19.5.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 181/52

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020 (1),

—

având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care se stabilește că „În relațiile sale cu restul comunității internaționale, […] Uniunea contribuie la […] respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional” și, respectiv, că „Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC) din 2009 (2).

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind Politica Externă și de Securitate Comună (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la comerțul cu servicii (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind comerțul cu materii prime și produse de bază (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 referitoare la strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 referitoare la Europa globală – aspecte externe ale competitivității (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 referitoare la relațiile dintre UE, China și Taiwan și securitatea în Orientul Îndepărtat (12),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială – componentă-cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa globală: concurența în lume. o contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă” (COM(2006)0567),

—

având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Raport privind obstacolele din calea comerțului și a investițiilor – ediția 2013”, publicat la 28 februarie 2013 (COM(2013)0103),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la relațiile comerciale dintre UE – Taiwan (O-000093/2013 – B7-0509/2013),

—

având în vedere articolele 115 alineatul (5) și 110 alineatul (2) din regulamentul său de procedură,

A.

întrucât sistemul comercial multilateral reglementat, instituit prin Organizația Mondială a Comerțului (OMC), reprezintă cadrul cel mai potrivit pentru a realiza un comerț liber și echitabil la nivel mondial; întrucât este însă esențial să se înțeleagă că acordurile bilaterale fac, de asemenea, parte din aceeași set comun de instrumente privind afacerile internaționale;

B.

întrucât UE este pe deplin în favoarea ajungerii la un rezultat echilibrat și echitabil al Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD), aceasta fiind abordarea pe care o preferă și întrucât desfășurarea în paralel de acorduri comerciale bilaterale cu alte țări industrializate este, de asemenea, o opțiune valabilă;

C.

întrucât, volumul total al schimburilor comerciale bilaterale dintre UE și Taiwan a crescut de mai mult de douăsprezece ori în ultimele două decenii, depășind 40 de miliarde de euro în 2011;

D.

întrucât Taiwanul este, ca mărime, cel de-al 7-lea partener comercial al UE în Asia și cel de-al 23-lea partener comercial al UE pe plan mondial;

E.

întrucât, în 2010, UE a reprezentat 31,5 % din întregul flux de investiții străine directe (ISD) și 21 % din stocurile de ISD din Taiwan, fiind cel mai mare investitor străin din țară;

F.

întrucât, în prezent, relațiile comerciale dintre UE și Taiwan funcționează, în ansamblu, mult sub potențial;

G.

întrucât comerțul liber și echitabil constituie un mijloc puternic, capabil să genereze o creștere economică mai susținută și să creeze mai multă prosperitate, valorificând avantajele comparative ale fiecărei economii și sinergiile ce pot fi create printr-o integrare economică mai aprofundată și prin noi contribuții la economiile bazate pe cunoaștere;

H.

întrucât taxele vamale dintre cei doi parteneri comerciali se află deja la un nivel în general redus; întrucât UE și Taiwan poartă regulat un dialog structurat în cadrul căruia abordează aspectele legate de comerț și investiții care suscită un interes și preocupări comune; întrucât, în acest cadru, au fost create patru grupuri tehnice de lucru pentru a aborda aspectele legate de DPI, BTC, SPS și de sectorul farmaceutic;

I.

întrucât, în pofida tarifelor relativ scăzute, volumul schimburilor comerciale bilaterale dintre UE și Taiwan este mai mic decât volumul schimburilor comerciale ale UE cu alți parteneri comerciali;

J.

întrucât TIC reprezintă un sector industrial cu o mare valoare adăugată și o sursă de creștere economică atât în UE, cât și în Taiwan, în special în ceea ce privește dezvoltarea ulterioară de produse și servicii inteligente;

K.

întrucât UE și Taiwan pot aprofunda mai mult relațiile lor economice într-un mod care să fie cu adevărat avantajos pentru ambele părți, având, de asemenea, în vedere și soluționarea provocărilor societale comune;

L.

întrucât Taiwanul are calitatea de membru titular al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 2002 și este, de asemenea, membru titular al Organizației de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) și al Băncii Asiatice de Dezvoltare;

M.

întrucât aderarea Taiwanului la Acordul OMC privind achizițiile publice (APG) în iulie 2009 a fost un pas important și pozitiv, care îi va permite acestuia nu numai să beneficieze de deschiderea reciprocă a piețelor APG, ci și să-și mărească eficiența pe piața internă;

N.

întrucât Taiwanul și Republica Populară Chineză (RPC) au adoptat o abordare constructivă care a contribuit la încheierea a 19 acorduri semnate între Fundația pentru schimburi economice în regiunea strâmtorii, pentru Taiwan, și Asociația pentru relațiile din Strâmtoarea Taiwan, pentru RPC; întrucât aceste acorduri cuprind Acordul-cadru de cooperare economică între cele două părți ale strâmtorii (ECFA), Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI), semnat la 29 iunie 2010, precum și Acordul de investiții și Acordul de cooperare vamală, semnat la 9 august 2012;

O.

