19.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 17/45

—

științele vieții și biotehnologia contribuie substanțial la obiectivele fundamentale ale politicilor UE, cum ar fi: sănătatea, dezvoltarea durabilă, creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

—

tranziția către bioeconomie reprezintă o condiție necesară pentru a asigura Europei o poziție de lider mondial în bioeconomie, în special cu privire la inovare și competitivitate;

—

în cadrul Orizont 2020, bioeconomia, împreună cu securitatea alimentară și agricultura durabilă, este considerată o „provocare societală”, pentru care Comisia a prevăzut un buget de 4,5 miliarde de euro, fapt salutat în mod explicit de către Comitetul Regiunilor;

—

va fi nevoie de cel puțin 25 de ani până ce bioeconomia va putea concura cu economia bazată pe combustibili fosili, fiind nevoie de investiții pe termen lung (în cercetare și dezvoltare), de strategii (dincolo de anul 2020) și de cooperare între toate părțile interesate din cadrul lanțului valoric, pentru a se obține astfel un transfer de cunoștințe bazat pe cooperare;

—

bioeconomia va genera noi posibilități de afaceri și de inovare pentru lanțul valoric european, inclusiv pentru agricultură;

—

instrumentele politice de amenajare a teritoriului pentru păstrarea suprafețelor agricole și forestiere sunt deosebit de importante;

—

planul de acțiune propus de Comisie nu conține măsuri de utilizare mai eficientă a resurselor naturale.

Raportor:

dl Rogier VAN DER SANDE (NL-ALDE) membru al Consiliului executiv al provinciei Zuid-Holland

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa”

COM(2012) 60 final

1.

salută comunicarea Comisiei Europene (numită în cele ce urmează „Comisia”) care propune o trecere către utilizarea mai cuprinzătoare și mai durabilă a resurselor regenerabile și pledează pentru o tranziție de la o societate bazată pe combustibili fosili spre o societate bazată pe biotehnologie, cu sprijinul cercetării și inovării;

2.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei, conform căruia bioeconomia reprezintă un element esențial pentru o creștere inteligentă și verde, care contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și a inițiativelor emblematice „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”; reamintește că științele vieții și biotehnologia contribuie substanțial la obiectivele fundamentale ale politicilor UE, cum ar fi: sănătatea, dezvoltarea durabilă, creșterea economică și crearea de locuri de muncă (1);

3.

recunoaște că tranziția către bioeconomie reprezintă o condiție necesară pentru a asigura Europei o poziție de lider mondial în bioeconomie, în special cu privire la inovare și competitivitate; subliniază că bioeconomia prezintă un potențial important pentru crearea de noi locuri de muncă, și nu numai în sectoarele agricole; constată că resursele naturale ale planetei scad, iar Europa va trebui să avanseze mai rapid pentru a putea rămâne competitivă în domeniul bioeconomiei, în condițiile în care alte țări (cum ar fi China sau SUA) elaborează strategii similare, stimulând în mod activ inițiativele de piață; consideră că Europa are nevoie de un răspuns european ferm, bazat pe inovare, pentru a sprijini bioeconomia;

4.

consideră că din planul de acțiune propus în Comunicare lipsesc măsuri și instrumente concrete pentru a aborda obstacolele potențiale sau riscurile unei tranziții către bioeconomie. O atenție specială ar trebui acordată reglementărilor redundante sau contradictorii și disponibilității capitalului de risc necesar;

5.

salută faptul că, în programul Orizont 2020, bioeconomia este considerată a fi, împreună cu securitatea alimentară și agricultura durabilă, o „provocare societală” (2), pentru care Comisia a prevăzut un buget de 4,5 miliarde de euro. Ea va oferi posibilitatea aplicării unor măsuri inovatoare, care vizează abordarea unor probleme precum securitatea alimentară, lipsa resurselor naturale, agricultura durabilă, dependența de resursele fosile, fertilitatea solului și schimbările climatice, generând în același timp și o creștere economică durabilă; Comitetul atrage însă atenția asupra faptului că limitarea acestor fonduri la domeniile „securitatea alimentară, agricultura durabilă, cercetarea marină și maritimă și bioeconomia” reprezintă o restrângere considerabilă față de sectoarele cuprinse în termenul „bioeconomie” în accepția comunicării Comisiei. Comitetul subliniază că va fi nevoie de cel puțin 25 de ani până ce bioeconomia va putea concura cu economia bazată pe combustibili fosili, fiind nevoie de investiții pe termen lung (în cercetare și dezvoltare), de strategii (dincolo de anul 2020) și de cooperare între toate părțile interesate din cadrul lanțului valoric, pentru a se obține astfel un transfer de cunoștințe bazat pe cooperare;

