de a permite facilitarea procesului de trecere a frontierei.

RTP a fost aprobat în cadrul „Programului de la Stockholm”[2], adopat de Consiliul European în decembrie 2009.

Consiliul European din iunie 2011 a solicitat „accelerarea lucrărilor cu privire la «frontierele inteligente»”. Ca un prim răspuns la această solicitare, Comisia a publicat, la 25 octombrie 2011, o comunicare[3] privind opțiunile în materie de implementare a unui sistem de intrare/ieșire și a programului de înregistrare a călătorilor.

Această propunere este prezentată împreună cu o propunere de instituire a unui sistem de intrare/ieșire și cu o propunere de modificare a Codului comunitar privind normele care reglementează controalele la punctele de trecere a frontierelor externe și supravegherea la frontierele externe (Codul Frontierelor Schengen)[4], pentru ca cele două noi sisteme să poată funcționa. Evaluările impactului sunt prezentate pentru fiecare sistem.

Prezenta propunere nu aduce atingere controalelor vamale, cum ar fi controlul mărfurilor.

· Contextul general

În scopul stabilirii condițiilor, criteriilor și normelor detaliate care reglementează controalele la punctele de trecere a frontierelor externe și supravegherea la frontierele externe, Codul Frontierelor Schengen a fost adoptat la 15 martie 2006. În conformitate cu articolul 7, toate persoanele sunt supuse controalelor la frontierele externe.

În mod normal, resortisanții țărilor terțe fac obiectul unor verificări amănunțite, iar cetățenii UE și persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație fac obiectul unor verificări minime[5]. Însă normele actuale aplicabile resortisanților din țările terțe ar putea fi descrise ca fiind „nediferențiate”, în sensul că se efectuează aceleași verificări, indiferent de gradul de risc pe care îl prezintă călătorii sau de frecvența deplasărilor lor. Acest lucru se explică prin faptul că legislația actuală nu permite excepții de la principiul controalelor amănunțite la frontiere, cu excepția acelor categorii de resortisanți ai țărilor terțe care sunt menționate în mod specific în Codul Frontierelor Schengen sau în Regulamentul privind micul trafic de frontieră[6], cum ar fi șefii de state, lucrătorii transfrontalieri și persoanele cu reședința în zonele de frontieră.

Numai foarte puține persoane care trec frontiera externă pot beneficia de excepțiile menționate anterior: aproximativ două milioane de persoane, echivalentul a 0,2 % din totalul fluxurilor de călători. Se poate presupune că acest număr va rămâne constant în mare parte, cu o creștere marginală datorată utilizării tot mai frecvente a regimurilor specifice micului trafic de frontieră. Până la sfârșitul anului 2010, statele membre au eliberat 110 000 de permise de mic trafic de frontieră.

Pentru a îndeplini cerințele Codului Frontierelor Schengen, polițistul de frontieră trebuie să se asigure, de fiecare dată când un resortisant al unei țări terțe intră pe teritoriul UE, că acesta îndeplinește toate condițiile de intrare (scopul șederii în UE, dacă deține sau nu mijloace suficiente de întreținere și intenția de a se întoarce în țara de origine). Acest lucru se realizează prin adresarea de întrebări călătorului și controlarea documentelor necesare, cum ar fi confirmarea rezervării cazării și a biletului de întoarcere cu avionul/feribotul/trenul. Polițistul de frontieră trebuie să monitorizeze, de asemenea, șederea autorizată în spațiul Schengen, etapă realizată în prezent prin numărarea ștampilelor din documentul de călătorie.

Având în vedere creșterea preconizată a fluxurilor de călători la frontierele externe, o procedură alternativă de verificare la frontieră ar trebui pusă la dispoziția persoanelor provenind din țări terțe, care călătoresc în mod frecvent, trecându-se treptat de la o abordare care pune accentul pe țară la o abordare care pune accentul pe persoană.

În practică, RTP ar funcționa la frontieră în modul următor: un călător înregistrat ar urma să primească un token sub forma unui card care poate fi citit automat; tokenul ar conține doar un identificator unic (și anume, numărul cererii) și ar fi trecut la frontieră prin fața unei porți automate, la sosire și la plecare. Poarta ar citi tokenul, documentul de călătorie (inclusiv numărul autocolantului de viză, dacă este cazul) și amprentele digitale ale călătorilor, care ar fi comparate cu cele stocate în repertoriul central și în alte baze de date, inclusiv în Sistemul de Informații privind Vizele (VIS), în cazul titularilor de viză. Dacă rezultatele tuturor controalelor sunt satisfăcătoare, călătorul va putea trece prin poarta automată. Pentru orice problemă, călătorul ar fi ajutat de un polițist de frontieră.

Procesul de trecere a frontierei ar fi facilitat, de asemenea, în momentul efectuării controalelor manuale la frontieră, dat fiind că nu ar mai fi nevoie ca polițiștii de frontieră să adreseze călătorilor înregistrați întrebări „suplimentare”, precum cele cu privire la destinația călătoriei și la existența unor mijloace suficiente de întreținere.

Instituirea unui sistem de intrare/ieșire (Entry/Exit System, EES), cu sau fără date biometrice, care să înregistreze, la frontierele externe, intrările și ieșirile resortisanților țărilor terțe pentru șederile de scurtă durată ar fi condiția prealabilă în vederea automatizării complete a controalelor la frontieră în cazul călătorilor înregistrați, după cum se descrie mai sus. EES ar permite eliminarea obligației de a ștampila documentul de călătorie prevăzute în Codul Frontierelor Schengen, întrucât ștampilarea manuală ar fi înlocuită de înregistrarea și calcularea automată a șederii. Odată ce obligația de ștampilare va dispărea, consultarea EES ar deveni obligatorie la frontierele externe, pentru a se garanta faptul că resortisantul țării terțe nu a depășit dreptul său legal de ședere în spațiul Schengen. Această consultare ar putea fi efectuată automat prin utilizarea acelei părți a documentului de călătorie care poate fi citită automat sau prin utilizarea amprentelor digitale.

RTP și EES vor îmbunătăți în mod substanțial gestionarea și controlul fluxurilor de călători la frontieră prin consolidarea verificărilor și accelerarea în același timp a trecerii frontierei pentru persoanele din țări terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor controale de securitate prealabile.

Fișa financiară legislativă anexată la prezenta propunere se bazează pe studiul referitor la costurile aferente unui EES și unui RTP în cazul realizării acestora de către un contractant extern.

Pe baza considerațiilor de mai sus, obiectivul prezentei propuneri de regulament al Parlamentului European și al Consiliului este de:

– a stabili procedurile și condițiile de acces la RTP;

– a defini scopul și funcționalitățile unui sistem token[7]-repertoriu central pentru stocarea datelor privind călătorii înregistrați, precum și pentru a defini responsabilitățile aferente acestui sistem și

– a conferi Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție[8] (agenția), sarcina dezvoltării și gestionării operaționale a repertoriului central și sarcina definirii specificațiilor tehnice ale tokenului.

Prezentul regulament va constitui instrumentul de bază pentru cadrul juridic al RTP. Pentru a completa acest cadru juridic, o modificare a Codului Frontierelor Schengen este, de asemenea, necesară în ceea ce privește facilitarea procesului de trecere a frontierei pentru resortisanții țărilor terțe. Modificarea respectivă este prezentată în paralel cu prezenta propunere. În plus, simultan este prezentată o propunere privind un sistem de intrare/ieșire, menit să înregistreze intrările și ieșirile resortisanților țărilor terțe.

· Dispoziții în vigoare în domeniul propunerii

Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen).

Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen.

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS).

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție.

2.           CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUAREA IMPACTULUI

· Consultarea părților interesate

Consultarea părților interesate este descrisă în evaluarea impactului care însoțește prezentul document.

· Evaluarea impactului

Prima evaluare a impactului[9] a fost efectuată în 2008, în etapa de pregătire a comunicării Comisiei pe acest subiect, iar cea de a doua a fost finalizată în 2013[10]. Prima evaluare a analizat opțiunile de politică și consecințele cele mai probabile ale acestora și a concluzionat că ar trebui să se instituie un RTP pentru resortisanții țărilor terțe.

După un proces de consultări și de verificări prealabile, în a doua evaluare a impactului s-au analizat principalele opțiuni în ceea ce privește implementarea unui astfel de sistem.

După analizarea opțiunilor și a subopțiunilor acestora, s-a constatat că cea mai fezabilă opțiune în vederea garantării fluidității fluxurilor de călători la frontierele externe, fără a se diminua nivelul de securitate din interiorul UE, este un RTP bazat pe o cotizație pentru persoanele din țări terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor controale de securitate și verificări prealabile, ale căror date (date biometrice, date alfanumerice și numărul unic de identificare) ar urma să fie stocate într-un repertoriu central și al căror identificator unic (numărul cererii) ar urma să fie înregistrat într-un token. Această opțiune reduce la minimum utilizarea datelor cu caracter personal într-un sistem informatic la nivelul UE, dat fiind că niciun fel de date cu caracter personal nu sunt extrase de polițiștii de frontieră la prima linie de control, și evită principalele dezavantaje în materie de securitate ale sistemului bazat doar pe un token. Aplicarea acelorași dispoziții în materie de protecție a datelor ca și pentru VIS și statu-quoul care include păstrarea informațiilor pentru o perioadă maximă de cinci ani ar fi necesare în scopul de a garanta dispoziții adecvate privind protecția datelor în cazul opțiunii preferate. Datele cu caracter personal stocate în repertoriul central (datele biometrice și alfanumerice din cereri) nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar în vederea atingerii scopurilor RTP. Este oportun să se păstreze datele pentru o perioadă maximă de cinci ani, pentru a permite ca datele din cererile anterioare să fie luate în considerare pentru a evalua cererile ulterioare de acces la RTP, a reînnoi accesul la RTP și a lua, de asemenea, în considerare reutilizarea amprentelor digitale stocate în repertoriu (59 de luni). În plus, o perioadă de păstrare de cinci ani ar permite acordarea accesului la RTP pentru cinci ani, fără a fi necesară o nouă cerere. Accesul inițial la RTP ar trebui să fie acordat pentru un an. Accesul ar putea fi prelungit pentru o perioadă de doi ani, urmată de încă doi ani, fără a fi necesară o nouă cerere. La expirarea termenului de valabilitate de cinci ani, pentru a reînnoi accesul la RTP ar trebui înaintată o nouă cerere. Acest demers ar fi în concordanță cu eliberarea unei vize cu intrări multiple (perioadă maximă de cinci ani) pentru călătorii ale căror date sunt păstrate în VIS timp de cinci ani.

Patru amprente digitale ar trebui stocate în repertoriul central pentru a se asigura o verificare precisă a călătorului înregistrat la punctul de trecere a frontierei externe. Stocarea de date dactiloscopice de la patru degete garantează că sunt disponibile suficiente date în orice circumstanțe, menținându-se în același timp cantitatea de date la un nivel rezonabil. Stocarea doar a uneia sau a două amprente digitale poate cauza probleme pentru călători și pentru autoritățile de frontieră la frontierele externe, având în vedere că amprentele digitale pot fi neclare, deformate sau fragmentate. Această situație este în mod special relevantă în cazul RTP, deoarece accesul poate fi acordat pentru cinci ani și aceleași amprente digitale pot fi reutilizate (59 de luni) dacă o nouă cerere este depusă de un călător care a fost înregistrat.

Datele stocate în repertoriul central ar fi disponibile pentru polițiștii de frontieră numai atunci când aceștia evaluează o cerere, revocă sau prelungesc accesul la RTP, atunci când tokenul este pierdut sau furat sau atunci când apar orice fel de probleme în ceea ce privește facilitarea procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați. În momentul controlului la frontieră, un polițist de frontieră ar urma să primească numai informații de tip „hit/no hit” (răspuns pozitiv/negativ) din repertoriul central. Prin urmare, opțiunea preferată prevede un echilibru corect între securitate, facilitarea procesului de trecere a frontierelor și protecția datelor.

În scopul de a garanta un acces ușor la RTP, resortisanții țărilor terțe ar trebui să fie în măsură să depună o cerere pentru RTP la consulatul oricărui stat membru sau în orice punct de trecere a frontierelor externe. Acest lucru ar garanta un număr mai mare de participanți la program, ajutând astfel statele membre să își gestioneze fluxurile de călători la punctele de trecere a frontierelor externe. Cererile ar trebui examinate pe baza acelorași criterii ca și pentru eliberarea de vize cu intrări multiple. Cu toate acestea, examinarea cererilor depuse de membrii de familie ai cetățenilor Uniunii se va realiza prin utilizarea acelorași criterii ca în cazul analizării cererilor de eliberare a vizei de intrare. Statele membre pot decide dacă să utilizeze și să instaleze sau nu sisteme de control automat la frontieră la punctele de trecere a frontierelor externe. Este evident că, dacă se combină aceleași criterii privind controalele de securitate prealabile ca cele aplicate pentru eliberarea vizelor cu intrări multiple cu un control complet automat la frontieră, impactul total în ceea ce privește facilitarea procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați va fi cel mai ridicat. În plus, se menține astfel un nivel ridicat de securitate, în paralel cu respectarea drepturilor fundamentale. Acest demers este și cel mai puțin costisitor, având în vedere costurile asociate unei proceduri mai stricte de control de securitate prealabil și unui control semiautomat la frontieră. Automatizarea completă ar fi un instrument eficient din punctul de vedere al costurilor, în special la cele mai frecventate puncte de trecere a frontierei, unde există deja probleme de capacitate și se formează cozi. Cu toate acestea, fiecare stat membru ar avea obligația de a evalua, pentru fiecare punct de trecere a frontierei, dacă sistemul de control automat la frontieră ar oferi o valoare adăugată capacității de debit la punctul de trecere a frontierei și ar diminua astfel timpul necesar pentru trecerea frontierei de către un călător, ar elibera resurse umane și ar oferi statelor membre un instrument în vederea gestionării fluxurilor de călători aflate în creștere. Indiferent dacă se utilizează sau nu dispozitive de control automat la frontieră, facilitarea procesului de trecere a frontierei ar trebui să se aplice la toate punctele de trecere a frontierelor externe pentru resortisanții țărilor terțe cărora li se acordă accesul la RTP. Pentru a se asigura o verificare fiabilă a solicitanților, va fi necesară prelucrarea datelor biometrice (amprente digitale) în repertoriul central și controlul datelor biometrice la punctele de trecere a frontierelor externe[11].

Comitetul de evaluare a impactului a revizuit proiectul de evaluare a impactului și a emis avizul său la 14 martie 2012. Recomandările de îmbunătățire au fost incluse în versiunea finală a raportului. Principalele modificări aduse au fost următoarele: scenariul de referință a fost detaliat și clarificat; definiția problemei a fost extinsă, pentru a se ține seama de lecțiile învățate ca urmare a dezvoltării altor sisteme informatice pe scară largă și a introducerii sistemelor de control automat la frontieră și a RTP naționale în statele membre și în țările terțe; trimiterile la anexe și la evaluarea impactului din 2008 au fost îmbunătățite; opiniile părților interesate au fost difuzate la o scară cât mai largă cu putință, luându-se în considerare faptul că acestea au fost destul de generale; explicația metodei utilizate pentru calcularea costurilor a fost extinsă, iar costurile și beneficiile preconizate pentru diversele părți interesate au fost raportate mai riguros; a fost clarificată realocarea efectivelor de polițiști de frontieră, luându-se în considerare creșterea preconizată a fluxurilor de călători și, în sfârșit, a fost adăugată o sinteză clară a opiniilor Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

· Rezumatul acțiunilor propuse

Scopul și funcționalitățile RTP, inclusiv sistemul token-repertoriu central și responsabilitățile aferente acestora trebuie să fie definite. În plus, Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție trebuie să i se confere mandatul de a elabora, a institui și a gestiona din punct de vedere operațional repertoriul central și de a defini specificațile tehnice pentru tokenuri pe baza stabilirii prealabile a cerințelor operaționale. Procedurile și condițiile pentru a examina cererile de acces la RTP și stocarea datelor privind călătorii înregistrați urmează să fie stabilite. O explicație detaliată pe articole a propunerii poate fi găsită într-un document de lucru separat al serviciilor Comisiei.

· Temeiul juridic

Articolul 74 și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene constituie temeiul juridic al prezentului regulament. Articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) este temeiul juridic adecvat pentru aducerea de precizări suplimentare cu privire la măsurile referitoare la trecerea frontierelor externe ale statelor membre și pentru elaborarea unor standarde și proceduri pe care statele membre să le respecte atunci când efectuează controale asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe. Articolul 74 constituie temeiul juridic adecvat pentru introducerea și menținerea RTP și pentru stabilirea unor proceduri privind schimbul de informații între statele membre, asigurând cooperarea între autoritățile competente ale statelor membre, precum și între aceste autorități și Comisie în domeniile reglementate de titlul V din tratat.

· Principiul subsidiarității

În temeiul articolului 74 și al articolului 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea are competența de a adopta măsuri referitoare la controlul persoanelor și la supravegherea eficientă a trecerii frontierelor externe ale statelor membre. Actualele dispoziții ale legislației UE privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre trebuie să fie modificate pentru a se lua în considerare creșterea fluxurilor de călători și posibilitățile oferite de noile tehnologii. Este nevoie de un regim comun pentru a se adopta norme armonizate privind facilitarea procesului de trecere a frontierei în cazul călătorilor înregistrați, astfel încât respectiva facilitare să se aplice la toate punctele de trecere a frontierelor Schengen, fără un control de securitate prealabil separat și fără diminuarea securității.

În consecință, obiectivul prezentei propuneri nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de către statele membre.

· Principiul proporționalității

Articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că acțiunea Uniunii nu depășește ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivele tratatului. Forma aleasă pentru această acțiune a UE trebuie să permită propunerii să își atingă obiectivul și să fie pusă în aplicare într-un mod cât mai eficient cu putință. Inițiativa propusă reprezintă o dezvoltare suplimentară a acquis-ului Schengen, menită să asigure că normele comune la frontierele externe sunt aplicate în același mod în toate statele membre. Prin urmare, propunerea respectă principiul proporționalității.

· Alegerea instrumentului

Instrumentul propus: regulament.

Alte instrumente nu ar fi adecvate din următorul (următoarele) motiv(e):

Prezenta propunere va stabili norme uniforme pentru toate statele membre cu privire la verificările efectuate la frontierele externe. În consecință, instrumentul legislativ ales poate fi doar un regulament.

· Drepturile fundamentale

Regulamentul propus poate avea un impact asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE) și dreptul la o cale de atac efectivă (articolul 47 din Cartă).

