52012DC0366

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 2

2........... Sprijinul UE pentru o mai mare soliditate a finanțelor publice în țările în curs de dezvoltare    3

2.1........ O mobilizare sporită a veniturilor interne.......................................................................... 3

2.2........ Menținerea unor niveluri de îndatorare sustenabile.......................................................... 4

3........... Încurajarea fluxurilor private internaționale pentru dezvoltare.......................................... 5

3.1........ Comerțul ca stimulent pentru dezvoltare......................................................................... 5

3.2........ Impactul transferurilor de fonduri asupra dezvoltării.......................................................... 6

4........... Finanțare oficială pentru realizarea obiectivelor globale................................................... 6

4.1........ Intensificarea asistenței oficiale pentru dezvoltare........................................................... 6

4.2........ Luarea în calcul a totalului AOD...................................................................................... 7

4.3........ Intensificarea finanțării destinate combaterii schimbărilor climatice și conservării biodiversității în contextul mai larg al dezvoltării durabile................................................................................................ 7

5........... Mobilizarea finanțării pentru dezvoltare și identificarea unor sinergii............................... 8

5.1........ Surse de finanțare inovatoare........................................................................................ 8

5.2........ Mecanisme de finanțare inovatoare și participarea sectorului privat............................... 9

5.3........ Consolidarea sinergiilor între diferitele surse de finanțare.............................................. 10

6........... Consolidarea eficacității măsurilor UE: punerea în aplicare, la nivel de țară, a angajamentelor asumate la Busan.................................................................................................................................... 11

6.1........ Cadre ale rezultatelor înregistrate la nivel de țară.......................................................... 11

6.2........ Cadre de asumare reciprocă a răspunderii..................................................................... 11

6.3........ Fragmentare redusă...................................................................................................... 12

7........... Concluzii...................................................................................................................... 12

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Îmbunătățirea sprijinului pe care UE îl acordă țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește mobilizarea finanțării pentru dezvoltare

Recomandări bazate pe Raportul pe 2012 privind răspunderea UE în materie de finanțare pentru dezvoltare

1.           Introducere

UE a reprezentat întotdeauna forța motrice în ceea ce privește mobilizarea sprijinului internațional pentru dezvoltare: ea este cel mai mare donator de ajutor și lider în materie de eficacitate a ajutorului, reprezentând totodată piața cea mai mare și cea mai deschisă pentru țările în curs de dezvoltare și jucând un rol primordial în promovarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile.

Această poziție a fost obținută printr-o serie de angajamente specifice ale UE în vederea sprijinirii eforturilor pe care le depun țările în curs de dezvoltare. Multe dintre aceste angajamente contribuie la realizarea obiectivului global de a sprijini țările în curs de dezvoltare să mobilizeze toate sursele de finanțare pentru dezvoltare în vederea realizării obiectivelor lor în materie de dezvoltare.

Agenda internațională de finanțare pentru dezvoltare, stabilită la Conferința de la Monterrey[1] din 2002 și preluată la Conferința de la Doha din 2008, reprezintă un factor esențial în toate discuțiile internaționale majore privind aspectele care necesită o cooperare la nivel mondial. Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), acțiunile pe plan internațional în domeniul combaterii schimbărilor climatice, dezvoltarea durabilă, negocierile comerciale internaționale – toate aceste domenii vizează modalitățile de finanțare în vederea realizării obiectivelor fixate. Și pe bună dreptate, deoarece este esențial să se țină seama de mijloacele disponibile pentru stabilirea unor obiective realiste.

Care sunt mijloacele disponibile în contextul dezvoltării? Veniturile interne reprezintă de departe cea mai importantă sursă de finanțare pentru dezvoltare aflată la dispoziția guvernelor, ceea ce explică, de asemenea, de ce responsabilitatea principală în ceea ce privește dezvoltarea le revine chiar țărilor în curs de dezvoltare. Ajutorul acordat de partenerii pentru dezvoltare vine în completarea acestei surse și permite atragerea altor fluxuri, dar nu reprezintă în sine elementul major pentru multe țări în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, comerțul internațional, investițiile și fondurile repatriate de către migranți reprezintă factorii care pot stimula economia reală, în anumite condiții prielnice. Trebuie, de asemenea, să se țină cont de fluxurile de capital care provin din țările în curs de dezvoltare.

