52011DC0696

Introducere

1. Direcția Generală a Comisiei responsabilă de ajutorul umanitar și protecția civilă (DG ECHO) a efectuat o evaluare a următoarelor acțiuni în domeniul protecției civile pentru perioada 2007-2009:

2. Decizia Consiliului 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă[1] (denumit în continuare „IFPC” sau „instrumentul financiar”);

3. Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă (reformare)[2] (denumit în continuare „mecanismul de protecție civilă”, „Decizia privind mecanismul” sau „Decizia de reformare a mecanismului”);

4. o acțiune pregătitoare, în sensul articolului 49 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul financiar[3], referitoare la capacitatea de reacție rapidă a UE în bugetele pe 2008, 2009 și 2010;

5. proiecte-pilot, în sensul articolului 49 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul financiar, privind cooperarea transfrontalieră în lupta împotriva dezastrelor naturale și privind incendiile forestiere, în bugetele pe 2006 și, respectiv, 2008.

6. Mecanismul de protecție civilă urmărește să faciliteze cooperarea consolidată în cadrul intervențiilor de asistență în domeniul protecție civile în cazuri de urgență majoră sau de amenințare iminentă. Protecția pe care trebuie să o asigure mecanismul vizează în principal persoanele, dar și mediul și bunurile, inclusiv patrimoniul cultural, în cazul dezastrelor naturale și a celor provocate de om, al actelor de terorism și al accidentelor tehnologice, radiologice sau ecologice, inclusiv al poluării accidentale a mediului marin, care au loc în interiorul sau în afara UE, luând în considerare, de asemenea, nevoile specifice ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale altor regiuni din UE.

7. În prezent, la mecanismul de protecție civilă participă 31 state (care, prin urmare, sunt, totodată, eligibile în cadrul instrumentului financiar): cele 27 de state membre ale UE, Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Croația (denumite în continuare „statele participante”)[4].

8. Articolul 14 din Decizia privind mecanismul cere Comisiei ca, până la sfârșitul anului 2010, să evalueze aplicarea deciziei și să prezinte Parlamentului European și Consiliului concluziile acestei evaluări.

9. Asistența financiară este furnizată în temeiul IFPC pentru:

10. acțiunile din cadrul mecanismului;

11. măsuri de prevenire sau reducere a efectelor unei situații de urgență; precum și pentru

12. acțiuni destinate îmbunătățirii nivelului de pregătire al Comunității pentru a face față situațiilor de urgență, inclusiv pentru acțiuni de sensibilizare a cetățenilor UE.

13. În plus, IFPC include dispoziții speciale de finanțare a anumitor resurse de transport în cazul unei urgențe majore, pentru a facilita o reacție rapidă și eficientă.

14. Articolul 15 alineatul (2) litera (b) din IFPC cere Comisiei să evalueze, într-un raport intermediar, rezultatele obținute și aspectele calitative și cantitative ale punerii în aplicare a IFPC[5].

15. Acțiunea pregătitoare privind capacitatea de reacție rapidă a UE, care a fost lansată în 2008, a urmărit îmbunătățirea capacității sale globale de răspuns în caz de dezastre în interiorul și în afara UE, garantând că activele statelor participante sunt păstrate în rezervă („în standby ”) pentru a fi utilizate în cadrul operațiunilor UE de protecție civilă. Centrul de monitorizare și informare (CMI) al Comisiei a fost mandatat să declanșeze aceste mijloace de rezervă pentru a răspunde nevoilor de pe teren.

16. În plus, în 2008, a fost inițiat un proiect-pilot privind intensificarea cooperării dintre statele participante în lupta împotriva incendiilor forestiere, cu scopul de a îmbunătăți mobilizarea resurselor operaționale și a sprijinului de urgență pentru a ajuta un stat participant să facă față incendiilor forestiere al căror număr și a căror intensitate depășesc capacitatea sa logistică și umană. Obiectivele proiectului-pilot au fost integrate în acțiunea pregătitoare privind capacitatea de reacție rapidă a UE ca parte a cererii de propuneri din 2009. Sub această formă, acțiunea pregătitoare a continuat pentru un al treilea și ultim an în 2010 (implementarea unora dintre proiecte continuă până la jumătatea anului 2012).

17. În fine, un proiect-pilot privind cooperarea transfrontalieră în materie de luptă împotriva dezastrelor naturale oferă granturi pentru finanțarea acțiunilor de cooperare și dezvoltare a unei cooperări mai strânse în privința măsurilor de protecție civilă, în scopul sensibilizării publicului și al prevenirii sau minimizării consecințelor dezastrelor naturale prin dezvoltarea unor instrumente transfrontaliere de alertă rapidă, de coordonare și logistice.

18. Articolul 21 alineatul (2) din normele de aplicare a Regulamentului financiar[6] prevede o evaluare a acțiunilor pregătitoare și a proiectelor-pilot din punct de vedere al resurselor umane și financiare alocate, precum și a rezultatelor obținute pentru a se verifica dacă acestea au fost conforme cu obiectivele fixate.

OBIECTIVELE șI METODOLOGIA EVALUăRII

19. Rezultatele evaluării furnizează Comisiei și celorlalte părți interesate principalele constatări și lecții care trebuie învățate din experiența dobândită prin aplicarea măsurilor în domeniul protecției civile menționate mai sus. Acestea vor ajuta Comisia să pună în aplicare mecanismul și instrumentul financiar în mod continuu și eficace.

20. Mai mult, rezultatele evaluării vor servi la pregătirea unui pachet cuprinzător de politici, aflat în curs de elaborare în 2011, care va reexamina cooperarea UE în materie de gestionare a dezastrelor, în special cu privire la două teme-cheie: (1) responsabilitatea tuturor actorilor de a lua măsurile preventive și de protecție adecvate și (2) solidaritatea și asistența în cadrul UE și între statele participante în caz de dificultate.

21. În fine, evaluarea va servi la pregătirea Comunicării referitoare la continuarea instrumentului financiar, care urmează să fie prezentată până la 31 decembrie 2011 [în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (c) din IFPC], care va fi, de fapt, parte din propunerea privind un nou instrument financiar de protecție civilă.

