18.12.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/28

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind influenţa acordurilor economice de parteneriat asupra regiunilor ultraperiferice (zona Caraibilor)

(aviz din proprie iniţiativă)

(2010/C 347/04)

Raportor: dl COUPEAU

La 26 februarie 2009, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic şi Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie iniţiativă privind

Influenţa acordurilor economice de parteneriat asupra regiunilor ultraperiferice (zona Caraibilor).

Secţiunea pentru uniunea economică şi monetară şi coeziune economică şi socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 2 februarie 2010.

În cea de-a 460-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 şi 18 februarie 2010 (şedinţa din 17 februarie 2010), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz în unanimitate.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1   Domeniul de aplicare al Acordului de parteneriat economic (APE), semnat la 15 octombrie 2008 între cele 15 state membre ale Forumului statelor din Caraibe (1) din cadrul ACP (2) (Cariforum) şi UE, este foarte vast. Cu toate acestea, anumiţi factori, deşi menţionaţi de APE, stau în calea îndeplinirii obiectivelor de integrare regională, dezvoltare durabilă şi de cooperare între statele Cariforum şi Regiunile ultraperiferice (numite, în continuare, RUP). Chiar dacă RUP se înscriu într-o lungă tradiţie europeană, ele sunt legate din punct de vedere geografic, istoric, cultural şi economic de statele Cariforum. Poziţia strategică a acestora permite stabilirea unor relaţii comerciale durabile cu insulele vecine, ele fiind prin urmare primele regiuni europene influenţate de APE.

1.2   CESE ţine seama de complexitatea negocierilor, de riscurile potenţiale şi de şansa pe care APE o reprezintă atât pentru statele Cariforum, cât şi pentru RUP şi, în general, pentru UE.

1.3   CESE recomandă cu hotărâre consultarea autorităţilor locale ale RUP în cadrul discuţiilor pentru încheierea APE între UE şi ţările Cariforum. Deşi aceste RUP sunt şi Departamente franceze din America (DFA), fapt care le deosebeşte de statele Cariforum, ele pot contribui la edificarea unei veritabile integrări regionale.

1.4   CESE consideră că trebuie sporită participarea societăţii civile şi a autorităţilor locale din RUP la dezbateri şi în cadrul diferitelor Comitete de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului, ceea ce ar permite atingerea obiectivului de integrare regională, care stă la temelia APE.

1.5   Integrarea progresivă a statelor Cariforum în economia mondială nu va putea fi realizată atâta timp cât dificultăţile legate de transport (infrastructură şi mijloace de transport) nu vor fi depăşite. CESE recomandă Comisiei să integreze problema transportului într-o abordare mai largă şi să analizeze cu mai mare atenţie soluţiile concrete propuse în comun de statele Cariforum şi RUP.

1.6   În vederea promovării relaţiilor comerciale în zona Caraibilor, CESE recomandă părţilor interesate să ia în considerare reduceri anticipate ale taxelor vamale între RUP şi statele Cariforum.

1.7   CESE salută faptul că APE a luat în considerare cu seriozitate necesitatea stabilirii unei proceduri clare privind măsurile sanitare şi fitosanitare (SFS). Cu toate acestea, CESE recomandă ca RUP să facă parte din autoritatea competentă pentru implementarea măsurilor SFS care vizează favorizarea comerţului intraregional şi să participe la negocierile privind acordurile bilaterale. De asemenea, CESE preconizează ca acestor regiuni ultraperiferice să le fie atribuită denumirea de origine RUP, care ar permite distingerea produselor lor prin calitate şi respectarea legislaţiei CE.

1.8   CESE recomandă în mod expres ca sectoarele pescuitului şi acvaculturii din RUP să fie gestionate de comun acord cu ţările Cariforum.

1.9   În sfârşit, CESE preconizează o mai bună structurare a serviciilor, astfel încât să poată fi creat un veritabil sector turistic în Caraibe.

1.10   CESE este vigilent cu privire la includerea conceptelor de protecţie a mediului şi de protecţie socială în Acordul care trebuie să poată oferi o viziune prospectivă pentru întreaga regiune.

