31.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 251/1

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (1),

—

având în vedere Convenția ONU din 1949 privind stoparea traficului de persoane și a exploatării prostituției,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe Mondiale privind Femeile la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

—

având în vedere Pactul European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011 (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 11 februarie 2011 intitulat „Raport privind evoluția egalității între femei și bărbați în 2010” (SEC(2011)0193),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind homofobia, transfobia și discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen (2010),

—

având în vedere pachetul legislativ al UE destinat protecției victimelor, compus din comunicările Comisiei din 18 mai 2011, intitulate „Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană” (COM(2011)0274), „Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității” (COM(2011)0275) și „Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă”(COM(2011)0276),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii și hotărârea conexă din 1 martie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Test-Achats (C-236/09) (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de gen și solidaritatea intergenerațională (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (6) și rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare (11),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0041/2012),

A.

întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și întrucât Uniunea și-a asumat sarcina specifică de a integra egalitatea de gen în toate activitățile sale și întrucât, în pofida progreselor treptate din acest domeniu, numeroase inegalități mai persistă încă între femei și bărbați;

B.

întrucât, în perioadele de crize economice, consolidarea poziției femeilor pe piața muncii și a independenței lor economice reprezintă nu doar un imperativ moral, ci și o necesitate economică; întrucât Strategia UE 2020 include obiectivul principal de creștere la 75 % a ratei de ocupare a forței de muncă pentru femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani;

C.

întrucât competitivitatea și prosperitatea economică viitoare a Europei depind fundamental de abilitatea acesteia de a utiliza pe deplin resursele de muncă, inclusiv de participarea crescută a femeilor pe piața muncii; întrucât una dintre prioritățile Strategiei Europa 2020 este ca mai multe femei să muncească pentru ca până în 2020 să se realizeze o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru femei; întrucât, comparativ, mai multe femei decât bărbați lucrează cu fracțiune de normă și cu contracte temporare și, în consecință, în perioadele de criză vor fi disponibilizate mai ușor;; întrucât există riscul ca actuala recesiune să încetinească progresele și chiar să conducă la regrese în realizarea egalității de gen, cu toate acestea oportunitățile de muncă cu fracțiune de normă în anumite cazuri și pentru o anumită perioadă pot avea efecte pozitive asupra femeilor și bărbaților, astfel încât să-și armonizeze viața profesională cu viața de familie și cu viața privată;

D.

întrucât obiectivul egalității de gen implică o mai bună reprezentare politică a femeilor; reamintește faptul că reprezentarea femeilor în procesul decizional politic nu a prezentat nicio îmbunătățire liniară în ultimii ani – reprezentarea echilibrată a femeilor și bărbaților în parlamentele naționale din UE a rămas neschimbată, 24 % femei și 76 % bărbați, iar în unele state membre numărul femeilor din parlamentele naționale nu depășește 15 %, în ansamblu femeile reprezentând doar 23 % din totalul miniștrilor; întrucât numărul de vicepreședinte ale Parlamentului European s-a diminuat în cea de-a doua jumătate a legislaturii 2009-2014;

E.

întrucât, deși criza economică a afectat inițial îndeosebi rata de ocupare a bărbaților, se așteaptă ca reducerile cheltuielilor publice să afecteze mult mai mult rata de angajare a femeilor și diferențele salariale, deoarece în sectorul public sunt angajate mult mai multe femei decât bărbați; întrucât sănătatea, educația și asistența socială, sectoare deosebit de importante, sunt dominate de femei; întrucât este important să acorde atenție nu doar ratei de ocupare a forței de muncă, ci și condițiilor egale de angajare, calității angajării, inclusiv oportunităților de carieră și salariilor;

F.

întrucât violența împotriva femeilor, inclusiv violența psihologică, este un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați și o încălcarea a drepturilor fundamentale, rămânând una din cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului în cadrul UE, în pofida măsurilor de combatere adoptate de politicieni; întrucât recesiunea economică creează condiții asociate cu violența crescută în cadrul relațiilor intime, iar măsurile de austeritate afectează serviciile de sprijin, ceea ce face ca femeile victime ale violenței să fie și mai vulnerabile decât de obicei;

G.

întrucât economiștii și demografii (Banca Mondială, OCDE, FMI) utilizează modele economice și matematice pentru a evidenția valoarea economică a producției din gospodărie – realizată în principal de femei – și întrucât contribuția femeilor la PIB ar putea fi chiar mai mare în cazul în care s-ar lua în considerare munca lor neplătită, ceea ce dovedește discriminarea care există față de munca femeilor;

H.