22. Serviciile Comisiei au pregătit documente interne preliminare de sinteză pe baza informațiilor și a experienței disponibile la nivel intern. Un consultant extern (COWI A/S, în colaborare cu Aguaconsult) a fost contractat apoi pentru a evalua în mod independent activitățile Comisiei Europene în domeniul protecției civile și pentru a realiza o consultare amplă și cuprinzătoare a părților interesate[7], inclusiv interviuri și o anchetă online. Consultanții au elaborat un raport de evaluare care ia, de asemenea, în considerare constatările documentelor preliminare interne de sinteză. Raportul este disponibil pe portalul Comisiei[8]. Toate serviciile Comisiei interesate în evaluare au contribuit la proces și au participat într-un grup de coordonare specific. În plus, serviciile Comisiei au consultat statele participante, inclusiv în cadrul unei reuniuni a directorilor generali ai autorităților naționale de protecție civilă, pentru a cunoaște opiniile acestora privind funcționarea mecanismului, instrumentul financiar, precum și acțiunile pregătitoare și pilot.

23. Consultanților externi le-a revenit sarcina de a evalua în mod independent punerea în aplicare a acțiunilor Comisiei Europene în domeniul protecției civile în perioada 2007-2009 (inclusiv)[9] și, în special:

24. funcționarea și serviciile furnizate de către Centrul de monitorizare și informare („CMI”) menționate la articolul 2 alineatul (5) din Decizia privind mecanismul;

25. funcționarea dispozițiilor legate de transport din IFPC [articolul 4 alineatul (2) literele (b) și (c) și alineatul (3)];

26. punerea în aplicare a așa-numitei „abordări modulare” și dispozitivele testate în cadrul proiectelor-pilot și al acțiunilor pregătitoare în scopul de a se spori accesibilitatea mijloacelor de reacție;

27. programul de formare menționat articolul 5 alineatul (5) din Decizia privind mecanismul (inclusiv programul de exerciții și programul privind schimbul de experți).

REZULTATELE EVALUăRII

Centrul de monitorizare și informare

28. CMI este elementul central al mecanismului UE de protecție civilă care are scopul de a facilita consolidarea cooperării dintre UE și statele membre în intervențiile de asistență în domeniul protecției civile în caz de urgențe majore.

29. Evaluarea operațiunilor sale în perioada 2007-2009 arată clar că CMI și-a îndeplinit scopul de a se afla la dispoziția statelor membre, a Comisiei și a UE, în general, implicându-se tot mai mult în activitățile de protecție civilă din Europa și din întreaga lume. CMI a fost accesibil și capabil de a reacționa imediat, 24 de ore pe zi, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (5) din Decizia de reformare a mecanismului. CMI este recunoscut pe scară largă pentru furnizarea de servicii utile, care sunt relevante pentru statele participante, atunci când se desfășoară intervenții de asistență în domeniul protecției civile în interiorul sau în afara UE, prin oferirea de consultanță privind nevoile de pe teren, prin facilitarea și încurajarea unei cooperări mai strânse între statele participante prin punerea în comun a resurselor. În acest context, CMI se distinge prin caracteristica sa de „ghișeu unic”. Aceasta a salvat un timp prețios atât pentru statele care trebuie să solicite asistență internațională, cât și pentru statele participante care o furnizează. În intervențiile de asistență din afara UE, CMI a îndeplinit funcțiile de coordonare operațională, și de integrare a reacției europene în cadrul eforturilor coordonate ale ONU. Numărul cazurilor în care mecanismul a fost activat a crescut constant de-a lungul anilor, ceea ce demonstrează valoarea adăugată a acestuia.

30. În evaluarea externă a fost remarcată și salutată cooperarea consolidată dintre CMI și alte organizații internaționale care furnizează asistență de urgență, în special agențiile Organizației Națiunilor Unite, cu toate că ar trebui depuse eforturi suplimentare în ceea ce privește alți actori, cum ar fi comunitatea ONG-urilor umanitare și actorii militari (cum ar fi NATO), în măsura în care implicarea acestora din urmă este justificată în mod corespunzător, ținându-se seama de orientările pertinente ale ONU (orientările de la Oslo și cele privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă).

31. În comunicarea sa din 2008[10] către Parlamentul European și Consiliu privind consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de dezastre, Comisia a subliniat anumite aspecte care ar putea fi îmbunătățite:

32. îmbunătățirea eficacității acțiunii sale în domeniul cooperării cu statele membre, cu părțile interesate la nivel internațional, național și local, în special prin sinergii și printr-o mai bună coordonare a formării, a evaluării necesităților, a planificării și a operațiunilor;

33. mai buna raționalizare a coordonării „orizontale” dintre Comisie, Președinție, statele membre și Înaltul Reprezentant, în special în cazul dezastrelor naturale de mare amploare, atât la Bruxelles, cât și pe teren, în cazul crizelor care implică atât mecanismul de protecție civilă, cât și instrumentele PESC.

34. îmbunătățirea coordonării „verticale” dintre UE și statele membre. Această coordonare ar trebui optimizată deoarece diferențele între mandatele diferitelor state membre și ale serviciilor/agențiilor de ajutor umanitar au un impact asupra reacției Comisiei.

Pe baza acestor constatări, Comisia a început să reflecteze asupra modului în care ar putea îmbunătăți funcționarea CMI. Comunicarea privind consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de catastrofe prevede următoarele[11]: consolidarea Centrului de monitorizare și informare pentru ca acesta să poată juca rolul de centru operațional pentru intervenția europeană în materie de protecție civilă. Acest lucru necesită o deplasare calitativă de la schimbul de informații/răspunsul în caz de urgență spre anticiparea proactivă/monitorizarea în timp real a situațiilor de urgență și intervenții operaționale/coordonarea acestora. Această deplasare implică sisteme de avertizare rapidă, efectuarea de evaluări ale nevoilor, identificarea resurselor corespunzătoare și oferirea de consiliere tehnică statelor membre privind resursele ce urmează a fi alocate; elaborarea de scenarii, elaborarea de scenarii, de proceduri operaționale standard și de evaluări conținând lecțiile învățate; exploatarea competențelor Comisiei pentru punerea în comun a mijloacelor de transport disponibile și pentru a oferi cofinanțare în domeniul transportului; sporirea activităților de formare și a exercițiilor pentru statele membre și alți experți; și sprijinirea statelor membre în organizarea resurselor comune. Pe baza acestor elemente din evaluarea sa internă, a evaluării externe și a declarațiilor părților interesate, Comisia concluzionează că CMI a reușit, în mod proactiv și eficace, să își îndeplinească rolul său central în cadrul mecanismului de protecție civilă. În vreme ce cooperarea dintre actorii europeni a progresat continuu, fapt evidențiat, de exemplu, de Programul european de monitorizare a Pământului și de serviciul acestuia de intervenție în situații de urgență, precum și de sinergiile cu toate activitățile Comisiei în materie de sănătate, există încă dificultăți în a asigura coerența tuturor activităților, coordonarea și complementaritatea acestora cu intervențiile și acțiunile puse în aplicare în cadrul altor capacități ale UE și internaționale (în special al acelora sponsorizate de ONU) de gestionare a dezastrelor (inclusiv al capacităților disponibile în domeniul ajutorului umanitar, precum și de asistență pentru dezvoltare pe termen mai lung) și cu intervențiile statelor participante. Cooperarea europeană și coordonarea în domeniul protecției civile par, cu toate acestea, să dispună de un potențial încă neexploatat, care ar putea fi utilizat, în mai mare măsură, de viitorul CMI.