Propunerea conține măsuri de siguranță, în special la articolele 15 și 16 privind refuzarea sau retragerea accesului la RTP, care prevăd dreptul la o cale de atac eficientă, precum și la articolele 48 și 49 privind dreptul la informare, la accesarea, corectarea și ștergerea datelor utilizate în scopul regulamentului, care includ, de asemenea, dreptul la o cale de atac efectivă, astfel cum se prevede la articolul 51.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

În propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual (CFM) se prevede ca suma de 4,6 miliarde EUR să fie alocată Fondului pentru securitate internă în perioada 2014­2020. Se propune ca suma de 1,1 miliarde EUR să fie trecută în rezervă cu titlu de sumă orientativă pentru dezvoltarea unui EES și a unui RTP, presupunând că se vor angaja cheltuieli de dezvoltare doar începând cu 2015[12].

Acest sprijin financiar ar acoperi nu doar cheltuielile aferente elementelor centrale pentru întreaga perioadă a CFM (la nivelul UE, atât cheltuieli de dezvoltare, cât și cheltuieli de exploatare), dar și cheltuielile de dezvoltare pentru componentele naționale, la nivelul statelor membre, ale acestor două sisteme, în limita resurselor disponibile. Prin furnizarea unui sprijin financiar pentru cheltuielile de dezvoltare naționale s-ar asigura faptul că proiectele nu sunt periclitate sau întârziate de eventuale situații economice dificile la nivel național. Sprijinul include o sumă de 145 de milioane EUR menită să acopere costurile suportate la nivel național pentru găzduirea sistemelor informatice, a spațiilor destinate echipamentelor terminale și a spațiilor destinate birourilor operatorilor. De asemenea, acesta include o sumă de 341 de milioane EUR pentru costurile de întreținere suportate la nivel național, cum e cazul costurilor cu hardware-ul și cu licențele de software.

După ce noile sisteme vor intra în funcțiune, cheltuielile de exploatare care vor reveni statelor membre ar putea fi finanțate de programele lor naționale. Se propune ca statele membre să poată utiliza 50 % din alocările efectuate în cadrul programelor naționale de sprijinire a cheltuielilor de exploatare aferente sistemelor IT utilizate pentru gestionarea fluxurilor migratorii la frontierele externe ale Uniunii. În această categorie de cheltuieli pot intra cheltuielile pentru administrarea VIS, SIS și a noilor sisteme instituite în perioada de referință, cheltuielile cu personalul, cheltuielile de întreținere, închirierea de incinte securizate etc. Astfel, viitorul instrument ar asigura continuitatea finanțării, atunci când este necesar.

Costurile aferente automatizării variază foarte mult în funcție de numărul de porți automate care vor fi instalate.

5.           INFORMAȚII SUPLIMENTARE

· Participare

Prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen în sensul că se referă la trecerea frontierelor externe. Prin urmare, trebuie luate în considerare următoarele consecințe care rezultă din diferitele protocoale și acorduri cu țările asociate:

Danemarca

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la adoptarea de către Consiliu a măsurilor care intră sub incidența părții a treia titlul V a TFUE.

Deoarece prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament de către Consiliu, dacă îl va transpune în legislația sa națională.

Regatul Unit și Irlanda

În conformitate cu articolele 4 și 5 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene și în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen și cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, Regatul Unit și Irlanda nu participă la Regulamentul privind programul de înregistrare a călătorilor, nu au obligații în temeiul acestuia și nu fac obiectul aplicării sale.

Islanda și Norvegia

Procedurile prevăzute de Acordul de asociere încheiat între Consiliu și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen sunt aplicabile, întrucât prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen, astfel cum este definit în anexa A la acest acord[13].

Elveția

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[14].

Liechtenstein

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Protocolul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[15].

Cipru

Prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

Bulgaria și România

Prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

2013/0059 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de instituire a programului de înregistrare a călătorilor

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 74 și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d),

Având în vedere propunerea Comisiei Europene[16],

După transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

Având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[17],

Având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[18],

După consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

Hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Întrucât:

(1) Verificările la frontieră trebuie să asigure un nivel ridicat de securitate, limitând totodată timpul de așteptare în cea mai mare măsură posibilă. Creșterea fluxurilor de călători la frontierele externe contribuie la necesitatea de a găsi soluții noi pentru a îndeplini aceste obiective. O mai mare diferențiere a verificărilor la frontieră va permite statelor membre să utilizeze controale simplificate pentru resortisanții țărilor terțe care sunt evaluați ca prezentând un risc scăzut.

(2) Sistemele de control automat la frontieră pot fi utilizate de către cetățenii UE și și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește accelerarea verificărilor la frontieră. Utilizarea acestora ar trebui să fie posibilă și pentru resortisanții țărilor terțe, pentru a contribui la limitarea timpului de așteptare și a garanta în același timp un nivel ridicat de securitate.

(3) Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”[19] a subliniat necesitatea instituirii unui program de înregistrare a călătorilor (RTP) pentru resortisanții țărilor terțe care călătoresc în mod frecvent și a introducerii unor dispozitive de control automat la frontieră în scopul de a facilita procesul de trecere a frontierelor externe, ca parte a strategiei europene de gestionare integrată a frontierelor.

(4) Consiliul European din 19 și 20 iunie 2008 a subliniat importanța continuării activității de dezvoltare a strategiei europene de gestionare integrată a frontierelor, inclusiv printr-o mai bună utilizare a tehnologiilor moderne în vederea îmbunătățirii gestionării frontierelor externe.

(5) Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 intitulată „Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor”[20] a subliniat necesitatea instituirii unui RTP pentru a asigura fluiditatea intrărilor în Uniune.

(6) Consiliul European din 23 și 24 iunie 2011 a solicitat, în cadrul reuniunii sale, accelerarea lucrărilor privind „frontierele inteligente”. Ca un prim răspuns la această solicitare, Comisia a publicat, la 25 octombrie 2011, o comunicare intitulată „Frontierele inteligente – opțiuni și calea de urmat”.

(7) RTP ar trebui să aibă drept scop facilitarea procesului de trecere a frontierelor externe ale Uniunii pentru persoanele din țări terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor verificări și controale de securitate prealabile.

(8) Dispozițiile privind RTP ar trebui să fie comune pentru toate statele membre, în scopul de a permite unui călător înregistrat să beneficieze de verificări simplificate la frontieră la toate punctele de trecere a frontierelor externe ale statelor membre, fără a fi nevoie ca fiecare stat membru în parte să efectueze separat, în prealabil, o verificare și un control de securitate.

(9) Este necesar să se precizeze obiectivele și arhitectura tehnică a RTP, să se stabilească norme referitoare la funcționarea și utilizarea sa și să se definească responsabilitățile în ceea ce privește sistemul, categoriile de date care urmează să fie introduse în sistem, scopurile pentru care datele urmează să fie introduse, criteriile privind introducerea acestora, autoritățile autorizate să acceseze datele și normele suplimentare privind prelucrarea datelor și protecția datelor cu caracter personal.

(10) Agenția pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție[21] (denumită în continuare „agenția”) ar trebui să fie responsabilă pentru dezvoltarea și gestionarea operațională a un sistem centralizat, constând într-un repertoriu central, un repertoriu central de rezervă, interfețe uniforme în fiecare stat membru, puncte de intrare în rețea și infrastructura de comunicații între repertoriul central și punctele de intrare în rețea. În plus, agenția ar trebui să fie responsabilă de definirea specificațiilor tehnice ale tokenului, pentru a garanta interoperabilitatea RTP în întreaga Uniune. Statele membre ar trebui să fie responsabile de dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemelor lor naționale.

(11) Repertoriul central ar trebui să fie conectat la sistemele naționale ale statelor membre, pentru a permite autorităților competente ale statelor membre să prelucreze datele legate de aplicațiile RTP.

(12) Pentru a asigura fiabilitatea verificării unui călător înregistrat, este necesar ca identificatorul unic (numărul cererii), datele biometrice (amprentele digitale) și datele alfanumerice luate din cerere să fie stocate într-un repertoriu central, ca identificatorul unic să fie stocat într-un token și ca datele biometrice să fie verificate la frontierele externe. Datele alfanumerice și amprentele digitale ar trebui stocate în secțiuni separate într-un repertoriu central și între acestea nu ar trebui să existe nicio legătură. Legătura dintre datele alfanumerice și amprentele digitale ar trebui să fie stabilită numai prin identificatorul unic.

(13) Resortisanții țărilor terțe care doresc să participe la RTP ar trebui să demonstreze necesitatea sau să justifice intenția de a călători în mod frecvent sau periodic, în special prin prisma activității lor profesionale sau a situației familiale, cum este cazul oamenilor de afaceri, al funcționarilor implicați în contacte oficiale periodice cu statele membre și cu instituțiile Uniunii, al reprezentanților organizațiilor societății civile care călătoresc în scopul formării, participării la seminare și conferințe sau la activități economice, al cercetătorilor, al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii, al membrilor de familie ai unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru.

(14) Resortisanților unei țări terțe care dețin o viză cu intrări multiple sau o viză de tip D valabilă timp de cel puțin un an sau titularilor unui permis de ședere eliberat de un stat membru ar trebui, ca regulă generală, să li se acorde accesul la RTP, în cazul în care fac o cerere în acest sens.

(15) În cazul în care un resortisant al unei țări terțe solicită o viză cu intrări multiple și accesul la RTP, autoritățile competente pot decide să examineze ambele cereri și să decidă în același timp cu privire la acestea, pe baza aceluiași interviu și a acelorași documente justificative.

(16) Ca regulă generală, membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii ar trebui să li se acorde accesul la RTP. Membrii de familie ai cetățenilor Uniunii ar trebui, de asemenea, să poată beneficia de RTP chiar dacă nu își au reședința pe teritoriul Uniunii, dar călătorește în mod frecvent într-un stat membru pentru a-l însoți pe respectivul cetățean al Uniunii sau pentru a se întâlni cu acesta. Controalele privind membrii/ de familie ai cetățenilor Uniunii care trec frontierele externe ar trebui să se efectueze în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora[22].

(17) Criteriile utilizate pentru examinarea cererilor depuse de membrii de familie ai cetățenilor Uniunii ar trebui să fie aceleași ca și cele folosite pentru examinarea cererilor de viză depuse de membrii de familie ai cetățenilor Uniunii. Această situație ar fi în concordanță cu politica actuală de gestionare a frontierelor.

(18) Este necesar să se definească autoritățile competente ale statelor membre, al căror personal autorizat în mod corespunzător este abilitat să introducă, să modifice, să șteargă, să consulte datele sau să efectueze căutări în acestea, în funcție de nevoile specifice ale RTP, în conformitate cu prezentul regulament, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

(19) Orice prelucrare a datelor RTP, stocate în repertoriul central, ar trebui să fie proporțională cu obiectivele urmărite și necesară pentru îndeplinirea sarcinilor autorităților competente. Atunci când utilizează RTP, autoritățile competente ar trebui să garanteze respectarea demnității umane și a integrității persoanelor ale căror date sunt solicitate și să nu facă discriminări pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(20) Ar trebui să se instituie planuri de urgență care să fie aduse la cunoștința călătorilor, a companiilor aeriene/transportatorilor și a tuturor autorităților care își desfășoară activitatea la punctul de trecere a frontierei. De exemplu, în cazul în care un călător înregistrat nu este în măsură, din orice motiv, să utilizeze sistemul de control automat la frontieră și este redirecționat spre o verificare manuală la frontieră, ar trebui să se acorde atenția corespunzătoare pentru ca procedurile care decurg din această redirecționare să fie în deplină conformitate cu drepturile fundamentale.

(21) Datele cu caracter personal stocate în repertoriul central (date biometrice și alfanumerice) nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru a servi scopurilor RTP. Este oportun ca datele să fie păstrate pentru o perioadă maximă de cinci ani, astfel încât datele alfanumerice din cererile anterioare să poată fi luate în considerare pentru evaluarea cererilor ulterioare de acces la RTP și având, de asemenea, în vedere reutilizarea amprentelor digitale stocate în registru (59 de luni). O perioadă mai scurtă nu ar fi suficientă pentru atingerea acestor obiective. Datele ar trebui șterse după încheierea perioadei de cinci ani, cu excepția cazului în care există motive pentru ștergerea anticipată a acestora. Perioada maximă de valabilitate a accesului la RTP ar trebui să fie de cinci ani.

(22) În scopul facilitării procedurii pentru depunerea cererilor ulterioare, ar trebui să fie posibilă copierea amprentelor digitale din prima introducere în repertoriul central în termen de 59 de luni. După acest termen, amprentele digitale ar trebui colectate din nou.

(23) Pentru a facilita procedura de depunere a cererii, ar trebui să fie posibil ca un solicitant să depună o cerere de acces la RTP la consulatul oricărui stat membru sau în orice punct de trecere a frontierelor externe. Orice stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a examina cererea și a decide cu privire la aceasta pe baza formularului comun de cerere și a normelor și criteriilor comune de eligibilitate. Ca regulă generală, ar trebui să aibă loc un interviu.

(24) Datorită înregistrării datelor biometrice în repertoriul central, prezentarea în persoană a solicitantului – cel puțin la depunerea primei cereri – ar trebui să fie o cerință de bază pentru examinarea cererilor de acces la RTP și pentru deciziile privind aceste cereri.

(25) În momentul procedurii de control automat la frontieră, verificarea identității la frontierele externe ar trebui să se realizeze pe baza datelor biometrice stocate în repertoriul central. Verificarea ar trebui să fie posibilă numai prin prezentarea fizică a tokenului și a amprentelor digitale în același timp. În momentul procedurii de controlul automat și manual la frontieră, verificarea accesului acordat ar trebui realizată pe baza datelor alfanumerice stocate în repertoriul central prin prezentarea fizică a tokenului la frontieră. Polițiștii de frontieră care efectuează controale de frontieră la prima linie de control ar trebui să verifice identitatea și accesul acordat numai printr-un rezultat de tip „hit/no hit”.

(26) Ar trebui să fie stabilite măsuri corespunzătoare pentru monitorizarea și evaluarea prezentului regulament. Monitorizarea eficientă a aplicării prezentului regulament necesită realizarea unei evaluări periodice.

(27) Datele statistice constituie un mijloc important de monitorizare a procedurilor de verificare la frontieră și pot fi un instrument eficient de gestionare. Prin urmare, aceste date ar trebui compilate în mod regulat, într-un format comun.

(28) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[23] se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în aplicarea prezentului regulament. Cu toate acestea, anumite aspecte ar trebui să fie stabilite mai în detaliu în ceea ce privește legitimitatea prelucrării datelor cu caracter personal, responsabilitatea prelucrării datelor, protecția drepturilor persoanelor vizate și supravegherea protecției datelor.

(29) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date[24] se aplică activităților instituțiilor sau organelor Uniunii atunci când își îndeplinesc sarcinile care le revin în calitate de entități responsabile pentru administrarea operațională a sistemului token-repertoriu. Cu toate acestea, anumite aspecte ar trebui să fie stabilite mai în detaliu în ceea ce privește legitimitatea prelucrării datelor cu caracter personal, responsabilitatea prelucrării datelor și supravegherea protecției datelor.

(30) Autoritățile de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre, iar Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001, ar trebui să monitorizeze activitățile instituțiilor și ale organelor Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, ținând seama de rolul limitat al instituțiilor și organelor Uniunii cu privire la datele propriu-zise.

(31) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze în mod activ pentru a asigura o supraveghere coordonată a RTP.

(32) Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare.

(33) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[25].

(34) Pentru a adopta modificări tehnice ale anexelor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să îi fie delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea unor modificări tehnice ale anexelor în conformitate cu articolul 58. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(35) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal (articolul 8) și dreptul la o cale de atac efectivă (articolul 51), și trebuie să fie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(36) Deoarece instituirea unui RTP comun și crearea unor obligații, condiții și proceduri comune legate de stocarea datelor privind călătorii înregistrați nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre la nivel individual și pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivelul Uniunii, datorită amplorii și efectelor acțiunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la respectivul articol, regulamentul nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(37) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Deoarece prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, daca îl va transpune în legislația sa națională.

(38) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[26]; prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(39) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[27]; prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(40) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Acordul încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[28], care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv[29].

(41) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[30], care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului[31].

(42) În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Protocolul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[32], care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului[33].

(43) În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(44) Prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care se legătură cu acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(45) Întrucât călătorii înregistrați au făcut obiectul tuturor controalelor și verificărilor prealabile de către acele state membre care aplică pe deplin acquis-ul Schengen și nu reprezintă niciun risc pentru Bulgaria, România și Cipru, respectivele state membre pot recunoaște în mod unilateral participarea la RTP a călătorilor înregistrați, pentru ca aceștia să beneficieze de facilitarea verificărilor la frontierele lor externe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile de acces la programul de înregistrare a călătorilor (RTP) și definește scopul și funcționalitățile sistemului token-repertoriu central ca sistem de stocare a datelor privind călătorii înregistrați în RTP, precum și responsabilitățile aferente acestui sistem ca sistem de stocare a datelor privind călătorii înregistrați în RTP.

Articolul 2

Structura RTP

1. RTP se bazează pe un sistem de stocare a datelor privind călătorii înregistrați pentru a cărui funcționare sunt necesare, pe de o parte, tokenuri păstrate de fiecare călător, și, pe de altă parte, un repertoriu central, și anume un depozit fizic de stocare la nivel central a datelor RTP, cele două elemente fiind denumite în continuare „sistemul token-repertoriu central”.

2. Arhitectura tehnică a sistemului token-repertoriu central este stabilită mai în detaliu la articolul 21.

3. Agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (denumită în continuare „agenția”) i se încredințează sarcinile de dezvoltare și de gestionare operațională a repertoriului central, a interfeței uniforme din fiecare stat membru, a punctelor de intrare în rețea și a infrastructurii de comunicații între repertoriul central și punctele de intrare în rețea. Agenția va fi, de asemenea, responsabilă de definirea specificațiilor tehnice ale tokenului.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „programul de înregistrare a călătorilor” (Registered Traveller Programme, RTP) înseamnă un program care permite resortisanților țărilor terțe care au făcut obiectul unor controale de securitate prealabile și cărora li s-a acordat accesul la RTP să beneficieze de facilitarea verificărilor la frontierele externe ale Uniunii;

(2) „călător înregistrat” înseamnă un resortisant al unei țări terțe căruia i s-a acordat accesul la RTP în conformitate cu prezentul regulament;

(3) „agenția” înseamnă Agenția pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011;

(4) „repertoriul central” înseamnă depozitul fizic de stocare la nivel central a datelor RTP;

(5) „token” înseamnă un dispozitiv utilizat pentru a stoca un identificator unic pus la dispoziția unui călător înregistrat. Identificatorul unic face legătura dintre călător și datele sale introduse în repertoriul central;

(6) „gestionarea operațională” înseamnă toate sarcinile necesare menținerii în stare de funcționare a sistemelor informatice la scară largă, inclusiv responsabilitatea pentru funcționarea infrastructurii de comunicații utilizate de aceste sisteme;

(7) „dezvoltare” înseamnă toate sarcinile necesare pentru a crea un sistem informatic la scară largă, inclusiv infrastructura de comunicații utilizată de către acesta;

(8) „autorități competente” înseamnă autoritățile responsabile în domeniul vizelor și autoritățile de frontieră în sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului[34] și autoritățile desemnate, în conformitate cu legislația națională, să efectueze verificări asupra persoanelor la punctele de trecere a frontierelor externe, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[35];

(9) „resortisant al unei țări terțe” sau „călător dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană care nu este nici cetățean al Uniunii, în sensul articolului 20 din tratat, și nici cetățean al unei țări terțe care, în temeiul acordurilor încheiate între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte, se bucură de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii;

(10) „formular de cerere” înseamnă un formular-tip de acces la RTP, prevăzut în anexa I;

(11) „date biometrice” înseamnă amprentele digitale;

(12) „document de călătorie” înseamnă pașaportul sau un alt document echivalent care îi dă dreptul titularului să treacă frontierele externe și pe care se poate aplica o viză;

(13) „verificare” înseamnă procesul de comparare a seriilor de date în vederea stabilirii validității unei identități declarate (controlul realizat prin compararea a două serii de date);

(14) „date alfanumerice” înseamnă datele reprezentate de litere, cifre, caractere speciale, spații și semne de punctuație;

(15) „sistem național” înseamnă elementele de hardware, software și cele ale infrastructurii naționale de comunicații care sunt necesare pentru a conecta echipamentele terminale utilizate de autoritățile competente definite la articolul 23 alineatul (2), cu punctele de intrare în rețea din fiecare stat membru.

