31.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 153/132

—

având în vedere Convenția privind munițiile cu dispersie, care a intrat în vigoare la 1 august 2010 și care, la 8 noiembrie 2011 era avizată de 111 state (108 semnatari, inclusiv 3 state membre ale UE, 63 de ratificări, inclusiv 19 state membre ale UE și 3 țări candidate),

—

având în vedere Proiectul de protocol VI din 26 august 2011 privind munițiile cu dispersie anexat la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare (CCW),

—

având în vedere Rezoluția referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie adoptată la 2 decembrie 2008 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere mesajul Secretarului General al ONU adresat Celei de a doua reuniuni a statelor părți la Convenția privind munițiile cu dispersie și prezentat la 13 septembrie 2011 la Beirut de Sergio Duarte, Înaltul reprezentant pentru dezarmare,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, în special declarația din 1 august 2010 referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie și declarația din 29 aprilie 2011 referitoare la informațiile privind utilizarea munițiilor cu dispersie în Libia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la intrarea în vigoare a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM) și rolul UE (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la progresele realizate în cadrul acțiunii de luptă împotriva minelor (3),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât munițiile cu dispersie prezintă riscuri grave pentru populația civilă, deoarece în cele mai multe cazuri au efecte letale, și întrucât în contexte post-conflict utilizarea acestor muniții a provocat în multe rânduri rănirea gravă și chiar moartea civililor, deoarece submunițiile rămase neexplodate sunt deseori găsite de copii și de alte persoane nevinovate care nu sunt conștiente de pericolul implicat;

B.

întrucât sprijinul majorității statelor membre ale UE, inițiativele parlamentare și activitatea organizațiilor societății civile au fost elemente decisive pentru încheierea cu succes a „Procesului de la Oslo”, în urma căruia a intrat în vigoare Convenția privind munițiile cu dispersie (CCM); întrucât 22 de state membre ale UE sunt state părți la CCM și 5 state membre ale UE nu au semnat și nici nu au ratificat CCM;

C.

întrucât CCM interzice statelor care sunt părți la convenție utilizarea, proiectarea, producerea, achiziționarea, depozitarea, deținerea sau transferul munițiilor cu dispersie către oricine, direct sau indirect, și acordarea de asistență, încurajarea sau convingerea oricăror altor persoane de a desfășura orice activitate interzisă unui stat parte la convenție;

D.

întrucât CCM stabilește un nou standard umanitar pentru asistența acordată victimelor, care cuprinde atât persoanele afectate direct de munițiile cu dispersie, cât și familiile și comunitățile lor;

E.

întrucât proiectul Protocolului VI la CCW, care va fi discutat la cea de a patra Conferință de revizuire a CCW nu este compatibil din punct de vedere juridic cu CCM și nici nu aduce completări la aceasta; întrucât, în timp ce statele părți la CCM au obligația juridică de a distruge toate munițiile, proiectul de protocol interzice doar munițiile cu dispersie anterioare anului 1980, prevede o perioadă de tranziție lungă care ar permite amânarea cu cel puțin 12 ani a conformării și utilizarea munițiilor cu dispersie cu un singur mecanism de autodistrugere și ar permite statelor să utilizeze muniții cu dispersie cu o așa-numită rată de eșec de cel mult 1 %;

F.

întrucât, de la semnarea CCM, există informații potrivit cărora în Cambodgia, Thailanda și Libia s-au folosit recent muniții cu dispersie împotriva populației civile și întrucât trebuie să fie luate măsuri urgente pentru a garanta îndepărtarea submunițiilor cu dispersie neexplodate, cu scopul de a împiedica uciderea sau rănirea altor persoane,

1.

solicită tuturor statelor membre ale UE să nu adopte, să nu sprijine și să nu ratifice ulterior niciun protocol la CCW care să permită utilizarea munițiilor cu dispersie, interzise de CCM, și solicită Consiliului și statelor membre ale UE să acționeze în consecință la cea de a patra Conferință de revizuire a CCW organizată în perioada 14-25 noiembrie 2011 la Geneva;

2.

regretă profund că Proiectul de protocol VI care va fi discutat la conferința respectivă amenință să submineze standardele clare și solide în materie de drept umanitar internațional stabilite prin CCM, care interzic complet munițiile cu dispersie, și ar slăbi și protecția populației civile;

3.

solicită statelor să recunoască urmările umanitare și costurile politice ridicate implicate de susținerea proiectului de protocol propus, ce conține numeroase excepții și lacune care ar permite utilizarea munițiilor cu dispersie;

4.

solicită statelor membre și țărilor candidate care nu sunt state părți la CCM să adere la aceasta, iar statelor semnatare ale CCM să o ratifice cât mai curând posibil;

5.

consideră că Protocolul VI la CCW nu este compatibil cu CCM și că statele membre care au semnat CCM au obligația juridică de a se opune ferm protocolului și de a respinge adoptarea acestuia;

6.

solicită insistent VP/ÎR să reamintească statelor membre obligațiile juridice pe care le au în conformitate cu CCM; solicită VP/ÎR să pună un accent deosebit pe obiectivul tematic de reducere a pericolului reprezentat de munițiile cu dispersie și să asigure aderarea Uniunii Europene la CCM, acest lucru fiind acum posibil ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

7.

salută faptul că 15 state părți și semnatare au încheiat distrugerea stocurilor, iar alte 12 vor face același lucru în termenul prevăzut, în timp ce în 18 țări și în trei alte zone au loc operațiuni de deminare;

8.

solicită statelor membre care nu au aderat încă la CCM, dar care doresc să reducă impactul umanitar al munițiilor cu dispersie, să adopte măsuri naționale stricte și transparente premergătoare aderării, inclusiv un moratoriu privind utilizarea, producerea și transferul munițiilor cu dispersie și să înceapă distrugerea stocurilor de muniții cu dispersie în regim de urgență;

9.

invită statele membre care au semnat CCM să adopte acte legislative pentru a o aplica la nivel național; îndeamnă statele membre să dea dovadă de transparență cu privire la eforturile depuse ca răspuns la prezenta rezoluție și să prezinte rapoarte periodice, de exemplu parlamentelor lor, referitoare la activitățile lor întreprinse în temeiul CCM;

10.

invită Consiliul și Comisia să includă menționarea interzicerii munițiilor cu dispersie drept clauză standard în acordurile cu țările terțe, pe lângă clauza standard cu privire la neproliferarea armelor de distrugere în masă, în special în contextul relațiilor UE cu vecinii săi;

11.

invită Consiliul și Comisia să integreze lupta împotriva munițiilor cu dispersie în programele comunitare de asistență externă pentru a sprijini țările terțe în vederea distrugerii stocurilor și acordării asistenței umanitare;

12.

invită statele membre, Consiliul și Comisia să ia măsuri pentru a descuraja statele să pună la dispoziția entităților nestatale muniții cu dispersie;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Secretarului General al ONU și Coaliției privind munițiile cu dispersie.