2.   Introducere şi observaţii generale

2.1   La articolele 349 şi 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se recunoaşte specificul regiunilor ultraperiferice. În 1986, Comisia Europeană a înfiinţat un Grup interdepartamental pentru RUP, însărcinat cu coordonarea acţiunilor comunitare în favoarea acestor regiuni, care să servească drept intermediar în relaţiile cu administraţiile naţionale şi regionale respective. Începând cu 1989, aceste regiuni beneficiază de un program specific de promovare a măsurilor socioeconomice, în vederea unei mai bune convergenţe cu restul UE.

Articolul 239 din Acordul APE UE-Cariforum ţine seama de proximitatea geografică a RUP din zona Caraibilor (Martinica şi Guadelupa) cu statele Cariforum: „în scopul întăririi legăturilor economice şi sociale dintre aceste regiuni şi statele CARIFORUM, părţile depun eforturi în sensul favorizării cu precădere a cooperării în toate domeniile vizate de prezentul acord, a schimburilor comerciale cu bunuri şi servicii, precum şi în sensul promovării investiţiilor şi încurajării legăturilor de transport şi de comunicaţii dintre regiunile ultraperiferice şi statele CARIFORUM”. Participarea comună a statelor Cariforum şi a RUP la programele-cadru şi la acţiunile specifice din domeniile acoperite de APE este, de asemenea, stipulată în acest articol.

2.2.1   CESE ţine să sublinieze importanţa Teritoriilor olandeze de peste mări, care cuprind insulele Bonaire, Curaçao, Saba, St. Eustatius, St. Maarten şi Aruba, situate în regiunea Caraibilor. Din punct de vedere european însă, aceste insule sunt Ţări şi teritorii de peste mări, ceea ce le deosebeşte din punct de vedere juridic de RUP din zona Caraibilor. Cu toate acestea, CESE doreşte să sublinieze că integrarea regională – aşa cum a fost concepută de APE – nu poate fi realizată fără luarea în considerare a teritoriilor legate de statele membre ale UE (Ţările de Jos, Regatul Unit, Franţa).

2.3   CESE a considerat importantă analizarea efectelor economice şi sociale ale acestui acord în zona Caraibilor şi, în special, asupra RUP. Astfel, se poate determina eficienţa, pe termen scurt şi lung, a eforturilor de integrare regională la nivelul mărfurilor, al serviciilor, al cooperării şi bunei guvernanţe economice, prin intermediul unor domenii legate de comerţ (concurenţă, investiţii, proprietate intelectuală etc.).

Integrarea regională în sensul „larg” al termenului (Strategia europeană pentru RUP) reprezintă unul din obiectivele majore ale APE, dar şi un obiectiv consacrat în ce priveşte RUP, din punctul de vedere al inserţiei regionale. Cu toate acestea, un anumit număr de factori cuprinşi în acord dăunează, pe de o parte, integrării regionale şi, pe de altă parte, eficacităţii APE.

2.4.1   Absenţa consultării consiliilor regionale şi a consiliilor generale ale RUP din cadrul negocierilor APE a redus la minimum rolul lor în zona Caraibilor. Aceste consilii au o anumită expertiză în sectoarele ofensive şi defensive (3) ale RUP şi, datorită Comitetelor regionale de pilotaj, ele pot face cunoscute în orice moment rezultatele propriilor studii; de altfel, la iniţiativa guvernului francez, Stările Generale ale teritoriilor de peste mări (les Etats généraux de l’outre-mer) aduc multe soluţii la obstacolele cu care se confruntă APE. În plus, dată fiind proximitatea lor geografică şi culturală, aceste instituţii au deja un anumit număr de relaţii cu statele Cariforum.

2.4.2   Absenţa RUP din Comitetul Cariforum-CE pentru comerţ şi dezvoltare, Comitetul parlamentar Cariforum-CE şi, mai ales, Comitetul consultativ Cariforum-CE reduce influenţa acestora în cadrul Uniunii Europene. CESE recomandă prin urmare integrarea, în diversele Comitete de monitorizare mai sus-menţionate, de la caz la caz, a unor parlamentari, membri ai societăţii civile sau reprezentanţi ai autorităţilor locale proveniţi din RUP.

