30.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/97

—

având în vedere declarația din 24 noiembrie 2012 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, cu privire la amânarea Conferinței de la Helsinki privind instituirea în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme de distrugere în masă (ADM),

—

având în vedere raportul semestrial privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (2012/I) (1) din august 2012,

—

având în vedere cele trei seminarii organizate de UE: seminarul cu privire la „Securitatea în Orientul Mijlociu, neproliferarea ADM și dezarmarea”, care a avut loc la Paris în iunie 2008, primul seminar al Consorțiului pentru neproliferare al UE privind Orientul Mijlociu, care a avut loc la Bruxelles între 6 și 7 iulie 2011 și al doilea seminar al Consorțiului pentru neproliferare al UE, care a avut loc între 5 și 6 noiembrie 2012, care au urmărit pregătirea conferinței ONU privind zona din Orientul Mijlociu fără arme de distrugere în masă,

—

având în vedere Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

—

având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu,

—

având în vedere Rezoluțiile sale precedente din 26 februarie 2004 (2), din 10 martie 2005 (3), din 17 noiembrie 2005 (4) și din 14 martie 2007 (5) privind neproliferarea și dezarmarea nucleară și Rezoluția sa din 10 martie 2010 (6) referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu,

—

având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 6 octombrie 2010 privind riscul proliferării nucleare în Orientul Mijlociu,

—

având în vedere documentul final al Conferinței de revizuire a părților la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din 2010,

—

având în vedere Declarația comună a Summitului privind Mediterana, desfășurat la 13 iulie 2008 la Paris,

—

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, inițial prevăzută pentru decembrie 2012, a fost amânată;

B.

întrucât anularea Conferinței privind instituirea în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme de distrugere în masă, care fusese planificată în cadrul Conferinței din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, ar putea avea un impact negativ asupra securității regionale și a eforturilor internaționale de denuclearizare;

C.

întrucât Tratatul de neproliferare a armelor nucleare și a armelor de distrugere în masă este un element fundamental al securității internaționale; întrucât cele mai urgente priorități în materie de securitate sunt de a împiedica alte state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, de a reduce stocurile de armament nuclear la nivel mondial și de a urmări crearea unei lumi fără arme nucleare;

D.

întrucât în documentul final al Conferinței din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) există un acord privind convocarea în 2012 a unei conferințe privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu; întrucât aceste proces este necesar de urgență pentru a reafirma valabilitatea TNP;

E.

întrucât lucrările pregătitoare ale acestei conferințe au început de la numirea lui Jaako Laajava, subsecretar de stat al Finlandei, ca mediator al conferinței;

F.

întrucât există deja o serie de tratate privind zonele fără arme nucleare pentru alte regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină și Marea Caraibilor, Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est, Africa și Asia Centrală; întrucât statutul autoproclamat al Mongoliei de zonă fără arme nucleare a fost recunoscut prin adoptarea Rezoluției Adunării Generale a ONU referitoare la securitatea internațională și statutul de zonă fără arme nucleare ale Mongoliei; întrucât există și alte tratate care tratează denuclearizarea anumitor zone, cum ar fi Tratatul privind Antarctica, Tratatul privind spațiul cosmic, Acordul referitor la lună și Tratatul privind fundul mărilor și oceanelor;

G.

întrucât UE încurajează toate statele din regiune să își continue angajamentul constructiv față de mediator de a lua măsuri suplimentare în vederea eliminării complete a tuturor armelor de distrugere în masă – fie ele nucleare, chimice sau biologice – din regiune, precum și a vectorilor acestora,

H.

întrucât Uniunea Europeană, împreună cu toate statele membre ale Parteneriatului euromediteranean, au subscris la obiectivul de a promova instituirea unui zone fără ADM în Orientul Mijlociu în Declarația de la Barcelona din 1995; întrucât UE sprijină eforturile mediatorului, precum și obiectivul de a promova instituirea unei zone fără ADM în Orientul Mijlociu, în special prin intermediul „Consorțiului pentru neproliferare” și printr-o serie de seminarii pe acest subiect, cum ar fi cele organizate în 2008 și 2011 și în noiembrie 2012;

I.