(16) „sistemul token-repertoriu central” înseamnă un sistem de stocare a datelor privind călătorii înregistrați, constând într-un repertoriu central și un token;

(17) „stat membru responsabil” înseamnă statul membru care introduce datele în repertoriul central;

(18) „centru comun de primire a cererilor” înseamnă un centru de tipul celor menționate la articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[36];

(19) „autoritate de supraveghere” înseamnă autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE.

Capitolul II

Proceduri și condiții de depunere a unei cereri de acces la RTP

Articolul 4

Autoritățile și statele membre care au competența de a examina o cerere de acces la RTP și de a lua o decizie cu privire la aceasta

Autoritățile care au competența de a examina o cerere de acces la RTP și de a lua o decizie cu privire la aceasta sunt autoritățile responsabile în domeniul vizelor și autoritățile de frontieră autorizate în mod corespunzător ale oricărui stat membru.

Articolul 5

Depunerea unei cereri

1. Un resortisant al unei țări terțe poate depune o cerere de acces la RTP la consulatul oricărui stat membru, la orice centru comun de primire a cererilor sau la orice punct de trecere a frontierelor externe. Se pot accepta formulare completate online, în cazul în care sunt disponibile.

2. Pentru depunerea cererilor, solicitanților li se poate impune să obțină o programare. Programarea se face, ca regulă generală, în termen de două săptămâni de la data solicitării acesteia.

3. În cazul în care o persoană solicită accesul la RTP pentru prima dată, aceasta va trebui să se prezinte în persoană, pentru prelevarea amprentelor digitale, participarea la un interviu și verificarea documentului de călătorie.

4. Atunci când un solicitant completează o cerere online sau intră sub incidența alineatului (5), colectarea datelor biometrice, verificarea documentului de călătorie și participarea la interviu au loc, dacă este cazul, în momentul în care se ia decizia cu privire la cerere și se eliberează un token.

5. Fără a aduce atingere articolului 8, autoritățile competente pot renunța la cerința menționată la alineatul (3) în cazul în care solicitantul este titularul unui permis de ședere sau al unei cărți de rezidență sau în cazul în care acesta este cunoscut de către respectivele autorități drept o persoană integră și de încredere.

6. La depunerea unei cereri, solicitantul:

(a) are cel puțin 12 ani;

(b) înaintează un formular de cerere în conformitate cu articolul 6;

(c) prezintă un document de călătorie în conformitate cu articolul 7;

(d) permite colectarea amprentelor sale în conformitate cu articolul 8;

(e) furnizează documente justificative, în conformitate cu articolul 9 și cu anexa II, dacă este cazul;

(f) plătește taxa în conformitate cu articolul 10.

7. Solicitantul își poate retrage cererea în orice moment înainte de a se lua o decizie cu privire la aceasta.

Articolul 6

Formularul de cerere

1. Fiecare solicitant înaintează un formular de cerere completat și semnat. Minorii depun un formular de cerere semnat de o persoană care exercită în mod permanent autoritatea părintească sau tutela.

2. Statele membre pun gratuit la dispoziția solicitanților formularul de cerere care trebuie să fie disponibil la scară largă și ușor accesibil.

3. Formularul de cerere trebuie să fie disponibil cel puțin în următoarele limbi: limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului membru în cauză, limba oficială (limbile oficiale) a (ale) țării sau țărilor terțe în care cererea poate fi depusă și limba oficială (limbile oficiale) a (ale) unor țări terțe învecinate, dacă este cazul.

4. Statele membre îi informează pe solicitanți cu privire la limba (limbile) pe care o (le) pot utiliza la completarea formularului de cerere.

Articolul 7

Documentul de călătorie

Solicitantul trebuie să prezinte un document de călătorie care poate fi citit automat (Machine Readable Travel Document, MRTD) sau un document de călătorie electronic care poate fi citit automat (electronic Machine Readable Travel Document, eMRTD) care este valabil pentru cel puțin perioada solicitată de acces la RTP și care a fost eliberat în ultimii cinci ani. Documentul de călătorie trebuie să conțină viza necesară, lipită corespunzător, sau să fie însoțit de permisul de ședere sau de cartea de rezidență necesare, care să poată fi citite automat. În mod alternativ, solicitantul poate depune o cerere de viză în paralel cu o cerere de acces la RTP, dacă este cazul.

Articolul 8

Datele biometrice

1. În cazul în care solicitantul nu a depus anterior o cerere de acces la RTP, statele membre colectează datele biometrice de la solicitanți, care cuprind cele patru amprente digitale luate în plan și digitalizate, în conformitate cu garanțiile stipulate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului.

2. În cazul în care nu este posibil să se colecteze patru amprente digitale, se colectează numărul maxim posibil de amprente digitale. Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare care garantează respectarea demnității solicitantului, în cazul în care se întâmpină dificultăți în colectarea amprentelor digitale.

3. În cazul în care amprentele digitale colectate de la solicitant pentru o cerere anterioară au fost introduse pentru prima data în repertoriul central cu mai puțin de 59 de luni înaintea depunerii unei noi cereri, acestea pot fi copiate în cererea ulterioară.

Cu toate acestea, în cazul în care există îndoieli rezonabile cu privire la identitatea solicitantului sau dacă nu se poate confirma imediat faptul că amprentele au fost colectate în termenul menționat la primul paragraf, autoritățile competente colectează amprentele digitale de la solicitant.

4. Specificațiile privind rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru verificarea biometrică în RTP sunt stabilite de către Comisie în conformitate cu articolul 37.

5. Amprentele digitale sunt colectate de personalul calificat și autorizat în mod corespunzător al autorităților competente.

6. Amprentele digitale nu trebuie să fie conectate cu datele alfanumerice și sunt înregistrate în secțiuni separate în repertoriul central.

Articolul 9

Documente justificative

1. Atunci când solicită accesul la RTP, solicitantul prezintă:

(a) documentele care indică scopurile călătoriilor;

(b) dovada mijloacelor suficiente de întreținere în raport cu costurile de călătorie și de cazare pentru următoarele două călătorii;

(c) documente care indică statutul profesional sau situația familială, cum ar fi om de afaceri, funcționar implicat în contacte oficiale periodice cu statele membre și cu instituțiile Uniunii, reprezentant al organizațiilor societății civile, persoană care călătorește în scopul formării, participării la seminare și conferințe sau la activități economice, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, membru de familie al unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru.

2. În cazul în care solicitantul este un membru de familie al unui cetățean al Uniunii care beneficiază de dreptul la liberă circulație, solicitantului i se va cere doar să prezinte o carte de rezidență eliberată de un stat membru, dacă este cazul, precum și să facă dovada identității sale, a naționalității sale și a legăturilor sale de rudenie cu cetățeanul Uniunii care intră sub incidența Directivei 2004/38/CE.

3. În cazul în care un resortisant unei țări terțe depune o cerere de viză cu intrări multiple și o cerere de acces la RTP în același timp și în același loc, doar un singur set de documente justificative este necesar.

4. În cazul în care titularul unei vize cu intrări multiple depune o cerere de acces la RTP în același loc în care i s-a eliberat viza cu intrări multiple, dar nu face cele două cereri în același timp, documentele justificative furnizate pentru cererea de viză cu intrări multiple pot fi utilizate în evaluarea cererii de acces la RTP. În cazul în care există vreo îndoială cu privire la valabilitatea documentelor justificative prezentate anterior, un stat membru poate solicita noi documente justificative în termen de zece zile lucrătoare.

În anexa II este prezentată o listă neexhaustivă a documentelor justificative pe care autoritățile competente le pot cere solicitantului.

5. Statele membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de găzduire, prin completarea unui formular elaborat de statul membru implicat. O asfel de dovadă poate fi solicitată cel mult pentru următoarele două călătorii. Formularul respectiv indică, în special:

(a) perioada de valabilitate a angajamentului de luare în întreținere și/sau a cazării;

(b) dacă scopul său îl constituie dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau a cazării;

(c) dacă gazda este o persoană fizică, o societate sau o organizație;

(d) identitatea și datele de contact ale gazdei;

(e) solicitantul (solicitanții) invitat (invitați);

(f) adresa locului de cazare;

(g) eventualele legături de rudenie cu gazda.

Pe lângă limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului membru, formularul se redactează în cel puțin încă o limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene. Formularul furnizează persoanei care semnează un astfel de formular informațiile specificate la articolul 48 alineatul (1). Un model al formularului este notificat Comisiei.

6. Autoritățile competente pot renunța la una sau mai multe dintre cerințele stabilite la alineatul (1), în cazul în care solicitantul deține un permis de ședere sau în cazul în care acesta este cunoscut de către respectivele autorități drept o persoană integră și de încredere.

Articolul 10

Taxa

1. Solicitanții achită taxa prevăzută în anexa III.

2. Taxa se revizuiește periodic pentru a reflecta costurile administrative. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în ceea ce privește ajustarea taxei în conformitate cu articolul 59.

3. Taxa se percepe în euro, în moneda națională a țării terțe sau în moneda utilizată în mod curent în țara terță în care este depusă cererea și nu este rambursabilă, indiferent de rezultatul cererii și indiferent dacă cererea este retrasă.

4. În cazul în care se încasează într-o altă monedă decât euro, valoarea taxei percepute în respectiva monedă este stabilită și revizuită periodic, conform cursului de schimb de referință al euro stabilit de Banca Centrală Europeană. Suma percepută poate fi rotunjită.

5. Solicitantului i se eliberează o chitanță tipărită sau electronică pentru taxa plătită.

CAPITOLUL III

Examinarea cererilor și adoptarea deciziilor cu privire la acestea

Articolul 11

Admisibilitate

1. Autoritatea competentă verifică dacă:

– solicitantul are cel puțin 12 ani;

– cererea conține elementele prevăzute la articolul 5 alineatul (6) literele (b), (c) și (e);

– datele biometrice ale solicitantului au fost colectate;

– taxa a fost percepută.

2. Atunci când autoritățile competente constată că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este admisibilă, iar autoritățile competente:

– urmează procedurile descrise la articolul 24;

– continuă examinarea cererii.

3. În cazul în care autoritățile competente constată neîndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (1), cererea este considerată ca fiind inadmisibilă, iar autoritățile competente nu examinează cererea și, fără întârziere:

– returnează formularul de cerere și toate documentele prezentate de solicitant;

– distrug datele biometrice colectate.

Articolul 12

Examinarea unei cereri

1. Examinarea cererilor și a interviurilor, după caz, este efectuată numai de către autoritățile competente menționate la articolul 4.

2. Atunci când examinează o cerere, autoritatea competentă verifică:

(a) dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006;

(b) dacă documentul de călătorie al solicitantului, viza, permisul de ședere sau cartea de rezidență prezentate, după caz, sunt autentice, și nu false, contrafăcute sau falsificate;

(c) dacă solicitantul demonstrează necesitatea sau justifică intenția de a călători în mod frecvent și/sau regulat;

(d) dacă solicitantul nu a depășit în trecut durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre și dacă dovedește că este o persoană integră și de încredere, în special dacă dovedește că are intenția reală de a părăsi teritoriul statelor membre în timp util;

(e) justificarea solicitantului cu privire la scopul și condițiile șederilor preconizate;

(f) dacă solicitantul face dovada situației sale financiare în țara de origine sau de reședință și fie dispune de mijloace de întreținere suficiente, atât pentru perioada șederii (șederilor) prevăzute, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință, fie este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal;

(g) dacă solicitantul nu este o persoană pentru care a fost emisă o semnalare în Sistemul de Informații Schengen (SIS);

(h) dacă solicitantul nu este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă sau sănătatea publică ori pentru relațiile internaționale ale oricărui stat membru, în special dacă în bazele de date naționale ale statelor membre nu a fost emisă nicio semnalare în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate anterior;

(i) dacă accesul solicitantului la RTP a fost deja acordat, prelungit, refuzat sau retras.

Atunci când se verifică dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006, se evaluează, cu o atenție specială, dacă solicitantul prezintă un risc de imigrație ilegală sau un risc la adresa securității statelor membre și dacă solicitantul are intenția de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea duratei de ședere autorizată.

3. Mijloacele de întreținere pentru șederile preconizate sunt evaluate în funcție de perioada (perioadele) și scopul (scopurile) șederii (șederilor) și în raport cu nivelul mediu al prețurilor în statul membru (statelor membre) în cauză pentru cazare și masă la un preț convenabil, pe baza sumelor de referință fixate de statele membre în conformitate cu articolul 34 din Codul frontierelor Schengen. Dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau a găzduirii poate constitui, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de întreținere.

4. Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe fiabilitatea documentelor prezentate și pe veridicitatea și fiabilitatea declarațiilor solicitantului. În cazul în care un stat membru responsabil de examinarea unei cereri are îndoieli cu privire la solicitant, la declarațiile sale sau la documentele justificative care au fost furnizate, acesta poate consulta alte state membre înainte de a lua o decizie cu privire la cerere.

5. În timpul examinării unei cereri, autoritățile competente pot solicita, în cazuri justificate, documente suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 9.

6. Refuzul anterior al accesului la RTP nu conduce la un refuz automat al unei noi cereri. Noua cerere este evaluată pe baza tuturor informațiilor disponibile.

7. Criteriile utilizate pentru examinarea cererilor depuse de membrii de familie ai cetățenilor Uniunii sunt aceleași ca și cele folosite pentru examinarea cererilor de viză depuse de aceștia.

Articolul 13

Decizia cu privire la cerere

1. Decizia cu privire la o cerere care este admisibilă în temeiul articolului 11 este luată de autoritățile competente în termen de 25 de zile calendaristice de la data depunerii.

2. Cu excepția cazului în care cererea a fost considerată inadmisibilă sau a fost retrasă de către solicitant, se ia decizia:

(a) de a acorda accesul la RTP, în conformitate cu articolul 14 sau

(b) de a refuza accesul la RTP, în conformitate cu articolul 15.

CAPITOLUL IV

Acordarea, prelungirea, refuzarea sau retragerea accesului la RTP

Articolul 14

Acordarea și prelungirea accesului la RTP

1. Accesul inițial la RTP se acordă pentru o perioadă de un an. Accesul poate fi prelungit pentru o perioadă de doi ani, la cerere, urmată de încă doi ani, fără a fi nevoie de o cerere nouă în cazul călătorilor care au respectat normele și reglementările stabilite pentru trecerea frontierei externe și pentru șederea în spațiul Schengen. Perioada accesului acordat nu depășește termenul de valabilitate al documentului (documentelor) de călătorie, a vizei, a permisului de ședere sau a cărții de rezidență, dacă este cazul, și se bazează pe examinarea efectuată în conformitate cu articolul 12.

2. Accesul la RTP se acordă fără alte cerințe procedurale, sub rezerva îndeplinirii cerințelor de fond stabilite în prezentul regulament, persoanelor care dețin sau cărora li se eliberează o viză cu intrări multiple sau o viză de tip D valabilă timp de cel puțin un an, persoanelor care dețin un permis de ședere și membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii.

3. Atunci când se ia o decizie de acordare a accesului la RTP, datele prevăzute la articolul 26 se introduc în repertoriul central.

4. Atunci când se ia o decizie de acordare a accesului la RTP, datele prevăzute la articolul 27 se introduc în token.

5. Atunci când se ia o decizie de prelungire a accesului la RTP, datele prevăzute la articolul 30 se introduc în repertoriul central.

Articolul 15

Refuzarea accesului la RTP

1. Accesul la RTP se refuză în cazul în care solicitantul:

(a) prezintă un document de călătorie care nu este valabil sau care este fals, contrafăcut sau falsificat;

(b) nu deține un permis de ședere, o carte de rezidență sau o viză valabile, în cazul în care aceasta din urmă este necesară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului[37], și nu îndeplinește cerințele pentru eliberarea acesteia;

(c) nu dovedește necesitatea sau nu justifică intenția de a călători în mod frecvent și/sau regulat;

(d) a depășit în trecut durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre și nu dovedește că este o persoană integră și de încredere, în special nu dovedește că are intenția reală de a părăsi teritoriul statelor membre în timp util;

(e) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile șederilor prevăzute;

(f) nu face dovada situației sale financiare în țara de origine sau de reședință și fie nu dispune de mijloace de întreținere suficiente, atât pentru perioada șederii (șederilor) prevăzute, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință, fie nu este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal;

(g) este o persoană pentru care s-a emis o semnalare în SIS;

(h) este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau pentru relațiile internaționale ale oricărui stat membru, în special dacă în bazele de date naționale ale statelor membre a fost emisă o semnalare în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate anterior;

sau

(i) în cazul în care există îndoieli rezonabile cu privire la autenticitatea documentelor justificative prezentate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea conținutului lor sau la fiabilitatea declarațiilor făcute de solicitant.

2. Decizia de respingere și motivele pe care se întemeiază aceasta sunt notificate solicitantului prin formularul-tip din anexa IV.

3. Fără a aduce atingere dreptului la control jurisdicțional, în conformitate cu normele de drept procedural din statul membru care a luat decizia finală cu privire la cerere, solicitantul căruia i s-a refuzat accesul la RTP are dreptul de a solicita reexaminarea refuzului pentru a contesta decizia sau pentru a corecta eventualele erori din textul acesteia, în conformitate cu dreptul la o cale de atac efectivă[38]. Calea de atac este îndreptată împotriva statului membru care a luat decizia cu privire la cerere și este exercitată în conformitate cu legislația națională a respectivului stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații referitoare la procedura care trebuie urmată în cazul introducerii unei căi de atac, astfel cum se specifică în anexa IV.