Donatorii joacă totuși un rol important în chestiunile legate de dezvoltare și de asistența oficială pentru dezvoltare (AOD). În primul rând, ei pot lua măsuri care să favorizeze sau să creeze un efect de levier pentru alte tipuri de finanțare a dezvoltării. În al doilea rând, AOD este mai importantă pentru țările cele mai sărace, care au acces limitat la alte surse de finanțare. Aceste două considerații stau, de asemenea, la baza Agendei UE a schimbării.

În același timp, trebuie să avem în vedere toate tipurile de finanțare a dezvoltării — fondurile mobilizate la nivel național, intrările și, de asemenea, ieșirile de capital internațional — deoarece, în realitate, țările în curs de dezvoltare trebuie să definească și să pună în aplicare politici în materie de dezvoltare care să țină seama de combinația de resurse disponibile.

Spre deosebire de alți donatori, UE și statele membre și-au asumat diverse angajamente în toate domeniile de finanțare a dezvoltării și au monitorizat anual progresele obținute în vederea realizării acestora.

Prezenta comunicare are în vedere progresele înregistrate anterior, precum și noile principii stabilite în cadrul Agendei schimbării și formulează propuneri de îmbunătățire a sprijinului UE pentru a mobiliza fonduri pentru dezvoltare. Aceste propuneri se bazează pe datele prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare și pe rapoartele precedente, publicate începând cu anul 2003.

2.           Sprijinul UE pentru o mai mare soliditate a finanțelor publice în țările în curs de dezvoltare

2.1.        O mobilizare sporită a veniturilor interne

Veniturile interne sunt, prin definiție, sursa cea mai importantă de finanțare a dezvoltării de care dispun guvernele în mod direct. Având în vedere că, în țările în curs de dezvoltare și îndeosebi în țările cu venituri reduse, colectarea veniturilor[2] atinge niveluri net inferioare mediei la scară mondială, este necesar să se depună eforturi suplimentare semnificative în acest domeniu. Creșterea veniturilor publice poate genera în mod direct creșterea investițiilor în prioritățile în materie de dezvoltare, evidențiind totodată responsabilitatea de a cheltui în mod corect fondurile alocate.

Este la latitudinea guvernelor țărilor partenere să promulge și să garanteze respectarea măsurilor și a politicilor de reglementare corespunzătoare pentru a asigura materializarea cercului virtuos reprezentat de colectarea impozitelor, cheltuielile pentru dezvoltare, progresele generate de dezvoltare și colectarea unor impozite mai mari. Donatorii nu pot facilita acest proces decât în cazul în care guvernul partener este pregătit și motivat să își asume angajamentele necesare. În acest sens, UE ar trebui să își sporească în continuare sprijinul în vederea consolidării capacității sistemelor fiscale, în conformitate cu cele trei principii ale bunei guvernanțe în domeniul fiscal (transparența, schimbul de informații și concurența fiscală loială) și a gestionării finanțelor publice.

Acțiuni: UE și statele sale membre ar trebui să integreze aspectele privind administrarea fiscalității și colectarea echitabilă a impozitelor, inclusiv raționalizarea stimulentelor fiscale și buna guvernanță în chestiuni fiscale, în dialogul cu țările partenere referitor la politica de urmat.

În plus, donatorii pot sprijini țările în curs de dezvoltare să își mobilizeze veniturile interne prin intermediul unor mijloace de reglementare. Pentru a combate fluxurile ilicite de capital care provin din țările în curs de dezvoltare, UE contribuie la îmbunătățirea transparenței fluxurilor financiare internaționale, de exemplu prin sprijinirea capacității de a identifica utilizarea abuzivă a prețurilor de transfer. Aceste eforturi sunt completate de inițiative de cooperare, cum ar fi consolidarea Inițiativei privind transparența în industriile extractive și adoptarea unor acte normative care să prevadă întocmirea de rapoarte pentru fiecare țară în parte în ceea ce privește întreprinderile multinaționale[3]. UE și statele sale membre ar trebui să continue aceste acțiuni.

2.2.        Menținerea unor niveluri de îndatorare sustenabile

Garantarea sustenabilității datoriei face parte integrantă din buna gestionare a finanțelor publice, iar pentru garantarea stabilității sunt necesare politici macroeconomice corespunzătoare. Pe parcursul perioadei prelungite de criză economică s-a redus, pe de o parte, capacitatea multor țări în curs de dezvoltare de a reacționa la posibilele șocuri suplimentare[4] și, pe de altă parte, capacitatea țărilor dezvoltate de a mări sprijinul acordat.

Capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și gestiona datoria și rezistența lor la șocurile economice trebuie îmbunătățite în continuare. UE și statele sale membre și-au onorat angajamentele privind diminuarea datoriilor, sporindu-și totodată nivelul de participare. De asemenea, UE, în cooperare cu FMI, monitorizează finanțele țărilor în curs de dezvoltare și sprijină reformele din domeniul gestionării finanțelor publice, precum și al gestionării datoriilor.

În contextul în care țările în curs de dezvoltare utilizează tot mai frecvent mecanismele de creditare, iar portofoliile de creanțe ale acestora sunt compuse din ce în ce mai mult din împrumuturi acordate de creditori care nu aparțin Clubului de la Paris, UE și statele sale membre ar trebui să promoveze în continuare practicile responsabile de acordare și contractare de credite și să încurajeze toți creditorii să participe la acordurile privind reeșalonarea datoriilor. Cinci state membre au întreprins, de asemenea, acțiuni specifice pentru a preveni litigiile din partea unor fonduri specializate în datorii problematice îndreptate împotriva țărilor în curs de dezvoltare, aceste măsuri trebuind generalizate.

Acțiuni: Este necesar ca UE și statele sale membre i) să continue să utilizeze practici responsabile de creditare, inclusiv în operațiunile combinate și în cele privind creditele pentru export, ii) să stimuleze participarea membrilor care nu fac parte din Clubul de la Paris la acordurile privind reeșalonarea datoriilor și iii) să ia măsuri la nivel național pentru a limita apariția de litigii din partea unor fonduri specializate în datorii problematice împotriva țărilor în curs de dezvoltare.

3.           Încurajarea fluxurilor private internaționale pentru dezvoltare

3.1.        Comerțul ca stimulent pentru dezvoltare

Comerțul internațional reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare externă pentru țările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, economiile emergente și, într-un sens mai larg, țările cu venituri medii au putut valorifica mai bine avantajele oferite de comerțul internațional decât țările cel mai puțin dezvoltate. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru o mai bună integrare în sistemul comercial multilateral a țărilor cel mai puțin dezvoltate și a altor țări care au cel mai mult nevoie de ajutor.

În ansamblu, UE este partenerul comercial principal și piața cea mai deschisă pentru țările în curs de dezvoltare și reprezintă 16 % din volumul total al schimburilor comerciale ale acestora. UE depune eforturi constante pentru a îmbunătăți coerența și complementaritatea între politica sa comercială și cea în domeniul dezvoltării[5]. Pe lângă aceasta, recenta comunicare intitulată „Comerț, creștere și dezvoltare”[6] stabilește noi orientări pentru următorul deceniu cu privire la modalitatea de a îmbunătăți contribuția politicilor comerciale și de investiții ale UE la creșterea favorabilă incluziunii și la dezvoltarea durabilă. Întocmai ca Agenda schimbării, noile politici ale UE în materie de comerț și de dezvoltare se vor baza pe o diferențiere mai clară între țările în curs de dezvoltare, acordând prioritate țărilor cel mai puțin dezvoltate și altor țări care au cel mai mult nevoie de ajutor.

În paralel cu sprijinul său strategic semnificativ, asistența pentru dezvoltare acordată de UE reflectă, de asemenea, acest angajament. În total, fondurile pe care UE și statele membre le-au alocat în 2010 în favoarea ajutorului pentru comerț s-au ridicat la 10,7 miliarde EUR. UE și statele sale membre au depășit deja, în 2008, obiectivul specific care viza creșterea asistenței în domeniul comerțului cu 2 miliarde EUR pe an, până în 2010. Africa rămâne principalul destinatar al ajutorului pentru comerț acordat de UE (38 %), însă procentajul în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate a scăzut la 16 %, de la 23 % în 2009. Această scădere, datorată parțial factorilor ciclici și de programare, indică, de asemenea, necesitatea de a pune în aplicare orientările specificate în comunicarea intitulată „Comerț, creștere și dezvoltare”. În ceea ce privește angajamentele viitoare în materie de finanțare, strategia UE în materie de ajutor pentru comerț prevede creșterea volumului acestui ajutor, în conformitate cu creșterea progresivă a ajutorului global al UE.

