30.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/2

—

având în vedere articolele 174 și 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială, definesc instrumentele financiare cu finalitate structurală și instituie Fondul european de dezvoltare regională, al cărui scop este să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale prezente în Uniune,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 privind realizarea unei adevărate coeziuni teritoriale, sociale și economice în UE – o condiție sine qua non a competitivității globale? (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 intitulată „Concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune” (COM(2010)0642),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială (COM(2010)0758),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la situația actuală și sinergiile viitoare pentru o eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la „Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii” (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la cel de-al cincilea Raport privind coeziunea al Comisiei și strategia pentru politica de coeziune după 2013 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la absorbția fondurilor structurale și de coeziune: învățăminte desprinse pentru viitoarea politică de coeziune a UE (7),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (COM(2011)0615),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 privind Fondul social european și de abrogare Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (COM(2011)0607),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind Cartea verde intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind dimensiunea urbană în contextul extinderii (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2006 referitoare la strategia tematică pentru mediul urban (14),

—

având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene sustenabile, adoptată la Reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, care a avut loc la 24 și 25 mai 2007, la Leipzig,

—

având în vedere declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană, adoptată în cursul reuniunii ministeriale informale care a avut loc la Toledo, pe 22 iunie 2010,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0406/2012),

A.

întrucât 80 % dintre cetățenii europeni trăiesc în medii urbane (această cifră este în continuă creștere, ca urmare a accelerării fluxurilor migratorii din mediul rural către mediul urban) și întrucât efectele crizei economice se concentrează în principal în orașe, unde se joacă și mizele combaterii schimbărilor climatice, creării de locuri de muncă și creșterii bunăstării și calității vieții;

B.

întrucât zonele urbane ar trebuie să elaboreze planuri de acțiune pe termen mediu și lung în domeniul coeziunii economice, sociale și teritoriale sustenabile;

C.

întrucât orașele sunt motorul economiei, al producției și al ocupării forței de muncă, dar, în același timp, constituie contextul în care apar problemele legate de suburbanizare, de șomaj și, la nivel mai general, de excludere socială și segregare, precum și de poluare a mediului;

D.

întrucât zonele urbane puternice au, de asemenea, o influență pozitivă asupra zonelor rurale înconjurătoare, ceea ce poate conduce, așadar, la un efect de „contagiune”;

E.

întrucât este necesară regândirea conceptului de periferie urbană, în vederea schimbării tendinței actuale către segregarea spațială, care conduce la polarizare socială;

F.

întrucât procesele de transformare actuale care au loc în mediul urban creează din ce în ce mai multe așteptări și probleme, pe care autoritățile publice tradiționale încearcă să le soluționeze, fiind, prin urmare, necesare mecanisme inovatoare și integrate de coeziune economică, socială și teritorială;

G.

întrucât mutațiile socio-demografice au determinat populația din numeroase orașe să își părăsească locuințele din zonele urbane mai vechi pentru a se instala în ansambluri rezidențiale noi, mai periferice, în zone urbanizate situate la granița orașelor sau, pur și simplu, în orașe noi din apropierea marilor aglomerări;

H.

întrucât inegalitățile sociale reprezintă o provocare în multe zone urbane și întrucât decalajele dintre cartiere sunt adeseori provocate de politicile inadecvate în domeniul locuințelor și de furnizarea de servicii, care se limitează la zonele cu o afluență mai mare;

I.

întrucât o revizuire a metodelor tradiționale poate crea ocazia de a iniția un proces de experimentare urbanistică și de itinerarii conceptuale, bazate pe o reinterpretare a acțiunilor de planificare a spațiilor, a necesităților colective, precum și a implicării cetățenilor,

1.

subliniază faptul că modelul de dezvoltare locală este punctul forte esențial al politicii de coeziune, deoarece factorii decisivi privind mobilitatea încurajează alegerea celor mai bune opțiuni apropiate de cetățeni, a acțiunilor comune și a măsurilor mai coerente, eficace și eficiente, îmbunătățind, de asemenea, vizibilitatea intervențiilor comunității în domeniile în care UE se confruntă cu provocări dintre cele mai dificile;

