19.5.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 181/35

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,

—

având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind pescuitul și în special punctul 157 din Rezoluția 66/68 referitoare la obligațiile statelor dezvoltate față de statele mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare,

—

având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitor la conservarea și la gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă,

—

având în vedere Planul de acțiune internațional al FAO pentru gestionarea capacității de pescuit, aprobat de Consiliul FAO în noiembrie 2000 (IPOA-Capacitate),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuit INN) (1),

—

având în vedere Acordul privind măsurile de competența statului portului pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, adoptat în cadrul celei de-a 36-a sesiuni a Conferinței FAO la 22 noiembrie 2009,

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (2),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 martie 2012, intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific” (3),

—

având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea rezervelor de pești cu migrație extinsă din Oceanul Pacific de Vest și Central, la care UE este parte contractantă începând cu 25 ianuarie 2005, în temeiul Deciziei 2005/75/CE a Consiliului (4),

—

având în vedere Decizia 2006/539/CE a Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției pentru întărirea Comisiei interamericane pentru tonul tropical (IATTC) instituită prin Convenția din 1949 între Statele Unite ale Americii și Republica Costa Rica (5),

—

având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (6), aprobată în numele Uniunii Europene în temeiul Deciziei Consiliului 2012/130/UE (7), și prin care se înființează Organizația regională de gestionare a pescuitului în sudul Pacificului (SPRFMO),

—

având în vedere Decizia 2011/144/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind încheierea Acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (8),

—

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (9) (Acordul de la Cotonou),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (10),

—

având în vedere Acordul de parteneriat între Comunitatea Europeană și Statele Federate ale Microneziei privind pescuitul în apele Statelor Federate ale Microneziei (11),

—

având în vedere Acordul de parteneriat privind pescuitul încheiat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Kiribati, pe de altă parte (12),

—

având în vedere Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Insulele Solomon (13),

—

având în vedere Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012 de notificare a țărilor terțe în privința cărora Comisia consideră că există posibilitatea de a fi identificate ca țări terțe necooperante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (14),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0297/2013),

A.

întrucât, pentru a asigura coerența politicilor în materie de dezvoltare, politicile UE care afectează pescuitul în țările ACP din Pacific (PACP) – adică politicile privind pescuitul, comerțul și dezvoltarea – ar trebui puse în aplicare de o manieră care să asigure contribuția lor la obiectivele de dezvoltare durabilă a pescuitului stabilite de țările PACP; întrucât o asemenea abordare ar trebui integrată în următoarea prelungire a Acordului de la Cotonou sau în instrumentele care ar putea succede acestui acord;

B.

întrucât UE trebuie să încerce să asigure o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 208 alineatul (1) din TFUE conform căruia „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

C.

întrucât UE este cel de-al doilea donator din regiune, după Australia, canalizându-și ajutorul prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED), și întrucât, în ciuda faptului că resursele piscicole constituie principala sursă de bogăție a țărilor ACP din Pacific și singura comună tuturor acestora, iar țările din Pacificul de Vest și Central și-au exprimat, în mod repetat, intenția de a transforma pescuitul de ton în motorul dezvoltării socioeconomice în regiune, doar 2,3 % din ajutoarele acordate prin de-al 10-lea FED au fost alocate activităților legate de pescuit;

D.

întrucât acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui precedate de evaluări ale impactului, în special în ceea ce privește conservarea resurselor marine vii și consecințele acestor acorduri asupra populațiilor locale; întrucât aceste acorduri bilaterale și multilaterale ar trebui să se ghideze după concluziile unor asemenea evaluări ale impactului;

E.

întrucât, în cadrul negocierilor în curs de derulare privind Acordul de parteneriat economic (APE) între UE și țările ACP în vederea adaptării sistemului de preferințe generalizate rezultat în urma Acordului de la Cotonou la reglementările OMC, produsele piscicole joacă un rol fundamental atât pentru accesul la piețele europene, cât și pentru accesul la resurse și la o bună gestionare a resurselor piscicole, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;

F.

întrucât este conștient de pericolul reprezentat de derogarea de la regulile de origine stabilite la articolul 6 alineatul (6) din Protocolul II privind regulile de origine anexate acordului interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific și de riscul de concurență neloială pe piața europeană a produselor piscicole ce rezultă prin această derogare;

G.