întrucât reducerile bugetare în domeniul serviciilor sociale, cum ar fi îngrijirea copiilor, obstrucționează și mai mult participarea femeilor pe piața muncii;

I.

întrucât accesul la serviciile de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente este esențial pentru asigurarea unei participări egale a femeilor și a bărbaților pe piața muncii, în educație și la cursurile de formare profesională; întrucât persoanele care acordă îngrijiri în sânul familiei sunt discriminate în ceea ce privește neconsiderarea anilor lor de muncă în vederea acordării de pensii și de alte drepturi;

J.

întrucât 2012 este Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității dintre generații și trebuie subliniat faptul că există mai multe femei în vârstă decât bărbați care trăiesc singure, speranța de viață fiind mai mare în rândul femeilor;

K.

întrucât Parlamentul European a adoptat în octombrie 2011 poziția sa referitoare la noua propunere de directivă privind concediul de maternitate, care prelungește concediul de maternitate la 20 de săptămâni cu plata integrală și, de asemenea, stabilește un concediu de paternitate plătit de cel puțin 2 săptămâni;

L.

întrucât criza bancară a limitat foarte mult accesul la capital, fapt care poate afecta femeile antreprenoare într-o măsură mult mai mare, femeile desfășurând din ce în ce mai mult activități independente pentru a putea echilibra mai bine viața profesională și viața de familie;

M.

întrucât colectarea și analiza datelor defalcate pe gen sunt esențiale pentru punerea în aplicare a egalității dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană;

N.

întrucât, în domeniul egalității de gen, progresele au fost extrem de lente, mai ales în ceea ce privește egalitatea economică; întrucât liderii politici trebuie să depășească nivelul declarativ și să acorde egalității economice statutul de prioritate în cadrul strategiilor lor economice;

O.

întrucât disparitățile dintre remunerațiile femeilor și cele ale bărbaților este încă foarte mare (în unele cazuri depășind 25 %) și întrucât în pofida eforturilor și progreselor realizate, decalajul nu s-a micșorat, ci stagnează;

P.

întrucât nivelul de ocupare a forței de muncă este mai redus în zonele rurale și, de asemenea, un număr ridicat de femei nu figurează pe piața profesională oficială, drept pentru care nu sunt înregistrate ca șomere, nici incluse în statisticile privind șomajul, ceea ce conduce la probleme financiare și juridice specifice în ceea ce privește maternitatea, concediile medicale, obținerea drepturilor de pensie și accesul la asigurările sociale, precum și la probleme în caz de divorț; întrucât zonele rurale sunt afectate de absența oportunităților de ocupare a unui loc de muncă de o calitate ridicată;

Q.

întrucât în Uniunea Europeană, în medie, trei gospodării din zece sunt compuse dintr-un singur membru, majoritatea fiind femei care trăiesc singure, în special femei în vârstă, iar proporția este în creștere; întrucât aceste gospodării sunt mult mai vulnerabile și mai supuse riscului de sărăcie, mai ales în perioadele economice dificile; întrucât, în majoritatea statelor membre, gospodăriile compuse dintr-un singur membru sau cele în care un singur membru are venituri nu beneficiază de un tratament favorabil, atât în termeni relativi, cât și absoluți, în ceea ce privește impozitarea, protecția socială, locuințele, îngrijirea sănătății și pensiile; întrucât politicile publice nu trebuie să penalizeze (intenționat sau nu) persoanele singure;

R.

întrucât în cazul femeilor sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente sunt drepturi ale omului și ar trebui să fie garantate pentru toate femeile, indiferent de statutul social, vârstă, orientarea sexuală sau originea etnică a acestora.

S.

întrucât multe femei, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile care îngrijesc copii, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități, cele care aparțin minorităților etnice, mai ales femeile rome și imigrantele sunt supuse unei discriminări multiple și intersectoriale și sunt mai vulnerabile la excluderea socială, la sărăcie și la încălcări extrem de grave ale drepturilor omului, cum ar fi traficul de ființe umane;

T.

întrucât familiile din Uniunea Europeană sunt diverse și cuprind părinți căsătoriți, necăsătoriți, părinți parteneri, părinți de sex opus sau de același sex, părinți singuri sau părinți adoptivi care necesită protecție egală în temeiul legislației naționale și a Uniunii Europene;

U.

întrucât hotărârea CEJ în cauza Test-Achats demonstrează necesitatea unor dispoziții precise, clare și lipsite de ambiguitate în legislația referitoare la egalitatea de gen;

V.