35. În plus, în comunicarea sa către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare”[12], Comisia a prevăzut noi acțiuni în vederea furnizării unui răspuns mai eficace, mai eficient, mai coerent și mai vizibil la nivel european. Aceasta include fuziunea CMI și a celulei de criză a DG ECHO pentru a crea, ca un element fundamental al viziunii sale, un autentic Centru european de răspuns la urgențe, disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Centrul ar trebui să devină o platformă care să ofere sprijin deplin statelor participante, altor servicii ale UE și organizațiilor internaționale, pe parcursul operațiunilor de ajutor de urgență, și, de asemenea, să joace un rol central în planificarea operațiunilor UE (inclusiv în elaborarea de scenarii și în planificarea de urgență), precum și în coordonarea resurselor puse la dispoziție pentru reacția la nivel european.

Programul de formare

36. Studiul intern de documentare interne, declarațiile părților interesate, evaluarea externă și experiența dobândită de Comisie în practica de formare arată că programul de formare este un atu deosebit de apreciat al cooperării UE în materie de protecție civilă. Cursurile de formare s-au dovedit a fi un atu în pregătirea experților naționali pentru intervențiile de asistență în domeniul protecției civile și au îmbunătățit considerabil capacitatea de răspuns a sistemului UE de protecție civilă. Comisia concluzionează că programul de formare ar trebui să rămână o componentă importantă a pregătirii în contextul cooperării UE în materie de protecție civilă.

37. După cum reiese în mod clar din evaluări, conținutul cursurilor este considerat ca fiind pe deplin complementar cu alte evenimente de formare oferite atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Comisia concluzionează că evoluția viitoare a sistemului de formare al UE trebuie să asigure în continuare coerența diferitelor programe la diferite niveluri, ceea ce pare să necesite o coordonare continuă sau consolidată între toate organismele de formare, în special dacă se are în vedere o integrare mai aprofundată a programelor în viitor.

38. Un grup de lucru pentru politica de formare a fost creat în 2009 (prima reuniune în septembrie 2009). Aceasta reprezintă un prim pas către instituirea unor acorduri europene pentru formarea în domeniul gestionării dezastrelor la nivel european ( Disaster Management Training Arrangements - DMTA). În plus, directorii de curs se reunesc de până la șapte ori pe ciclu, trei dintre aceste reuniuni fiind reuniuni de evaluare. O reuniune anuală a coordonatorilor de formare se organizează la sfârșitul fiecărui an. În acest cadru, discuțiile au vizat, de asemenea, aspectele legate de comparabilitatea programelor naționale de formare, guvernanța și chestiunile legate de calitate, precum și posibilitățile de a se concepe acțiuni de formare în materie de prevenire și pregătire.

39. În ultimii ani, programul de formare a reușit să țină pasul cu evoluțiile unui mecanism de protecție civilă îmbunătățit, care și-a îmbogățit în mod semnificativ activitățile și experiența de-a lungul anilor. Evaluarea a evidențiat în mod clar extinderea sferei activităților de formare, inclusiv cursuri mai numeroase și de noi tipuri. Dacă se examinează aceste evoluții în contextul presiunilor sporite asupra posibilităților de finanțare publică, se pune întrebarea cum s-ar putea oferi un program mai eficient de formare în materie de protecție civilă, care, în viitor, ar putea să nu se mai bazeze exclusiv pe coordonarea internațională pentru organizarea la nivel central a formării profesionale.

40. Cursurile de formare au oferit o platformă excelentă pentru schimbul de experiență și constituirea de rețele între experți în domeniul protecției civile din statele participante, precum și cu alți parteneri, cum ar fi membrii ai echipelor ONU de coordonare și evaluare a dezastrelor (UNDAC - United Nations Disaster Assessment and Coordination ) și alte servicii ale Comisiei. Costurile și beneficiile acestor contacte formale și informale sunt, în general, dificil de evaluat utilizând indicatori obiectivi. Comisia consideră că, în cazul unei situații de urgență la scară largă, utilizarea unor astfel de contacte și de rețele poate însemna diferența, esențială, dintre cea mai bună intervenție de urgență posibilă și un scenariu mai puțin bun, în care se pierde timp prețios din cauza unor acțiuni ineficiente de coordonare și organizare. Evident, schimbul de experiență și constituirea de rețele înseamnă, de asemenea, costuri pentru sistem. Cu toate acestea, astfel de efecte de rețea pot fi generate ca un efect colateral, odată cu urmărirea obiectivelor principale de formare menționate mai sus.

41. În acest context, Comisia analizează, de asemenea, cum să organizeze mai eficient schimburile de experiență privind activitatea pe teren, exercițiile și acțiunile de formare, precum și cum să se pună în comun lecțiile învățate într-o manieră mai structurată[13].

42. Revizuirea legislației privind protecția civilă în 2011 va oferi oportunitatea de a lua în considerare într-o mai mare măsură aceste diferite aspecte. Se va pune, totodată, problema dacă în cadrul noului instrument financiar pot fi prevăzute sume mai mari pentru acțiunile de formare sau dacă trebuie găsite noi metode pentru a beneficia mai mult de avantajele unei cooperări mai strânse a UE privind pregătirea pentru a face față dezastrelor.