întrucât alte alternative constructive au determinat Taiwanul să încheie 31 de acorduri bilaterale de investiții (ABI) cu țări terțe, printre care Japonia, la 22 septembrie 2011, și un Acord de cooperare economică cu Noua Zeelandă, la 10 iulie 2013, să reia discuțiile asupra Acordului-cadru privind comerțul și investițiile (TIFA) cu Statele Unite, la 10 martie 2013, și să negocieze în prezent un acord de investiții cu Republica Coreea, precum și un acord de liber schimb cu Singapore (ASTEP;

P.

întrucât Reprezentanța economică și culturală a Taipeiului în Statele Unite și Institutul American din Taiwan au convenit asupra unei Declarații comune referitoare la principiile privind investițiile internaționale și serviciile TIC; întrucât, în mod similar, Taiwanul a încheiat acorduri cuprinzătoare vizând impozitele pe venituri cu 25 de țări, printre care și nouă state membre ale UE,

Q.

întrucât legăturile economice mai strânse cu Taiwanul nu contrazic, în niciun fel, politica UE vizând „O Chină unică”, în condițiile în care China și Taiwanul au aderat la Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC), în 1991, și la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în 2002;

1.

consideră că sistemul comercial multilateral, reprezentat de OMC, rămâne, de departe, cadrul cel mai eficient pentru realizarea unui comerț liber și echitabil la nivel mondial; consideră că UE și Taiwanul trebuie să contribuie la progresul negocierilor comerciale multilaterale;

2.

consideră că, în timp ce depune eforturi în direcția îmbunătățirii relațiilor sale economice cu China, Uniunea ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a proceda în același fel în relațiile cu Taiwanul, pentru a continua să sprijine în mod consecvent sistemul democratic, pluralismul social, precum și rezultatele pozitive în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și statul de drept în Taiwan;

3.

consideră, prin urmare, că UE ar trebui să răspundă pozitiv dorinței Taiwanului de a lansa în paralel negocieri pentru acorduri bilaterale privind protecția investițiilor și accesul la piață, pentru a consolida într-o mai mare măsură securitatea juridică a investițiilor și a mări volumul și calitatea fluxurilor investiționale;

4.

consideră că decizia de a iniția aceste negocieri cu Taiwanul ar trebui să se bazeze pe motive de ordin economic și nu ar trebui să fie corelată cu evaluarea relațiilor dintre UE și Republica Populară Chineză;

5.

subliniază faptul că Parlamentul este în favoarea acordurilor privind protecția investițiilor și accesul la piață cu Taiwan, care ar conduce la aprofundarea relațiilor economice existente între UE și Taiwan;

6.

consideră că acordurile UE-Taiwan privind protecția investițiilor și accesul la piață au un potențial veritabil de a conduce la o situație reciproc avantajoasă pentru ambele economii;

7.

observă că un eventual acord ar trebui să ia în mod corespunzător în considerare IMM-urile și să îmbunătățească capacitatea acestora de a investi în străinătate;

8.

reamintește, de asemenea, că UE și Taiwan dispun deja de o relație economică bine integrată, de taxe vamale în general reduse în ambele țări și de un dialog bine structurat care are loc în mod regulat pentru a soluționa aspecte bilaterale legate de comerț și de investiții;

9.

subliniază că acordul ar trebui să cuprindă un angajament ferm al părților pentru a promova o dezvoltare sustenabilă și integratoare, pe dimensiunile economică, socială și de mediu în legătură cu investițiile;

10.

subliniază faptul că acordurile de investiții încheiate de UE trebuie să respecte capacitatea de intervenție publică, în special atunci când urmărește obiective de politică publică, cum ar fi drepturile sociale și standardele legate de mediu, drepturile omului, securitatea, drepturile lucrătorilor și consumatorilor, sănătatea și siguranța publică, precum și diversitatea culturală; solicită includerea în acord a unor clauze specifice referitoare la aceste obiective;

11.

recomandă ca, în ceea ce privește accesul la piață, ambele părți să poată exclude anumite sectoare de la angajamentele lor în materie de liberalizare, pentru protejarea intereselor naționale strategice;

12.

își reiterează solicitarea pentru o clauză privind răspunderea socială efectivă a întreprinderilor, precum și pentru clauze sociale și de mediu eficace;

13.

subliniază faptul că acordul trebuie să oblige investitorii străini din UE să respecte dialogul social și normele sociale europene;

14.

invită Comisia să înceapă negocierile pentru astfel de acorduri între UE și Taiwan;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului taiwanez și Camerei legislative Yuan.