întrucât diferențele dintre femei și bărbați sunt mai mici înainte de formarea unei familii și sporesc în momentul în care indivizii formează un cuplu; întrucât, după nașterea primului copil, se înregistrează o scădere a ratei de ocupare profesională a femeilor, iar dezavantajele de pe piața muncii se acumulează în primele etape ale ciclului lor de viață, deoarece femeile se ocupă de îngrijirea copilului, urmată, mai târziu, de îngrijirea persoanelor vârstnice, ceea ce, în numeroase cazuri, duce la sărăcie în rândul lucrătorilor;

W.

întrucât acțiunile pozitive în favoarea femeilor s-au dovedit esențiale pentru integrarea completă a acestora pe piața muncii și în societate în general;

X.

întrucât femeile din mediul rural sunt supuse unei discriminări și unor stereotipuri de gen și mai mari decât femeile din mediul urban și întrucât rata de ocupare profesională a acestor femei este mult mai redusă decât a celor din orașe;

Y.

întrucât victimele traficului de persoane sunt în principal femei și fete;

1.

invită statele membre să se asigure că legislația națională privind căsătoria, divorțul și proprietatea matrimonială nu constituie, direct sau indirect, o capcană financiară pentru soți, în special pentru femei, și că cei care urmează să se căsătorească sunt pe deplin informați într-un interval de timp adecvat asupra implicațiilor legale și financiare ale căsătoriei și divorțului;

2.

invită statele membre să investească în centre de îngrijire a copiilor, cum ar fi creșe sau grădinițe, precum și a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, care să fie accesibile ca preț și de o bună calitate, asigurându-se că acestea au un program flexibil și sunt larg disponibile, astfel încât cât mai multe persoane să poată combina viața profesională cu viața privată; invită Comisia și statele membre să se asigure că bărbații și femeile care au în îngrijire copii sau persoane în vârstă primesc recunoaștere prin acordarea de drepturi individuale în materie de asigurări sociale și pensii; invită partenerii sociali să prezinte inițiative concrete pentru validarea aptitudinilor câștigate în timpul concediului de îngrijire;

3.

invită statele membre să se orienteze către sisteme individualizate de securitate socială, pentru a îmbunătăți autonomia și poziția în societate a femeilor;

4.

subliniază importanța dezvoltării conceptului juridic de proprietate comună, pentru a garanta recunoașterea deplină a drepturilor femeii în sectorul agricol, protecția adecvată în domeniul securității sociale și recunoașterea muncii femeilor, precum și necesitatea modificării Regulamentului privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel încât să se poată întreprinde, la fel ca în cadrul Fondului social european (FSE), acțiuni pozitive în favoarea femeilor în viitoarea perioadă de programare 2014-2020, acestea fiind fezabile în perioadele anterioare, dar nu și în cea actuală, măsuri ce vor avea efecte foarte benefice asupra ocupării profesionale a femeilor din mediul rural;

5.

invită Comisia și statele membre să elaboreze propuneri în vederea recunoașterii reciproce a uniunilor civile și a familiilor compuse din persoane de același sex din Europa, între acele țări care dispun deja de o legislație în vigoare relevantă în acest sens, astfel încât să asigure tratamentul egal în ceea ce privește munca, libera circulație, impozitarea și protecția socială, protejând veniturile familiilor și copiii;

6.

salută adoptarea Directivei 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și invită statele membre să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a acesteia;

7.

regretă punerea în aplicare de către unele state membre a definițiilor restrictive privind „familia” pentru a refuza protecția legală a cuplurilor de același sex și a copiilor acestora; reamintește faptul că legislația UE se aplică fără discriminare bazată pe sex sau orientare sexuală, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

8.

subliniază faptul că consolidarea fiscală fără luarea în considerare a egalității de gen riscă să conducă la creșterea segregării de gen pe piața muncii, la locuri de muncă mai precare în rândul femeilor, la decalaje de salarizare mai mari între femei și bărbați, la feminizarea crescută a sărăciei și la mai multe dificultăți în îmbinarea activităților de îngrijire cu cele profesionale;

9.

invită Consiliul să aprobe poziția Parlamentului European în ceea ce privește modificarea directivei privind concediul de maternitate, în special în chestiunile referitoare la remunerația femeilor care au născut recent, pentru a asigura continuitatea independenței economice a femeilor pe parcursul acestei perioade;

10.

invită statele membre să promoveze în mod activ și să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a Acordului-cadru al partenerilor sociali privind concediul parental, în special în ceea ce privește perioada netransferabilă, și să se asigure că sunt îndepărtate toate obstacolele pentru a crește numărul bărbaților care optează pentru acest concediu;