4. În cazul în care o cerere de acces la RTP este refuzată, datele se adaugă în repertoriul central în conformitate cu articolul 28.

Articolul 16

Revocarea

1. Accesul la RTP se revocă:

(a) atunci când se constată că nu erau îndeplinite condițiile de acordare a accesului la RTP;

(b) atunci când se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare a accesului la RTP;

(c) la cererea călătorului înregistrat.

2. Accesul poate fi revocat de autoritățile competente din orice stat membru, în orice moment, în conformitate cu alineatul (1).

3. În cazul în care alte autorități decât cele competente au dovezi care sugerează că accesul la RTP ar trebui revocat în temeiul alineatului (1), respectivele autorități informează fără întârziere autoritățile competente cu privire la acest lucru.

4. Decizia de revocare a accesului la RTP și motivele pe care se întemeiază aceasta sunt notificate călătorului înregistrat prin formularul-tip din anexa IV.

5. Fără a aduce atingere dreptului la control jurisdicțional, în conformitate cu normele de drept procedural din statul membru care a revocat accesul la RTP, călătorul înregistrat căruia i s-a revocat accesul la RTP are dreptul de a solicita reexaminarea revocării pentru a contesta decizia sau a corecta eventualele erori din textul acesteia, în conformitate cu dreptul la o cale de atac efectivă[39], cu excepția cazului în care accesul a fost revocat la cererea călătorului înregistrat, realizată în conformitate cu alineatul (1) litera (c). Calea de atac este îndreptată împotriva statului membru care a luat decizia cu privire la revocare și este exercitată în conformitate cu legislația națională a respectivului stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații referitoare la procedura care trebuie urmată în cazul introducerii unei căi de atac, astfel cum se specifică în anexa IV.

6. În cazul în care accesul la RTP este revocat, datele se adaugă în repertoriul central în conformitate cu articolul 29.

7. În cazul în care revocarea accesului a fost solicitată de către călătorul înregistrat, acesta are dreptul de a solicita ștergerea imediată a datelor sale. Statele membre informează călătorul înregistrat cu privire la acest drept.

CAPITOLUL V

Gestionarea administrativă și organizarea

Articolul 17

Administrația

1. Autoritățile competente arhivează cererile. Fiecare dosar de cerere de acces la RTP cuprinde formularul de cerere, copii ale documentelor justificative relevante, o evidență a verificărilor efectuate și numărul de referință al accesului acordat la RTP, astfel încât personalul să poată reconstitui, la nevoie, contextul în care a fost luată decizia cu privire la cerere.

2. Dosarele de cerere se păstrează atât timp cât este acordat accesul la RTP.

3. În cazul în care accesul la RTP este refuzat sau revocat, dosarele de cerere sunt păstrate pentru o perioadă de maximum doi ani. Perioada respectivă începe la data deciziei autorității competente de a refuza sau de a revoca accesul. Cererile retrase de solicitanți sunt șterse fără întârziere. Statele membre pot stoca dosarele de cerere, inclusiv documentele justificative, în format electronic.

Articolul 18

Resursele alocate examinării cererilor, eliberării tokenurilor, monitorizării și statisticilor

1. Fiecare stat membru este responsabil de organizarea procedurilor legate de prezentarea și examinarea cererilor, precum și de eliberarea tokenurilor.

2. Statele membre alocă personalul corespunzător în număr suficient de mare pentru desfășurarea activităților de examinare a cererilor, astfel încât să se asigure o calitate rezonabilă și armonizată a serviciilor adresate publicului.

3. Autoritățile competente asigură pregătirea corespunzătoare a personalului lor și sunt responsabile pentru punerea la dispoziția acestora a unor informații complete, precise și actualizate cu privire la legislația relevantă a Uniunii și la cea națională.

4. Autoritățile competente asigură monitorizarea frecventă și adecvată a modului în care se examinează cererile și se eliberează tokenurile și iau măsuri corective atunci când sunt detectate abateri de la dispozițiile și procedurile prezentului regulament.

5. Statele membre întocmesc statistici anuale privind RTP, în conformitate cu tabelul prevăzut în anexa V. Aceste statistici sunt prezentate agenției până la data de 1 martie a fiecărui an, iar agenția le publică.

Articolul 19

Conduita personalului

1. Autoritățile competente se asigură că solicitanții sunt tratați cu amabilitate.

2. În exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile competente respectă demnitatea umană. Orice măsură luată este proporțională cu obiectivele pe care le urmărește.

3. În îndeplinirea sarcinilor care le revin, autoritățile competente nu discriminează solicitanții sau călătorii înregistrați pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul 20

Informarea publicului larg

Statele membre pun la dispoziția publicului larg toate informațiile relevante cu privire la cererile de acces la RTP, în special:

(a) criteriile, condițiile și procedurile aferente depunerii cererii;

(b) termenele de examinare a cererilor;

(c) taxa percepută;

(d) locul în care pot fi depuse cererile.

CAPITOLUL VI

Arhitectura tehnică a sistemului token-repertoriu central, categoriile de date și introducerea datelor de către autoritățile competente

Articolul 21

Arhitectura tehnică a sistemului token-repertoriu central

Sistemul token-repertoriu central se compune din următoarele elemente:

(a) un repertoriu central care conține un repertoriu principal și un repertoriu de rezervă, capabil să asigure toate funcționalitățile repertoriului principal, în cazul funcționării necorespunzătoare a acestuia din urmă;

(b) o interfață uniformă în fiecare stat membru bazată pe specificații tehnice comune și identică pentru toate statele membre;

(c) punctele de intrare în rețea, care fac parte din interfața uniformă și care sunt punctele naționale de acces care conectează sistemul național definit la articolul 3 alineatul (15) al fiecărui stat membru la repertoriul central;

(d) o infrastructură de comunicații între repertoriul central și punctele de intrare în rețea și

(e) un token bazat pe standarde tehnice comune.

Articolul 22

Categorii de date stocate în sistemul token-repertoriu central

1. În repertoriul central se înregistrează numai următoarele categorii de date:

(a) date alfanumerice referitoare la solicitant și la accesul acordat, refuzat, revocat sau prelungit, conform dispozițiilor articolului 25 alineatele (1)-(4) și articolelor 26, 28, 29 și 30;

(b) datele biometrice menționate la articolul 25 alineatul (5).

Datele alfanumerice și datele biometrice sunt înregistrate în secțiuni separate ale repertoriului central.

2. În tokenul menționat la articolul 27 se înregistrează doar numărul de identificare unic.

Articolul 23

Introducerea, modificarea, ștergerea și consultarea datelor și efectuarea de căutări în acestea

1. Accesul la repertoriul central și la token în vederea introducerii, modificării, ștergerii, consultării directe a datelor prevăzute la articolul 22 alineatul (1) sau a efectuării de căutări în acestea, în conformitate cu prezentul regulament, este rezervat în mod exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător al autorităților competente, în scopurile prevăzute în prezentul regulament. Accesul acestor autorități se limitează la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în conformitate cu aceste scopuri și trebuie să fie proporțional cu obiectivele urmărite.

2. Fiecare stat membru desemnează autoritățile competente al căror personal autorizat în mod corespunzător este abilitat să introducă, să modifice, să șteargă, să consulte datele înregistrate în repertoriul central sau în token ori să efectueze căutări în acestea. Fiecare stat membru comunică fără întârziere agenției lista acestor autorități, inclusiv a celor menționate la articolul 52 alineatul (4), precum și orice modificări aduse respectivei liste.

3. În termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, agenția publică o listă consolidată a autorităților menționate la alineatul (2) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care există modificări ale listei, agenția publică o listă consolidată actualizată o dată pe an.

Articolul 24

Proceduri de introducere a datelor din cerere

1. În cazul în care o cerere este admisibilă în temeiul articolului 11, autoritatea competentă creează fără întârziere dosarul de cerere, introducând în repertoriul central datele menționate la articolul 25, în măsura în care aceste date trebuie furnizate de solicitant.

2. Atunci când anumite date nu trebuie furnizate în mod obligatoriu, din considerente de natură juridică, câmpul (câmpurile) respectiv(e) se marchează cu „nu se aplică”.

Articolul 25

Date care trebuie introduse în momentul depunerii unei cereri de acces la RTP

Autoritatea competentă introduce următoarele date în dosarul de cerere:

(1) numărul unic al cererii;

(2) stadiul procedurii, indicându-se că s-a solicitat accesul la RTP;

(3) autoritatea la care s-a depus cererea, inclusiv sediul acesteia;

(4) datele următoare, preluate din formularul de cerere:

(a) numele de familie; prenumele;

(b) numele la naștere [numele de familie purtate(e) anterior], țara de naștere, cetățenia (cetățeniile); sexul;

(c) data nașterii, locul nașterii;

(d) tipul și numărul documentului (documentelor) de călătorie, autoritatea care l(e)-a eliberat și data eliberării și a expirării acestuia (acestora);

(e) locul și data cererii;

(f) dacă este cazul, în temeiul articolului 9 alineatul (5), detaliile privind persoana răspunzătoare de plata cheltuielilor de întreținere ale solicitantului pe perioada șederii, și anume:

(i)      în cazul unei persoane fizice, numele și prenumele, adresa și numărul de telefon ale acesteia;

(ii)      în cazul unei societăți sau al altei organizații, denumirea și adresa acesteia, numele și prenumele persoanei de contact din cadrul societății/organizației respective și numărul de telefon;

(g) scopurile principale ale deplasărilor;

(h) adresa de domiciliu și numărul de telefon ale solicitantului;

(i) dacă este cazul, numărul autocolantului de viză;

(j) dacă este cazul, numărul permisului de ședere sau al cărții de rezidență;

(k) ocupația actuală și angajatorul; în cazul studenților: denumirea instituției de învățământ;

(l) în cazul minorilor, numele și prenumele autorității părintești sau ale tutorelui legal al solicitantului;

(5) amprentele digitale, în conformitate cu articolul 8.

Articolul 26

Date care trebuie adăugate în repertoriul central în cazul în care se acordă sau se retrage accesul la RTP

1. În cazul în care a fost luată o decizie de a se acorda accesul la RTP, autoritatea competentă care a acordat accesul adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a) stadiul procedurii, indicând că s-a acordat accesul la RTP;

(b) autoritatea care a acordat accesul, inclusiv sediul acesteia;

(c) locul și data luării deciziei de a se acorda accesul la RTP;

(d) data la care începe și data la care expiră durata de valabilitate accesului.

2. În cazul în care cererea este retrasă de solicitant înainte de luarea unei decizii de a se acorda sau nu accesul la RTP, autoritatea competentă indică faptul că cererea a fost clasată din acest motiv și data clasării și șterge datele din dosarul de cerere.

Articolul 27

Date care trebuie introduse în token în cazul în care se acordă accesul la RTP

1. În cazul în care a fost luată o decizie de a se acorda accesul la RTP, autoritatea competentă care a acordat accesul introduce în token un număr de identificare unic. Numărul de identificare unic este identic cu numărul cererii.

2. Tokenul i se eliberează solicitantului.

Articolul 28

Date care trebuie adăugate în repertoriul central în cazul în care se refuză accesul la RTP

1. În cazul în care a fost luată o decizie de a se refuza accesul la RTP, autoritatea competentă care a refuzat accesul adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a) stadiul procedurii, indicând că s-a refuzat accesul la RTP;

(b) autoritatea care a refuzat accesul la RTP, inclusiv sediul acesteia;

(c) locul și data luării deciziei de a se refuza accesul la RTP.

2. În dosarul de cerere se menționează, de asemenea, motivul (motivele) pentru care a fost refuzat accesul la RTP, care poate (pot) fi unul sau mai multe dintre motivele enumerate la articolul 15 alineatul (1).

Articolul 29

Date care trebuie adăugate în repertoriul central în cazul în care se revocă accesul la RTP

1. În cazul în care a fost luată o decizie de a se revoca accesul la RTP, autoritatea competentă care a luat decizia respectivă adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a) stadiul procedurii, indicând că s-a revocat accesul la RTP;

(b) autoritatea care a revocat accesul, inclusiv sediul acesteia;

(c) locul și data luării deciziei de a se revoca accesul la RTP.

2. În dosarul de cerere se menționează motivul (motivele) revocării accesului la RTP, care poate (pot) fi unul sau mai multe dintre motivele enumerate la articolul 16 alineatul (1).

Articolul 30

Date care trebuie adăugate în repertoriul central în cazul în care se prelungește accesul la RTP

În cazul în care a fost luată o decizie de a se prelungi accesul la RTP, autoritatea competentă care a luat decizia respectivă adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

(a) stadiul procedurii, indicând că s-a prelungit accesul la RTP;

(b) autoritatea care a prelungit accesul, inclusiv sediul acesteia;

(c) locul și data luării deciziei;

(d) data de la care începe și data la care expiră perioada de prelungire.

CAPITOLUL VII

Utilizarea datelor

Articolul 31

Utilizarea datelor în scopul examinării cererilor, în cazul tokenurilor pierdute sau furate sau în cazul problemelor legate de facilitarea procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați

1. Autoritatea competentă consultă repertoriul central în scopul examinării cererilor și a luării de decizii cu privire la acestea, inclusiv a deciziei de a revoca sau de a prelungi accesul la RTP. În plus, autoritățile competente consultă repertoriul central în cazul tokenurilor pierdute sau furate sau în cazul în care apar probleme legate de facilitarea procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați.

2. Pentru scopurile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă efectuează căutări cu ajutorul uneia sau mai multora din datele următoare:

(a) numărul unic al cererii;

(b) datele menționate la articolul 25 alineatul (4) literele (a), (b) și (c);

(c) datele privind documentul de călătorie, menționate la articolul 25 alineatul (4) litera (d);

(d) autocolantul de viză, numărul permisul de ședere sau cel al cărții de rezidență, dacă este cazul.

3. În cazul în care căutarea cu ajutorul uneia sau mai multora din datele enumerate la alineatul (2) indică faptul că datele privind solicitantul sunt înregistrate în repertoriul central, autorității competente i se acordă accesul la dosarul de cerere, dar nu și la secțiunea separată care conține datele biometrice.

4. Autoritatea competentă efectuează căutări în secțiunea separată a repertoriului central cu ajutorul datelor biometrice, în vederea extinderii accesului la RTP și dacă apar probleme legate de facilitarea procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați, numai în cazul în care amprentele și tokenul sunt prezentate de către călătorul înregistrat în același timp. În cazul în care această căutare indică faptul că datele privind călătorul înregistrat sunt stocate în repertoriul central, autorității competente i se acordă accesul la dosarul de cerere, inclusiv la datele biometrice.

5. Autoritatea competentă efectuează căutări în secțiunea separată a repertoriului central doar cu ajutorul datelor biometrice, fără a recurge la token, numai pentru a examina cererile, a decide dacă să revoce sau nu accesul la RTP și în cazul în care tokenul a fost pierdut sau furat. În cazul în care această căutare indică faptul că datele privind solicitantul sunt stocate în repertoriul central, autorității competente i se acordă accesul la dosarul de cerere, inclusiv la datele biometrice.

Articolul 32

Utilizarea datelor la punctele de trecere a frontierelor externe pentru verificări la frontieră

1. În scopul facilitării procesului de trecere a frontierei pentru călătorii înregistrați, prin verificarea identității călătorilor înregistrați și prin verificarea faptului că accesul la RTP a fost acordat și/sau că sunt îndeplinite condițiile de intrare sau de ieșire de pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen, autoritatea competentă are dreptul de a efectua căutări în repertoriul central, utilizând numărul unic de identificare (tokenul) și numărul documentului de călătorie, pentru a determina dacă accesul la RTP a fost acordat și a verifica, în același timp, identitatea călătorului înregistrat, prin verificarea amprentelor digitale ale acestuia.

2. În cazul în care căutarea cu ajutorul datelor enumerate la alineatul (1) indică faptul că datele privind călătorul înregistrat sunt stocate în repertoriul central, autoritatea competentă primește un răspuns de tipul „hit/no hit” (răspuns pozitiv/răspuns negativ).

3. În cazul în care o verificare la frontiere se efectuează manual, fără a se aduce atingere alineatului (1), verificarea identității călătorului înregistrat se poate face manual prin verificarea vizuală a documentului de călătorie.

Articolul 33

Utilizarea datelor în scopul elaborării de rapoarte și statistici

Autoritățile competente consultă datele următoare exclusiv în scopul elaborării de rapoarte și statistici, fără a li se permite identificarea solicitanților:

(1) informații referitoare la stadiul procedurii;

(2) cetățenia actuală a solicitantului;

(3) data și locul cererii;

(4) tipul (tipurile) și motivul (motivele) deciziei privind accesul la RTP;

(5) tipul documentului (documentelor) de călătorie și țara emitentă;

(6) autoritatea competentă, inclusiv sediul acesteia, în cazul în care a fost luată o decizie de acordare, refuzare, revocare sau prelungire a accesului la RTP și data deciziei;

(7) scopurile deplasărilor;

(8) tokenurile pierdute sau furate.

CAPITOLUL VIII

Perioada de păstrare, modificarea datelor și tokenurile pierdute sau furate

Articolul 34

Perioada de păstrare a datelor stocate

1. Fiecare dosar de cerere este stocat în repertoriul central pentru o perioadă de maximum cinci ani, fără a se aduce atingere ștergerii datelor menționate la articolul 16 alineatul (7), la articolul 26 alineatul (2) și la articolul 35 și păstrării evidențelor menționate la articolul 45.

Perioada respectivă începe:

(a) de la data expirării perioadei de acordare sau de prelungire a accesului la RTP;

(b) da la data creării dosarului de cerere în repertoriul central, în cazul în care cererea a fost retrasă;

(c) de la data luării deciziei de autoritatea competentă în cazul în care accesul la RTP a fost refuzat sau revocat.

2. La expirarea perioadei menționate la alineatul (1), repertoriul central șterge automat dosarul de cerere.

3. Călătorul înregistrat poate păstra tokenul.

Articolul 35

Modificarea datelor și ștergerea anticipată a datelor

1. Numai statul membru responsabil are dreptul de a modifica datele pe care le-a introdus în repertoriul central, prin corectarea sau ștergerea acestora.

2. În cazul în care statul membru responsabil are dovezi că datele prelucrate în repertoriul central sunt incorecte sau că acestea au fost prelucrate în repertoriul central într-un mod care contravine prezentului regulament, acesta verifică datele respective și, dacă este necesar, le corectează sau le șterge fără întârziere. Acest lucru poate fi, de asemenea, efectuat la cererea călătorului înregistrat.

3. În cazul în care un stat membru, altul decât statul membru responsabil, are dovezi că datele prelucrate în repertoriul central sunt incorecte sau că acestea au fost prelucrate în repertoriul central într-un mod care contravine prezentului regulament, acesta informează fără întârziere statul membru responsabil. Statul membru responsabil verifică datele respective și, dacă este necesar, le corectează sau le șterge fără întârziere.