2.4.3   Neconsultarea societăţii civile a RUP, confruntată zi de zi cu probleme legate de dificultatea de a desfăşura activităţi comerciale cu statele din zona Caraibilor (infrastructură, cote, „liste negative”) dăunează schimburilor directe cu societatea civilă a statelor Cariforum.

2.4.4   CESE încurajează părţile interesate să favorizeze includerea RUP în cadrul instituţiilor regionale ale zonei Caraibilor, precum Cariforum sau OECS (4), în calitate de observatori. Într-adevăr, unele decizii privind zona Caraibilor sunt luate în aceste instanţe şi, atâta timp cât RUP vor fi absente, chiar şi ca observatori, nu va putea fi vorba de o adevărată inserţie regională.

2.5   Transporturile

2.5.1   CESE subliniază că liberalizarea bunurilor şi serviciilor nu se poate face decât dacă există mijloace de transport şi infrastructuri corespunzătoare. Zona Caraibilor nu dispune de suficiente mijloace de transport. Este drept că există două companii aeriene şi două companii maritime care asigură transportul pasagerilor între insule. Cu toate acestea, nu este vorba de un serviciu regulat, iar transportul de mărfuri nu este asigurat. În ciuda alocării unui fond special de 275,6 de milioane de euro, atribuit RUP (Guadelupa, Martinica şi Guyana) pentru compensarea costurilor suplimentare determinate de situaţia lor geografică, RUP din zona Caraibilor suferă din cauza costurilor de transport foarte ridicate, iar legislaţia europeană referitoare la cabotaj este neadaptată regiunilor insulare.

2.5.2   Pentru a atenua aceste probleme, RUP şi statele Cariforum au conceput un sistem de cargo sau de feribot. Din lipsa fondurilor necesare, aceste proiecte nu au putut fi însă finalizate.

2.5.3   În articolul 37 din APE, în capitolul rezervat agriculturii şi pescuitului, se face referire la transporturi fără a se da soluţii clare, în vreme ce RUP şi statele Cariforum oferiseră deja soluţii comune.

2.5.4   În cadrul următorului program FED, ar trebui realizată o politică structurală ambiţioasă, care să doteze regiunea Caraibilor cu un sistem de transport adaptat regiunilor insulare.

2.6   Rezolvarea diferendelor civile şi comerciale nu a făcut obiectul niciunei menţiuni în APE. În caz de litigiu între o întreprindere din ţările Cariforum şi una din RUP, nu există nicio dispoziţie prin care să se rezolve conflictele de jurisdicţie, conflictele juridice sau procedura de exequatur. Acordul nu prevede decât soluţii de reglementare a diferendelor apărute din interpretarea şi aplicarea APE. Cu toate acestea, în cadrul unui APE, ar trebui luate în considerare anumite opţiuni juridice, care să corespundă acestui tip de acord.

3.   Observaţii specifice – Analiza zonei Caraibilor

3.1   Agricultura

Banana este un fruct produs în mari cantităţi în această zonă şi constituie una din principalele resurse economice ale RUP. Cu mai mult de 10 000 de angajaţi, exporturile de banane reprezintă 14 % şi, respectiv, 24 % din totalul exporturilor către Uniunea Europeană ale insulelor Guadelupa şi Martinica. Producţia de banane îndeplineşte un rol economic şi social predominant în RUP. Uniunea Europeană a fost totdeauna conştientă de miza strategică a producţiei de banane: prin programul de asistenţă POSEI, aprobat de Comisia Europeană la 22 august 2007, a fost acordată acestor RUP o sumă anuală de 129,1 milioane de euro. Totuşi, acest ajutor nu pare a fi deloc suficient, deoarece, în afara problemelor legate de condiţiile meteorologice, producţia de banane a RUP este ameninţată de furnizorii de „banane dolari”, a căror cotă de piaţă în interiorul UE atinge 73,4 % după liberalizarea pieţei (conform ODEADOM (5)). Mai mult, la 15 decembrie 2009, UE a încheiat un acord cu ţările producătoare din America Latină, în vederea reducerii, până în 2017, a taxelor vamale la banane, de la 176 de euro/tonă la 114 euro/tonă, ceea ce va agrava situaţia precară a RUP şi a anumitor state Cariforum.