3.2.        Impactul transferurilor de fonduri asupra dezvoltării

În 2011, la nivel mondial, transferurile de fonduri către țările în curs de dezvoltare au fost estimate la 267,5 miliarde EUR, preconizându-se totodată o creștere anuală de 7-8 %[7]. Cu toate acestea, începând din 2008[8], volumul transferurilor de fonduri provenind din UE a rămas constant. Deși acestea sunt fluxuri de capital private, cifrele evidențiază potențialul lor în ceea ce privește impactul asupra dezvoltării; în cazul în care se atinge obiectivul formulat în cadrul G8 de reducere, până la 5%, a costurilor aferente transferurilor de fonduri, s-ar putea obține o creștere cu aproximativ 11 miliarde EUR a fondurilor direcționate spre țările în curs de dezvoltare[9].

S-au înregistrat progrese semnificative la nivelul UE în ceea ce privește furnizarea de servicii de transferuri de fonduri mai puțin costisitoare, mai transparente, mai competitive și mai fiabile, prin intermediul unor inițiative precum transpunerea, în legislația națională a majorității statelor membre ale UE, a Directivei din 2007 privind serviciile de plată (DSP), crearea de către mai multe state membre a unor site-uri internet care permit compararea prețurilor serviciilor de transfer de fonduri și sprijinul acordat capacității țărilor în curs de dezvoltare de a valorifica la maximum contribuția la dezvoltare a transferurilor de fonduri. Întocmai ca politica în materie de comerț, acest aspect este examinat în detaliu în cadrul raportului UE privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD). UE a conturat măsurile necesare atât în cadrul comunicării intitulate „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate”[10], cât și în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește comunicarea respectivă[11]. UE și statele sale membre trebuie să pună în aplicare angajamentele confirmate în concluziile Consiliului din 29 mai 2012[12] pentru a maximiza impactul migrației și al mobilității asupra dezvoltării.

4.           Finanțare oficială pentru realizarea obiectivelor globale

4.1.        Intensificarea asistenței oficiale pentru dezvoltare

Asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este o resursă-cheie pentru dezvoltare, mai ales pentru țările cele mai sărace. Din nefericire, în anul 2011, AOD colectivă a UE a scăzut la 53,1 miliarde EUR față de 53,5 miliarde EUR în 2010. Datorită acestei reduceri limitate, în contextul unor reduceri bugetare drastice determinate de criza economică actuală, nivelul AOD a UE atinge 0,42 % din VNB, în scădere față de rezultatul de 0,44 % din VNB, obținut în anul 2010. Cu toate acestea, UE este de departe cel mai important donator mondial în ceea ce privește AOD, reprezentând mai mult de jumătate din totalul AOD care se acordă țărilor în curs de dezvoltare.

Consiliul Afacerilor Externe al UE din 14 mai 2012 a adoptat Raportul anual pentru 2012 înaintat Consiliului European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare[13], care exprimă profunda îngrijorare cu privire la progresele lente realizate în vederea atingerii obiectivului ambițios al UE de a acorda, până în 2015, 0,7 % din venitul național brut asistenței oficiale pentru dezvoltare.

În conformitate cu angajamentul ferm al UE de a se concentra pe populațiile cele mai sărace, UE și statele sale membre au luat, de asemenea, angajamente specifice în vederea majorării ajutorului acordat Africii și țărilor cel mai puțin dezvoltate. De la asumarea, în 2005, a angajamentului de a acorda Africii 50 % din majorările ajutoarelor UE, valoarea ajutorului combinat al UE acordat Africii a crescut cu aproximativ 6,2 miliarde EUR la prețuri constante, astfel încât Africa a beneficiat de 28 % din creșterea totală a asistenței oficiale pentru dezvoltare a UE, înregistrată în perioada 2004-2011. Chiar dacă obiectivul propus nu a fost atins, majoritatea statelor membre ale UE iau măsuri pentru a spori AOD destinată Africii și subliniază importanța procentajului din AOD globală destinat Africii. În 2011, valoarea AOD acordată Africii de către UE s-a ridicat la 25,3 miliarde EUR, ceea ce reprezintă un procentaj semnificativ de 43 % din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare oferite de UE.

Tot în anul 2011, UE și-a îndeplinit pentru prima dată angajamentul de a furniza în mod colectiv cel puțin 0,15 % din VNB în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate. Proporția asistenței oficiale pentru dezvoltare oferite de UE țărilor cel mai puțin dezvoltate a crescut de‑a lungul anilor, ajungând la 35 % în 2011, ceea ce corespunde sumei de 18,8 miliarde EUR sau procentajului de 0,15 % din VNB.