4. În cazul în care, înainte de expirarea perioadei menționate la articolul 34 alineatul (1), un solicitant dobândește cetățenia unui stat membru, dosarul de cerere este șters fără întârziere din repertoriul central de către autoritatea competentă a statului membru a cărui cetățenie a fost dobândită.

5. În cazul în care refuzul accesului la RTP a fost anulat de o instanță judecătorească sau de o instanță de apel, statul membru care a refuzat accesul la RTP șterge datele menționate la articolul 28, fără întârziere, după ce hotărârea de a anula refuzul accesului la RTP devine definitivă. Cererea individuală care a făcut obiectul hotărârii instanței judecătorești sau a instanței de apel menționate mai sus este reexaminată de către autoritatea competentă, luând în considerare avizul instanței judecătorești sau a instanței de apel.

Articolul 36

Tokenurile pierdute sau furate

1. Călătorul înregistrat informează autoritatea care a eliberat tokenul dacă acesta a fost pierdut sau furat.

2. În cazul în care o terță parte informează autoritățile competente cu privire la pierderea sau furtul unui token, acestea blochează accesul la RTP și informează statul membru care a acordat accesul. Statul membru responsabil informează călătorul înregistrat, prin telefon, fax, poștă sau e-mail, cu privire la pierderea sau furtul tokenului.

3. În cazul în care călătorul înregistrat raportează pierderea sau furtul unui token, statul membru responsabil verifică dacă respectivul călător are acces la RTP. La cererea călătorului înregistrat, statul membru responsabil eliberează un nou token. În caz contrar, accesul acordat este blocat.

4. Călătorul înregistrat suportă costurile aferente unui nou token.

CAPITOLUL IX

Dezvoltare, operare și responsabilități

Articolul 37

Adoptarea măsurilor de punere în aplicare de către Comisie

1. Comisia adoptă măsurile necesare pentru dezvoltarea, implementarea tehnică și evoluția repertoriului central, a interfețelor uniforme și a infrastructurii de comunicații, în special în ceea ce privește:

(a) specificațiile privind rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru verificarea biometrică în RTP, în conformitate cu articolul 8;

(b) conceperea arhitecturii fizice a sistemului, inclusiv a infrastructurii sale de comunicații;

(c) introducerea datelor, în conformitate cu articolul 24;

(d) accesarea datelor, în conformitate cu articolele 31, 32 și 33;

(e) păstrarea, modificarea, ștergerea și ștergerea anticipată a datelor, în conformitate cu articolele 34 și 35;

(f) blocarea accesului acordat în caz de pierdere sau furt al tokenului, în conformitate cu articolul 36;

(g) păstrarea evidențelor și accesarea datelor înregistrate, în conformitate cu articolul 45;

(h) cerințele de performanță;

(i) definirea cerințelor operaționale, inclusiv a parametrilor tokenului.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57.

Articolul 38

Dezvoltarea și gestionarea operațională

1. Agenția are responsabilitatea de a dezvolta repertoriul principal, repertoriul de rezervă, interfețele uniforme, inclusiv punctele de intrare în rețea, infrastructura de comunicații dintre sistemele naționale și punctele de intrare în rețea și de a defini specificațiile tehnice ale tokenului cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a prezentului regulament și adoptarea de către Comisie a măsurilor prevăzute la articolul 37. Agenția adoptă specificațiile tehnice pentru tokenuri și pentru repertoriul central, interfețele uniforme și infrastructura de comunicații, sub rezerva unui aviz favorabil din partea Comisiei.

Dezvoltarea constă în elaborarea și implementarea specificațiilor tehnice, testarea și coordonarea generală a proiectului.

Agenția efectuează o testare completă a repertoriului central împreună cu statele membre. Comisia informează Parlamentul European cu privire la rezultatele testului.

2. Agenția este responsabilă de gestionarea operațională a repertoriului principal, a repertoriului de rezervă și a interfețelor uniforme. Aceasta garantează, în cooperare cu statele membre, utilizarea în permanență a celei mai performante tehnologii existente, pe baza unei analize costuri-beneficii. Agenția este, de asemenea, responsabilă de gestionarea operațională a infrastructurii de comunicații dintre repertoriul central și punctele de intrare în rețea.

Gestionarea operațională a repertoriului central constă în îndeplinirea tuturor sarcinilor necesare pentru ca repertoriul central să poată funcționa 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în conformitate cu prezentul regulament; este vorba mai ales de lucrările de întreținere și perfecționările tehnice necesare pentru a asigura funcționarea sistemului la un nivel satisfăcător de calitate operațională, în special în ceea ce privește timpul necesar consultării repertoriului central de către oficiile consulare și punctele de trecere a frontierei, care ar trebui să fie cât mai redus cu putință.

3. Fără a aduce atingere articolului 17 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, agenția aplică normele corespunzătoare privind secretul profesional sau alte responsabilități echivalente de confidențialitate tuturor angajaților care trebuie să utilizeze date RTP în activitatea lor. Această obligație continuă să se aplice și după ce persoanele respective au încetat să mai ocupe o anumită funcție sau un anumit post sau după ce și-au încetat activitatea.

Articolul 39

Responsabilitățile naționale

1. Fiecare stat membru este responsabil de:

(a) dezvoltarea sistemului său național, conectarea la repertoriul central și eliberarea tokenurilor;

(b) organizarea, gestionarea, funcționarea și întreținerea sistemului său național;

(c) gestionarea și reglementarea accesului autorităților competente la repertoriul central, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, precum și întocmirea și actualizarea periodică a unei liste cu membrii personalului de acest tip și profilurile lor.

2. Fiecare stat membru desemnează o autoritate națională, care acordă accesul autorităților competente la repertoriul central, și conectează această autoritate națională la punctele de intrare în rețea.

3. Fiecare stat membru aplică proceduri automatizate de prelucrare a datelor.

4. Înainte de a fi autorizat să prelucreze datele stocate în repertoriul central, membrii personalului autorităților care au dreptul de a accesa sau a utiliza repertoriul central urmează o formare corespunzătoare cu privire la normele în materie de securitate și protecție a datelor.

5. Costurile aferente sistemelor naționale, precum și găzduirii web a interfeței naționale sunt suportate din bugetul Uniunii.

Articolul 40

Responsabilitatea în materie de utilizare a datelor

1. Fiecare stat membru garantează prelucrarea legală a datelor și în special faptul că numai personalul autorizat în mod corespunzător are acces la datele prelucrate în repertoriul central pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Statul membru responsabil garantează în special că:

(a) datele sunt colectate în mod legal;

(b) datele sunt transmise în mod legal către repertoriul central;

(c) datele sunt corecte și actualizate atunci când sunt transmise către repertoriul central.

2. Agenția se asigură că repertoriul central este utilizat în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și cu măsurile sale de punere în aplicare menționate la articolul 37. În special, agenția:

(a) ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea repertoriului central și a infrastructurii de comunicații între repertoriul central și punctele de intrare în rețea, fără a aduce atingere responsabilităților fiecărui stat membru;

(b) garantează că numai personalul autorizat în mod corespunzător are acces la datele prelucrate în repertoriul central, pentru îndeplinirea sarcinilor agenției, în conformitate cu prezentul regulament.

3. Agenția informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la măsurile pe care le ia în conformitate cu alineatul (2) pentru începerea operațiunilor RTP.

Articolul 41

Păstrarea datelor în fișierele naționale

1. Un stat membru poate păstra în dosarele sale naționale datele alfanumerice pe care statul membru respectiv le-a introdus în repertoriul central, în conformitate cu scopurile RTP și în conformitate cu dispozițiile legale relevante, inclusiv cu cele privind protecția datelor.

2. Perioada de păstrare a datelor în fișiere naționale nu o depășește pe cea de păstrare a datelor în repertoriul central.

3. Orice utilizare a datelor care nu este conformă cu dispozițiile prevăzute la alineatul (1) este considerată drept o utilizare abuzivă în temeiul legislației naționale a fiecărui stat membru.

4. Prezentul articol nu poate fi interpretat ca impunând orice adaptare tehnică a repertoriului central. Statele membre pot păstra datele în conformitate cu prezentul articol doar pe propria cheltuială, propriul risc și cu propriile mijloace tehnice.

Articolul 42

Comunicarea datelor către țări terțe sau organizații internaționale

Datele prelucrate în repertoriul central sau în cursul examinării cererilor în temeiul prezentului regulament nu sunt în niciun caz transferate sau puse la dispoziția unei țări terțe sau a unei organizații internaționale.

Articolul 43

Securitatea datelor

1. Statul membru responsabil asigură securitatea datelor înainte de transmiterea acestora către punctele de intrare în rețea și în timpul respectivei transmiteri. Fiecare stat membru garantează securitatea datelor pe care le primește de la repertoriul central.

2. Fiecare stat membru, în raport cu sistemul său național, adoptă măsurile necesare, care cuprind și un plan de securitate, pentru:

(a) a proteja fizic datele, inclusiv prin elaborarea de planuri de urgență pentru protejarea infrastructurii critice;

(b) a interzice accesul persoanelor neautorizate în incintele naționale în care statul membru efectuează operațiuni în conformitate cu scopurile RTP (verificări la intrarea în incinte);

(c) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau eliminarea neautorizată a suporturilor de date (controlul suporturilor de date);

(d) a împiedica introducerea neautorizată de date și vizualizarea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal stocate (controlul stocării);

(e) a împiedica prelucrarea neautorizată a datelor în repertoriul central și orice modificare sau ștergere neautorizată a datelor prelucrate în repertoriul central (controlul introducerii datelor);

(f) a se asigura că persoanele autorizate să acceseze repertoriul central au acces numai la datele care fac obiectul autorizației lor de acces, prin utilizarea exclusivă a unor nume de utilizator individuale și unice și a unor coduri de acces confidențiale (controlul accesului la date);

(g) a se asigura că toate autoritățile care au acces la repertoriul central creează profiluri care descriu funcțiile și responsabilitățile persoanelor autorizate să introducă, să modifice, să șteargă, să consulte datele și să efectueze căutări în acestea și că respectivele autorități pun aceste profiluri la dispoziția autorităților de supraveghere menționate la articolul 52, fără întârziere, la cererea acestora (profiluri ale personalului);

(h) a garanta posibilitatea de a verifica și de a stabili care sunt organismele cărora le pot fi transmise datele cu caracter personal prin utilizarea echipamentelor de comunicare a datelor (controlul comunicării);

(i) a garanta posibilitatea de a verifica și de a stabili ce fel de date au fost prelucrate în repertoriul central, în ce moment, de către cine și cu ce scop (controlul înregistrării datelor);

(j) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal pe durata transmiterii acestora către repertoriul central sau dinspre acesta sau în timpul transportului suportului de date, în special prin intermediul tehnicilor de criptare corespunzătoare (controlul transportului);

(k) a monitoriza eficacitatea măsurilor de securitate prevăzute la prezentul alineat și a lua măsurile de organizare necesare referitoare la supravegherea internă, pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament (audit intern).

3. Agenția ia măsurile necesare în vederea realizării obiectivelor menționate la alineatul (2) în ceea ce privește funcționarea repertoriului central, inclusiv prin adoptarea unui plan de securitate.

Articolul 44

Răspundere

1. Orice persoană sau stat membru care a suferit prejudicii ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare sau a unei acțiuni incompatibile cu dispozițiile prezentului regulament are dreptul să obțină despăgubiri de la statul membru răspunzător pentru prejudiciile suferite. Acest stat este exonerat de responsabilitate, integral sau parțial, dacă dovedește că faptul care a cauzat prejudiciul nu îi este imputabil.

2. În cazul în care orice nerespectare de către un stat membru a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament produce prejudicii RTP, statul membru respectiv este răspunzător pentru aceste prejudicii, cu excepția cazului în care agenția sau un alt stat membru participant la RTP nu a luat măsurile rezonabile necesare pentru a preveni producerea prejudiciilor sau pentru a diminua impactul acestora.

3. Acțiunile în despăgubiri împotriva unui stat membru pentru prejudiciile menționate la alineatele (1) și (2) sunt reglementate de dispozițiile de drept intern al statului membru pârât.

Articolul 45

Păstrarea evidențelor

1. Fiecare stat membru și agenția păstrează evidențe ale tuturor operațiunilor de prelucrare a datelor în cadrul repertoriului central. Aceste evidențe indică scopul utilizării datelor menționate la articolul 23 alineatul (1) și la articolele 31 și 33, data și ora, tipul datelor transmise menționate la articolele 25-26 și 28-30, tipul datelor utilizate pentru interogare menționate la articolele 31-33 și numele autorității care a introdus sau a extras datele. În plus, fiecare stat membru ține evidența personalului autorizat în mod corespunzător pentru introducerea sau extragerea datelor.

2. Aceste evidențe pot fi utilizate numai pentru monitorizarea admisibilității prelucrării datelor din punctul de vedere al protecției acestora, precum și pentru garantarea securității datelor. Evidențele sunt protejate, prin măsuri corespunzătoare, împotriva accesului neautorizat și șterse după o perioadă de un an de la expirarea perioadei de păstrare de cinci ani menționate la articolul 33 alineatul (1), în cazul în care nu sunt necesare pentru procedurile de monitorizare deja inițiate.

Articolul 46

Autocontrolul

Statele membre se asigură că fiecare autoritate care are dreptul de acces la repertoriul central ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității cu prezentul regulament și cooperează, atunci când este necesar, cu autoritatea de supraveghere.

Articolul 47

Sancțiuni

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice utilizare frauduloasă a datelor introduse în repertoriul central se pedepsește prin sancțiuni, inclusiv sancțiuni de natură administrativă și/sau penală, în conformitate cu legislația națională, care sunt efective, proporționale și disuasive.

CAPITOLUL X

Drepturile persoanelor vizate și supravegherea

Articolul 48

Dreptul la informare

1. Statul membru responsabil pune la dispoziția solicitanților și a persoanelor menționate la articolul 25 alineatul (4) litera (f) următoarele informații:

(a) identitatea operatorului menționat la articolul 52 alineatul (4), inclusiv datele de contact ale acestuia;

(b) scopurile în care datele vor fi prelucrate în RTP;

(c) categoriile de destinatari ai datelor;

(d) perioada de păstrare a datelor;

(e) caracterul obligatoriu al colectării datelor pentru examinarea cererii;

(f) existența dreptului de acces la datele care îi privesc și a dreptului de a cere corectarea datelor eronate sau ștergerea datelor care îi privesc și care au fost prelucrate în mod ilegal, inclusiv a dreptului de a primi informații despre procedurile de exercitare a acestor drepturi și datele de contact ale autorităților de supraveghere menționate la articolul 52 alineatul (1), care soluționează plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

2. Informațiile menționate la alineatul (1) sunt puse la dispoziția solicitantului în scris în momentul colectării datelor din formularul de cerere și al prelevării amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 25 alineatele (4) și (5).

3. Informațiile menționate la alineatul (1) sunt puse la dispoziția persoanelor menționate la articolul 25 alineatul (4) litera (f) în formularele care urmează să fie semnate de persoanele care adresează invitații, se angajează să ia în întreținere și să ofere găzduire.

În cazul în care nu există astfel de formulare semnate de persoanele respective, informațiile sunt furnizate în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din Directiva 95/46/CE.

Articolul 49

Dreptul la acces, corectare și anulare

1. Fără a aduce atingere obligației de a furniza alte informații în conformitate cu articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46/CE, orice persoană are dreptul să i se comunice datele care o privesc înregistrate în repertoriul central și identitatea statului membru care le-a transmis către repertoriul central. Acest acces la date poate fi acordat numai de un stat membru. Fiecare stat membru ține evidența solicitărilor privind un astfel de acces.

2. Orice persoană poate solicita ca datele care o privesc și care sunt incorecte să fie corectate și ca datele înregistrate în mod ilegal să fie șterse. Corectarea și ștergerea sunt efectuate fără întârziere de către statul membru care a transmis datele, în conformitate cu propriile acte cu putere de lege, norme administrative și proceduri.

3. În cazul în care solicitarea prevăzută la alineatul (2) nu este adresată statului membru responsabil, ci unui alt stat membru, autoritățile statului membru căruia i-a fost înaintată solicitarea contactează autoritățile statului membru responsabil în termen de 14 zile. Statul membru responsabil verifică exactitatea datelor și legalitatea prelucrării acestora în repertoriul central în termen de o lună.

4. În cazul în care reiese că datele înregistrate în repertoriul central sunt incorecte sau au fost înregistrate în mod ilegal, statul membru care a transmis datele corectează sau șterge datele în conformitate cu articolul 35 alineatele (2) și (3). Statul membru responsabil îi confirmă în scris și fără întârziere persoanei interesate că a luat măsuri pentru corectarea sau ștergerea datelor care o privesc.

5. În cazul în care statul membru responsabil nu consideră că datele înregistrate în repertoriul central sunt incorecte sau că au fost înregistrate în mod ilegal, acesta îi explică în scris și fără întârziere persoanei interesate motivele pentru care nu este dispus să corecteze sau să șteargă datele care o privesc.

6. De asemenea, statul membru responsabil informează persoana interesată cu privire la ce măsuri poate lua în cazul în care nu acceptă explicația oferită. Informarea respectivă cuprinde precizări referitoare la căile de a intenta o acțiune sau de a depune o plângere la autoritățile sau instanțele judecătorești competente din respectivul stat membru și la orice formă de asistență, inclusiv din partea autorităților de supraveghere menționate la articolul 52, care este disponibilă în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile respectivului stat membru.

Articolul 50

Cooperarea în vederea garantării drepturilor privind protecția datelor

1. Statele membre colaborează în mod activ în vederea garantării drepturilor prevăzute la articolul 49 alineatele (2) și (3).

2. În fiecare stat membru, autoritatea de supraveghere asistă, la cerere, persoana interesată și îi oferă consiliere în exercitarea dreptului său de corectare sau ștergere a datelor care o privesc, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE.

3. Autoritatea de supraveghere a statului membru responsabil care a transmis datele și autoritățile de supraveghere din statele membre în care a fost depusă cererea cooperează în acest scop.

Articolul 51

Măsuri corective

1. În fiecare stat membru, orice persoană are dreptul de a intenta o acțiune sau de a depune o plângere la autoritățile competente, precum și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe din statul membru care i-a refuzat dreptul de acces la datele care o privesc sau dreptul de corectare sau ștergere a acestor date, prevăzut la articolul 49 alineatele (1) și (2).

2. Asistența autorităților de supraveghere rămâne disponibilă pe întreaga durată a procedurii.

Articolul 52

Supravegherea de către autoritatea națională de supraveghere

1. Autoritatea de supraveghere monitorizează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal, menționate la articolul 22 alineatul (1), de către statul membru în cauză, inclusiv transmiterea acestora către repertoriul central și dinspre acesta.

2. Autoritatea de supraveghere garantează că, cel puțin o dată la patru ani, se realizează un audit al operațiilor de prelucrare a datelor în sistemul național, în conformitate cu normele internaționale de audit relevante.