6.

consideră că tranziția de la economia bazată pe resurse fosile la bioeconomie va transforma în același timp sectorul agricol, responsabil pentru securitatea alimentară, fără să submineze rolul său primar de furnizor de produse alimentare, în furnizor al unei varietăți de bioproduse (nealimentare), ceea ce va face ca acest sector să devină mai durabil. Bioeconomia va genera noi posibilități de afaceri și de inovare pentru lanțul valoric european, inclusiv pentru agricultură. Este de părere că o utilizare optimă a resurselor naturale presupune o interacțiune strânsă între sectoarele agriculturii, bioeconomiei și științei (3), în vederea creării unui sector agricol mai durabil și mai eficient; o intensificare a producției primare nu trebuie să contravină principiului durabilității; subliniază, prin urmare, importanța instrumentelor politice de amenajare a teritoriului pentru păstrarea suprafețelor agricole și forestiere;

7.

este de acord cu ideea că, pentru a se accelera tranziția către o bioeconomie europeană durabilă, o aprovizionare sigură și suficientă de bioproduse durabile și de înaltă calitate, precum și existența unor sisteme de producție primare eficiente din punctul de vedere al resurselor constituie condiții prealabile în acest sens; planul de acțiune propus de Comisie nu conține măsuri de utilizare mai eficientă a resurselor naturale;

8.

subliniază că bioeconomia trebuie să beneficieze de mai multă atenție în ceea ce privește strategia și politicile, reglementarea și măsurile de stimulare; insistă asupra faptului că este nevoie de o coordonare continuă, de un angajament politic clar și de o integrare sporită între politicile europene (Orizont 2020, politica de coeziune, PAC, Directiva privind energia din surse regenerabile, Directiva-cadru privind deșeurile) și diferitele sectoare, pentru a evita contradicțiile la nivelul obiectivelor politice și pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru toți actorii;

9.

salută eforturile și ambiția Comisiei în vederea adoptării unei abordări politice integrate, transsectoriale și interdisciplinare pentru bioeconomie; observă că este nevoie de o puternică coordonare politică din partea Comisiei și că ambițiile nu reflectă încă nivelul necesar de punere efectivă în practică la nivel regional și local;

10.

sprijină intenția Comisiei de a formula o definiție comună și cuprinzătoare a conceptului de bioeconomie; consideră că, prin natura transsectorială a bioeconomiei, această definiție poate diferi în funcție de diferitele părți interesate europene, naționale și regionale active în sectorul bioeconomiei; crede că piramida biomasei (a se vedea figura 1) (4) ar putea reprezenta cadrul care să permită o dezbatere mai structurată asupra valorilor și utilizării privilegiate a biomasei;

11.

consideră că Europa trebuie să elaboreze și să pună în practică propria sa viziune clară și pe termen lung cu privire la bioeconomie, bazată pe diferitele segmente ale piramidei biomasei (a se vedea figura 1), în care segmentele superioare reprezintă valori mai mari; consideră că Europa ar trebui să urmeze o „strategie a valorii”, axată pe segmentele superioare ale piramidei biomasei, cu o utilizare privilegiată a biomasei de a doua generație și, ulterior, de a treia generație (5); recunoaște că investițiile în biomasa de primă generație constituie un pas necesar în tranziția spre biomasa de a doua generație și, ulterior, de a treia generație; consideră că aceste obiective europene ar trebui incluse în toate politicile transsectoriale legate de bioeconomie;

12.

consideră că Europa ar trebui să preia inițiativa și să-și păstreze poziția de lider în dezvoltarea criteriilor de durabilitate pentru optimizarea aprovizionării și cererii de biomasă (sau de „resurse biologice regenerabile”), prin promovarea unei exploatări durabile a terenurilor, ținând seama de capacitățile crescute de producție agricolă și de utilizarea accelerată a biomasei de a doua generație și, în cele din urmă, de a treia generație, cu reducerea la minim a potențialelor efectele negative ale unei utilizări nedurabile a biomasei de primă generație și găsirea unui răspuns la conflictul dintre producția de alimente și producția de combustibili;