4.2.        Luarea în calcul a totalului AOD

Donatorii, care preferă o abordare diferențiată a dezvoltării și tind să sporească impactul finanțării, utilizează tot mai frecvent împrumuturile drept instrumente pentru dezvoltare, în special în țările în curs de dezvoltare aflate într-un stadiu mai avansat. Este necesar să se clarifice modul în care sunt contabilizate condițiile de favoare ale împrumuturilor pentru AOD, astfel încât să se evite exagerarea sau minimizarea în mod artificial a cifrelor și pentru a putea efectua comparații între donatori.

Acțiune: În acest scop, este oportun ca UE și statele sale membre să solicite Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE să definească în mod clar metodologia actuală de determinare a condițiilor de favoare pentru acordarea de împrumuturi și echitatea în ceea ce privește raportarea AOD, astfel încât să se garanteze un tratament egal pentru toți donatorii.

4.3.        Intensificarea finanțării destinate combaterii schimbărilor climatice și conservării biodiversității în contextul mai larg al dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă, care cuprinde dezvoltarea socială, creșterea economică și protecția mediului, reprezintă o provocare globală majoră. UE sprijină țările în curs de dezvoltare să elaboreze o abordare cuprinzătoare pentru a face față tuturor acestor elemente, printre care se numără munca decentă, standardele în materie de muncă și protecția mediului, prin intermediul diverselor acțiuni specifice, precum și prin integrarea acestora, promovând totodată o abordare armonizată în ceea ce privește furnizarea de sprijin. Cu ocazia recentei Conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă de la Rio, UE și-a reînnoit angajamentul de a sprijini toate aspectele legate de dezvoltarea durabilă. În anumite domenii, UE și-a asumat angajamente financiare specifice.

În ceea ce privește finanțarea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, UE și statele sale membre sunt, de departe, cel mai important finanțator, furnizând, la nivel global, în 2010, peste 70 % din asistența oficială pentru dezvoltare, aferentă atât atenuării efectelor climatice, cât și adaptării la acestea. UE nu se abate de la atingerea obiectivului privind acordarea sumei de 7,2 miliarde EUR pentru perioada 2010-2012 în vederea finanțării „cu aplicare rapidă” a acțiunilor destinate combaterii schimbărilor climatice, oferind alte 2,33 miliarde EUR în 2011. Detaliile privind progresele înregistrate de UE cu privire la acest ultim aspect au fost deja prezentate în luna mai[14]. UE și-a reiterat, de asemenea, angajamentul de a contribui într-o proporție echitabilă, în contextul angajamentului financiar global pe termen mai lung, cu suma de 100 de miliarde USD pe an până în 2020 și a confirmat că transparența raportării progreselor realizate rămâne un aspect important.

De asemenea, UE a adoptat „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, care reconfirmă angajamentul de a sprijini țările în curs de dezvoltare să pună în aplicare acordurile internaționale în materie de biodiversitate, inclusiv prin creșterea substanțială a resurselor mobilizate în acest scop. În 2010, AOD colectivă a UE aferentă biodiversității s-a ridicat la 3 miliarde EUR.

Pentru a face față tuturor acestor provocări, este necesară mobilizarea unor resurse importante din toate domeniile posibile de finanțare pentru dezvoltare. Însă aceasta înseamnă, de asemenea, că finanțarea alocată acestor domenii de politică nu poate fi avută în vedere decât în contextul politicii interne a țărilor partenere. De exemplu, subvențiile pentru combustibilii fosili în țările emergente și în cele în curs de dezvoltare s-au ridicat la 309 miliarde EUR în 2010[15], compensând cu prisosință efectele finanțării furnizate în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Acest lucru arată, de asemenea, că UE ar trebui să continue să promoveze atât în țările donatoare, cât și în țările partenere, politici care se consolidează reciproc, astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate posibile în materie de dezvoltare.

5.           Mobilizarea finanțării pentru dezvoltare și identificarea unor sinergii

5.1.        Surse de finanțare inovatoare

„Finanțarea inovatoare” este considerată o sursă de finanțare importantă pentru majoritatea bunurilor publice mondiale, inclusiv pentru a face față provocărilor globale în materie de dezvoltare. În același timp, dat fiind caracterul lor inovator, este imposibil să se întocmească o listă completă a surselor și mecanismelor pe care le acoperă acest termen. Din această cauză, potențialul estimat al finanțării inovatoare în vederea mobilizării unor noi fonduri variază foarte mult.

Comisia a propus introducerea unei taxe, la nivelul UE, pe tranzacțiile financiare, care este susținută puternic de Parlamentul European[16] și care ar contribui, prin intermediul bugetului UE, și la abordarea provocărilor globale. Chiar dacă nu este destinată în mod explicit finanțării pentru dezvoltare, această taxă ar permite reducerea proporției celorlalte resurse din bugetul UE cu 54 de miliarde EUR până în 2020[17], ceea ce, la rândul său, ar permite statelor membre să mobilizeze cu mai multă ușurință mijloacele financiare necesare pentru a atinge obiectivele în materie de ajutor și pentru a răspunde altor provocări globale. Veniturile provenite din schema de comercializare a certificatelor de emisii reprezintă o altă sursă potențială, de o importanță crescândă, pe care unele state membre le alocă deja parțial sprijinului acordat țărilor în curs de dezvoltare.

Acțiune: Consiliul ar trebui să adopte propunerea privind taxa pe tranzacțiile financiare la nivelul UE.

5.2.        Mecanisme de finanțare inovatoare și participarea sectorului privat

Există o gamă din ce în ce mai largă de mijloace de colectare și de punere în comun a veniturilor, de utilizare a modalităților tradiționale de finanțare pentru dezvoltare și de acordare a ajutorului. Participarea sectorului privat la finanțarea dezvoltării reprezintă o altă modalitate inovatoare de a mobiliza noi fonduri.

În multe țări în curs de dezvoltare, expansiunea sectorului privat este un motor puternic al creșterii economice, fiind și principala sursă de creare de locuri de muncă. Investițiile străine joacă, de asemenea, un rol important, și anume prin legăturile pe care le au firmele naționale cu piețele internaționale și prin investiții. Una dintre principalele provocări cu care se confruntă guvernele țărilor în curs de dezvoltare este să asigure un mediu propice dezvoltării sectorului privat. Aceasta necesită adesea reforme economice ambițioase care vizează îmbunătățirea climatului de investiții și facilitarea accesului la mijloace de finanțare. Prin urmare, și după cum s-a subliniat în Agenda UE a schimbării[18], Uniunea Europeană ar trebui să sprijine în continuare eforturile țărilor partenere în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri, astfel încât să se stimuleze creșterea favorabilă incluziunii.

UE încurajează în mod activ principiile responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), printre care se numără drepturile omului și drepturile muncii, condițiile de muncă decente, precum și atenția acordată condițiilor locale de mediu. Acest subiect a fost abordat în mod detaliat în recenta Comunicare a Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor[19], iar Consiliul, în concluziile sale privind consolidarea politicii industriale în întreaga UE[20], și-a asumat angajamente specifice.

Este, de asemenea, necesar ca UE să utilizeze granturile într-un mod mai strategic și mai eficace pentru a atrage resurse din sectorul public și privat. Jumătate din statele membre s-au angajat deja activ în cadrul mai multor mecanisme inovatoare. UE și statele membre, împreună cu instituțiile financiare publice europene și internaționale, colaborează în mod activ, prin intermediul diferitelor mecanisme regionale combinate care ar trebui să fie majorate în continuare în viitor, astfel încât să catalizeze și mai multe resurse nerambursabile. Astfel, există posibilitatea de a recurge mai des la mecanismele de garantare, la investițiile de capital și la alte tipuri de finanțare inovatoare. În acest context, UE examinează în prezent, împreună cu statele membre și cu instituțiile de finanțare, posibilitatea creării unei „Platforme a UE pentru cooperare externă și dezvoltare”, pentru a optimiza impactul resurselor, consolidând astfel cooperarea, coerența, monitorizarea și dezvoltarea unor noi mecanisme de finanțare inovatoare.

Acțiune: UE, statele membre și instituțiile financiare publice ar trebui să își intensifice eforturile pentru a recurge mai des la mecanismele de finanțare inovatoare, în mod coerent, coordonat și strategic. UE ar trebui să mobilizeze mai multe resurse și capacități private, prin intermediul mecanismelor combinate care pot atrage fonduri private și publice suplimentare pentru: i) a crea, în cadrul mecanismelor regionale combinate, o secțiune dedicată sectorului privat, ii) a utiliza mai frecvent mecanismele de partajare a riscurilor, cum ar fi garanțiile, care pot debloca investițiile și iii) a promova investițiile prin instrumente care implică o mai bună gestionare a riscurilor și achiziționarea de participații la fonduri structurate.