Programul de exerciții

43. Astfel cum s-a stabilit în urma reexaminării interne la nivelul Comisiei, a constatărilor și a concluziilor evaluatorilor externi, precum și a observațiilor formulate de statele participante și de alte părți interesate, exercițiile s-au dovedit a fi o acțiune eficace în scopul creșterii gradului de pregătire europeană în caz de dezastre naturale sau provocate de om. Acestea au permis rafinarea procedurilor și măsurilor practice care trebuie instituite pentru intervențiile de protecție civilă și pentru cooperare, inclusiv posibilitatea de a începe să se utilizeze mijloace de sprijin oferite de țara gazdă. Reiese în mod clar, în special, că obiectivele prevăzute la articolul 24 din Decizia de punere în aplicare a mecanismului[14] sunt îndeplinite, și anume îmbunătățirea capacității de reacție și dobândirea experienței practice necesare echipelor, îmbunătățirea și verificarea procedurilor, stabilirea unei limbi comune pentru coordonarea intervențiilor de asistență pentru protecția civilă, precum și reducerea timpului de reacție în caz de urgențe majore, îmbunătățirea cooperării operaționale dintre serviciile de protecție civilă ale statelor participante și împărtășirea „lecțiilor învățate”.

44. Comisia concluzionează că exercițiile la scară reală în domeniul mecanismului de protecție civilă cofinanțat de UE s-au dovedit a fi un element esențial în îmbunătățirea nivelului de pregătire a tuturor componentelor mecanismului de protecție civilă.

45. În timp ce, la nivel global, exercițiile efectuate în cursul acestei perioade au furnizat un teren propice pentru atingerea obiectivele declarate, acestea au suferit, totodată, din cauza faptului că nu sunt integrate într-un program mai amplu de exerciții și că, în principal, constituie o serie de propuneri prezentate de statele participante. Această apreciere a fost subliniată de multe dintre părțile interesate atunci când li s-a solicitat să examineze, în ansamblu, eficacitatea, coerența, cooperarea și complementaritatea programului de exerciții. Unele persoane intervievate au declarat că UE ar trebui să ofere orientări pentru a se asigura niveluri și proceduri comparabile pentru exerciții, de exemplu, un standard minim.

46. Comisia concluzionează că programul de exerciții s-a maturizat într-atât încât, în prezent, este momentul să se revizuiască prioritățile și obiectivele concrete de politică pentru a consolida pregătirea UE, începând, în special, cu evaluarea cerințelor minime convenite, în vigoare în prezent, cu privire la fondurile UE și elaborarea de cerințe îmbunătățite.

47. Exercițiile la scară reală constituie un antrenament la nivelele de coordonare național și european. Acest aspect a prezentat dificultăți semnificative în toate etapele ciclului de exerciții, îndeosebi pentru că statele participante au atins niveluri diferite în sistemele lor de protecție civilă și în abordarea lor cu privire la planificarea, desfășurarea și evaluarea exercițiilor. În această situație se pune întrebarea dacă o cooperare mai strânsă între programul european de exerciții și programelor naționale de exerciții este benefică. O cooperare mai strânsă ar putea spori eficacitatea, coerența, cooperarea și complementaritatea programului de exerciții, precum și eficiența acestuia, dar poate însemna, în schimb, și că trebuie alocate resurse suplimentare pentru eforturile de planificare și coordonare, precum și că trebuie creat un cadru pentru exerciții al UE.

48. Pe baza elementele de mai sus, Comisia recunoaște că, pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului final de îmbunătățire a operațiunilor printr-o mai bună pregătire, trebuie avută în vedere instituirea unui program/cadru de exerciții integrat și cuprinzător. Acest lucru ar necesita mai multe etape, începând cu elaborarea unui glosar comun și convenirea unor cerințe minime privind metodologia exercițiilor (programul planului de evaluare și de îmbunătățire, controlul exercițiilor, norme comune de securitate, etc.), inclusiv definirea unei viziuni privind scenariile de dezastre care trebuie exersate. Accentul ar trebui să se pună pe utilizarea rezultatele evaluărilor riscurilor, a scenariilor elaborate în statele participante și pe scenariile de ansamblu care vor fi dezvoltate la nivelul UE în următorii ani. În plus, un astfel de cadru pentru politica privind exercițiile ar putea, de asemenea, să ia în considerare scenarii privind desfășurări importante pentru intervenții de furnizare de asistență în afara UE.

49. În ceea ce privește programul de exerciții al UE, Comisia concluzionează că, deși acesta este în general reușit, ar putea fi necesar să se dezvolte un cadru consolidat de exerciții în vederea îmbunătățirii nivelului de pregătire și de cooperare între țările europene și să se optimizeze beneficiile pentru toate statele participante.

Programul privind schimbul de experți

50. Într-un context european și internațional al activităților de protecție civilă ale UE, cunoașterea directă a metodelor de lucru și a procedurilor partenerilor, cum ar fi autoritățile și entitățile relevante din alte state membre, aduce numeroase beneficii.

51. Comisia concluzionează că programul privind schimbul de experți și-a atins obiectivele prevăzute la articolul 25 din Decizia privind punerea în aplicare a mecanismului[15], și anume de a permite experților următoarele: (1) să câștige experiență în alte domenii; (2) să se familiarizeze cu diferite tehnici și proceduri operaționale folosite; și (3) să studieze abordările altor servicii și instituții de intervenție participante. În general, întâlnirea cu colegii care lucrează în alte state membre cu privire la aceleași aspecte contribuie semnificativ la simplificarea și facilitarea comunicării în caz de urgență, când factorul timp este decisiv.

52. Întrucât, până în prezent, a fost format doar un număr limitat de experți și întrucât se pare că există în mod constant o necesitate în materie, ar fi util să se continue acest program, și chiar să se aibă în vedere ca acesta să fie cunoscut pe scară mai largă.

53. Comisia constată că programul este organizat astfel încât să constituie, în principal, o oportunitate de învățare pentru experții trimiși în străinătate. În contextul consolidării cooperării dintre statele participante, merită să se aibă în vedere organizarea de schimburi în așa fel încât experții pe anumite subiecte să fie puși la dispoziția altor state participante, la cererea acestora.