2.

solicită o nouă fază de reglementare a UE, asociată unui plan de protejare și regenerare a zonelor urbane, care, respectând principiul subsidiarității, să ofere temeiul juridic necesar, să definească obiectivele comune pe termen mediu și lung și să optimizeze utilizarea fondurilor politicii de coeziune;

3.

solicită întreprinderea unor acțiuni pentru completarea și refacerea părților existente ale orașelor, inclusiv a cartierelor marginalizate, pentru reconversia funcțională a zonelor abandonate și a zonelor de redezvoltare, pentru creșterea atractivității locurilor în care trăiesc oamenii printr-un proces dinamic de dezvoltare și pentru retrocedarea către comunități a spațiilor cu o puternică valoare simbolică, pline de istorie, care și-au pierdut funcția inițială sau care au fost treptat neglijate, promovând, în același timp, patrimoniul cultural;

4.

solicită mobilizarea resurselor culturale și economice, având ca prioritate sustenabilitatea socială a transformării urbane, contribuind astfel la solidaritatea urbană, incluziunea și integrarea socială a grupurilor vulnerabile și marginalizate din zonele urbane pentru a exploata pe deplin potențialul de dezvoltare, ținând seama de faptul că procesele de reînnoire urbană implică riscul expulzării categoriilor celor mai vulnerabile ale populației; prin urmare, subliniază necesitatea de a implica îndeaproape locuitorii din stadiul cel mai incipient cu putință;

5.

subliniază rolul-cheie al orașelor la realizarea obiectivelor economice, sociale și de mediu ale Strategiei Europa 2020 și subliniază faptul că Uniunea va putea fi competitivă pe plan global, numai dacă politica de coeziune va exploata pe deplin potențialul de dezvoltare al tuturor regiunilor și zonelor sale urbane;

6.

solicită să se adopte o abordare integrată, care să prevadă interconectarea sistemului natural-ambiental cu cel istorico-cultural și cu cel socio-productiv, asigurând dezvoltarea rețelei de infrastructuri, îmbunătățirea spațiilor urbane și a mediului economic și promovând utilizarea mixtă a teritoriului, prin integrarea între lucrările rezidențiale și cele non-rezidențiale, între infrastructurile materiale și sistemele de raporturi imateriale;

7.

subliniază faptul că sunt necesare noi forme de regenerare urbană, cu accent pe necesitatea existenței de spații publice, parcuri, spații de agrement, culturale și sportive în cadrul comunităților;

8.

speră că se va crea o dinamică de planificare participativă, precum și parteneriate cu asociațiile și cetățenii, pentru a se asigura legătura necesară între politicile generale și spațiile teritoriale specifice, punându-le în valoare particularitățile, identitatea, memoria și istoria și consolidând sentimentul de apartenență la comunitate și de încredere în instituții;

9.

subliniază că regenerarea urbană și revitalizarea economică sunt strâns legate între ele și că realizarea unui spațiu atractiv poate deveni un factor al relansării economice; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, regenerarea urbană ar trebui să fie însoțită de o nouă abordare, îmbinând eforturile de prevenire a declinului urban, de promovare a dezvoltării zonelor defavorizate și marginalizate, de sprijinire a creșterii economice și a creării de locuri de muncă la nivel local și completându-le cu măsuri sociale;

10.

solicită realizarea unor acțiuni decisive pentru combaterea ineficienței energetice, prin renovarea funcțională a clădirilor și construirea de locuințe mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, inclusiv locuințe sociale, reducerea ambuteiajelor, a poluării și a nivelului de zgomot, astfel încât orașele să devine mai competitive în privința protecției mediului;

11.

subliniază necesitatea unei strategii de conservare și securizare a patrimoniului urban și rezidențial în zonele clasificate ca prezentând un risc ridicat de cutremure sau inundații;

12.

atrage atenția asupra necesității de a orienta utilizarea fondurilor pentru a asigura o abordare integrată a disfuncționalităților dezvoltării demografice și a învechirii progresive și a concentrării urbane; atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate din fonduri structurale pot contribui la furnizarea de soluții pentru problemele grave și ar trebui să se concentreze asupra oamenilor și să acorde o atenție deosebită grupurilor sociale defavorizate copii, tineri, femei și persoane în vârstă;