întrucât Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite sunt cosponsorii Rezoluției din 1995 privind Orientul Mijlociu a părților la Tratatului de neproliferare și sunt statele depozitare ale tratatului;

J.

întrucât situația politică din regiune este în continuare extrem de instabilă, ținând cont de tulburările sociale și de schimbările politice dramatice care au loc în Orientul Mijlociu, inclusiv escaladarea conflictului din Siria, impasul în relațiile cu Iranul și tensiunile în creștere dintre Israel și Palestina și țările învecinate;

K.

întrucât UE sprijină pregătirile în curs ale conferinței, la care participă toate statele din regiune, și în vederea asigurării unui rezultat pozitiv în pofida tulburărilor sociale și a schimbărilor politice care au loc în Orientul Mijlociu;

L.

întrucât Mișcarea țărilor nealiniate a solicitat instituirea rapidă în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme nucleare ca etapă prioritară pentru instituirea unei zone fără ADM în regiune,

1.

regretă profund amânarea Conferinței privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, pe care Conferința din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare o planificase pentru 2012;

2.

salută rolul ONU în instituirea unei zone fără arme nucleare verificabile reciproc; remarcă faptul că nu toate statele din regiune sunt părți la Tratatul de neproliferare;

3.

solicită insistent Secretarului General al ONU, mediatorului ONU, sponsorilor Rezoluției 1995 referitoare la Orientul Mijlociu, Înaltului Reprezentant al UE și statelor membre ale UE să se asigure că Conferința planificată pentru 2012 va avea loc cel târziu la începutul anului 2013;

4.

este ferm convins că instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu ar consolida în mare măsură stabilitatea și pacea la nivel internațional și ar putea constitui un exemplu și un pas înainte pentru campania „Global Zero”;

5.

solicită ÎR/VP, Catherine Ashton, să garanteze că Uniunea Europeană rămâne implicată activ în sprijinirea acestui proces, în special prin încurajarea activă prin mijloace diplomatice a tuturor părților implicate să se implice în procesul de negociere în mod constructiv și făcând dovadă de o voință politică mai fermă;

6.

salută implicarea UE în procesul de instituire a unei zone fără arme de distrugere în masă Orientul Mijlociu; consideră că declarațiile de bune intenții reprezintă un prim pas în direcția deblocării impasului actual; consideră că o soluționare pe cale pașnică a conflictului din Orientul Mijlociu ar putea crea încrederea necesară pentru instituirea în final în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme de distrugere în masă;

7.

reamintește tuturor părților interesate natura urgentă a acestei chestiuni, având în vedere conflictele și negocierile referitoare la programul nuclear iranian și războiul civil din Siria; reamintește că guvernul Siriei încă deține controlul asupra unuia dintre cele mai puternice și periculoase arsenale de arme chimice din lume;

8.

solicită tuturor țărilor din regiune să adere la Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora și la Convenția privind armele biologice și toxice;

9.

subliniază importanța dialogului în curs privind instituirea în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme de distrugere în masă în vederea analizării cadrului extins și a măsurilor intermediare care ar consolida pacea și securitatea la nivel regional; subliniază că elementele esențiale ar trebui să includă respectarea garanțiilor cuprinzătoare ale Agenției Internaționale a Energiei Atomice (AIEA) (și un protocol adițional), interzicerea producerii de material fisil pentru arme și a îmbogățirii uraniului peste nivelul normal la care poate fi utilizat drept combustibil, aderarea la tratatele de interzicere a armelor biologice și chimice, precum și instituirea în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme nucleare; subliniază că aceste măsuri ar consolida în mare măsură pacea și securitatea la nivel internațional;

10.

solicită demararea unei noi inițiative de consolidare a încrederii la nivel regional, care să se bazeze pe exemplul procesului de la Helsinki, pentru a realiza obiectivul pe termen lung de a nu mai exista conflicte militare în Orientul Mijlociu;

11.

solicită ÎR/VP, Catherine Ashton, să țină Parlamentul la curent cu privire la toate evoluțiile legate de eforturile în curs pentru reconvocarea conferinței ca urmare a amânării datei prevăzute de decembrie 2012;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, mediatorului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor din Orientul Mijlociu.