11.

subliniază faptul că veniturile și munca remunerată și calitativă a femeilor stau la baza autonomiei economice a acestora și a unei egalități superioare între bărbați și femei la nivelul întregii societăți;

12.

invită statele membre și partenerii sociali să includă în special lucrătoarele în programele de instruire și de formare profesională pentru „locurile de muncă ecologice” care sunt considerate de Comisia UE ca fiind „segmentul-cheie de creștere” al pieței europene a muncii;

13.

solicită Comisiei și statelor membre să analizeze și să elimine obstacolele din calea (re)intrării pe piața muncii a femeilor rome și a efectuării de către acestea de activități independente, precum și să acorde atenția cuvenită rolului femeilor în autonomizarea economică a romilor marginalizați și a lansării afacerilor;

14.

solicită luarea de măsuri la nivel național și european pentru stimularea spiritului antreprenorial al femeilor prin crearea de structuri de formare și consiliere profesională și juridică și facilitând accesul la finanțarea publică și privată;

15.

invită Comisia și statele membre să evalueze impactul de gen al crizei economice și financiare, prin evaluări privind impactul de gen și prin măsuri ulterioare privind introducerea dimensiunii de gen în buget;

16.

invită statele membre să investească actualele cheltuieli din fondurile structurale aferente perioadei 2007-2013 în dezvoltarea serviciilor de îngrijire pentru a le permite atât femeilor, cât și bărbaților să îmbine viața profesională cu cea privată;

17.

remarcă faptul că, în pofida a nenumărate campanii, obiective și acțiuni din ultimii ani, diferențele de salarizare dintre femei și bărbați au rămas în continuare mari: femeile din UE câștigă în medie cu 17,5 % mai puțin decât bărbații, iar în ultimii câțiva ani s-a înregistrat doar o scădere minoră a diferențelor solicită statelor membre să își dubleze eforturile de implementare a măsurilor europene în vederea reducerii acestui decalaj;

18.

solicită instituțiilor europene, statelor membre și partenerilor sociali să elaboreze o strategie cu fațete multiple pentru a remedia decalajul persistent de salarizare între femei și bărbați, inclusiv un obiectiv european concret privind remunerarea de reducere a decalajului cu 10 puncte procentuale în fiecare stat membru, asigurând remunerarea egală a femeilor și a bărbaților care prestează aceeași muncă și dețin aceleași calificări; salută inițiativa Comisiei Europene de a lansa o Zi europeană a egalității salariale; regretă că în urma adoptării de către Parlamentul European a rezoluției din 18 noiembrie 2008 și a recomandărilor sale, Comisia nu a înaintat nicio o propunere legislativă;

19.

invită statele membre și Comisia să adopte măsurile adecvate în vederea reducerii decalajului de gen în materie de pensii, o consecință directă a decalajului de gen în salarizare, și să evalueze impactul noilor sisteme de pensionare asupra diferitelor categorii de femei, având în vedere în special contractele cu jumătate de normă și cele atipice,

20.

solicită statelor membre să ia măsuri orientate specific în vederea asigurării unei mai bune poziționări și a unei remunerări mai echitabile a profesiilor din domeniul social; consideră că locurile de muncă din sectorul educației și îngrijirii trebuie să fie finanțate la fel ca celelalte profesii în ceea ce privește remunerarea și că nu trebuie să existe dezavantaje financiare ca urmare a faptului că unii bărbați și femei aleg să desfășoare activități cu caracter social;

21.

este preocupat de faptul că reducerile bugetare și criza economică vor exacerba această problemă, femeile urmând să fie afectate mult mai mult; invită guvernele statelor membre, precum și partenerii sociali, să conceapă un plan de acțiune cu obiective concrete și ambițioase;

22.

invită statele membre să utilizeze mai bine competențele femeilor migrante înalt calificate și să ofere acces la educație și la formare profesională, inclusiv la cursuri de limbă pentru a evita deprofesionalizarea și a asigura oportunități egale privind locurile de muncă, precum și pentru a promova integrarea migranților; invită Comisia și statele membre să acorde atenție adoptării măsurilor pentru femeile migrante și încurajează consultarea ONG-urilor și a organizațiilor de femei migrante cu privire la politicile și măsurile orientate către integrarea socială a acestora;

23.

este îngrijorat de normele existente în unele state membre, prin care nu se interzice explicit posibilitatea ca în momentul angajării să le fie înaintată angajatorilor demisia semnată în prealabil, rezultatul fiind eludarea legislației privind protecția maternității;

24.