întrucât este în interesul UE să dezvolte relațiile cu regiunea Pacificului și să coopereze în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare, plecând de la premisa conservării resurselor piscicole, a promovării dezvoltării durabile a pescuitului și a încurajării transparenței în gestionarea pescuitului;

H.

întrucât aproape jumătate din capturile mondiale de ton se realizează în Pacificul de Vest și Central, dintre care 80 % corespund Zonelor economice exclusive (ZEE) ale statelor insulare și doar 20 % apelor internaționale;

I.

întrucât cele mai recente evaluări ale stocurilor efectuate de Comitetul științific al WCPCF în 2012 indică faptul că în zona sa de reglementare nu s-a pescuit excesiv nici tonul dungat (Katsuwonus pelamis), nici tonul cu aripioare galbene (Thunnus albacares), dar indică faptul că tonul obez (Thunnus obesus) este afectat de pescuitul excesiv; întrucât rata mortalității puietului de ton obez prin pescuitul cu nave de pescuit cu plasă pungă, în special în cazurile legate de dispozitive de concentrare a peștilor, este foarte îngrijorătoare;

J.

întrucât, deși s-au înregistrat ușoare îmbunătățiri în monitorizarea, controlul și supravegherea zonei Pacificului, se constată că creșterea puternică a numărului de nave cu plase pungă (în cea mai mare parte asiatice și din statele insulare), intensificarea efortului de pescuit și pescuitul ilegal amenință durabilitatea resurselor din această regiune;

K.

întrucât abordarea UE în domeniul pescuitului din Pacific ar trebui să fie una de susținere activă a eforturilor regionale actuale de a soluționa problema supracapacității și de a îmbunătăți gestionarea pescuitului;

L.

întrucât în Pacific există agenții și structuri regionale cu tradiție în gestionarea activităților de pescuit de ton, precum Agenția pentru pescuit a Forumului insulelor din Pacific (Pacific Islands Forum Fisheries Agency – FFA) sau organizația subregională a statelor părți la Acordul de la Nauru (PNA);

M.

întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (Vessel Day Scheme – VDS) a fost introdusă de părțile la Acordul de la Nauru în 2008 în încercarea de a gestiona accesul la apele PNA, de a limita efortul de pescuit din aceste ape și de a crește la maximum beneficiile obținute de pe urma pescuitului de către statele insulare mici în curs de dezvoltare din Pacific;

N.

întrucât părțile depun într-adevăr foarte mari eforturi și în cadrul WCPFC au loc discuții cu privire la o nouă măsură de conservare și de gestionare pentru anii următori, în acest context abordându-se limitele eforturilor;

O.

întrucât Statele Unite au semnat un acord multilateral cu statele din Pacific în 1988, iar acest acord, în prezent în curs de renegociere, garantează accesul la aproximativ 20 % din zilele de pescuit din regiune;

P.

întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (VDS) trebuie să fie pe deplin transparentă, iar dispozițiile sale trebuie îmbunătățite și puse în aplicare de toți membrii semnatari pentru realizarea obiectivelor sale și pentru asigurarea unei compatibilități depline a măsurilor luate atât în ZEE, cât și în marea liberă;

Q.

întrucât se preconizează că și în următorii ani costul de acces al flotelor de pescuit de lungă distanță va crește semnificativ, constituind o sursă importantă de venituri pentru țările din zonă; întrucât costul unei zile de pescuit, astfel cum s-a decis la reuniunea anuală a PNA, a fost fixat la cel puțin 6 000 USD pentru 2014;

R.

întrucât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului încheiate de către UE, inclusiv cu țările din regiunea Pacificului, s-au bazat, în mod tradițional, pe o limitare a numărului de nave cu un tonaj de referință orientativ și întrucât acest fapt a creat discrepanțe, având în vedere introducerea schemei VDS de către PNA și dorința acestora de a o aplica în cazul acordurilor de parteneriat cu UE;

S.

întrucât o schemă de alocare a zilelor de pescuit pentru nave bine concepută și pusă în aplicare în mod corespunzător poate furniza mijloacele necesare pentru a preveni creșterea și mai mare a efortului în regiune;

T.

întrucât, în ceea ce privește relațiile sale cu țări terțe, UE a stabilit ca o condiție prealabilă pentru încheierea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului cooperarea și respectarea normelor legate de pescuitul INN; întrucât la articolul 38 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind combaterea pescuitului INN se prevede că Comisia nu intră în negocieri în vederea încheierii unor astfel de acorduri de parteneriat cu țări care nu cooperează în această privință;

U.