3.1.1.1   Producţia de banane prezintă, de asemenea, un interes foarte special pentru celelalte state Cariforum. De pildă, numai producţia de banane din Dominica reprezintă 18 % din PIB şi 28 % din forţa de muncă. Criza din sectorul bananei nu afectează doar RUP, astfel încât în Santa-Lucia nu se mai înregistrează decât 2 000 de plantaţii de banane în prezent, faţă de 10 000, în 1990.

3.1.1.2   CESE consideră că ar fi oportun să se înfiinţeze o organizaţie profesională în zona Caraibilor, care să acorde UE o mai mare importanţă în distribuirea producţiei de banane din Caraibe, cu atât mai mult cu cât unele state Cariforum (Santa Lucia, Dominica) livrează banane altor ţări (de exemplu, Canada) care au norme sanitare şi de trasabilitate similare celor din UE.

3.1.2   Trestie de zahăr – zahăr – rom: sectorul trestiei de zahăr îndeplineşte, de asemenea, un rol foarte important în RUP, reprezentând 32 % şi, respectiv, 13 % din suprafaţa agricolă utilizată (SAU) în Guadelupa şi Martinica şi mai bine de 6 500 de locuri de muncă cu normă întreagă. Producţia de zahăr se ridică, în ce priveşte recolta 2006-2007, la 5 849 de tone în Martinica şi la 80 210 tone în Guadelupa. Producţia de rom (79 352 HAP (6) în Martinica şi 74 524 HAP în Guadelupa) se dovedeşte de o importanţă strategică semnificativă în comercializarea din afara RUP.

Legumele şi fructele sunt resurse insuficient exploatate, în condiţiile în care aceste RUP dispun de soluri bogate. Cu toate acestea, trebuie notat că RUP au optat pentru diversificarea producţiei lor agricole. În anul 2006, Guadelupa a produs 17 218 tone de fructe, iar Martinica – 8 666 de tone. În acelaşi an, Guadelupa a produs 43 950 de tone de legume, iar Martinica – 37 892 de tone. De asemenea, Guadelupa produce plante aromatice şi parfumate (vanilie), cafea, cacao, condimente, plante medicinale (activitatea horticolă reprezintă 179 ha), iar Martinica produce în special ananas şi anumite condimente (activitatea horticolă se desfăşoară pe 105 ha). Prin urmare, este vorba de un sector agricol de viitor, cu atât mai mult cu cât aceste RUP doresc să-şi extindă schimburile cu celelalte ţări din Caraibe atât în ce priveşte comerţul regional şi internaţional de produse, cât şi cercetarea şi dezvoltarea.

3.1.3.1   Obiectivul acestei diversificări este satisfacerea deplină a nevoii alimentare interne (autonomie alimentară), pentru că agricultura RUP era caracterizată de predominanţa producţiei de banane şi de trestie de zahăr, destinate exportului. Pentru a da un exemplu, importurile de carne de porc au cunoscut în 2008 o creştere de 10 % în Martinica şi de 68,2 % în Guadelupa. Mai mult, legumele reprezintă 67 % din importurile totale de produse proaspete în Guadelupa. Pentru a ajunge la această autonomie, agricultorii din RUP au optat recent pentru organizaţii interprofesionale, care permit regruparea actorilor din sectoarele de producţie, de procesare a produselor agricole şi de aprovizionare şi, în final, de distribuţie. În acest fel, întregul lanţ este reprezentat şi fiecare membru are un rol important în procesul decizional interprofesional (7). Acest sistem juridic nu există însă în insulele vecine, care suferă din pricina lipsei de organizare, ceea ce le împiedică să practice comerţul agricol cu RUP.

3.1.4   Obstacole în calea comerţului cu produse agricole între RUP şi statele Cariforum

3.1.4.1   Agricultura este un element central, ca mijloc de subzistenţă şi de dezvoltare a regiunii şi, ca atare, un sector defensiv al RUP. Preocupările majore ale regiunii se referă în special la siguranţa alimentară, lipsa infrastructurii şi la taxele vamale care îngrădesc comerţul regional şi protecţia socială.