consideră că participarea activă și includerea deplină a femeilor pe piața europeană a muncii are efecte pozitive nu doar pentru mediul de afaceri, ci și pentru întreaga societate și economie și este o chestiune legată de drepturile fundamentale și de democrație: deși femeile reprezentă 60 % din noii absolvenți de învățământ superior, ele sunt în continuare subreprezentate în pozițiile de răspundere din economie;

25.

regretă că proiectele de relansare economică se concentrează în continuare preponderent asupra locurilor de muncă dominate de bărbați; invită statele membre și Comisia să abordeze egalitatea de gen într-o manieră consecventă pe parcursul procesului de implementare a Strategiei UE 2020 și a programelor de reformă naționale și să acorde prioritate remedierii barierelor din calea participării femeilor pe piața muncii, acordând o atenție deosebită femeilor cu dizabilități, femeilor migrante și celor care aparțin minorităților etnice, femeilor care fac parte din grupa de vârstă 54-65 ani și femeilor de etnie romă; subliniază că femeile și bărbații trebuie să aibă acces la forme de angajare flexibile, inclusiv munca la distanță (teleworking), pentru a realiza un bun echilibru între viața profesională și cea de familie și pentru a obține independența financiară; subliniază faptul că femeile sunt subreprezentate în sectoare care sunt în curs de expansiune cum ar fi în sectorul energiilor regenerabile, precum și în știință și în locuri de muncă în sectoare bazate pe o utilizare intensă a tehnologiilor; invită așadar Consiliul, Comisia și statele membre să elaboreze politici de creare de locuri de muncă care acordă atenție reprezentării echilibrate a bărbaților ș femeilor în aceste sectoare noi;

26.

solicită susținerea inițiativelor și a campaniilor îndreptate împotriva stereotipelor cu privire la eficiența scăzută a femeilor la locul de muncă și la lipsa lor de competențe de conducere; solicită, de asemenea, susținerea femeilor în ceea ce privește dezvoltarea profesională și eforturile acestora de a ocupa funcții de conducere;

27.

regretă lipsa unor evoluții pozitive în creșterea numărului de femei în consiliile de conducere, după cum a demonstrat raportul Comisiei privind femeile în procesul decizional economic; constată că în UE, în medie, doar 13% din membrii comitetelor executive ale principalelor întreprinderi cotate la bursă sunt femei și numai 3% dintre președinții acestora sunt femei;

28.

invită Comisia să prezinte cât mai curând date actualizate complete referitoare la reprezentarea femeilor în toate tipurile de întreprinderi din UE și la măsurile cu caracter obligatoriu sau neobligatoriu, adoptate de întreprinderi, precum și la cele adoptate recent de statele membre în scopul creșterii reprezentării femeilor; remarcă faptul că, în conformitate cu raportul Comisiei privind femeile în procesul decizional economic, demersurile efectuate de întreprinderi și de statele membre sunt inadecvate; salută consultarea anunțată privind măsurile destinate consolidării echilibrului de gen în procesul decizional economic; cu toate acestea, este dezamăgit de lipsa unor măsuri legislative imediate din partea Comisiei, după cum aceasta s-a angajat că va întreprinde în cazul în care obiectivele concrete nu sunt îndeplinite; consideră că progresele extrem de modeste realizate în 2011 ar merita mai multe măsuri concrete decât o simplă consultare; reiterează, așadar, apelul făcut în 2011, de adoptare până în 2012 a unor acte legislative, inclusiv cote, în vederea creșterii reprezentării femeilor în structurile de conducere ale întreprinderilor la 30 % până în 2015 și la 40 % până în 2020, luând în considerare responsabilitățile statelor membre, precum și elementele specifice de ordin economic, structural (cum ar fi mărimea întreprinderii), juridic și regional;

29.

insistă asupra necesității ca statele membre să adopte măsuri, mai ales pe cale legislativă, care să stabilească obiective obligatorii pentru a garanta prezența echilibrată a femeilor și a bărbaților în posturile de conducere din întreprinderi, din administrația publică și din cadrul organelor politice; invocă reușitele în acest sens din Norvegia, Spania, Germania, Italia și Franța;

30.

reamintește faptul că alegerile europene din 2014, urmate de numirea următoarei Comisii și de nominalizările pentru funcțiile administrative de conducere din cadrul instituțiilor europene, reprezintă o șansă de evoluție către democrația paritară la nivelul UE;

31.

invită statele membre să susțină paritatea propunând drept candidați pentru poziția de Comisar un bărbat și o femeie; invită președintele desemnat al Comisiei să urmărească paritatea atunci când formează Comisia; invită Comisia actuală să sprijine în mod public această procedură;