13.

recomandă Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs comună privind bioeconomia, care să conțină o analiză a următoarelor etape necesare pentru dezvoltarea unei bioeconomii europene, urmărind o abordare de tipul lanțului valoric și ținând seama de lucrările existente în domeniu (ale platformelor tehnologice europene, ale OCDE și ale altora); solicită includerea unor măsuri și instrumente practice, ținând seama de profilul fiecărei regiuni; subliniază potențialul pe care îl reprezintă cooperarea interregională pentru lanțul valoric;

14.

subliniază că bioeconomia cuprinde o serie de domenii politice care sunt de competența Comisiei. Prin urmare, în vederea facilitării accesului la inițiativele și programele europene dedicate bioeconomiei, recomandă adoptarea unei abordări de tip „ghișeu unic”, care să permită prelucrarea cererilor printr-un punct de acces unic la nivelul Comisiei;

15.

salută faptul că în comunicarea Comisiei se ține seama de dimensiunea regională a bioeconomiei și consideră că atât comunicarea, cât și toate propunerile din cadrul planului de acțiune în domeniul bioeconomiei sunt conforme cu principiul subsidiarității;

16.

constată că, la nivel european, puține state membre au desfășurat activități de sprijin în favoarea dezvoltării bioeconomiei și că strategiile din acest domeniu sunt elaborate în principal de guvernele naționale; un exemplu concludent în acest sens este strategia regională comună privind bioeconomia din cadrul Biobased Delta Europe (sud-vestul Țărilor de Jos și Flandra); este convins de necesitatea unui cadru integrat și a unei abordări europene bazate pe mai multă cooperare; consideră că trebuie consolidate inițiativele locale și regionale prin punerea în aplicare a strategiilor bioeconomice la toate nivelurile de cooperare (UE, național, regional, local) și prin coordonarea activităților transsectoriale. Ar trebui puse în practică mecanisme de coordonare între nivelurile UE, național și regional pentru toate domeniile de politică (transsectorială) cu relevanță pentru bioeconomie;

17.

sprijină propunerea Comisiei de a crea un Grup pentru bioeconomie (Bioeconomy Panel), care va contribui la îmbunătățirea sinergiilor și la creșterea coerenței între politici, și de a dezbate și evalua impactul concret al măsurilor politice legate de bioeconomie; consideră că finalitatea exactă a acestui grup continuă să fie neclară, în sensul că nu a fost definit modul practic de funcționare a acestuia și felul în care vor fi implicate regiunile; subliniază că acest grup ar trebui să reprezinte un forum multilateral, în cadrul căruia reprezentanții să se reunească conform principiului tridimensionalității (întreprinderi, institute de cercetare și autorități locale și regionale) pentru a face schimb de cunoștințe și idei și pentru a dezbate soluțiile pentru o societate bazată pe bioeconomie și eforturile concrete privind trecerea de la economia bazată pe combustibili fosili la bioeconomie; consideră că este nevoie de o reprezentare optimă a unei game largi de sectoare în cadrul acestui grup, ca un punct de plecare solid care să favorizeze o abordare transsectorială a bioeconomiei;

18.

consideră că platformele naționale, regionale și locale privind bioeconomia pot diferi în ceea ce privește modul de funcționare și rolul jucat; solicită Comisiei să definească orientări specifice cu o descriere a competențelor prevăzute pentru grupurile pentru bioeconomie de la nivel național, regional și local; subliniază că aceste grupuri ar trebui să desfășoare activități de coordonare între comunitățile politice, științifice și economice, pentru a conveni asupra măsurilor care trebuie luate în stadiul de preconcurență; se pronunță în favoarea unei abordări teritoriale, care să țină seama de condițiile și prioritățile geografice și regionale, precum și de cele de dezvoltare și de mediu, dar și de inițiativele regionale existente; consideră că fiecare regiune trebuie să contribuie cu „propria sa istorie” și să elaboreze propria sa strategie regională privind bioeconomia;

19.