3. Statele membre se asigură că autoritatea lor de supraveghere are resurse suficiente pentru a îndeplini sarcinile care i-au fost încredințate în temeiul prezentului regulament.

4. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în RTP, fiecare stat membru desemnează autoritatea care este considerată drept operator, în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE, și care are principala responsabilitate pentru prelucrarea datelor de către statul membru respectiv. Fiecare stat membru comunică numele acestei autorități Comisiei.

5. Fiecare stat membru pune la dispoziția autorităților de supraveghere orice informație solicitată de acestea și, în special, informații privind activitățile realizate în conformitate cu articolul 39 și cu articolul 40 alineatul (1), le pune la dispoziție listele prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (c) și evidențele menționate la articolul 45 și le permite să aibă acces în orice moment în toate sediile proprii.

Articolul 53

Controlul exercitat de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

1. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor verifică dacă activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal desfășurate de agenție sunt realizate în conformitate cu prezentul regulament. Îndatoririle și competențele menționate la articolele 46 și 47 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică în consecință.

2. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor garantează că, cel puțin o dată la patru ani, se realizează un audit al activităților de prelucrare a datelor cu caracter personal desfășurate de agenție, în conformitate cu normele internaționale de audit relevante. Un raport al acestui audit este trimis Parlamentului European, Consiliului, agenției, Comisiei și autorităților de supraveghere. Agenției i se oferă posibilitatea de a face observații înainte de adoptarea raportului.

3. Agenția pune la dispoziția Autorității Europene pentru Protecția Datelor informațiile solicitate de aceasta, asigurându-i accesul la toate documentele și evidențele menționate la articolul 45 alineatul (1), precum și în toate sediile sale, în orice moment.

Articolul 54

Cooperarea între autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

1. Autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, acționând fiecare în sfera specifică de competență, cooperează în mod activ în cadrul responsabilităților lor și asigură supravegherea coordonată a RTP.

2. Aceste autorități, acționând fiecare în sfera specifică de competență, fac schimb de informații relevante, se asistă reciproc în efectuarea auditurilor și a inspecțiilor, examinează dificultățile legate de interpretarea sau aplicarea prezentului regulament, analizează problemele privind exercitarea supravegherii independente sau a drepturilor persoanelor vizate, elaborează propuneri armonizate în vederea găsirii unor soluții comune la orice problemă și promovează sensibilizarea publicului în ceea ce privește drepturile în materie de protecție a datelor, dacă este necesar.

3. Autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor se reunesc în acest scop cel puțin de două ori pe an. Costurile acestor reuniuni sunt suportate de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Regulamentul de procedură se adoptă cu ocazia primei reuniuni. Alte metode de lucru sunt elaborate de comun acord, dacă este necesar.

4. Un raport comun al activităților este trimis Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și agenției o dată la doi ani. Acest raport include un capitol despre fiecare stat membru, întocmit de autoritatea de supraveghere a statului membru respectiv.

CAPITOLUL XI

Dispoziții finale

Articolul 55

Începerea transmiterii datelor

1. Fiecare stat membru aduce la cunoștința Comisiei faptul că a luat măsurile de natură tehnică și juridică necesare pentru transmiterea datelor menționate la articolul 22 alineatul (1) către repertoriul central.

2. Agenția informează Comisia că a luat toate măsurile tehnice necesare menționate la articolul 38 alineatul (1).

Articolul 56

Începerea operațiunilor

Comisia stabilește data de începere a operațiunilor RTP, după ce:

(a) măsurile menționate la articolul 37 alineatele (1) și (2) au fost adoptate,

(b) în urma validării măsurilor de natură tehnică, statele membre au notificat Comisiei faptul că au adoptat măsurile de natură tehnică și juridică necesare pentru colectarea datelor menționate la articolul 22 alineatul (1) și transmiterea acestora către repertoriul central,

(c) agenția a anunțat finalizarea cu succes a testării complete a repertoriului central prevăzute la articolul 38 alineatul (1) și

(d) agenția a notificat Comisiei că repertoriul central este gata să își înceapă activitatea.

Articolul 57

Procedura comitetelor

1. Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet instituit în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 58

Modificări ale anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 59, de modificare a anexelor la prezentul regulament.

Articolul 59

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2. Delegarea de competențe prevăzută la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 58 se conferă pentru o perioadă nedeterminată, începând cu X.X.201X (data intrării în vigoare a prezentului regulament).

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 58 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității niciunui act delegat deja în vigoare.

4. Imediat după ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (2) și al articolului 58 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 60

Notificarea

1. Statele membre transmit o notificare Comisiei cu privire la:

(a) formularul național de luare în întreținere și/sau de găzduire menționat la articolul 9 alineatul (5), dacă este cazul;

(b) autoritatea care este considerată a fi operatorul menționat la articolul 52 alineatul (4);

(c) măsurile de natură tehnică și juridică necesare menționate la articolul 56.

2. Statele membre transmit o notificare agenției cu privire la:

(a) autoritățile competente care sunt abilitate să introducă, să modifice, să șteargă sau să consulte datele ori să efectueze căutări în datele menționate la articolul 23;

(b) statisticile întocmite în conformitate cu articolul 18 alineatul (5) și cu anexa V.

3. Agenția transmite o notificare Comisiei cu privire la faptul că a luat toate măsurile tehnice necesare și că repertoriul central este gata pentru începerea operațiunilor.

4. Comisia pune informațiile comunicate în temeiul alineatului (1) litera (a) la dispoziția statelor membre și a publicului, prin intermediul unei publicații electronice permanent actualizate.

5. Bulgaria, Cipru și România transmit o notificare Comisiei în termen de 10 zile lucrătoare cu privire la faptul că recunosc sau nu recunosc în mod unilateral participarea la RTP a unui călător înregistrat, pentru ca acesta să poată beneficia de facilitarea verificărilor de frontieră la frontierele lor externe. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene informațiile comunicate de statele membre în cauză.

Articolul 61

Grupul consultativ

Grupul consultativ oferă agenției expertiza legată de RTP, în special în contextul pregătirii programului său anual de lucru și a raportului său anual de activitate.

Articolul 62

Formare

Agenția îndeplinește atribuții legate de formarea personalului în ceea ce privește utilizarea tehnică a repertoriului central.

Articolul 63

Monitorizare și evaluare

1. Agenția se asigură că există proceduri prin care se monitorizează funcționarea repertoriului central, prin raportare la obiective legate de rezultatele obținute, raportul costuri-eficacitate, securitate și calitatea serviciilor.

2. În vederea întreținerii tehnice, agenția are acces la informațiile necesare legate de operațiunile de prelucrare efectuate în repertoriul central.

3. După doi ani de la începerea operațiunilor RTP și, ulterior, o dată la doi ani, agenția prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind funcționarea tehnică a RTP, inclusiv securitatea acestuia.

4. După trei ani de la începerea operațiunilor RTP și, ulterior, o dată la patru ani, Comisia realizează o evaluare generală a RTP. Această evaluare generală include o examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele fixate și o evaluare a valabilității continue a raționamentului care stă la baza programului, a punerii în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește RTP, a securității RTP, a punerii în aplicare a colectării și utilizării datelor biometrice, a respectării normelor de protecție a datelor și a organizării procedurilor legate de cereri și de eliberarea de tokenuri. Comisia transmite raportul de evaluare Parlamentului European și Consiliului. Raportul este însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament.

5. Statele membre furnizează agenției și Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea rapoartelor menționate la alineatele (3) și (4), conform parametrilor cantitativi predefiniți de către agenție și, respectiv, de către Comisie.

6. Agenția furnizează Comisiei informațiile necesare pentru realizarea evaluărilor generale menționate la alineatul (4).

Articolul 64

Intrare în vigoare și aplicabilitate

1. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Se aplică de la data menționată la articolul 56.

3. Articolele 37, 38, 39, 43, 55, 56, 57, 58, 59 și 60 se aplică începând de la data menționată la alineatul (1).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele                                                                       

ANEXA I

FORMULAR DE CERERE ARMONIZAT[40]

Cerere de participare la

programul de înregistrare a călătorilor

1. Numele de familie (x) || EXCLUSIV PENTRU UZ OFICIAL

2. Numele la naștere [numele de familie purtat(e) anterior] (x) || Data cererii: Numărul cererii: Cerere depusă la □ ambasadă/consulat □ CCPC □ punctul de trecere a frontierei Numele: Dosar tratat de: Documente justificative: □ Document de călătorie □ Mijloace de întreținere □ Invitație □ Mijloc de transport □ Altele: Decizie: □ Acces refuzat □ Acces acordat Valabilitate: De la până la

3. Prenumele (x)

4. Data nașterii (ziua-luna-anul) || 5. Locul nașterii 5a. Țara de naștere || 6. Cetățenia actuală 6a. Cetățenia la naștere, dacă este diferită:

7. Sex □ Bărbătesc □ Femeiesc □ Nespecificat || 8. Starea civilă □ Necăsătorit(ă) □ Căsătorit(ă) □ Despărțit(ă) □ Divorțat(ă) □ Văduv(ă) □ Alta (vă rugăm să precizați)

9. În cazul minorilor: nume, prenume, adresă (dacă diferă de cea a solicitantului) și cetățenia persoanei care deține autoritatea parentală / tutorelui

10. Tipul documentului de călătorie: □ Pașaport simplu □ Pașaport diplomatic □ Pașaport de serviciu □ Pașaport oficial □ Pașaport special □ Alt document de călătorie (vă rugăm să precizați)

11. Numărul documentului de călătorie || 12. Data eliberării || 13. Valabil până la || 14. Eliberat de

15. Adresa de domiciliu și adresa electronică ale solicitantului ||  Număr (numere) de telefon

16. Reședința într-o țară alta decât țara cetățeniei actuale □ Nu □ Da. Permis de ședere sau document echivalent______Nr.______________, valabil până la

* 17. Ocupația actuală și durata de angajare

* 18. Numele, adresa și numărul de telefon ale angajatorului. Pentru studenți, numele și adresa instituției de învățământ.

19. Scopurile principale ale deplasărilor: □ Turism □ Afaceri □ Vizită de familie sau prieteni □ Scop cultural □ Scop sportiv □ Vizită oficială □ Motive medicale □ Studiu □ altele (vă rugăm să precizați)

* Rubricile marcate cu * nu se completează de către membrii de familie ai cetățenilor UE, SEE sau CH (soț/soție, copil sau ascendent aflat în întreținere), în situația în care aceștia își exercită dreptul la liberă circulație. Membrii de familie ai cetățenilor UE, SEE sau CH prezintă documente care să dovedească această calitate și completează rubricile nr. 25 și 26.

(x) Rubricile 1-3 se completează în conformitate cu datele din documentul de călătorie.

20. Viză Schengen valabilă □ Nu______________ □ Da. Data (datele) de valabilitate de la ___________________ până la Numărul de identificare al vizei: ||

21. Amprente digitale prelevate anterior, pentru depunerea unei cereri de participare la programul de înregistrare a călătorilor □ Nu [……………………………….] □ Da. […………………………………….] Data, dacă se cunoaște

*22. Numele și prenumele persoanei (persoanelor) din statul membru (statele membre) care invită solicitantul. Dacă nu este cazul, numele hotelului (hotelurilor) sau adresa cazării (cazărilor) temporare în statul membru (statele membre) ||

Adresa și adresa de e-mail a persoanei (persoanelor) care invită solicitantul/hotelului (hotelurilor)/cazării (cazărilor) temporare || Telefon și fax ||

*23. Numele și adresa societății/organizației care invită solicitantul || Telefonul și faxul societății/organizației ||

Numele, prenumele, adresa, telefonul, faxul și adresa de e-mail ale persoanei de contact din cadrul societății/organizației ||

||

*24. Costurile de transport și de întreținere ale solicitantului pe durata șederii sunt suportate ||

□ de către solicitant Mijloace de întreținere □ Numerar □ Cecuri de călătorie □ Carte de credit □ Cazare plătită în avans □ Transport plătit în avans □ Altele (vă rugăm să precizați) || □ de către un sponsor (gazdă, societate, organizație), vă rugăm să precizați [… …] □ menționat la rubricile 18 sau 19 [….…] □ altele (vă rugăm să precizați) Mijloace de întreținere □ Numerar □ Cazare asigurată □ Toate cheltuielile asigurate pe durata șederii (șederilor) □ Transport plătit în avans □ Altele (vă rugăm să precizați) ||

||  

25. Date personale ale membrului de familie care este cetățean UE, SEE sau CH ||

Nume || Prenume ||

Data nașterii || Cetățenie || Numărul documentului de călătorie sau al cărții de identitate ||

Adresă || Telefon || Adresa de e-mail ||

26. Gradul de rudenie cu cetățeanul UE, SEE sau CH □ soț/soție □copil □nepot □ascendent aflat în întreținere ||

27. Locul și data || 28. Semnătura (pentru minori, semnătura autorității parentale/tutorelui) ||

Am luat la cunoștință faptul că taxa aferentă cererii de participare la RTP nu este rambursată în nicio circumstanță.

Am luat la cunoștință necesitatea deținerii unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare pentru prima mea ședere și pentru vizitele ulterioare pe teritoriul statelor membre.

Am luat la cunoștință și sunt de acord cu următoarele: colectarea datelor solicitate în prezentul formular de cerere și prelevarea amprentelor digitale, dacă este cazul, sunt obligatorii pentru examinarea cererii de participare la programul de înregistrare a călătorilor (RTP). Orice date cu caracter personal care mă privesc, care apar în formularul de cerere de participare la RTP, precum și amprentele mele digitale vor fi transmise autorităților competente din statele membre și prelucrate de aceste autorități, în vederea luării unei decizii privind cererea mea de participare la RTP.

Astfel de date, precum și datele referitoare la decizia luată cu privire la cererea mea sau la o decizie privind revocarea sau prelungirea accesului la RTP vor fi introduse și înregistrate în repertoriul central pentru o perioadă de cel mult cinci ani, timp în care acestea vor fi accesibile autorităților competente în domeniul vizelor sau autorităților de frontieră. Autoritatea statului membru responsabilă de prelucrarea datelor este: [(…)].

Am luat cunoștință de faptul că am dreptul de a obține, în oricare dintre statele membre, notificarea datelor care mă privesc și care sunt înregistrate în repertoriul central, precum și notificarea statului membru care a transmis aceste date, și de a solicita ca datele care mă privesc și care sunt inexacte să fie corectate, iar cele care au fost prelucrate ilegal să fie șterse. La solicitarea mea expresă, autoritatea care îmi examinează cererea mă va informa asupra modului în care îmi pot exercita dreptul de a verifica datele cu caracter personal care mă privesc și de a solicita corectarea sau ștergerea acestora, inclusiv eliminarea oricăror nereguli legate de acestea, în conformitate cu legislația națională a statului vizat. Autoritatea de supraveghere din statul membru respectiv [datele de contact] va primi plângerile privind protecția datelor cu caracter personal.

Declar, în deplină cunoștință de cauză, că toate informațiile furnizate de mine sunt corecte și complete. Am fost informat că orice declarație falsă din partea mea va duce la refuzul cererii sau la revocarea eventualului acces deja acordat, precum și la deferirea mea justiției, în conformitate cu legislația statului membru care tratează cererea.

Mă angajez să părăsesc teritoriul statelor membre în timp util.

Locul și data || Semnătura (pentru minori, semnătura autorității parentale/tutorelui):

ANEXA II

LISTA NEEXHAUSTIVĂ A DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE

Documentele justificative menționate la articolul 9, care trebuie depuse de o persoană care solicită accesul la RTP, pot include elementele enumerate mai jos.

1. Documentația referitoare la scopul călătoriilor

(1) Pentru călătoriile de afaceri:

(a) o invitație din partea unei societăți sau a unei autorități pentru participarea la reuniuni, conferințe sau evenimente cu caracter comercial, industrial sau profesional;

(b) alte documente care să ateste existența unor relații comerciale sau profesionale;

(c) documente care să ateste activitățile comerciale ale societății;

(d) documente care să ateste [statutul][situația] solicitantului în cadrul societății.

(2) Pentru călătoriile efectuate în scopul studiilor sau al altor tipuri de formare:

(a) adeverința de înscriere la o instituție de învățământ în vederea urmării unor cursuri de formare profesională sau teoretice în cadrul formării de bază sau al perfecționării;

(b) carnete de student sau certificate pentru cursurile la care solicitantul urmează să participe.

(3) Pentru călătoriile efectuate în scopuri turistice sau din motive personale:

(a) documente referitoare la cazare:

(i)      o invitație din partea gazdei, dacă este cazul;

(ii)      un document din partea instituției de cazare sau un orice alt document corespunzător care să indice tipul de cazare preconizat;

(b) documente privind itinerarul:

(i)      confirmarea rezervărilor efectuate în ultimul an sau orice alt document corespunzător care să menționeze deplasarea (deplasările) preconizată (preconizate) și/sau realizată (realizate).

(4) Pentru călătoriile efectuate în scopuri politice, științifice, culturale, sportive sau al unor evenimente religioase sau pentru alte motive:

(a) invitația (invitațiile), înscrierile sau programele care să menționeze (pe cât posibil) denumirea organizației-gazdă și durata șederii (șederilor) sau orice alt document corespunzător care să indice scopul vizitei (vizitelor).

(5) Pentru călătoriile membrilor delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale, adresate guvernului țării terțe în cauză, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimburi, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul statelor membre:

(a) o scrisoare din partea unei autorități a țării terțe în cauză care să confirme că solicitantul este un membru al delegației oficiale care călătorește într-un stat membru în scopul participării la evenimentele menționate anterior, scrisoare însoțită de o copie a invitației (invitațiilor) oficiale.

2. Documente care permit evaluarea intenției solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre

(a) dovada existenței mijloacelor financiare în țara de reședință;

(b) dovada locului de muncă: extrase de cont;

(c) dovada posesiei de bunuri imobiliare;

(d) dovada integrării în țara de reședință: legături de rudenie; statut profesional.

3. Documente privind situația familială a solicitantului

(a) consimțământul parental (în cazul unui minor care nu călătorește cu părinții);

(b) dovada legăturilor de rudenie cu gazda/persoana care invită solicitantul;

(c) permisul de ședere.

ANEXA III

TAXA DE ÎNREGISTRARE

1. Solicitanții achită o taxă de înregistrare de 20 EUR.

2. În cazul în care cererea de acces la RTP este examinată în același timp cu cererea de viză cu intrări multiple, solicitantul plătește o taxă de 10 EUR.