întrucât APE ar trebui să includă o referire specifică la punerea în aplicare a Regulamentului INN, și nu doar o simplă formulare generală privind nevoia de a combate pescuitul INN, și ar trebui să nu fie încheiate cu țările terțe identificate ca fiind „necooperante”;

V.

întrucât Comisia, în Decizia sa din 15 noiembrie 2012, a notificat Fiji și Vanuatu, între altele, ca posibile țări necooperante în sensul Regulamentului INN, atât din cauza lipsei de măsuri și penalizări disuasive împotriva navelor care arborează pavilionul acestor țări și care practică pescuitul INN, cât și a faptului că nu au pus în practică recomandările emise de organizațiile regionale din domeniul pescuitului;

W.

întrucât, din punct de vedere istoric, activitățile de pescuit ale flotei de nave cu plase pungă ale Europei se derulează în principal în Pacificul Central, atât în ape internaționale, cât și în ZEE ale Kiribati, precum și în cele ale Tuvalu, Tokelau și Nauru, prin intermediul unor acorduri din sectorul privat;

X.

întrucât, cu toate acestea, pe lângă acordul în domeniul pescuitului încheiat cu Kiribati, UE a mai negociat astfel de acorduri cu anumite țări din Pacificul de Vest, fără ca aceste acorduri să intre în vigoare, având în vedere că acordul cu Statele Federate ale Microneziei nu a fost ratificat de către parlamentul acestei țări și că negocierile privind reînnoirea acordului cu Insulele Solomon sunt blocate din 2012;

Y.

întrucât Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierilor privind acordurile în domeniul pescuitului cu aceste țări și întrucât s-au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, ca o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

Z.

întrucât Serviciul European de Acțiune Externă nu a dispus până acum de personal responsabil de problemele din domeniul pescuitului în cadrul delegației sale din Fiji,

1.

îndeamnă Comisia să asigure coerența tuturor politicilor Uniunii care privesc regiunea Pacificului, astfel cum se solicită la articolul 208 din TFUE, în special în materie de pescuit, comerț și dezvoltare, și să consolideze potențialele sinergii, în scopul obținerii unui efect de multiplicare, prin care să crească la maximum efectele benefice atât pentru statele din regiunea Pacificului, cât și pentru statele membre ale UE, promovând, totodată, dimensiunea internațională, intensificând prezența strategică a UE, crescând vizibilitatea UE în Pacificul de Vest și Central și contribuind la exploatarea durabilă a resurselor din Pacific;

2.

consideră că în cadrul relațiilor viitoare, post-Cotonou, cu țările ACP din Pacific, strategia de pescuit ar trebui să aibă o abordare regională, care să consolideze poziția și rolul UE în regiunea Pacificului de Vest și Central;

3.

invită Comisia să se asigure că cel de-al 11-lea FED ia în considerare această strategie și reflectă posibilitatea de a crește procentul ajutorului sectorial destinat abordării nevoilor comunităților de pescari (inclusiv o creștere a contribuției acestora la securitatea alimentară locală) și de a dezvolta infrastructura piscicolă pentru debarcarea și procesarea capturilor, dat fiind faptul că pescuitul reprezintă una dintre principalele resurse economice din regiune;

4.

apreciază recenta recrutare de personal în cadrul Delegației UE în Fiji, responsabil în mod special de chestiunile din domeniul pescuitului, și speră că acest lucru va contribui la stabilirea unei legături permanente și specializate în domeniul pescuitului cu țările din regiune;

5.

solicită, în egală măsură, o mai bună coordonare și complementaritate cu ceilalți actori din regiune în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, în conformitate cu Pactul de la Cairns din august 2009; salută organizarea celei de-a doua reuniuni ministeriale UE-PIF la 12 iunie 2012, care a consolidat dialogul politic UE-Pacific, în special în ceea ce privește pescuitul și dezvoltarea, asigurând astfel o mai mare eficiență a acțiunilor întreprinse în aceste domenii de UE și de țările din regiune;

6.

subliniază necesitatea ca flota pentru pescuit în larg să contribuie, în cooperare cu țările din Pacific, la diminuarea presiunii exercitate de pescuit asupra stocurilor de ton tropical, inclusiv prin reducerea considerabilă a nivelului mortalității în rândul puietului de ton obez, un stoc cu o importanță economică majoră în regiune, care, în prezent, este pescuit excesiv;