Module

54. Abordarea modulară este deja solid ancorată în lumea protecției civile europene ca un mijloc de a spori interoperabilitatea, viteza de desfășurare, predictibilitatea reacției, sprijinul necesar din partea statului afectat (pentru ca modulul să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile), precum și nivelul general de calitate și eficacitate al intervențiilor de protecție civilă la nivel european. Crearea de module și înființarea unor baze de date privind modulele în CECIS[16] a facilitat, de asemenea, procesul de solicitare și de acordare a asistenței în interiorul UE, deoarece a îmbunătățit planificarea atât la nivelul donatorului, cât și la nivelul receptorului (de exemplu, în caz de inundații, atunci când cererea se referă la un anumit număr de module de pompare de mare capacitate, se specifică în mod clar capacitatea acestora, locul unde ar putea fi utilizate, asistența necesară, etc.). Comisia consideră că abordarea modulară și-a dovedit în mod clar valoarea adăugată.

55. Reexaminarea internă la nivelul Comisiei, constatările și concluziile evaluatorilor externi, precum și reacțiile din partea statelor participante interesate, au stabilit că modulele de protecție civilă sunt, în general, considerate a fi modalități eficace de a stimula nivelul de pregătire europeană în caz de dezastre naturale sau provocate de om.

56. Conceptul de module trebuie să fie consolidat în continuare prin implicarea acestora în exerciții specifice. Activitățile în această direcție au fost inițiate în 2010, odată cu începutul primului ciclu de exerciții cu șase module. Exercițiile cu module sunt exerciții specifice pe teren, menite să testeze cooperarea și coordonarea dintre diferitele module și să formeze o echipă a UE de coordonare a protecției civile în situații de urgență. Deși exercițiile cu module nu fac obiectul prezentului raport de evaluare (deoarece acestea au început abia la sfârșitul anului 2010), prima reacție din partea statelor participante la această componentă este foarte pozitivă.

57. În plus, se înregistrează progrese în ceea ce privește dezvoltarea procedurilor standard de operare pentru module, vizând îmbunătățirea interoperabilității și a coordonării atât pe teren, cât și cu sediul central. Se află, de asemenea, în curs de elaborare orientările privind sprijinul din partea țării gazdă. Ambele inițiative sunt coordonate de Comisie, statele participante fiind implicate în cadrul grupului de lucru privind modulele.

Proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare

58. O serie de proiecte care urmăresc garantarea disponibilității unor mijloace de reacție au fost cofinanțate de UE prin intermediul unor proiecte-pilot și al unor acțiuni pregătitoare. Aceste proiecte au vizat să testeze sistemele inovatoare de guvernanță privind gestionarea mijloacelor puse la dispoziție în standby de statele participante (module, în cea mai mare parte) pentru operațiuni în cadrul unui acord comun între Comisie și statele participante în cauză, precum și mijloacele/serviciile suplimentare la nivelul UE.

59. Un număr semnificativ de mijloace de rezervă puse la dispoziție de statele participante, precum și capacități/servicii suplimentare, au fost desfășurate în situații reale de urgență, înregistrându-se rezultate încurajatoare în cadrul acțiunilor pregătitoare și al proiectelor-pilot, ceea ce indică faptul că modelele testate sunt viabile. Deși evaluarea externă concluzionează că pare a fi încă prea devreme pentru a se răspunde, în baza unui număr limitat de desfășurări, la întrebarea dacă s-a atins un nivel de răspuns mai eficace al UE în caz de dezastre, este recunoscut faptul că aceste mijloace au contribuit la o reacție mai adecvată a UE în caz de dezastre.

60. În cadrul acțiunii pregătitoare privind capacitatea de reacție rapidă a UE, Comisia a cofinanțat aproximativ 20 de proiecte, în care sunt implicate peste jumătate din statele participante, pentru dezvoltarea unor modalități de păstrare în rezervă a resurselor-cheie. Prin aceste proiecte, o serie de mijloace de intervenție [în principal module - căutare și salvare, purificare a apei, combatere a incendiilor forestiere[17], detectarea și decontaminarea CBRN, adăposturi provizorii, echipe medicale, echipe tehnice de asistență și sprijin (TAST)] au fost păstrate în rezervă de către statele participante pentru operațiunile UE de protecție civilă. Aceste mijloace au fost testate în cadrul unor exerciții și au fost utilizate în operațiuni în timp real (de exemplu, ca răspuns la cutremurul din Haiti și la inundațiile din Polonia), îmbunătățind efectiv reacția UE în ansamblu. Mobilizarea și desfășurarea acestor module la cererea Comisiei/CMI a fost bună. Anumite proiecte sunt încă în desfășurare și vor continua până la jumătatea anului 2012.

61. Avantajele oferite de mijloacele de rezervă s-ar materializa pe deplin în cadrul unui sistem coerent, care să cuprindă un număr corespunzător de mijloace de diferite tipuri, împreună cu o planificare prealabilă (inclusiv scenarii de referință și planuri de contingență). Acest lucru ar putea fi realizat în special prin dezvoltarea capacități europene de răspuns în situații de urgență sub forma unui rezerve de mijloace preangajate de statele membre pe bază de voluntariat pentru operațiuni ale UE de furnizare de ajutor în caz de dezastre, după cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei din octombrie 2010 [COM(2010) 600 final].

62. În 2008 a fost inițiat un proiect-pilot privind intensificarea cooperării dintre statele participante pentru combaterea incendiilor forestiere (rezerva strategică a UE pentru combaterea incendiilor forestiere - EUFFTR) cu scopul de a îmbunătăți mobilizarea mijloacelor operaționale și a structurilor de urgență pentru a ajuta un stat participant în lupta împotriva incendiilor forestiere care depășesc, din cauza numărului și a intensității, capacitatea logistică și umană a statului respectiv. Proiectul EUFFTR a constat din două avioane pentru stingerea incendiilor (Canadair CL-215) care au fost închiriate de pe piața comercială și pregătite să zboare câte 150 de ore fiecare în perioada 1 iulie – 30 septembrie 2009. Avioanele au reprezentat o resursă europeană suplimentară destinată consolidării capacității de ansamblu a UE în materie de luptă împotriva incendiilor. Acestea au fost utilizate pentru a ajuta statele membre UE care solicitau asistență, prin intermediul mecanismului comunitar de protecție civilă, pentru combaterea aeriană a incendiilor.