32.

subliniază faptul că utilizarea cotelor electorale are efecte pozitive asupra reprezentării femeilor și salută sistemele de paritate legiferate și cotele de gen introduse în Franța, Spania, Belgia, Slovenia, Portugalia și Polonia; invită statele membre cu o reprezentare deosebit de redusă a femeilor în adunările parlamentare să ia în considerare adoptarea de măsuri echivalente;

33.

salută creșterea semnificativă a numărului de președinte ale comisiilor parlamentare și a numărului de deputate din Parlamentul European în legislatura 2009-2014, dar regretă diminuarea numărului de vicepreședinte ale Parlamentului European în cea de-a doua jumătate a legislaturii și, prin urmare, propune măsuri pentru o reprezentare absolut echilibrată între femei și bărbați în ceea ce privește funcția de vicepreședinte;

34.

invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor și să asigure sprijin financiar, orientare și formare profesională pentru a încuraja femeile să își înființeze propriile întreprinderi;

35.

îndeamnă Comisia să includă violența și hărțuirea legate de homofobie și transfobie în programele sale de acțiune destinate combaterii violenței de gen;

36.

salută eforturile depuse atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, precum Ordinul european de protecție, directiva privind combaterea traficului de persoane și pachetul legislativ care vizează consolidarea drepturilor victimelor în UE, dar atrage atenția că acest fenomen rămâne o problemă majoră nerezolvată; invită Comisia și statele membre să adopte și să implementeze politici de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, bărbaților și copiilor, inclusiv a oricărei forme de abuz sexual, fizic și psihologic, a violenței domestice și a hărțuirii și subliniază necesitatea de a include combaterea violenței de gen în politicile externe ale UE precum și în politicile de cooperare pentru dezvoltare; subliniază că este necesar să se stabilească dimensiunile reale ale violenței de gen la nivelul UE; atrage atenția asupra activității importante pe care o va desfășura în acest domeniu Observatorul european al violenței împotriva femeilor și solicită, așadar, ca Observatorul să devină operațional cât mai repede posibil;

37.

reiterează necesitatea prezentării de către Comisie a unei strategii la nivelul întregii Uniuni privind stoparea violenței împotriva femeilor, inclusiv un instrument legislativ penal de combatere a violenței de gen, după cum a solicitat Parlamentul European într-o serie de rezoluții; solicită Comisiei să desemneze anul 2015 drept Anul UE de stopare a violențe împotriva femeilor;

38.

încurajează statele membre să conceapă programe de informare cu privire la hărțuirea și intimidarea la locul de muncă, pentru ca femeile, care sunt supuse unui astfel de tratament, să poată să ia măsuri eficiente de combatere;

39.

definește violența domestică ca incluzând orice abuz sexual, fizic și psihologic; subliniază că în fiecare an în UE violența de gen e responsabilă de pierderea multor vieți omenești; solicită, astfel, adoptarea de măsuri vizând considerarea violenței de gen drept o chestiune care ține mai degrabă de securitatea publică și o violare a drepturilor fundamentale, decât o chestiune privată, domestică, asigurând, printre altele, accesul la forme de prevenire, protecție legală și asistență, inclusiv în ceea ce privește urmărirea obsesională;

40.

își exprimă satisfacția cu privire la adoptarea recentă a Directivei privind Ordinul european de protecție, care are ca obiectiv protejarea, printre altele, și a victimelor violenței de gen, și invită statele membre să o transpună rapid în legislația națională cât mai curând, pentru a permite funcționarea adecvată a Ordinului de protecție europeană;

41.

amintește în acest sens de pachetul legislativ al UE pentru protecția victimelor; solicită statelor membre să includă în acest pachet acțiuni și resurse specifice împotriva tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv împotriva violenței domestice, a violenței sexuale, a hărțuirii, a așa-numitelor crime de onoare, a mutilării genitale a femeilor, a căsătoriilor forțate și a altor forme de violență și de încălcare a drepturilor individuale;

42.

invită statele membre să introducă programe de reabilitare socială și psihologică pentru autorii de acte de violență, programe menite să reducă incidența abuzului; atrage atenția, de asemenea, asupra comportamentului agresiv din ce în ce mai răspândit în rândul fetelor;

43.

invită Comisia să implementeze angajamentul luat de a integra egalitatea de gen în cadrul Sistemului european comun de azil;

44.

subliniază faptul că este important ca statele membre și autoritățile regionale și locale să ia măsuri în vederea facilitării reinserției pe piața muncii a femeilor care au fost victimele violenței de gen, prin intermediul unor instrumente precum FSE sau al programului PROGRESS;

45.

subliniază că o independență socială și economică consolidată, alături de autonomia în ceea ce privește sănătatea sexuală și a reproducerii, precum și libertatea de a alege un partener reprezintă condiții prealabile importante în combaterea violenței;

46.

invită Comisia și statele membre să recunoască dimensiunea de gen în materie de sănătate ca fiind o parte esențială a politicilor UE în domeniul sănătății și să își intensifice în continuare eforturile pentru a adopta o strategie duală de integrare a aspectelor de gen și cele legate de vârstă, precum și acțiuni specifice legate de gen în cadrul politicilor europene și naționale în domeniul sănătății;

47.