ANEXA IV

FORMULAR STANDARD PENTRU NOTIFICAREA ȘI MOTIVAREA REFUZULUI SAU A REVOCĂRII ACCESULUI LA PROGRAMUL DE ÎNREGISTRARE A CĂLĂTORILOR[41]

___________

__________________________________________________________________________

REFUZ/REVOCARE

Stimată doamnă/Stimate domnule ______________________________,

 Ambasada________________/ Consulatul General al ________________/ Consulatul ________________/ Centrul comun de primire a cererilor din _______________

 Autoritatea de frontieră a ____________________ [numele punctului de trecere a frontierei și țara].

a/au

 examinat cererea dvs.

 examinat accesul dumneavoastră la programul de înregistrare a călătorilor, numărul: __________, acordat la:_______________ [data/luna/anul].

 Accesul la RTP a fost refuzat  Accesul la RTP a fost revocat

Decizia se bazează pe motivul (motivele) de mai jos:

1.    nu aveți un permis de ședere valabil/o carte de rezidență valabilă, dacă este cazul, sau o viză valabilă, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din martie 2001

2.    a fost prezentat un document de călătorie fals, contrafăcut sau falsificat

3.    nu dovediți necesitatea /nu vă justificați intenția de a călători în mod frecvent și/sau regulat;

4.    nu s-a prezentat nicio justificare privind scopul și condițiile șederii (șederilor) prevăzute

5.    nu ați dovedit situația economică pe care o aveți în țara dumneavoastră de origine sau de reședință sau nu ați adus dovada unor mijloace de întreținere suficiente pentru durata șederii (șederilor) prevăzute sau pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință sau nu sunteți în măsură să dobândiți astfel de mijloace în mod legal

6.    anterior ați depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre și nu ați dovedit că sunteți o persoană integră și de încredere

7.    a fost emisă o semnalare în SIS în scopul refuzării intrării de către ……………… (se precizează statul membru)

8.    unul sau mai multe state membre vă consideră o amenințare pentru ordinea publică, securitatea internă sau sănătatea publică, conform definiției de la articolul 2 punctul 19 din Codul frontierelor Schengen, sau pentru relațiile internaționale ale unuia sau mai multor state membre

9.    informațiile furnizate cu privire la justificarea scopului și a condițiilor șederii preconizate nu sunt fiabile

10. intenția dumneavoastră de a părăsi teritoriul statelor membre în timp util nu a putut fi stabilită cu certitudine

11.  revocarea a fost solicitată de către călătorul înregistrat[42].

Observații:

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Comentarii: persoana vizată poate contesta decizia de refuz sau de revocare a accesului la programul de înregistrare a călătorilor, astfel cum se prevede în legislația națională și la articolul 47 alineatul (1) din Cartă. Persoana în cauză primește o copie a prezentului document (fiecare stat membru trebuie să menționeze trimiterile la legislația națională și la procedurile referitoare la dreptul de a introduce o cale de atac și să precizeze inclusiv ce autoritate competentă poate fi sesizată în acest sens, precum și termenele-limită pentru introducerea căii de atac).

Data și ștampila ambasadei/ consulatului general/ consulatului/ autorităților de frontieră/ altor autorități competente.

Semnătura persoanei vizate[43]

ANEXA V

STATISTICI ANUALE PRIVIND PROGRAMUL DE ÎNREGISTRARE A CĂLĂTORILOR

Datele care urmează a fi transmise agenției în termenul prevăzut la articolul 18, pentru fiecare punct de trecere a frontierei și fiecare sediu în care statele membre individuale acordă accesul la RTP:

– numărul total al cazurilor în care s-a solicitat accesul;

– numărul total al cazurilor în care s-a acordat accesul;

– numărul total al cazurilor în care s-a refuzat accesul;

– numărul total al cazurilor în care s-a revocat accesul;

– numărul total al cazurilor în care s-a solicitat, acordat, refuzat, revocat sau prelungit accesul pentru resortisanții țărilor terțe care dețin o viză;

– numărul total al cazurilor în care s-a solicitat, acordat, refuzat, revocat sau prelungit accesul pentru resortisanții țărilor terțe care nu dețin o viză;

– timpul mediu de înregistrare;

– timpul de prelucrare la punctul de trecere a frontierei;

– rata de disponibilitate a repertoriului central;

– ratele de eroare, de exemplu, eșecul înregistrării, rezultate pozitive false etc.

Norme generale pentru transferul datelor:

– datele pentru anul anterior complet se compilează într-un singur fișier;

– datele se transmit pe baza modelului comun (furnizat de agenție);

– datele, grupate pe țară terță, sunt disponibile la fiecare punct de trecere a frontierei și la fiecare sediu în care statul membru vizat examinează cererile de acces la RTP.

În cazul în care nu există date sau dacă acestea nu sunt relevante pentru o anumită categorie și pentru o țară terță, statele membre lasă căsuța respectivă necompletată [și nu introduc „0” (zero), „N.A.” (nu se aplică) sau o altă mențiune].

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              1.1.    Denumirea propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

              1.3.    Tipul propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiective

              1.5.    Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

              1.7.    Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

              2.2.    Sistemul de gestiune și control

              2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1. CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 1.1. Denumirea propunerii/inițiativei

Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului de înregistrare a călătorilor (RTP) sub rezerva adoptării, de către autoritatea legislativă, a propunerii de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize [COM (2011) 750] și sub rezerva adoptării, de către autoritatea legislativă, a propunerii de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 [COM (2011) 398] și a disponibilității unui nivel suficient al resurselor în limita plafonului de cheltuieli al rubricii bugetare relevante.

1.2. Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[44]

Domeniul de politică: Afaceri interne (titlul 18)

1.3. Tipul propunerii/inițiativei

x Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[45]

¨ Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4. Obiective 1.4.1. Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Programul de la Stockholm adoptat de către Consiliul European în decembrie 2009 a reafirmat potențialul unui program de înregistrare a călătorilor (RTP) în ceea ce privește obiectivul de a facilita accesul legal pe teritoriul statelor membre. Prin urmare, propunerea de a institui un RTP a fost inclusă în planul de acțiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm. Finanțarea dezvoltării pachetului privind frontierele inteligente este una dintre prioritățile Fondului pentru securitate internă[46].

1.4.2. Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Obiectivele specifice nr. 1 „Dezvoltarea sistemului” și nr. 2 „Operațiunile sistemului”

Obiectivul RTP și al sistemului token-repertoriu central este de a facilita procesul de trecere a frontierelor externe ale Uniunii Europene pentru persoanele din țări terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor controale de securitate prealabile.

.

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Activități: Solidaritate – Frontiere externe, returnare, politica în materie de vize și libera circulație a persoanelor (capitolul 18.02).

1.4.3. Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

Prin exploatarea noilor tehnologii, RTP va reduce durata și costurile trecerii frontierei în cazul călătorilor înregistrați și va spori capacitatea de debit la punctele de trecere a frontierei, oferind astfel statelor membre un nou instrument în vederea gestionării fluxurilor lor de pasageri în mod eficient și rentabil. Verificările la frontieră în cazul călătorilor înregistrați nu ar trebui să dureze mai mult de 20-40 de secunde, în medie.

De asemenea, RTP va elibera 25 % din resursele de control la frontieră, având în vedere durata verificării mișcărilor transfrontaliere ale persoanelor care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor controale de securitate prealabile și va permite punerea accentului pe verificarea călătorilor care prezintă un nivel mai ridicat de risc.

1.4.4. Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

În faza de dezvoltare a sistemului

După aprobarea proiectului de propunere și adoptarea specificațiilor tehnice, sistemul tehnic va fi dezvoltat de un contractant extern. Dezvoltarea sistemelor va avea loc la nivel central și național sub coordonarea generală a Agenției IT. Agenția IT va defini un cadru de guvernanță globală în cooperare cu toate părțile interesate. Ca de obicei în dezvoltarea unor astfel de sisteme, la începutul proiectului va fi stabilit un plan general de gestionare a proiectului, împreună cu un plan de asigurare a calității. Acestea ar trebui să includă tablouri de bord cu indicatori specifici referitori în special la:

          stadiul general al proiectului;

respectarea termenelor stabilite pentru serviciile de dezvoltare (etape);

gestionarea riscurilor;

gestionarea resurselor (umane și financiare), în conformitate cu alocațiile stabilite;

pregătirea din punct de vedere organizațional

.…

Odată ce sistemul este operațional

Numărul persoanelor participante la program, în funcție de categorii (obligație de a deține viză/exceptare de la obligația de a deține viză) și de motivele solicitării accesului (oameni de afaceri/studenți/lucrători etc.);

Numărul persoanelor al căror acces la RTP a fost revocat sau refuzat;

Termenul mediu de înregistrare la punctul de trecere a frontierei și la consulat;

Timpul necesar pentru trecerea unei frontiere externe de către călătorii înregistrați;

Disponibilitatea sistemului;

Ratele de eroare, cum ar fi rezultatele pozitive false, rata de eșec în ceea ce privește înregistrarea (Failure to Enrol Rate, FTE) și rata de acceptare falsă (False Acceptance Rate, FAR);

Numărul plângerilor depuse de persoane fizice la autoritatea națională de supraveghere (autoritatea de protecție a datelor);

Numărul plângerilor depuse împotriva autorităților, având drept obiect decizii greșite și/sau cazuri de discriminare;

Creșterea cu XX % a capacității de debit la punctele de trecere a frontierei;

Numărul polițiștilor de frontieră înlocuiți de RTP/deveniți disponibili în urma instituirii RTP, care se pot astfel concentra pe verificarea călătorilor care prezintă un nivel mai ridicat de risc și/sau pot efectua alte sarcini relevante.

1.5. Motivul (motivele) propunerii/inițiativei 1.5.1. Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Se înregistrează aproximativ 700 de milioane de treceri ale frontierei în fiecare an la punctele de trecere a frontierelor externe (terestre, maritime, aeriene). Luând în considerare faptul că trecerile frontierei la cele mai mari și mai frecventate puncte de trecere a frontierei au fost în creștere și vor continua să crească și în viitor, lipsa unei acțiuni la nivelul UE ar însemna că procesul de trecere a frontierei nu ar putea fi facilitat pentru resortisanții țărilor terțe, cu excepția resortisanților menționați în mod specific în Codul frontierelor Schengen și în Regulamentul privind micul trafic de frontieră, ceea ce ar însemna că resortisanții țărilor terțe ar face obiectul unor verificări amănunțite și nu ar putea avea acces la sisteme de control automat la frontieră. Mai multe state membre se confruntă deja cu probleme în gestionarea cozilor. Aceste state membre nu ar avea nicio altă soluție decât să angajeze mai mult personal și să refacă infrastructura; orice creștere viitoare a fluxurilor de călători ar duce la mai multe probleme de acest tip.

Prin urmare, RTP este necesar în vederea facilitării procesului de trecere a frontierelor pentru călătorii înregistrați, a eliberării de efective de polițiști de frontieră și a adoptării unei abordări orientate către persoane pentru verificările la frontiere.

1.5.2. Valoarea adăugată a implicării UE

Necesitatea de a interveni la nivel european este clară. Niciun stat membru nu este în măsură să dezvolte singur un RTP care să asigure facilitarea verificărilor la frontieră în toate statele membre. RTP trebuie să fie implementat la toate punctele de trecere a frontierei externe ale UE și va avea implicații pozitive asupra efectivelor de polițiști de frontieră din toate statele membre, ceea ce va permite utilizarea eficientă a acestor resurse.

Propunerea privind RTP asigură existența, la nivelul UE, a unei abordări comune a RTP, bazate pe o legislație comună și, prin urmare, garantează că normele continuă să fie aceleași la toate frontierele țărilor care fac parte din spațiul Schengen. Pentru resortisanții din țările terțe care efectuează călătorii, acest lucru înseamnă că RTP este la dispoziția lor la toate punctele de trecere a frontierelor Schengen, fără a fi nevoie de controale separate de securitate. Cu alte cuvinte, o persoană care a făcut obiectul unor controale de securitate realizate de un stat membru poate beneficia de facilitarea verificărilor în momentul trecerii frontierelor externe ale oricărui alt stat membru. Fără norme comune, acest lucru nu ar fi posibil, adică fără implicarea UE, RTP nu și-ar îndeplini obiectivele.

1.5.3. Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

Experiența în ceea ce privește dezvoltarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) și a Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) a dus la următoarele concluzii:

1) ca o posibilă protecție împotriva depășirii costurilor și întârzierilor care rezultă din modificarea cerințelor, niciun nou sistem de informații în spațiul de libertate, securitate și justiție, în special dacă implică un sistem informatic la scară largă, nu va fi dezvoltat înainte de adoptarea definitivă a instrumentelor juridice care stau la baza sistemului și care îi stabilesc scopul, domeniul de aplicare, funcțiile și detaliile tehnice;

.

2) s-a dovedit dificil să se finanțeze dezvoltările la nivel național pentru statele membre care nu au prevăzut activitățile respective în programarea lor multianuală sau a căror programare, în cadrul Fondului pentru frontierele externe (FFE), nu era suficient de precisă. Prin urmare, se propune în prezent să se includă aceste cheltuieli de dezvoltare în propunere.

1.5.4. Coerența și posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Prezenta propunere ar trebui să fie considerată ca fiind o componentă a procesului de dezvoltare continuă a strategiei Uniunii Europene privind gestionarea integrată a frontierelor, în special a Comunicării privind frontierele inteligente[47], și să fie coroborată cu propunerea de instituire a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe[48], ca parte a cadrului financiar multianual. Fișa financiară legislativă atașată la propunerea modificată a Comisiei privind agenția[49] acoperă costurile aferente sistemelor informatice existente, și anume Eurodac, SIS II, VIS, dar nu și cele aferente viitoarelor sisteme de gestionare a frontierelor care nu au fost înscrise încă în responsabilitatea agenției prin intermediul unui cadru juridic. Prin urmare, în anexa la propunerea de Regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020[50], la rubrica 3, „Securitate și cetățenie”, se prevede introducerea sistemelor informatice existente în rubrica „Sisteme informatice” (822 de milioane EUR) și a viitoarelor sisteme de gestionare a frontierelor în rubrica „Securitate internă” (1,1 milioane EUR din 4,648 milioane EUR). În cadrul Comisiei, DG HOME este direcția generală responsabilă de crearea unui spațiu de liberă circulație în care persoanele să poată trece frontierele interne fără a fi supuse unor verificări la frontieră și în care frontierele externe să fie controlate și gestionate în mod coerent la nivelul UE. RTP este pe deplin coerent cu politica UE în materie de frontiere: fără a se diminua nivelul securității și al prevenirii imigrației ilegale în momentul trecerii frontierei, se stimulează deschiderea UE către lume și capacitatea acesteia de a facilita contactele transfrontaliere interpersonale, schimburile comerciale și schimburile culturale. De asemenea, RTP este în concordanță cu Codul comunitar de vize (810/2009) și cu Regulamentul VIS (767/2008). Modificarea Codului frontierelor Schengen este necesară pentru a se asigura accesul resortisanților țărilor terțe la sistemele de control complet automat la frontieră.

Sinergii tehnice pot fi găsite cu Sistemul de Informații privind Vizele. Vor exista, de asemenea, sinergii cu EES, întrucât EES va înregistra intrarea și ieșirea călătorilor înregistrați și va monitoriza durata permisă de ședere în spațiul Schengen. Fără EES nu s-ar putea introduce proceduri complet automate de trecere a frontierei de care să beneficieze călătorii înregistrați.

În plus, nu există niciun risc în ceea ce privește o eventuală suprapunere cu inițiative similare desfășurate în cadrul altor DG-uri.

1.6. Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

¨ Propunere/inițiativă pe durată determinată

– ¨  Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

– ¨Impact financiar din AAAA până în AAAA

x Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

– Perioada pregătitoare din 2013 și până în 2015 (instituirea cadrului juridic)

– Perioada de dezvoltare din 2015 și până în 2017,

– urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7. Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)[51]

x Gestiune centralizată directă de către Comisie

x Gestiune centralizată indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție:

– ¨  agențiilor executive¨ 

– x organismelor instituite de Comunități[52]

– ¨  organismelor publice naționale/organismelor cu misiune de serviciu public

– ¨  persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar

¨ Gestiune partajată cu state membre

¨ Gestiune descentralizată împreună cu țări terțe

¨ Gestiune în comun cu organizații internaționale (a se preciza)

Dacă se indică mai multe moduri de gestionare, se furnizează detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize pentru perioada 2014-2020 [COM (2011) 750], prevede, la articolul 15, finanțarea dezvoltării programului de înregistrare a călătorilor. În conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 60 din noul Regulament financiar (gestiune centralizată indirectă) sarcinile de execuție a programelor financiare menționate anterior vor fi delegate Agenției IT.

În perioada 2015-2017, toate activitățile de dezvoltare vor fi încredințate Agenției IT, printr-un acord de delegare. Aceasta va cuprinde partea de dezvoltare a tuturor elementelor proiectului, și anume sistemul central, sistemele statelor membre, rețelele și infrastructura din statele membre.

În 2017, în momentul evaluării la jumătatea perioadei, se preconizează transferul creditelor rămase din suma de 587,000 de milioane EUR către Agenția IT pentru cheltuielile de exploatare și întreținere aferente sistemului central și rețelei și către programele naționale pentru cheltuielile de exploatare și întreținere aferente sistemelor naționale, inclusiv pentru costurile aferente infrastructurii (a se vedea tabelul de mai jos). Fișa financiară legislativă va fi revizuită în consecință până la sfârșitul anului 2016.

.

Blocuri || Mod de gestiune || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020

Dezvoltarea sistemului central || Centralizată indirectă || X || X || X || || ||

Dezvoltarea la nivelul statelor membre || Centralizată indirectă || X || X || X || || ||

Întreținerea sistemului central || Centralizată indirectă || || || X || X || X || X

Întreținerea sistemelor naționale || Centralizată indirectă || || || X || X || X || X

Rețea (1) || Centralizată indirectă || X || X || X || X || X || X

Infrastructura statelor membre || Centralizată indirectă || X || X || X || X || X || X

(1) dezvoltarea rețelei în perioada 2015-2017, exploatarea rețelei în perioada 2017-2020.

2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

Normele referitoare la monitorizarea și evaluarea RTP sunt prevăzute la articolul 63 din propunerea privind RTP.

Articolul 63

Monitorizare și evaluare

1. Agenția se asigură că există proceduri prin care se monitorizează funcționarea repertoriului central, prin raportare la obiective legate de rezultatele obținute, raportul costuri-eficacitate, securitate și calitatea serviciilor.

2. În vederea întreținerii tehnice, agenția are acces la informațiile necesare legate de operațiunile de prelucrare efectuate în repertoriul central.

3. După doi ani de la începerea operațiunilor RTP și, ulterior, o dată la doi ani, agenția prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind funcționarea tehnică a RTP, inclusiv securitatea acestuia.

4. După trei ani de la începerea operațiunilor RTP și, ulterior, o dată la patru ani, Comisia realizează o evaluare generală a RTP. Această evaluare generală include o examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele fixate și o evaluare a valabilității continue a raționamentului care stă la baza programului, a punerii în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește RTP, a securității RTP, a punerii în aplicare a colectării și utilizării datelor biometrice, a respectării normelor de protecție a datelor și a organizării procedurilor legate de cereri și de eliberarea de tokenuri. Comisia transmite evaluarea Parlamentului European și Consiliului. Raportul este însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament.