63. Decizia de desfășurare a EUFFTR a fost adoptată de Comisie după consultarea cu toate statele membre sudice cu privire la situația incendiilor forestiere. Ca urmare a deciziei, Ministerul de Interne francez (beneficiarul proiectului) a asigurat desfășurarea avioanelor staționate la Bastia (Corsica). EUFFTR a intervenit în șase dintre cele nouă situații de urgență legate de incendiile forestiere pentru care mecanismul a fost activat în 2009: de câte două ori în Franța-Corsica și în Portugalia, o dată în Italia, o dată în Grecia. În celelalte trei cazuri de activare a mecanismului (Albania, Grecia și Portugalia) statele membre au furnizat asistență suficientă și în timp util, astfel că EUFFTR nu a fost mobilizat.

64. Astfel cum s-a menționat, de asemenea, în evaluarea externă, complementaritatea acțiunilor este mai dificil de evaluat. Ar fi fost realizate anumite acțiuni fără cofinanțarea furnizată la nivelul UE? Ancheta online a indicat destul de clar că complementaritatea a fost atinsă pe deplin (80 % față de 10 % din respondenți, a se vedea mai sus). Cu toate acestea, se remarcă faptul că unele din rezultate pot fi, de asemenea, influențate într-o anumită măsură, deoarece beneficiarii proiectelor cofinanțate au constituit o mare parte a grupului de respondenți. Evaluatorii sunt preocupați de faptul că finanțarea unor proiecte-pilot și a unor acțiuni pregătitoare nu este pe deplin complementară, ci, mai degrabă, un remediu rapid pentru activitățile incomplete de prevenire/pregătire dintr-o țară sau dintr-o regiune. Mai mult, persoanele intervievate au exprimat o anumită îngrijorare cu privire la faptul că ar exista un fel de „efect de descurajare neintenționat”, în măsura în care statele participante se pot baza pe asistența acordată prin intermediul mecanismului în loc să efectueze ele însele investiții (de exemplu, pentru măsuri preventive). O evaluare obiectivă ar trebui să se bazeze pe un scenariu de referință alternativ, care să descrie ce s-ar fi întâmplat în absența cofinanțării UE. În contextul specific al diverselor statele participante, o astfel de analiză ar fi dificil de realizat și ar produce numai rezultate incerte.

65. Având în vedere aceste dificultăți, Comisia nu este în măsură să confirme pe deplin complementaritatea sau lipsa acesteia. În ceea ce privește posibila „eliminare” sau înlocuire a măsurilor naționale de prevenire, o astfel de decizie ar trebui să facă trimitere la un standard minim admis cu privire la nivelul de prevenire corespunzător.

66. Printr-o evaluare, se poate stabili dacă anumite rezultate, în special capacitatea consolidată de reacție rapidă dobândită, ar fi putut fi obținute cu un cost mai redus. Pe baza datelor de care dispune la ora actuală, Comisia nu poate să ajungă la concluzii definitive privind rentabilitatea abordării. Acestea fiind spuse, mai multe persoane care au răspuns la ancheta online și la chestionarele din cadrul evaluării externe au subliniat necesitatea de aprofundării controlului și a evaluării.

67. Comisia concluzionează că dezvoltarea conceptului de module de protecție civilă, de acțiuni pregătitoare și de proiecte-pilot a adus Europa la un nivel mai ridicat de pregătire. O capacitate îmbunătățită de reacție rapidă va permite să se facă față mai bine oricărui dezastru major și va contribui astfel la salvarea de vieți, la protejarea bunurilor și a mediului, atât în Europa, cât și în afara acesteia. Cu toate acestea, este clar, totodată, că beneficiile pe care le aduce acest nivel de pregătire mai bun trebuie păstrate pe termen mediu și lung prin menținerea și dezvoltarea modulelor aflate deja în funcțiune. Comisia remarcă în această privință că evaluatorii au constatat un interes puternic din partea majorității respondenților cu privire la menținerea sistemului de acțiuni pregătitoare și după expirarea acestuia în 2010 (20 din cele 25 de răspunsuri sunt pozitive).

Dispoziții privind asistența în materie de transport

68. Dispozițiile în materie de transport sunt în vigoare din 2007 și au fost puse în aplicare în vederea remedierii deficitului de transport constatat. Comisia contribuie fie prin: (1) acordarea de granturi directe statelor participante (sunt eligibile toate mijloacele de transport: mijloace civile sau militare, după caz, cu condiția respectării depline a orientărilor internaționale sau ale ONU[18], sau (2) prin utilizarea serviciilor unei întreprinderi de transport („broker”) cu care s-a încheiat un contract pentru închirierea de mijloace de transport. Se pot utiliza maximum 90 de milioane EUR pentru transport în cadrul instrumentului financiar de protecție civilă în perioada 2007-2013. Statul participant care solicită sprijin financiar trebuie să ramburseze cel puțin 50 % din fondurile UE primite în termen de 6 luni de la data intervenției.

69. A fost nevoie de ceva timp înainte ca statele participante să poată utiliza la maximum alocarea bugetară pentru transport. Totalul cofinanțării IFPC utilizate de la începutul aplicării dispozițiilor în materie de transport până la sfârșitul anului 2010 se ridică la aproximativ 7,5 milioane EUR, cu o creștere importantă, în 2010 și în 2011, a numărului de cereri de punere în comun a resurselor și de asistență financiară[19].

70. Evaluarea a arătat că dispozițiile în materie de transport au contribuit la îmbunătățirea globală a furnizării asistenței și a condus la un răspuns mai eficient în caz de dezastre. Dispozițiile în materie de transport au, de asemenea, o contribuție valoroasă prin faptul că permit prezența și vizibilitatea tuturor statelor participante în caz de dezastru internațional. În ansamblu, dispozițiile în materie de transport s-au dovedit a fi utile deoarece au ajutat statele participante să își concerteze și să utilizeze în comun mijloacele de transport și au permis lărgirea ofertei, soluționând astfel problema deficitului în materie de transport (fie prin intermediul serviciilor de transport furnizate de „broker”, fie prin asistență financiară). În ancheta online, 40 % dintre persoanele chestionate au indicat că dispozițiile în materie de transport au un impact determinant asupra deciziei de a oferi asistență.