7.

subliniază importanța stabilirii unei strategii în domeniul pescuitului pentru Pacificul de Vest și Central, dată fiind relevanța acestei regiuni în ceea ce privește pescuitul și importanța sa pentru flota Uniunii și pentru piața și industria de prelucrare a produselor piscicole din UE, precum și a asigurării certitudinii juridice pentru navele care își desfășoară activitatea în această regiune;

8.

constată că strategia UE de acces la resursele din ZEE ale țărilor din regiune prin intermediul unor acorduri de parteneriat în sectorul pescuitului nu a funcționat corect, excepție făcând cazul Kiribati, și consideră că revitalizarea și consolidarea acordurilor presupune un nou cadru de relații strânse și avantajoase între diversele părți implicate;

9.

consideră că o parte a problemelor se datorează faptului că UE a negociat fără succes acorduri cu țările din Pacificul de Vest, unde se regăsesc și ZEE ale Insulelor Solomon și ale Statelor Federate ale Microneziei, în loc să își orienteze eforturile spre Pacificul Central, zona tradițională de concentrare a activităților flotei de nave a Uniunii cu plase pungă;

10.

salută în mod deosebit faptul că Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierii de acorduri de parteneriat cu aceste țări în domeniul pescuitului și că s-au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

11.

consideră că noua abordare în materie de negociere se adaptează mai bine abordării regionale solicitate în mod repetat de Parlament, în special cu privire la activitățile de pescuit de specii cu migrație extinsă; invită Comisia să asigure respectarea dispozițiilor WCPFC în cazul negocierilor cu părțile la Acordul de la Nauru și cu alte țări ACP din Pacific;

12.

menționează că abordarea UE față de Pacific ar trebui să vizeze susținerea țărilor în curs de dezvoltare, în special a statelor mici insulare în curs de dezvoltare, în vederea obținerii unui procentaj mai mare din beneficiile obținute din exploatarea sustenabilă a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă și să contribuie la consolidarea eforturilor regionale de conservare și gestionare sustenabile ale rezervelor halieutice în cazul stocurilor menționate, astfel cum a solicitat Conferința de revizuire a UNFSA;

13.

își arată îngrijorarea cu privire la existența pescuitului INN în zonă și, cu toate că recunoaște că au avut loc îmbunătățiri ale guvernanței în acest domeniu, consideră că nu s-au făcut progrese suficiente, în special în ceea ce privește introducerea instrumentelor de bază pentru combaterea pescuitului INN;

14.

invită Comisia să includă o referință explicită la Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind INN în dispozițiile APE negociate cu țările din Pacific;

15.

invită statele ACP să continue să participe activ în cadrul ORGP și să informeze regulat societatea lor civilă și organizațiile socioprofesionale cu privire la deciziile luate în domeniul pescuitului;

16.

invită Comisia să prevadă posibilitatea adoptării unei strategii pe termen lung privind accesul flotei UE la ZEE ale țărilor din această zonă, bazate pe un acord-cadru regional între UE și țările din Pacificul de Vest și Central, negociat cu Agenția pentru pescuit a Forumului Pacificului (FFA) și bazat pe următoarele aspecte:

17.

subliniază că, într-o ultimă etapă a acestui proces, ar trebui să se ajungă la o abordare exclusiv regională, respectiv la un acord multilateral de colaborare în sectorul pescuitului cu țările semnatare ale APE, care să permită accesul flotei Uniunii la ZEE ale acestor țări;

18.

recomandă Comisiei ca, la revizuirea Acordului de la Cotonou, să ia în considerare această strategie în domeniul pescuitului pentru regiunea Pacificului, precum și caracteristicile specifice statelor insulare;

19.

subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător atât în procesul de pregătire și negociere, cât și în monitorizarea și evaluarea pe termen lung a funcționării acordurilor bilaterale, în conformitate cu dispozițiile TFUE; insistă ca Parlamentul să fie informat imediat și pe deplin, la fel ca în cazul Consiliului, pe parcursul tuturor etapelor procedurii legate de APP, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat de observatori în cadrul reuniunilor comune ale comisiilor prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului; insistă asupra faptului că la aceste reuniuni ar trebui să participe și observatori din partea societății civile, inclusiv reprezentanți din sectorul pescuitului ai UE și ai țărilor terțe;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.