3.1.4.2   Din punctul de vedere al securităţii alimentare, statele Cariforum au o producţie de fructe şi legume ce nu răspunde pe deplin standardelor europene. Deşi utilizează metodele HACCP (8) (analiza riscurilor şi punctul critic de control), producţia acestora nu răspunde standardelor legislaţiei europene. Acest aspect este cu atât mai complicat, cu cât RUP nu dispun de anumite produse care se găsesc însă în mare cantitate în ţările Cariforum.

3.1.4.3   În materie de siguranţă alimentară, APE prevede la articolul 40 că, în situaţii care dau naştere sau ar putea „da naştere unor grave dificultăţi”, părţile pot recurge la clauza de salvgardare. Cu toate acestea, accesul, pe termen scurt, la această posibilitate este dificil pentru RUP. În plus, măsurile sanitare şi fitosanitare din acord (SFS) (9) preconizează anumite norme SFS intraregionale, în conformitate cu standardele OMC, astfel încât să se ajungă la măsuri armonizate cu cele din UE, prin intermediul unor aranjamente bilaterale privind recunoaşterea echivalenţei măsurilor SFS. Cu toate acestea, RUP care se supun legislaţiei europene nu pot beneficia de denumirea RUP pentru produsele lor agricole şi marine, aşa cum au cerut CESE (10), autorităţile locale (11) şi parlamentarii europeni (12) în dese rânduri. În sfârşit, RUP nu fac parte din autoritatea competentă pentru implementarea măsurilor SFS care vizează favorizarea comerţului intraregional şi nu sunt parte nici în negocierile privind acordurile bilaterale.

3.1.4.4   Prin urmare, CESE împărtăşeşte dorinţa APE de dezvoltare a capacităţilor de comercializare pentru „schimburile comerciale între statele Cariforum şi între părţi, precum şi identificarea alternativelor de îmbunătăţire a infrastructurii de comercializare şi a transporturilor” [articolul 43 alineatul (2) litera (b)]. De asemenea, acordul precizează că identificarea opţiunilor de finanţare şi de cooperare pentru producători şi comercianţi face parte dintre obiectivele majore ale sectoarelor agricol şi al pescuitului.

3.1.4.5   Un anumit număr de produse procesate (dulceţuri, cafea etc.) din RUP sunt penalizate la aplicarea taxelor vamale în anumite ţări din Caraibe prin intermediul listelor negative, ceea ce le îngreunează comercializarea pe pieţele acestor ţări. În ciuda dispoziţiilor articolului 9 şi ale celor care urmează din APE privind taxele vamale, dată fiind situaţia specială a RUP în interiorul zonei Caraibilor şi trăsăturile lor specifice, recunoscute de articolele 349 şi 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, CESE recomandă părţilor interesate să prevadă reducerea anticipată a taxelor vamale între RUP şi statele Cariforum, pentru a favoriza relaţiile lor comerciale în zona Caraibilor.

3.2   Pescuitul

3.2.1   În domeniul pescuitului mai trebuie făcute mari progrese, dat fiind dezacordul iniţial cu privire la răspunsul la întrebarea dacă pescuitul ar trebui să reprezinte parte integrantă a APE sau să facă obiectul unui acord separat. Comunitatea Europeană a refuzat să trateze problemele de pescuit regional ca pe un acord separat, preferând să încheie acorduri bilaterale privind accesul la pescuit.

3.2.2   La articolul 43 alineatul (2) litera (e), APE prevede acordarea de asistenţă agenţilor economici din ţările Cariforum, pentru a-i ajuta să se conformeze standardelor tehnice, sanitare şi de calitate de la nivel naţional, regional sau internaţional în vigoare pentru peşte şi produse din peşte.

3.2.3   Obiectivul Uniunii Europene, prin intermediul Politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), este alegerea unei viziuni pe termen lung a gestionării pescuitului. Principiul precauţiei guvernează PCP, asigurându-se astfel protecţia şi păstrarea resurselor bioacvatice şi, pe cât posibil, reducerea efectelor activităţilor de pescuit asupra ecosistemelor marine. Cu toate acestea, zona Caraibilor, în ansamblul său, nu se află în aceeaşi situaţie, dat fiind că RUP sunt supuse unei legislaţii foarte rigide (zone de interdicţie totală a pescuitului, reglementarea pescuitului langustei, strombului gigant şi ariciului de mare, dispozitive de atragere a peştilor etc. (13)), problemă cu care nu se confruntă celelalte state Cariforum. Gestionarea pescuitului revine fiecărui stat membru, dar nu ţine cont de trăsăturile specifice zonei Caraibilor, ceea ce penalizează pescuitul în mare liberă din această regiune.