își reafirmă poziția privind drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, prezentată în rezoluțiile sale din 10 februarie 2010 și 8 martie 2011 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2009, respectiv 2010; își exprimă în acest sens îngrijorarea cu privire la reducerea recentă a finanțării pentru planificarea familială și educația sexuală, precum și restricționările recente ale accesului la serviciile de sănătate sexuală și a reproducerii în unele state membre, în special în ceea ce privește protejarea gravidității și maternității și accesul la un avort sigur și legal; subliniază că toate femeile trebuie să aibă control asupra propriilor drepturi sexuale și reproductive, inclusiv prin accesul la metode contraceptive accesibile și de bună calitate;

48.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de persoane infectate cu HIV/AIDS și alte boli cu transmitere sexuală, în special în rândul femeilor; subliniază că 45 % dintre persoanele nou infestate cu HIV sunt femei tinere și fete cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde o mai mare atenție prevenției în cadrul strategiei sale de combatere a HIV/AIDS și, prin includerea educației sexuale, a accesului liber la prezervative și teste HIV, să crească gradul general de conștientizare a riscului bolilor cu transmitere sexuală și să reducă numărul de noi infestări cu HIV;

49.

invită la o dezbatere la nivelul Uniunii și al statelor membre privind modul de combatere a stereotipurilor asociate rolurilor femeilor și bărbaților; subliniază în acest sens, importanța promovării unei reprezentări a imaginii femeilor care să le respecte demnitatea, precum și importanța combaterii stereotipurilor persistente de gen, mai ales a prevalenței imaginilor degradante, respectând totodată libertatea de exprimare și libertatea presei;

50.

invită UE și statele sale membre să acorde, în toate politicile lor, ca parte a cerinței de integrare a aspectelor de gen, o atenție deosebită femeilor cu nevoi specifice;

51.

solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție deosebită grupurilor de femei vulnerabile: femeile cu dizabilități, femeile în vârstă, fără educație sau cu un nivel redus de educație, femeile care au în grijă persoane dependente, femeile imigrante sau care aparțin minorităților, toate acestea constituind grupuri specifice pentru care trebuie luate măsuri adaptate situației lor;

52.

solicită organismelor naționale, regionale și locale competente în ceea ce privește egalitatea să adopte abordări integrate pentru a-și îmbunătăți răspunsul față de situațiile de discriminare multiplă, precum și modalitățile de gestionare a acestora; insistă, totodată, ca aceste organisme să le ofere judecătorilor, juriștilor și, în general, întregului personal, cursuri de pregătire care să le permită să identifice, să prevină și să gestioneze situațiile de discriminare multiplă;

53.

solicită ca drepturile fundamentale ale femeilor și posibilitatea de a le utiliza efectiv să fie considerate drept priorități esențiale ale politicilor externe ale UE; solicită, de asemenea, implementarea Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;

54.

salutând mișcările în favoarea democrației și a libertății din țările de pe țărmul sudic al Mediteranei, este preocupat de faptul că, în urma Primăverii Arabe, drepturile femeilor s-ar putea în realitate restrânge; solicită Comisiei să elaboreze măsuri de sprijin specifice destinate egalității de gen în aceste țări;

55.

regretă faptul că violul este încă utilizat în unele regiuni ale lumii ca o armă de război; invită Uniunea Europeană, prin intermediul Serviciului European de Acțiune Externă, să includă acest fenomen ca o prioritate pe agenda sa politică;

56.

remarcă faptul că populația lumii a ajuns anul acesta la șapte miliarde; își exprimă convingerea că planificarea familială ar trebui să fie plasată printre prioritățile agendei politice;

57.