5. Statele membre furnizează agenției și Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea rapoartelor menționate la alineatele (3) și (4), conform parametrilor cantitativi predefiniți de către agenție și, respectiv, de către Comisie.

6. Agenția furnizează Comisiei informațiile necesare pentru realizarea evaluărilor generale menționate la alineatul (4).

2.2. Sistemul de gestiune și control 2.2.1. Riscul (riscurile) identificat(e)

1) Dificultăți la nivelul dezvoltării tehnice a sistemului

Statele membre au sisteme informatice naționale diferite din punct de vedere tehnic. În plus, procedurile de control la frontieră pot să fie diferite în funcție de circumstanțele locale (spațiul disponibil la punctul de trecere a frontierei, fluxurile de călători etc.). RTP trebuie să fie integrat în arhitectura informatică națională și în procedurile naționale de control la frontieră. În plus, dezvoltarea componentelor naționale ale sistemului trebuie să fie în deplină concordanță cu cerințele centrale. Există două riscuri principale identificate în acest domeniu:

a) riscul ca aspectele tehnice și juridice ale RTP să fie puse în practică în moduri diferite în diferitele state membre, din cauza insuficientei coordonări între nivelul central și nivelurile naționale;

b) riscul de inconsecvență în ceea ce privește modul de utilizare a acestui viitor sistem, care va depinde de modul în care statele membre introduc RTP în procedurile existente de control la frontieră.

2) Dificultăți la nivelul dezvoltării în timp util a sistemului

Din experiența dobândită în timpul dezvoltării VIS și a SIS II, se poate anticipa că un factor esențial pentru o punere în aplicare cu succes a RTP va fi dezvoltarea în timp util a sistemului de către un contractant extern. În calitatea sa de centru de excelență în domeniul dezvoltării și al gestionării sistemelor informatice la scară largă, Agenția IT va fi, de asemenea, responsabilă de atribuirea și gestionarea contractelor, în special în ceea ce privește subcontractarea lucrărilor de dezvoltare a sistemului. Există mai multe riscuri legate de utilizarea unui contractant extern pentru aceste lucrări de dezvoltare:

a) în special, riscul ca respectivul contractant să nu reușească să aloce resurse suficiente proiectului sau să proiecteze și să dezvolte un sistem care nu corespunde celor mai noi cerințe în domeniu;

b) riscul ca tehnicile și metodele administrative de gestionare a proiectelor informatice la scară largă să nu fie pe deplin respectate, ca o modalitate de a reduce costurile de către contractant;

c) în sfârșit, în condițiile crizei economice actuale, riscul ca respectivul contractant să se confrunte cu dificultăți financiare din motive independente de acest proiect nu poate fi complet eliminat.

2.2.2. Metoda (metodele) de control preconizată (preconizate)

1) Agenția este menită să devină un centru de excelență în domeniul dezvoltării și al gestionării sistemelor informatice la scară largă. Aceasta va fi responsabilă de dezvoltarea și operarea părții centrale a sistemului, inclusiv de interfețele uniforme din statele membre. Această soluție ar trebui să permită evitarea majorității problemelor cu care Comisia s-a confruntat în momentul dezvoltării SIS II și VIS.

În timpul fazei de dezvoltare (2015-2017), responsabilitatea generală va reveni în continuare Comisiei, întrucât proiectul va fi dezvoltat prin gestionare centralizată indirectă. Agenția va fi responsabilă de gestionarea tehnică și financiară, în special de atribuirea și gestionarea contractelor. Acordul de delegare va acoperi partea centrală prin intermediul achizițiilor publice și partea națională prin intermediul granturilor. În conformitate cu articolul 40 din normele de punere în aplicare, Comisia va încheia un acord de stabilire a procedurilor detaliate privind gestionarea și controlul fondurilor și protecția intereselor financiare ale Comisiei. Acest acord va include dispozițiile de la articolul 40 alineatul (2). El va permite astfel Comisiei să gestioneze riscurile descrise la punctul 2.2.1.

În contextul evaluării la jumătatea perioadei (prevăzute pentru 2017 în cadrul Fondului pentru securitate internă, articolul 15 din Regulamentul orizontal) modul de gestionare va fi reexaminat.

2) Pentru a se evita întârzierile la nivel național, este prevăzută o guvernanță eficientă între toate părțile interesate. Comisia a propus în proiectul de regulament ca un grup consultativ format din experți naționali ai statelor membre să pună la dispoziția agenției expertiza legată de RTP/EES. Acest grup consultativ se va reuni în mod periodic pentru a discuta implementarea sistemului, a pune în comun experiența acumulată și a oferi consiliere Consiliului de administrație al agenției. În plus, Comisia intenționează să recomande statelor membre să creeze o infrastructură/un grup de proiecte naționale, atât pentru dezvoltarea tehnică, cât și pentru cea operațională, inclusiv o infrastructură de comunicații fiabilă cu puncte unice de contact.

2.3. Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

Măsurile avute în vedere pentru combaterea fraudei figurează la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 care prevede următoarele:

1.       Pentru a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1073/1999.

2.       Agenția aderă la Acordul interinstituțional privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și prevede, fără întârziere, dispozițiile corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției.

3.       Deciziile privind finanțarea și acordurile și instrumentele de punere în aplicare ce decurg din acestea prevăd în mod explicit că atât Curtea de Conturi, cât și OLAF pot efectua, dacă este necesar, verificări la fața locului la beneficiarii finanțărilor acordate de agenție și la agenții responsabili de atribuirea finanțărilor respective.

În conformitate cu această dispoziție, Consiliul de administrație al agenției pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție a adoptat, la 28 iunie 2012, decizia privind termenii și condițiile pentru investigațiile interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care dăunează intereselor Uniunii.

În plus, DG HOME elaborează în prezent strategia de prevenire și detectare a fraudei.

3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Prin acordul de delegare, agenției i se va încredința sarcina de a elabora instrumente adecvate la nivelul sistemelor sale financiare locale în scopul de a garanta o monitorizare eficientă a implementării RTP, adoptarea de acțiuni subsecvente cu privire la aceasta și o raportare a costurilor aferente, în conformitate cu articolul 60 din noul Regulament financiar. Agenția va lua măsurile adecvate pentru a fi în măsură să prezinte un raport, indiferent care va fi nomenclatorul bugetar final.

· Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Număr [Descriere………………………...……….] || Dif./([53]) || Țări AELS[54] || Țări candidate[55] || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

|| [XX.YY.YY.YY] || Dif./ || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU

· Noile linii bugetare a căror creare se solicită

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Număr [Rubrica……………………………………..] || Dif./ Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

3 || [18.02.CC] Frontierele țărilor care intră sub incidența Fondului pentru securitate internă || Dif./ || NU || NU || DA || NU

3.2. Impactul estimat asupra cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

Tabelul de mai jos include costurile anuale pentru statele membre și sistemul central, precum și cheltuielile de dezvoltare și de exploatare. Cheltuielile aferente porților automate pentru controlul la frontieră vor fi suportate de statele membre.

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 3 || Securitate și cetățenie

DG: HOME || || || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017[56] || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Anii următori || TOTAL

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare 18.02.CC || Angajamente || (1) || 137,674 || 34,836 || 167,402 || 82,362 || 82,363 || 82,363 || || 587,000

Plăți || (2) || 68,837 || 93,222 || 145,148 || 101,198 || 88,013 || 68,585 || 21,996 || 587,000

Numărul liniei bugetare || Angajamente || (1a) || || || || || || || ||

Plăți || (2a) || || || || || || || ||

Credite cu caracter administrativ finanțate  din bugetul anumitor programe[57] || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare || || (3) || || || || || || || ||

TOTAL credite pentru DG HOME || Angajamente || =1+1a +3 || 137,674 || 34,836 || 167,402 || 82,362 || 82,363 || 82,363 || || 587,000

Plăți || =2+2a +3 || 68,837 || 93,222 || 145,148 || 101,198 || 88,013 || 68,585 || 21,996 || 587,000

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICII <….> din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || || || || || || ||

Plăți || =5+ 6 || || || || || || ||

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 4 din cadrul financiar multianual (suma de referință) || Angajamente || =4+ 6 || || || || || || ||

Plăți || =5+ 6 || || || || || || ||

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Anii următori || TOTAL

DG: HOME || || || ||

Ÿ Resurse umane || 0,254 || 0,254 || 0,254 || 0,190 || 0,190 || 0,190 || 0,191 || 0,191 || || 1,715

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 0,201 || 0,201 || 0,201 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || || 1,602

TOTAL DG HOME || Credite || 0,455 || 0,455 || 0,455 || 0,390 || 0,390 || 0,390 || 0,391 || 0,391 || || 3,317

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,455 || 0,455 || 0,455 || 0,390 || 0,390 || 0,390 || 0,391 || 0,391 || || 3,317

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015[58] || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Anii următori || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,455 || 0,455 || 138,129 || 35,226 || 167,793 || 82,753 || 82,753 || 82,753 || || 590,317

Plăți || 0,455 || 0,455 || 69,292 || 93,613 || 145,539 || 101,589 || 88,403 || 68,975 || 21,996 || 590,317

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în contextul constrângerilor bugetare.

3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– x Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

Obiective și realizări ò || || || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL ||

||

Tipul realizării[59] || Costul mediu al realizării || Numărul de realizări || Costuri || Numărul de realizări || Costuri || Numărul de realizări || Costuri || Numărul de realizări || Costuri || Numărul de realizări || Costuri || Numărul de realizări || Costuri || Numărul total de realizări || Costuri totale ||

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1[60]: Dezvoltarea sistemului (la nivel central și național) || || || || || || ||

- Realizare || 1 || 137,674 || 1 || 34,836 || 1 || 50,356 || || || || || || || 1 || 222,866 ||

Subtotal obiectivul specific nr. 1[61] || || 137,674 || || 34,836 || || 50,356 || || || || || || || || 222,866 ||

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2: Funcționarea sistemului (la nivel central și național) || || || || || || ||

- Realizare || || || || || 1 || 117,047 || 1 || 82,362 || 1 || 82,362 || 1 || 82,363 || 1 || 364,134 ||

Subtotal obiectivul specific nr. 2[62] || || || || || || 117,047 || || 82,362 || || 82,362 || || 82,363 || || 364,134 ||

COSTURI TOTALE || 1 || 137,674 || 1 || 34,836 || 2 || 167,403 || 1 || 82,362 || 1 || 82,362 || 1 || 82,363 || 2 || 587,000 ||

3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ 3.2.3.1. Sinteză

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

– x Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || ||

Resurse umane || 0,254 || 0,254 || 0,254 || 0,190 || 0,190 || 0,190 || 0,191 || 0,191 || 1,715

Alte cheltuieli administrative || 0,201 || 0,201 || 0,201 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || 0,200 || 1,602

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,455 || 0,455 || 0,455 || 0,390 || 0,390 || 0,390 || 0,391 || 0,391 || 3,317

În afara RUBRICII 5[63] din cadrul financiar multianual || || || || || || || || ||

Resurse umane || || || || || || || || ||

Alte cheltuieli cu caracter administrativ || || || || || || || || ||

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || ||

TOTAL || 0,455 || 0,455 || 0,455 || 0,390 || 0,390 || 0,390 || 0,391 || 0,391 || 3,317

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– x Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea trebuie exprimată în echivalent normă întreagă (sau cel mult cu o zecimală)

|| Anul 2013 || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020

2.1.1.1. Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari)

XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 2 || 2 || 2 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || 1,5

XX 01 01 02 (în delegații) || || || || || || || ||

XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || || ||

10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || || ||

2.1.1.2. Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[64]

XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || || || || || || || ||

XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL și END în delegații) || || || || || || || ||

XX 01 04 yy [65] || - la sediu[66] || || || || || || || ||

- în delegații || || || || || || || ||

XX 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || || ||

10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || || ||

Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || || ||

TOTAL || 2 || 2 || 2 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || 1,5

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și agenți temporari || 2 în timpul perioadei de pregătire, 2013 – 2015: 1 administrator pentru negocierea legislativă, coordonarea sarcinilor cu agenția și supravegherea acordului de delegare 0,5 administrator pentru supravegherea activităților financiare și pentru expertiza tehnică și în materie de control la frontieră 0,5 asistent pentru activitățile administrative și financiare 1,5 în timpul perioadei de dezvoltare, 2016 – 2020 1 administrator pentru monitorizarea acordului de delegare (rapoarte, pregătirea procedurii de comitologie, validarea specificațiilor funcționale și tehnice, supravegherea activităților financiare și coordonarea agenției), precum și pentru expertiza tehnică și în materie de control la frontieră 0,5 asistent pentru activitățile administrative și financiare

Personal extern || 0

3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

– x Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent și cu cel viitor.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[67].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizându-se rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

3.2.5. Participarea terților la finanțare

– x Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților

– ¨ Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Total

A se preciza organismul care asigură cofinanțarea || || || || || || || ||

TOTAL credite cofinanțate || || || || || || || ||

3.3. Impactul estimat asupra veniturilor

– ¨  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– x Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

– ¨         asupra resurselor proprii

– x        asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul bugetar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[68]

Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Anii următori

Articolul 6313 || || 4,188 || 5,672 || 8,832 || 6,157 || 5,355 || 4,173 || 1,338

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

18.02.CC Frontierele țărilor care intră sub incidența Fondului pentru securitate internă

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

Bugetul include o contribuție din partea țărilor asociate la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen și la măsurile referitoare la Eurodac prevăzute de acordurile respective. Estimările furnizate sunt pur orientative și se bazează pe calcule recente ale veniturilor aferente punerii în aplicare a acquis-ului Schengen, provenind de la statele care contribuie în prezent (Islanda, Norvegia și Elveția) la bugetul general al Uniunii Europene (plăți utilizate) cu o sumă anuală pentru exercițiul financiar în cauză, calculată pe baza produsului intern brut al fiecărui stat participant, ca procent din produsul intern brut al tuturor statelor participante. Calculul se bazează pe cifrele EUROSTAT din iunie 2012 care sunt supuse unor variații considerabile în funcție de situația economică din statele participante.

[1]               COM(2008) 69 final.

[2]               JO C 115/1, 4.5.2010.

[3]               COM(2011) 680 final.

[4]               JO L 105, 13.4.2006.

[5]               JO L 158, 30.4.2004; Directiva 2004/38/CE.

[6]               JO L 405, 30.12.2006.

[7]               În contextul RTP, un token este un dispozitiv furnizat utilizatorului autorizat pentru a dovedi că are drept de acces pe cale electronică la RTP. Tokenul acționează ca o cheie electronică care permite accesul, în acest caz, prin deschiderea porții automate. Specificațiile tehnice vor stabili dacă se utilizează numai un cod de bare sau dacă se utilizează un cip în care este înregistrat identificatorul unic (numărul cererii).

[8]               JO L 286, 1.11.2011.

[9]               SEC(2008) 153.

[10]             SWD(2013) 50.

[11]             Evaluarea impactului poate fi găsită la următoarea adresă de internet: http://ec.europa.eu/governance/impact/ia_carried_out/cia_2013_en.htm

[12]             Sub rezerva adoptării, de către autoritatea legislativă, a propunerii de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize [COM(2011) 750 final], a adoptării, de către autoritatea legislativă, a propunerii de Regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 [COM(2011) 398] și a existenței unui nivel suficient de resurse disponibile în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii bugetare relevante.

[13]             JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[14]             JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[15]             JO L 160, 18.6.2011, p. 19.

[16]             JO C , , p. .

[17]             JO C , , p. .

[18]             JO C , , p. .

[19]             COM (2008) 69 final, 13.2.2008.

[20]             COM (2009) 262 final, 10.6.2009.

[21]             JO L 286, 1.11.2011, p. 1.

[22]             JO L 158, 29.4.2004, p. 77.

[23]             JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[24]             JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

[25]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[26]             JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[27]             JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[28]             JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[29]             JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

[30]             JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[31]             JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

[32]             JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

[33]             JO L 160, 18.6.2011, p. 19.

[34]             JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

[35]             JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

[36]             JO L 243, 15.9.2009, p. 1.

[37]             JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[38]             Articolul 47 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE.

[39]             Articolul 47 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE.

[40]             Nu este necesar niciun logo pentru Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein.

[41]             Nu este necesar niciun logo pentru Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein.

[42]             Revocarea pe acest motiv nu face obiectul dreptului de a introduce o cale de atac.

[43]             Dacă legislația națională prevede acest lucru.

[44]             ABM (Activity Based Management): gestionarea pe activități – ABB (Activity Based Budgeting): stabilirea bugetului pe activități.

[45]             Astfel cum sunt menționate la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[46]             Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, COM(2011) 750.

[47]             Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu: Frontiere inteligente – opțiuni și calea de urmat, COM(2011) 680.

[48]             Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, COM(2011) 750.

[49]             COM(2010) 93 din 19 martie 2010.

[50]             COM(2011) 398 din 29 iunie 2011.

[51]             Explicațiile privind modurile de gestionare, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[52]             Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[53]             Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

[54]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[55]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[56]             Variația costurilor și în special costurile ridicate în 2015 și în 2017 pot fi explicate după cum urmează: la începutul perioadei de dezvoltare, în 2015, vor fi efectuate angajamente pentru dezvoltare (este vorba de costuri unice menite să acopere trei ani de cheltuieli cu hardware-ul, software-ul și contractantul). La sfârșitul perioadei de dezvoltare, în 2017, vor fi efectuate angajamentele necesare pentru exploatare. Costurile aferente administrării hardware-ului și software-ului variază în funcție de perioadă.

[57]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[58]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[59]             Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

[60]             Conform descrierii din secțiunea 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

[61]             Această sumă include, pentru dezvoltarea centrală, în special infrastructura de rețea, licențele de hardware și software necesare și costurile cu contractantul extern, legate de dezvoltarea sistemului central. Pentru dezvoltarea națională, suma include, de asemenea, costurile cu licențele de hardware și software necesare, precum și costurile cu contractantul extern, legate de dezvoltare.

[62]             Această sumă acoperă costurile necesare pentru a menține sistemul central în stare de funcționare, în special în ceea ce privește funcționarea rețelei, întreținerea sistemului central de către un contractant extern și menținerea licențelor de hardware și software necesare. Pentru operațiunile naționale, suma acoperă costurile necesare pentru funcționarea sistemelor naționale, în special în ceea ce privește licențele de hardware și software, gestionarea incidentelor, precum și costurile cu contractanții externi necesari.

[63]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[64]             AC = agent contractual; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară („Intérimaire”); JED = „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegații); AL = agent local; END= expert național detașat.

[65]             Sub plafonul pentru personal extern din credite operaționale (fostele linii „BA”).

[66]             În special pentru fonduri structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit (FEP).

[67]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.

[68]             În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizațiile pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea a 25 % pentru costuri de colectare.