71. Procedurile instituite în scopul gestionării asistenței financiare prin granturi directe acordate de statele participante s-au dovedit a fi utile, contribuind la remedierea unei lacune importante. În același timp, este, în general, recunoscut faptul că procedurile sunt complicate și împovărătoare, că acestea ar trebui raționalizate și că, în plus, este nevoie de o mai mare flexibilitate.

72. Considerații importante care decurg din evaluare conduc la necesitatea analizării în continuare a diferitelor niveluri ale cofinanțării operațiunilor de transport, în funcție de caracterul urgent sau de prioritatea furnizării anumitor resurse de asistență, precum și a îmbunătățirii accesului la mijloacele sau opțiunile de transport.

Proiecte de cooperare

73. Comisia a efectuat evaluarea acestui segment fără a recurge la evaluare externă. Consultanții nu au fost însărcinați să evalueze proiectele de cooperare în materie de prevenire și pregătire, în principal pentru că metodologia anchetei online și a interviurilor nu ar fi fost adecvată în acest scop, rezultatele individuale nefiind cunoscute în detaliu de către un grup mai mare de persoane.

74. Proiectele de cooperare cofinanțate prin instrumentul financiar de protecție civilă în materie de prevenire și pregătire par să fi atins obiectivele vizate. Proiectele finalizate în cadrul cererii de propuneri din 2007 au stat la baza mai multor orientări, conferințe și rapoarte interesante. Din motive de transparență, rapoartele finale sunt publicate, iar meritele individuale ale fiecărui proiect au fost recunoscute de Comisie prin acceptarea rapoartelor finale. Se poate remarca, de-a lungul anilor, un număr tot mai mare de propuneri și de proiecte care primesc sprijin financiar, ceea ce sugerează că există nevoi cărora trebuie să li se răspundă. Deși multe dintre proiecte nu pot fi evaluate cu ajutorul unor simpli indicatori financiari, cum este cazul proiectelor de cercetare și dezvoltare în general, fiecare dintre proiecte este, totuși, considerat a fi o contribuție utilă la eforturile europene în materie de prevenire și pregătire, deoarece, în caz de urgență majoră, ar putea fi nevoie să se recurgă la proiectele elaborate.

75. Comisia concluzionează că proiectele în materie de prevenire și pregătire au contribuit în mod semnificativ la o serie de îmbunătățiri ale sistemului UE de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor, și că posibilitatea de finanțare ar trebui menținută și în viitor.

76. Cu toate acestea, se pune întrebarea dacă adăugarea de proiecte ad-hoc individuale, care au obiective efective, precum și beneficiari și rezultate preconizate foarte diferite, poate contribui în mod suficient la atingerea obiectivelor fundamentale de politică în cazul în care nu există niciun cadru de politică global care să poată fi utilizat pentru o evaluare comparativă. Fără discuție, acordarea de sprijin financiar unei serii de proiecte fără legătură între ele, pe baza unor cereri de propuneri anuale succesive, nu se poate substitui unui cadru de politică adecvat.

77. Situația diferă puțin în ceea ce privește nivelul de pregătire, întrucât mecanismul tratează pe larg acest aspect. Cu toate acestea, chestiunea unui cadru de politică global este încă relevantă în măsura în care mecanismul se concentrează asupra actorilor din domeniul protecției civile în sens strict, în timp ce, în ceea ce privește gradul de pregătire, în cadrul instrumentului financiar de protecție civilă sunt luați în considerare și alți beneficiari, cum ar fi publicul larg și acțiunile generale de pregătire și de sensibilizare. Aspectele legate de asigurarea unei mai mari complementarități între proiecte, prin reducerea la maximum a suprapunerilor și prin sporirea durabilității rezultatelor proiectelor, par să justifice o examinare mai aprofundată.

78. Chiar dacă aceasta depășește domeniul de aplicare al prezentei evaluări, s-ar putea examina, de asemenea, potențialul unor eventuale sinergii cu programele și politicile UE cu ajutorul unor instrumente care au capacitatea de a sprijini anumite aspecte ale activităților de prevenire și pregătire.

CONCLUZII

79. Comisia constată că, în ansamblu, concluziile evaluatorilor externi sunt pozitive, aceștia recunoscând și subliniind utilitatea și relevanța activităților UE în domeniul protecției civile în cursul perioadei examinate. În special, a fost recunoscut pe deplin faptul că Centrul de Monitorizare și Informare furnizează servicii utile care sunt relevante pentru statele participante atunci când se desfășoară intervenții de asistență în domeniul protecției civile în interiorul sau în exteriorul UE.

80. Comisia a remarcat, de asemenea, preocupările și ideile cu privire la posibile îmbunătățiri pe care părțile interesate le-au transmis evaluatorilor. Pregătirea, în 2011, a propunerilor legislative oferă posibilitatea de a lua în considerare toate aspectele relevante. Mai mult, fuziunea unităților de protecție civilă cu Direcția Generală Ajutor Umanitar (DG ECHO), decisă la începutul anului 2010, împreună cu înființarea unei noi Direcții Generale Ajutor Umanitar și Protecție Civilă[20], vor produce mai multe sinergii și complementarități, în special în ceea ce privește operațiunile de asistență în țările terțe.

81. Comisia a subliniat, de asemenea, caracterul ad hoc al actualului răspuns al UE în caz de dezastre și necesitatea trecerii la un sistem în care planificarea în avans ar permite ca mijloacele de bază să fie disponibile pentru o desfășurare imediată. Planificarea operațiunilor UE în domeniul protecției civile va fi ameliorată prin elaborarea de scenarii de referință, cartografierea mijloacelor puse la dispoziție de statele membre și elaborarea unor planuri de urgență, punerea în comun a mijloacelor preangajate de statele membre pe bază de voluntariat pentru operațiunile UE, raționalizarea și consolidarea dispozițiilor privind sprijinul pentru transport, precum și alte măsuri prezentate în comunicarea din octombrie 2010 privind răspunsul în caz de dezastre.