3.2.4   Prin urmare, CESE recomandă gestionarea pescuitului din bazinul Caraibilor în acord cu statele Cariforum.

3.3   Acvacultura

3.3.1   Pescuitul în Caraibe se referă mai ales la speciile care trăiesc în zona de coastă: strombul (gasteropod marin de mare dimensiune, a cărui carne este utilizată în numeroase reţete locale), bibanul de epavă, langusta, bibanul de mare şi numeroase alte specii care trăiesc în preajma recifelor de corali. Exploatarea resurselor marine pelagice se află doar la început, din cauza lipsei de nave de pescuit în larg şi a deficienţelor legate de apele tropicale.

3.3.2   În ultimii ani, cererea pieţelor locale a luat avânt datorită industriei turismului. La aceasta se adaugă stimulentele acordate exportului pe pieţele americană şi europeană, rezultatul fiind supraexploatarea care, în timp, va determina reducerea semnificativă a resurselor halieutice în întreaga regiune.

3.3.3   În prezent, aproape toate ţările din zona Caraibilor importă produse marine. Înainte, abundenţa resurselor determina lipsa oricărui interes pentru acvacultură, iar cele mai multe ţări din regiune nu au decât o scurtă tradiţie în acest sens. De aceea, în pofida dezvoltării acvaculturii pe plan internaţional, regiunea Caraibilor nu a cunoscut decât o creştere modestă a producţiei sale din acvacultură.

3.3.4   Doar începând cu anul 2000 se poate constata o îmbunătăţire evidentă a acvaculturii. Astfel, în 2004, acvacultura producea 97 de tone în Martinica (10 tone de homari de apă dulce, 12 tone de peşte dulgher şi 75 de tone de milacop pătat).

3.3.5   Ajutoarele acordate RUP pentru acvacultură sunt în principal cele provenind de la consiliile regionale şi de la IFOP (14). Totuşi, această asistenţă pare insuficientă, dacă se ia în considerare avansul considerabil luat de unele state din Caraibe (conform FAO, în Jamaica, producţia este estimată la 6 000 de tone în 2002), dar şi pentru că ajutorul nu elimină nevoia RUP de a importa produse marine din Venezuela, din Uniunea Europeană şi din unele ţări din Asia.

3.3.6   CESE recomandă cu hotărâre să se aibă în vedere dezvoltarea unui sector comun de acvacultură în zona Caraibilor, prin intermediul FED şi FEADER.

3.4   Turismul

3.4.1   Turismul este o sursă importantă de venituri pentru RUP. Zona Caraibilor dispune de un avantaj intrinsec: pentru turism, mediul său natural nu poate fi comparat cu nicio altă regiune din lume. Poziţia sa geografică este unică, situându-se printre pieţele turistice cele mai importante pe plan internaţional. În plus, luând în considerare piaţa turistică mondială, produsele turistice de pe cele două maluri ale Atlanticului determină apariţia unor noi standarde, mai exigente, pentru a răspunde aşteptărilor turiştilor care vizitează zona Caraibilor.

3.4.2   Cu toate acestea, CESE este nevoit să sublinieze disparităţile dintre infrastructurile turistice ale RUP şi cele ale celorlalte state din Caraibe, care pun accentul pe turismul de masă şi mai diversificat (turismul de croazieră, turismul nautic şi, în mai mică măsură, turismul ecologic), în timp ce RUP sunt constrânse să se limiteze la a oferi un turism de nişă, legat mai mult de sezon şi preponderent francofon. Această diferenţă este posibilă din cauza unei anumite precarităţi de ordin social, care îi afectează pe lucrătorii din statele Cariforum.

3.4.3   CESE doreşte să sublinieze şi faptul că turismul între insule este destul de îngrădit. Într-adevăr, cu excepţia turismului de croazieră, se observă că există doar două companii aeriene şi două companii maritime care asigură legătura între insulele din Caraibe. De asemenea, atunci când locuitorii unui stat Cariforum doresc să se deplaseze în RUP vecine, ei trebuie să depună o cerere de viză, procedurile putând să dureze câteva luni. Împreună, aceşti doi factori îngrădesc turismul, dar şi relaţiile comerciale regionale.