subliniază rolul crucial al autorităților locale și regionale în punerea în practică și dezvoltarea bioeconomiei; recunoaște importanța acestora pentru determinarea riscurilor și obstacolelor potențiale de la fața locului și recomandă, prin urmare, o participare activă a acestora la crearea, organizarea și punerea în practică a Grupurilor pentru bioeconomie; solicită Comisiei să asigure un grad suficient de flexibilitate și să clarifice funcția și rolul grupurilor regionale și/sau naționale, precum și modul lor de interacțiune și felul în care experiența de la nivel local și/sau regional se va reflecta în Grupul pentru bioeconomie al UE;

20.

consideră că succesul tranziției către bioeconomie va depinde de participarea activă a societății civile la procesele de planificare și punere în practică; subliniază importanța sensibilizării opiniei publice; încurajează Comisia să scoată în evidență relația existentă între știință, societate și elaborarea politicilor, precum și rolul important care revine autorităților locale și regionale în această tranziție;

21.

consideră că tranziția către bioeconomie va putea fi realizată cu succes numai într-o „biosocietate”; sugerează, prin urmare, ca ONG-urile și organizațiile societății civile să joace un rol major în fazele inițiale ale acestei tranziții, fiind reprezentate la nivelul acestor grupuri;

22.

scoate în evidență potențialul de care dispune bioeconomia pentru creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă în Europa; consideră că în acest sens este nevoie de lucrători cu înaltă calificare pentru a dezvolta inovațiile și baza de cunoștințe care fac posibilă crearea bioeconomiei; subliniază că este important ca noile dezvoltări din domeniul bioeconomiei să fie integrate în programele școlare tradiționale la nivel primar, precum și în învățământul profesional și superior, prin crearea unor materii și cursuri dedicate agriculturii, chimiei și alimentației. Cu toate acestea, conform articolului 165 din TFUE, educația este de competența statelor membre; prin urmare, în acest domeniu, nu pot fi stabilite cerințe la nivelul UE;

23.

consideră că o cooperare bazată pe conceptul tripartit este esențială pentru a asigura inovarea și valorizarea cunoștințelor din bioeconomie; și conceptul tripartit necesită o modernizare și o dezvoltare care să urmărească funcționarea eficientă a ecosistemelor regionale de inovare. Domeniul se poate baza în mod natural pe o participare largă și pozitivă a cetățenilor, pretându-se, prin urmare, pentru rolul de pionier european în ceea ce privește inovarea caracterizată deopotrivă printr-o intensă activitate de cercetare și o orientare către utilizatori;

24.

subliniază rolul important al parteneriatelor public-privat (PPP) în accelerarea tranziției către bioeconomie; consideră că IMM-urile joacă un rol crucial în transpunerea rezultatelor cercetării științifice în aplicații și comercializarea acestora sub formă de noi produse și tehnici; rolul jucat de IMM-urile regionale în inovare nu poate fi subliniat îndeajuns și este nevoie de un sprijin puternic și structurat în vederea stimulării activității lor;

25.

consideră că trebuie facilitat accesul IMM-urilor la finanțare prin investiții în întreprinderi nou înființate, capital de risc și sprijinirea transferului de tehnologie, precum și prin adoptarea unor reglementări mai puțin complexe și valorizarea cunoștințelor în domeniul bioeconomiei; propune crearea unui grup pentru IMM-uri care să acorde consultanță Grupului pentru bioeconomie și să asigure o abordare bazată pe întreprinderi;

26.

este îngrijorat de faptul că actualul cadru politic și economic din UE nu sprijină utilizarea industrială a biomasei ca materie primă;

27.

subliniază că tranziția către bioeconomie trebuie să fie coerentă cu realizarea pieței interne și cu punerea în aplicare a politicii comerciale;

28.

salută crearea de mari rețele europene ale regiunilor și de clustere în domeniul bioeconomiei; ca exemple pot fi menționate cooperarea între Flandra (Belgia) și sud-vestul Țărilor de Jos, nord-vestul Franței, Renania de Nord-Westfalia (Germania), regiunea Helsinki (Finlanda), Stiria (Austria) și inițiativele din Suedia, Estonia și Ungaria; solicită Comisiei să sprijine aceste rețele și clustere, pentru a promova astfel schimbul de experiență și pregătirea unor propuneri de proiecte în comun cu alte regiuni europene și pentru a le permite participarea la Grupul pentru bioeconomie; consideră drept importantă învățarea reciprocă în ceea ce privește crearea unor fonduri de investiții și transferul tehnologic;