5.3.        Consolidarea sinergiilor între diferitele surse de finanțare

Există o legătură intrinsecă între resursele menționate în capitolele anterioare, precum și în ceea ce privește provocările globale pe care acestea trebuie să le abordeze. În cele din urmă, fiecare țară trebuie să își găsească, la nivel național, propriul echilibru în ceea ce privește aceste priorități pentru a obține cel mai bun rezultat combinat pe toate planurile. Cu toate acestea, tendința de „rivalitate” a diferitelor domenii de politică pentru a obține resurse favorizează fragmentarea ajutorului și micșorează eficacitatea dezvoltării. Suprapunerea surselor de finanțare cu ajutorul cărora pot fi abordate diferitele provocări reprezintă un exemplu: în acest context, toate părțile rivalizează pentru a obține mai multe resurse interne și fonduri internaționale, pentru a favoriza o participare sporită a sectorului privat și pentru a utiliza mecanisme inovatoare. Prin urmare, este posibil să se găsească sinergii între toate aceste domenii de politică.

În acest context, tendința de a stabili limite între domenii de politică și instrumente se poate dovedi contraproductivă. Dacă, teoretic, categoriile artificiale permit blocarea cheltuielilor pentru domenii de politică specifice, acestea limitează de fapt libertatea de acțiune a țărilor de a direcționa resursele înspre ceea ce produce cele mai bune rezultate în contextul național. Deși se conturează un consens internațional emergent privind necesitatea unei abordări integrate pentru a face față provocărilor globale, chestiunea va trebui să fie examinată ulterior și să fie abordată în mod transversal pentru a se evita subminarea obiectivelor politicii.

Acțiune: UE și statele sale membre ar trebui să sprijine o abordare integrată a finanțării pentru dezvoltare, monitorizând diversele elemente ale acesteia, eventual în contextul discuțiilor privind un cadru pentru dezvoltare post-2015, și ar trebui să definească o poziție comună a UE în acest sens.

6.           Consolidarea eficacității măsurilor UE: punerea în aplicare, la nivel de țară, a angajamentelor asumate la Busan

Conform concluziilor Forumului la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan, UE ar trebui să se concentreze asupra punerii în aplicare, la nivel de țară, a angajamentelor privind eficacitatea ajutorului și a dezvoltării, în special sprijinind capacitatea țărilor partenere de a stabili prioritățile și de a obține rezultate, precum și rolul de lider al acestora. UE dispune de un spectru larg de orientări în acest scop: poziția comună a UE privind Forumul de la Busan, Cadrul operațional al UE privind eficacitatea ajutorului și Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii. Deși acestea rămân valabile, ar trebui să se acorde prioritate unor aspecte-cheie în ceea ce privește acțiunea colectivă a UE la nivel de țară, în conformitate cu rezultatele obținute la Busan și cu concluziile Consiliului privind Agenda schimbării.

6.1.        Cadre ale rezultatelor înregistrate la nivel de țară

Axarea pe rezultate a fost identificată în cadrul Forumului de la Busan ca fiind o prioritate majoră. Documentul final al Forumului de la Busan indică faptul că toți partenerii de dezvoltare ar trebui să se bazeze, în cea mai mare măsură, pe cadrele privind rezultatele obținute la nivel de țară și sub conducerea țării în cauză, sunt considerate un instrument comun pentru a monitoriza efectele și rezultatele aferente obiectivelor de dezvoltare ale țărilor partenere.

Este încă necesar să se depună eforturi considerabile în vederea stabilirii și a utilizării cadrelor privind rezultatele la nivel de țară. Recunoscând poziția de lider a țărilor partenere în acest domeniu, UE ar trebui să joace un rol activ în acest proces, asigurând totodată coordonarea cu inițiativele existente. Ar trebui ca acțiunea colectivă a UE să urmeze abordarea privind cadrele de asumare reciprocă a răspunderii, astfel cum sunt specificate în Cadrul operațional al UE, și anume inițierea de către delegațiile UE a unor discuții cu privire la susținerea cadrelor existente și la dezvoltarea altora noi, în colaborare cu statele membre, cu țările partenere și cu alte părți interesate.

6.2.        Cadre de asumare reciprocă a răspunderii

Cadrele de asumare reciprocă a răspunderii la nivel de țară reprezintă instrumentele principale pentru a încuraja punerea în aplicare, pe teren, a angajamentelor în materie de eficacitate a ajutorului și a dezvoltării. De asemenea, acestea pot îndeplini un rol important pentru orice monitorizare viitoare în contextul Parteneriatului global privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare.

Nu a fost încă exploatat în întregime potențialul cadrelor de asumare reciprocă a răspunderii, și, prin urmare, este oportun ca UE să acorde un sprijin colectiv pentru consolidarea sau elaborarea acestor cadre. Acest sprijin ar trebui să fie furnizat sub conducerea țării partenere și în coordonare cu alte procese și cu alți actori, având totodată în vedere susținerea preconizată din partea birourilor PNUD din țările respective. UE ar trebui să pună un accent deosebit pe modul de abordare, în aceste cadre, a priorităților țărilor partenere în contextul angajamentelor asumate la Busan, îndeosebi în ceea ce privește utilizarea sistemelor naționale și dezvoltarea capacităților țărilor în cauză.

6.3.        Fragmentare redusă

Pentru a reduce fragmentarea, partenerii pentru dezvoltare s-au angajat la Busan să utilizeze mai frecvent procedurile de coordonare sub conducerea țării în cauză. Acțiunea colectivă a UE pe teren este deosebit de valoroasă, deoarece Inițiativa accelerată privind complementaritatea și diviziunea muncii a stat la baza experienței UE în acest domeniu și ar trebui să fie continuată, astfel încât să pregătească terenul pentru noi inițiative de programare în comun.

Cartografierea donatorilor reprezintă una dintre activitățile care poate îmbunătăți diviziunea muncii în fiecare țară. În conformitate cu prioritățile formulate la Busan, UE și statele sale membre ar trebui să extindă cartografierea la nivel de țară pentru a cuprinde sprijinul acordat măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, pe baza metodologiei Inițiativei accelerate și a sistemului de indicatori de la Rio, introdus de OCDE. Aceasta ar completa măsurile potențiale ale UE și ale statelor membre menite să sprijine strategiile naționale privind combaterea schimbărilor climatice și să promoveze integrarea riscurilor climatice în strategiile de dezvoltare.

Acțiune: O acțiune colectivă a UE care vizează consolidarea punerii în aplicare, la nivel de țară, a angajamentelor privind eficacitatea ajutorului și a dezvoltării pe baza Cadrului operațional al UE prin i) sprijinirea cadrelor privind rezultatele la nivel de țară și a cadrelor privind asumarea reciprocă a răspunderii și ii) continuarea activităților în materie de diviziune a muncii, inclusiv cartografierea sprijinului UE acordat în vederea combaterii schimbărilor climatice la nivel de țară, creând astfel medii care să încurajeze programarea în comun.

7.           Concluzii

În următorii trei ani sunt prevăzute evoluții importante. UE va trebui să își îndeplinească angajamentele și să elaboreze o abordare comună și coerentă și în ceea ce privește mijloacele necesare pentru realizarea unor noi obiective. În pofida contextului mondial în schimbare, UE trebuie să se concentreze în continuare pe obiectivul esențial: furnizarea celui mai bun sprijin cu putință țărilor în curs de dezvoltare, mobilizând toate resursele disponibile pentru dezvoltare.

[1]               Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare.

[2]               Exprimată, în general, ca raport între impozite și PIB.

[3]               COM(2011) 637 final.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0637:FIN:RO:PDF.

[4]               http://www.imf.org/external/pp/longres.aspx?id=4611.

[5]               A se vedea: Raportul UE pentru 2011 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), SEC (2011) 1627 final.

[6]               COM(2012) 22 final din 27 ianuarie 2012, http://ec.europa.eu/trade/wider-agenda/development/.

[7]               Migration and Development Brief No 17, Banca Mondială, Unitatea privind migrația și transferurile de fonduri, decembrie 2011.

[8]               Buletinul Eurostat, Statistici pe scurt 4/2012.

[9]               „Innovation With Impact: Financing 21st Century Development”, raportul domnului Bill Gates adresat liderilor G20, Reuniunea la nivel înalt de la Cannes, noiembrie 2011.

[10]             COM(2011) 743.

[11]             SEC(2011) 1353.

[12]             9417/12.

[13]             9372/12; http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/12/st09/st09372.en12.pdf.

[14]             10029/12, http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/12/st10/st10029.en12.pdf.

[15]             De exemplu, OCDE (2011), Tackling Climate Change and Growing the Economy. http://www.oecd.org/dataoecd/28/18/44287948.pdf.

[16]                http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/12/375&format=HTML&aged=0&language=en&guiLanguage=en.

[17]             http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/12/300&format=PDF&aged=0&language=EN&guiLanguage=fr.

[18]             http://ec.europa.eu/europeaid/what/development-policies/documents/agenda_for_change_ro.pdf.

[19]             http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/files/csr/new-csr/act_en.pdf.

[20]             http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/intm/126548.pdf.