3.4.4   CESE salută faptul că APE a acordat atenţie serviciilor turistice, concretizată printr-un anumit număr de dispoziţii în materie de prevenire a practicilor anticoncurenţiale, de IMM-uri, de standarde de calitate şi de mediu, de cooperare şi asistenţă tehnică. Cu toate acestea, nicio dispoziţie nu menţionează turismul din regiunea Caraibe, mai ales cu RUP, doar simpla prezenţă temporară în scopuri profesionale a persoanelor fizice fiind luată în considerare în cadrul APE.

3.4.5   Spaţiul Caraibilor, aşa cum a fost definit de Secretariatul Naţiunilor Unite (15), numără 250 de milioane de locuitori, numai în insulele Caraibe locuind 41 de milioane de persoane. Cu toate acestea, acest spaţiu este cunoscut de asemenea drept o zonă ce suferă din cauza legăturilor greoaie între insule, lucru care nu favorizează un turism regional. Prin urmare, ar fi în detrimentul RUP şi al statelor Cariforum să se rateze ocazia unei pieţe turistice a zonei Caraibilor în sens larg.

3.4.6   CESE consideră că ar fi profitabilă crearea unei zone turistice a regiunii Caraibilor prin îmbunătăţirea structurii serviciilor.

3.5   Serviciile

3.5.1   Comerţul cu servicii este în plină expansiune: succesul acestui sector este real, este deci un sector ofensiv pentru RUP. În timp ce exportul de mărfuri a scăzut ca pondere în economia zonei Caraibilor, exportul de servicii a crescut, în mare parte datorită turismului. Regiunea este pe deplin conştientă de potenţialul reprezentat de comerţul cu servicii. Turismul, asigurările, construcţiile, serviciile privind mediul înconjurător, energiile regenerabile, consultanţa (calitate şi marketing), mentenanţa calificată, comunicaţiile sau transporturile sunt câteva sectoare care favorizează comerţul şi creşterea economică a regiunii.

3.5.2   CESE consideră că RUP au un rol important în exportul de servicii în cadrul zonei Caraibilor, de vreme ce ţări precum Haiti şi Republica Dominicană, care singure reprezintă aproape 20 de milioane de locuitori, sunt dornice să aibă servicii medicale sau servicii pentru întreprinderi după modelul RUP. Mai mult, în domeniul telefoniei mobile, anumiţi operatori sunt deja prezenţi în unele state din Caraibe (Republica Dominicană), ei putând însă şi dorind să deţină o poziţie mai importantă.

3.5.3   În pofida articolului 75 şi a celor care urmează din APE, care nu acordă atenţie decât comerţului dintre statele Cariforum şi UE continentală, liberalizarea accelerată a serviciilor din Caraibe (Republica Dominicană), inclusiv RUP, ar permite exploatarea anumitor ocazii pentru fiecare parte a acordului, într-o logică reciproc avantajoasă.

3.6   IMM-urile şi industriile mici şi mijlocii

3.6.1   IMM-urile şi industriile mici şi mijlocii au nevoie de un mediu stabil, cu reguli transparente şi acces la procesele cele mai avansate. Începând cu anul 2000, trei sferturi din întreprinderile care formează ţesutul economic al RUP sunt societăţi mici, fără niciun salariat (INSEE (16)). În 2007, înfiinţarea de întreprinderi a cunoscut o creştere semnificativă. Industria (18 %), comerţul cu ridicata şi cu amănuntul (12,8 %), dar mai ales serviciile (puţin mai mult de jumătate din întreprinderile înfiinţate) au cunoscut un avânt important.

3.6.2   IMM-urile şi industriile mici şi mijlocii din departamentele de peste mări prezintă, desigur, costuri şi preţuri superioare celor din ţările vecine, dar ele reprezintă totodată garanţia calităţii la standardele CE. Aceste garanţii, impuse RUP şi necunoscute în statele Cariforum, trebuie să facă obiectul unei denumiri RUP (cf., de asemenea, punctul 3.1.4.3).

3.6.3   În cadrul unei abordări globale, CESE consideră că ar prezenta un mare interes îmbunătăţirea accesului la acest tip de structuri pentru buna funcţionare a pieţei din zona Caraibilor. De aceea, pe baza comună a lucrărilor lansate în interiorul UE de Comisie (17) şi CESE (18), s-ar cuveni să fie propuse soluţii concrete în favoarea creării unor unităţi de producţie mici şi medii. Astfel, stabilirea unor termene de plată, reducerea sarcinilor administrative, integrarea în reţea, investiţiile sau formarea pe tot parcursul vieţii în întreprinderile mici şi mijlocii ar constitui tot atâtea instrumente care ar permite zonei Caraibilor să fie competitivă pe termen lung.

3.6.4   Ca atare, în cadrul programului de dezvoltare regională şi/sau a viitorului FED, ar fi potrivită implementarea unei politici îndrăzneţe, care să favorizeze crearea de IMM-uri/industrii mici şi mijlocii aflate în reţea cu întreaga zonă a Caraibilor.

---

(1)  La 11 decembrie 2009, Haiti a devenit parte a acestui acord.

(2)  Ţările ACP sunt cele 79 de ţări din Africa, Caraibe şi Pacific care au semnat Acordul de la Lomé în 1975 şi apoi Acordul de la Cotonou în 2000.

(3)  Comitetele consultative ale RUP au stabilit un anumit număr de sectoare în care ele deţin cote de piaţă importante şi care sunt determinante pentru economiile lor (sectoare sensibile) şi alte sectoare, care comportă mai multe riscuri şi care, fără ajutorul UE, ar putea dispărea rapid (sectoare defensive).

(4)  Organizaţia Statelor Est-Caraibiene: o organizaţie regională ce regrupează nouă state din zona Caraibilor.

(5)  Oficiul de dezvoltare a economiei agricole din Departamentele de peste mări (Office de développement de l'économie agricole des Départements d'Outre-Mer)

(6)  Hectolitri de alcool pur.

(7)  IGUAFLHOR (Interprofession Guadeloupéenne de Fruits et Légumes et de l’Horticulture – Organismul interprofesional din Guadelupa pentru fructe, legume şi horticultură).

(8)  Hazard Analysis and Critical Control Point (analiza riscurilor şi punctul critic de control): un sistem de autocontrol de origine americană, utilizat în sectorul agroalimentar şi bazat pe şapte principii fundamentale. Este vorba de un sistem de identificare, evaluare şi gestionare a riscurilor majore în ce priveşte siguranţa alimentelor, un sistem integrat în anumite acte europene (Directiva 93/43 privind igiena alimentelor) şi absent din altele (Regulamentul 178/2002).

(9)  Articolul 52 şi următoarele din APE.

(10)  JO C 211, 19.8.2008, p. 72.

(11)  Stările Generale ale teritoriilor de peste mări (Etats généraux de l’outre-mer).

(12)  De exemplu, dna Madeleine DEGRANDMAISON, membru al PE.

(13)  Nota Direcţiei Generale pentru politici interne ale Uniunii, Pescuitul în Martinica, ianuarie 2007.

(14)  Instrument structural de orientare a pescuitului de care dispune Comisia şi care urmăreşte adaptarea şi modernizarea echipamentelor din domeniu.

(15)  Spaţiul Caraibilor cuprinde Arcul Antilelor (Antilele Mari şi Antilele Mici), peninsula Yucatan, coasta dinspre insulele Caraibilor a Americii Centrale, precum şi câmpiile costiere ale Columbiei, Venezuelei şi platoul Guyanei.

(16)  Institut National de la Statistique et des Etudes Economiques (Institutul naţional de statistică şi studii economice).

(17)  COM (2007) 724 final şi COM (2008) 394 final.

(18)  Avizul Comitetului Economic şi Social European privind diferitele măsuri politice, altele decât finanţarea adecvată, care ar putea contribui la creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (JO C 27, 3.2.2009, p. 7), Avizul privind pieţele publice internaţionale (JO C 224, 30.8.2008, p. 32), Avizul privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – „Gândiţi mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri. Un„Small Business Act”pentru Europa (JO C 182, 4.8.2009, p. 30).

---