13.

salută măsurile de promovare a rețelelor între orașe și schimburile de experiență și bune practici; subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui consolidate și extinse pentru a cuprinde zonele urbane funcționale; solicită extinderea instrumentelor existente în acest scop, subliniind că ar trebui folosite programele și organismele existente, înainte de a crea noi structuri;

14.

salută dispoziția referitoare la delegarea către orașe a gestionării unor fonduri specifice de minimum 5 % din resursele FEDER pentru acțiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane sustenabile; subliniază faptul că această cifră reprezintă o țintă minimă și ar trebui folosită pentru susținerea dezvoltării zonelor urbane funcționale; solicită autorităților de la diferite niveluri să valorifice noile instrumente, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității;

15.

se opune rigidității în utilizarea resurselor menționate anterior pentru implementarea investițiilor teritoriale integrate (ITI); consideră că statele membre ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a implementa acțiunile integrate pentru dezvoltarea urbană sustenabilă și printr-un program operațional specific sau printr-o axă prioritară specifică;

16.

evidențiază că, în timp ce orașele pot avea o contribuție esențială ca centre de creștere sau motoare ale creșterii, este necesară integrarea necesităților de dezvoltare locală în abordarea problemelor zonelor suburbane, învecinate și rurale pentru a promova o relație care să nu fie conflictuală, ci complementară și sinergică în scopul soluționării dispariției treptate a zonelor rurale periurbane, ca urmare a tendinței expansiunii urbane și a transformării zonelor rurale în terenuri edificabile, dezvoltând, în același timp, accesul la servicii publice;

17.

solicită îmbunătățirea capacității administrative a autorităților locale și regionale, precum și a actorilor economici și sociali – de exemplu prin intensificarea folosirii asistenței tehnice – în privința gestionării fondurilor structurale, în scopul unei guvernanțe reale pe mai multe niveluri pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor; consideră esențială dezvoltarea și promovarea de rețele multifuncționale sustenabile, bazate pe bune practici, astfel încât să stimuleze formarea de parteneriate entuziaste și integrate de tip urban-rural în funcție de necesitățile fiecărei regiuni;

18.

subliniază că ar fi oportun să se creeze o rețea între proiectele pilot de dezvoltare urbană sustenabilă finanțate din FEDER și noul program multianual Orizont 2020, pentru a garanta soluții inovatoare și strategii replicabile în domeniul reabilitării urbane;

19.

este convins că „Pactul primarilor” poate reprezenta un punct de plecare potrivit pentru evoluția în direcția îndeplinirii obiectivelor Strategiei UE 2020;

20.

solicită un model sustenabil de gestionare a mobilității, integrat în planificarea urbanistică, care să cuprindă mai multe facilități publice și rețele logistice sistemice adaptate nevoilor distribuției urbane a bunurilor și serviciilor, acordându-se o atenție corespunzătoare necesității modurilor ecologice de transport;

21.

își exprimă convingerea că aspecte ca gestionarea deșeurilor reprezintă o problemă care depășește detaliile pur tehnice și are impact asupra problematicii sociale; de asemenea, solicită să se aplice măsuri care să garanteze în continuare serviciile de aprovizionare cu apă de calitate și de purificare a apei în orașe, întrucât acestea sunt concomitent în beneficiul publicului și al mediului înconjurător;

22.

subliniază că creșterea numărului spațiilor verzi și a parcurilor urbane este un element de valoare maximă pentru patrimoniul natural, istoric și cultural, contribuie la reglarea efectelor microclimatice negative, la sporirea bugetului energetic și a economiilor financiare, la creșterea sustenabilității și a calității mediului urban și permite satisfacerea cerințelor recreative și sociale;

23.

propune ca la planificarea reabilitării urbane să se acorde prioritate materialelor și soluțiilor tehnice care impun standarde de economie de energie, în conformitate cu obiectivele politicilor comunitare;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.