își exprimă îngrijorarea cu privire la progresele lente în îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în special ODM5, destinat îmbunătățirii sănătății materne, precum și în legătură cu faptul că obiectivele concrete de reducere cu 75 % a mortalității materne și de asigurare a accesului universal la sănătatea reproductivă sunt încă departe de a fi îndeplinite; remarcă faptul că, în fiecare zi, 1 000 de femei mor din cauza unor sarcini care ar fi putut fi evitate sau din cauza complicațiilor la naștere;

58.

solicită liderilor politici și religioși să se implice public în îndeplinirea ODM5 și să sprijine servicii medicale moderne, destinate sănătății sexuale și a reproducerii;

59.

invită statele membre să-și continue sprijinul politic și financiar pentru ODM și chiar să-și amplifice eforturile destinate realizării ODM5, în pofida climatului economic advers;

60.

salută decizia recentă a Organizației Națiunilor Unite de a crea o Zi internațională a fetelor la 11 octombrie, ceea ce reprezintă o modalitate puternică de a evidenția nevoile deosebite și drepturile fetelor și de a pleda pentru mai multe acțiuni și investiții, astfel încât să le permită fetelor să își atingă potențialul maxim, în conformitate cu standardele și obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

61.

reamintește Comisiei și statelor membre de angajamentul acestora de a implementa Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, și solicită ca acordarea ajutorului umanitar al UE să fie cu adevărat independentă de restricțiile privind ajutorul umanitar impuse de Statele Unite ale Americii, în special prin asigurarea accesului la avort pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în conflictele armate;

62.

solicită viitoarei președinții a Consiliului să deblocheze Directiva Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală, pentru a putea fi adoptată în timpul Președinției daneze;

63.

solicită Comisiei să reacționeze la rezoluția Parlamentului European referitoare la Planul de acțiune de la Stockholm;

64.

invită Comisia să ia în considerare implicațiile cauzei Test-Achats în legislația viitoare în vederea îmbunătățirii securității juridice, în special și urgent în ceea ce Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;

65.

invită Consiliul ca în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind cadrul financiar multianual 2014-2020 al UE să integreze dimensiunea de gen în procesul bugetar al UE și să garanteze predictibilitatea și faptul că nu se va opera nicio reducere a nivelului finanțării UE pentru activitățile privind drepturile femeilor și egalitatea de gen, inclusiv combaterea violenței împotriva femeilor, atât în raport cu politicile interne, cât și cu cele externe;

66.

regretă faptul că statele membre nu au înregistrat progrese în ceea ce privește planurile de modernizare a legislației privind concediul de maternitate și de paternitate și solicită realizarea unui compromis echilibrat cu viitoarea Președinție daneză a UE, astfel încât să se poată adopta o legislație adecvată în prima jumătate a lui 2012, pentru a răspunde nevoilor familiilor europene și ale economiei europene; invită Comisia să prezinte propuneri privind forme speciale de concediu pentru îngrijirea rudelor în vârstă sau bolnave;

67.

invită Comisia să prezinte o comunicare cuprinzătoare privind situația gospodăriilor din UE compuse dintr-o singură persoană, care să conțină propuneri de politici destinate asigurării unui tratament echitabil în domenii precum impozitarea, protecția socială, locuințele, sănătatea, asigurările și pensiile, bazate pe principiul neutralității în ceea ce privește compoziția gospodăriei;

68.

invită Comisia și statele membre să colecteze, să analizeze și să publice datele statistice credibile, defalcate pe gen și indicatori calitativi de gen pentru a fi în măsură să evalueze și să actualizeze în mod corespunzător Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați (2010-2015), elaborată de Comisie, și să monitorizeze aspectele transversale ale egalității de gen în toate politicile;

69.

reiterează apelul făcut Comisiei în vederea elaborării unei foi de parcurs destinată egalității pentru persoanele LGBT, similare Foii de parcurs pentru egalitatea de gen;

70.

își exprimă profunda îngrijorare privind relatările din presă despre victimele traficului de ființe umane care, în loc să primească sprijin, au fost tratate ca infractori și solicită Comisiei să investigheze modul cum sunt tratate victimele traficului de ființe umane, ale sclaviei sexuale și ale prostituției forțate în statele membre;

71.

cere să se acorde atenție situației mecanismelor instituționale care implică egalitatea de gen în statele membre, astfel încât încetinirea creșterii economice, reformele în curs de desfășurare și alte acțiuni de restructurare să nu aibă efecte deosebit de negative asupra acestor mecanisme în lipsa cărora eficiența priorității orizontale a egalității dintre bărbați și femei, care prezintă o anumită specificitate de gestionare, este puțin probabilă;

72.

atrage atenția asupra necesității îmbunătățirii aranjamentelor prin care organizațiile de femei și societatea civilă în general colaborează și participă la procesul de integrare a perspectivei de gen;

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.