82. Cursurile de formare s-au dovedit a fi un atu valoros pentru pregătirea experților naționali în vederea intervențiilor de asistență în domeniul protecției civile, îmbunătățind astfel capacitatea globală de răspuns a mecanismului. Cu toate acestea, evaluarea a arătat, de asemenea, că evoluția acordurilor privind formarea este limitată din cauza lipsei unui cadru de politică global. La concluzii similare s-a ajuns și în ceea ce privește programul de exerciții, care s-a bucurat de un sprijin general, însă a fost afectat de lipsa unui cadru de politică global. Pentru a contribui mai bine la scopul lor final, și anume îmbunătățirea operațiunilor, va trebui să se ia în considerare instituirea unei politici integrate în materie politică de formare și exerciții.

83. Dispozițiile privind asistența în materie de transport par să fie, în prezent, ferm ancorate în mecanism. În ultimii doi ani s-a remarcat utilizarea semnificativă a acordurilor de punere în comun a resurselor și de cofinanțare, deși s-au făcut auzite voci care pledează pentru raționalizarea procedurilor, iar mesajul lor a fost reținut. Dincolo de simplificarea normelor și a procedurilor administrative, considerații importante care decurg din evaluare conduc la necesitatea de a se analiza diferitele niveluri de cofinanțare în funcție de urgența sau prioritatea furnizării anumitor resurse de asistență, precum și de a se îmbunătăți accesul la mijloacele sau opțiunile de transport.

84. Abordarea modulară a fost primită cu mare interes, bucurându-se de succes în rândul statelor participante, și ar trebui dezvoltată în continuare, inclusiv prin exerciții specializate și prin dezvoltarea de proceduri standard de operare (PSO).

85. Mecanismele inovatoare, menite să îmbunătățească disponibilitatea resurselor-cheie de asistență testate prin proiecte-pilot și prin acțiunile pregătitoare, s-au dovedit a fi viabile și ar trebui dezvoltate. Este necesar să se remarce, cu toate acestea, că proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare sunt limitate în timp prin însăși natura lor și nu se pot substitui unei politici și unui cadru de reglementare permanente. Experiența acumulată în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a acestor proiecte este utilizată la pregătirea revizuirii legislative din 2011.

86. Comisia concluzionează că s-au înregistrat progrese însemnate în cadrul cooperării și coordonării europene în domeniul protecției civile, dar că există încă un potențial neutilizat. Un aspect important care a fost conștientizat într-o mai mare măsură și confirmat este nevoia de politici în domeniul prevenirii și gestionării dezastrelor. Un cadru consolidat la nivelul UE pentru politica de prevenire ar putea să abordeze diferitele aspecte legate de prevenire în diferite domenii de acțiune ale UE (mediu, securitate, sănătate și politicile regionale) și să faciliteze continuarea cooperării dintre statele participante.

87. Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să ia notă de constatările acestor evaluări.

[1] JO L 71, 10.3.2007, p. 9.

[2] JO L 314, 1.12.2007, p. 9.

[3] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, 16.9.2002, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 din 17 decembrie 2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9).

[4] Alte țări decât statele participante pot solicita o intervenție de asistență în domeniul protecției civile în cadrul mecanismului, chiar dacă nu sunt eligibile pentru asistență financiară în temeiul instrumentului financiar.

[5] Această evaluare se va referi la întregul IFPC, inclusiv dispozițiile acestuia legate de transport. În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din IFPC, era prevăzută o primă evaluare a dispozițiilor legate de transport, dar experiența practică dobândită până la termenul prevăzut (31 decembrie 2008) nu a fost suficientă pentru a se efectua o evaluare semnificativă.

[6] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 1). modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 478/2007 al Comisiei din 23 aprilie 2007 (JO L 111, 28.4.2007, p. 13).

[7] Termenii de referință pentru activitatea de consultanță externă sunt anexați la raportul consultantului.

[8] A se vedea http://ec.europa.eu/echo/policies/evaluation/thematic_en.htm.

[9] Informațiile referitoare la 2010 sunt luate în considerare dacă este cazul.

[10] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0130:FIN:RO:PDF

[11] Bruxelles, 5.3.2008, COM (2008) 130 final, pag. 6, 7, disponibilă la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0130:FIN:RO:PDF

[12] COM(2010) 600 final.

[13] În viitor, se va organiza o reuniune anuală pentru a facilita aceste schimburi de experiență.

[14] Decizia Comisiei din 29 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2001/792/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar, 2004/277/CE, Euratom.

[15] Decizia Comisiei din 29 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2001/792/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar, 2004/277/CE, Euratom.

[16] CECIS – sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență ( Common Emergency Communication and Information System ), la care sunt conectate toate autoritățile naționale în domeniul protecției civile ale statelor participante și CMI.

[17] În ceea ce privește combaterea incendiilor forestiere și activitățile relevante sprijinite de CE, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul privind programul LIFE +, Regulamentul (CE) nr. 614/2007, obiectivele specifice ale componentei „Informare și comunicare” a programului LIFE+ includ activități care vizează prevenirea incendiilor forestiere și formarea în materie de prevenire a incendiilor forestiere. În prezent, există trei proiecte aflate în desfășurare în urma cererii de propuneri din 2008. FORESTFIRE (PL) are scopul de a reduce riscul de incendii forestiere cauzate de activități umane prin creșterea nivelului de sensibilizare cu privire la prevenirea incendiilor forestiere. EEFOREST (PT) preconizează reducerea numărului de incendii forestiere în municipalitatea Tavira prin creșterea gradului de eficiență al campaniilor de sensibilizare cu privire la problematica forestieră. FFPE (EE) se axează pe consolidarea aplicării măsurilor de prevenire a incendiilor forestiere și pe creșterea gradului de sensibilizare cu privire la protecția împotriva incendiilor forestiere la nivel național.

[18] În special, la așa-numitele „orientări de la Oslo” și „orientările privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă”.

[19] În 2007, s-a înregistrat o singură cerere de finanțare a transportului, cu o valoare totală de aproximativ 0,03 milioane EUR. Valoarea totală a cofinanțării pentru transport în 2008 și 2009 a fost de aproximativ 0,4 milioane EUR anual. În 2010, s-a ajuns la aproximativ 6,6 milioane EUR (pentru 55 de solicitări), iar în 2011, până la ora actuală, suma a crescut la 10,8 milioane EUR (pentru 35 de solicitări).

[20] http://ec.europa.eu/echo/index_en.htm.