29.

consideră că inițiativele ascendente sunt importante pentru crearea unei „biosocietăți” și că este esențială adoptarea unei abordări axate pe întreprinderi și pe cerere, combinată cu o abordare inițiată de nivelurile de guvernare;

30.

estimează că regiunile producătoare de biomasă ar trebui să poată beneficia de inovații tehnologice și să nu fie considerate doar simple furnizoare de biomasă; trebuie, prin urmare, să se acorde o atenție specială transferului de tehnologie și valorizării cunoștințelor; consideră că stabilirea unor relații strânse între regiunile urbane și cele agricole este importantă pentru transferul de tehnologie și valorizarea cunoștințelor;

31.

este de părere că o parte din fondurile PAC – împreună cu cele din cadrul programului Orizont 2020 – ar trebui să fie utilizate în sprijinul parteneriatului european pentru inovare în domeniul productivității și durabilității agriculturii, pentru a reduce decalajul dintre cercetare și dezvoltare și practicile agricole, lărgind astfel baza de cunoștințe și îmbunătățind valorizarea acestora (6);

32.

invită Comisia să faciliteze crearea unor sinteze și a unui inventar de bune practici, de activități existente și de bioproduse disponibile la nivelul clusterelor regionale și al regiunilor, bazate pe lucrările realizate în trecut și pe rezultatele obținute în cadrul programelor existente, cum ar fi ABC-Europe sau Cluster-IP, finanțate de DG-ENTR (7), precum și a programelor Interreg și Regiunile cunoașterii, finanțate în cadrul politicii regionale și celui de-al șaptelea program-cadru (8), și să promoveze programele multifond;

33.

salută propunerea Comisiei Europene de a aloca o parte din Fondul european de dezvoltare regională unor proiecte aparținând economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon din regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile dezvoltate „în tranziție” și regiunile mai bogate; consideră că această măsură va avea un impact pozitiv asupra tranziției către o „biosocietate” europeană; scoate în evidență potențialul pe care îl reprezintă strategiile de specializare inteligentă pentru a permite regiunilor să adopte o abordare mai strategică și mai integrată a bioeconomiei;

34.

propune ca regiunile mai avansate în domeniul bioeconomiei să fie sprijinite în adoptarea măsurilor impuse de lanțurile valorice ale bioeconomiei și în crearea de relații cu regiunile mai puțin avansate; este de părere că regiunile mai avansate și cele mai puțin avansate ar trebui să realizeze în comun instalații-pilot care să permită întreprinderilor (nou înființate) să testeze produse noi într-un mediu protejat; consideră că această abordare în spiritul „scării către excelență” va favoriza utilizarea eficace a resurselor, consolidând totodată coeziunea; sprijină inițiativele precum Regiunile cunoașterii, care constituie un instrument valoros pentru schimbul de cunoștințe și reprezintă un sprijin considerabil pentru utilizarea și aplicarea eficientă a rezultatelor cercetării la nivel regional, generând noi proiecte de cercetare în cooperare;

35.

este convins de valoarea contribuției Comunităților cunoașterii și inovării (CCI) și a Comunităților regionale de inovare și implementare (CRI) la rezolvarea provocărilor societale pe termen lung și la identificarea unor noi oportunități pentru inovare în Europa; prin urmare, invită Comisia să creeze o CCI axată pe bioeconomie în cadrul noului val de CCI din perioada 2014-2020 (9);

36.

ținând seama de cele prezentate mai sus, consideră că există un sentiment palpabil de urgență în rândul tuturor actorilor europeni, naționali, regionali și locali în ceea ce privește dezvoltarea unei economii cu emisii scăzute de carbon/bioeconomiei; identificarea căii pentru realizarea acestui obiectiv și punerea sa în practică presupune o revoluție a mentalității și a modului nostru de acționare; în condițiile în care regiunile reprezintă actorii esențiali în ceea ce privește punerea concretă în aplicare, CoR își pune la dispoziție expertiza de care dispune, exprimându-și disponibilitatea de a coopera strâns cu Comisia, în vederea intrării într-o nouă etapă a strategiei europene privind bioeconomia;

37.

invită Comisia să ia următoarele măsuri la nivel european:

și să continue să dezvolte o strategie europeană concentrată pe:

38.

considerăm că regiunile pot oferi în acest sens următoarele: