52010DC0418

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 3.8.2010

COM(2010) 418 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

raport general asupra funcționării Fondului de garantare SEC(2010) 968

CUPRINS

1. Introducere – Fondul care protejează bugetul Uniunii de executarea garanțiilor din cauza neîndeplinirii obligațiilor de plată încă din 1994 3

2. Funcționarea fondului în perioada 2007-2009 3

2.1. Operațiuni acoperite de fond 3

2.1.1. Monitorizarea riscurilor 4

2.1.2. Împrumuturile externe ale BEI – volume și principalele caracteristici de risc ale garanțiilor acordate BEI 4

2.1.3. Asistență macrofinanciară acoperită de fond 5

2.1.4. Operațiuni Euratom acoperite de fond 5

2.2. Alimentarea fondului – experiența pozitivă cu noul mecanism de alimentare 5

2.3. Alți parametri ai noului mecanism de alimentare 6

3. Administrarea activelor fondului într-un mediu de piață dificil – evoluția și performanța fondului în perioada 2007-2009 6

3.1. Situația de criză 6

3.2. Evoluția portofoliului fondului 6

4. Evaluarea ratei țintă 7

4.1. Analiza profilului de risc de credit 7

4.2. Rata țintă 8

5. Evaluarea fondului de către un consultant extern 8

5.1. Constatări principale: 8

5.2. Recomandări: 9

5.3. Evaluarea cantitativă specifică a ratei țintă 9

5.4. Impactul crizei financiare – creșterea volumului împrumuturilor pentru asistență macrofinanciară 9

5.5. Impactul potențial al accelerării ritmului plăților efectuate de BEI 10

5.6. Recomandări pentru cadrul financiar de după 2013 10

5.7. Revizuirea acordurilor instituționale pentru administrarea activelor fondului prevăzute în raportul general din 2006 10

6. Concluzie 11

1. INTRODUCERE – FONDUL CARE PROTEJEAZă BUGETUL UNIUNII DE EXECUTAREA GARANțIILOR DIN CAUZA NEÎNDEPLINIRII OBLIGAțIILOR DE PLATă ÎNCă DIN 1994

Fondul de garantare pentru acțiuni externe („fondul”) a fost înființat în 1994 prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728 al Consiliului din 31 octombrie 1994[1] pentru a proteja bugetul Uniunii în eventualitatea nerambursării de către beneficiari a împrumuturilor acordate sau garantate de Uniunea Europeană. Regulamentul de instituire a fondului a fost modificat de trei ori[2], iar în prezent fondul funcționează în temeiul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009[3] (versiune codificată).

Funcționarea fondului a fost revizuită de trei ori, în 1998, 2003 și 2006. În urma ultimei revizuiri, în 2006, a fost introdus un nou mecanism de alimentare, care a intrat în vigoare în 2007. Un acord interinstituțional[4] încheiat între Consiliu și Comisie prevede efectuarea unei analize complete a noului mecanism de alimentare în contextul următorului raport general privind funcționarea Fondului de garantare. În acest context, în septembrie 2009, Comisia a comandat unei societăți de consultanță externe realizarea unei evaluări a Fondului de garantare care să se concentreze asupra funcționării noului mecanism de alimentare și a diverșilor parametri ai Fondului de garantare, în special a ratei țintă de alimentare de 9%.

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei completează prezentul raport cu grafice și tabele.

Raportul de față demonstrează faptul că Fondul de garantare funcționează bine în structura sa actuală și că noul mecanism de alimentare a răspuns așteptărilor. Această analiză este susținută de concluziile evaluării Fondului de garantare de către un consultant extern, care confirmă, în mod concret, faptul că rata țintă de 9% este adecvată având în vedere riscurile acoperite de fond.

Concluzia raportului este așadar că în prezent nu este necesară modificarea bazei legale a fondului sau a vreunui parametru al acestuia.

2. Funcționarea fondului în perioada 2007-2009

2.1. Operațiuni acoperite de fond

Operațiunile de acordare de împrumut acoperite de fond sunt legate de trei instrumente care beneficiază de o garanție de la bugetul Uniunii Europene: împrumuturi externe și garanții la împrumuturi ale Băncii Europene de Investiții (BEI), împrumuturi externe ale Euratom și împrumuturi de asistență macrofinanciară (AMF) ale UE pentru țări terțe. Organigrama fondului din documentul de lucru al serviciilor Comisiei descrie modul de funcționare al fondului și toate fluxurile financiare aferente.

2.1.1. Monitorizarea riscurilor

Fondul acoperă riscul aferent împrumuturilor și garanțiilor la împrumuturile în favoarea țărilor terțe. La sfârșitul anului 2009, fondul acoperea împrumuturi garantate în sumă de 16,361 miliarde EUR, din care 16,239 miliarde EUR împrumuturi plătite și 122 milioane EUR dobândă. Întrucât implementarea mandatului extern actual al BEI[5] a început în 2007, suma împrumuturilor acoperite a crescut în medie cu 15% pe an, ridicându-se la 16,361 milioane EUR. Creșterea sumei împrumuturilor acoperite de fond nu înseamnă că fondul suportă un risc suplimentar per euro acoperit. Monitorizarea riscurilor suportate de fond arată că acestea rămân stabile în ceea ce privește riscul de credit aferent noilor operațiuni câtă vreme noile împrumuturi sunt aprobate pentru proiecte cu același profil de risc ca cel al portofoliului actual de împrumuturi (a se vedea graficele din secțiunea 5 a documentului de lucru al serviciilor Comisiei). Situația este aceeași încă din anul 2000. Din acest motiv, raportul general anterior concluziona în 2006 că rata țintă a fost menținută la nivelul de 9%.

2.1.2. Împrumuturile externe ale BEI – volume și principalele caracteristici de risc ale garanțiilor acordate BEI

Aproximativ 97% din suma totală împrumutată acoperită de fond se referă la garanții la împrumuturi emise pentru împrumuturile acordate de BEI unor proiecte din țări terțe. Pe baza execuției preconizate a mandatului actual, această predominanță a garanțiilor BEI în cadrul riscului acoperit de fond va rămâne neschimbată în viitor. Dacă beneficiarul unui împrumut garantat nu rambursează o rată la data scadenței, BEI solicită Comisiei să plătească sumele datorate de debitorul respectiv în conformitate cu acordul de garanție dintre Comisie și BEI. Dacă BEI are un al doilea garant public sau privat pe lângă garanția UE, această a doua garanție este activată înainte de cea acordată de UE.

Tabelul 1: Ponderea operațiunilor BEI acoperite de fond în 2009 (capital și dobândă datorată)

[pic]

Garanția UE acoperă toate riscurile de credit aferente operațiunilor de împrumuturi garantate în țări terțe. Toate operațiunile de finanțare încheiate de BEI cu un stat sau cu o entitate din sectorul public sau din sectorul privat acoperită de o garanție a statului sunt acoperite ipso facto de o garanție globală. Pentru alte tipuri de operațiuni, în special operațiunile din sectorul privat, garanția este limitată la evenimente legate de un risc politic bine definit.

2.1.3. Asistență macrofinanciară acoperită de fond

Pentru acest tip de operațiuni acoperite de fond, Uniunea Europeană contractează împrumuturi de pe piețele financiare și apoi împrumută fondurile respective ( back-to-back ) unor țări terțe (împrumuturi AMF). Toate împrumuturile AMF trebuie autorizate individual de către Consiliu. Rambursările împrumuturilor sunt eșalonate astfel încât să coincidă cu rambursările pe care trebuie să le efectueze UE.

2.1.4. Operațiuni Euratom acoperite de fond

Mecanismul de acordare de împrumuturi Euratom poate fi utilizat la finanțarea proiectelor din statele membre (Decizia 77/270/Euratom a Consiliului) sau din anumite țări terțe (Ucraina, Rusia sau Armenia) (Decizia 94/179/Euratom a Consiliului). În 1990 Consiliul a stabilit o limită de împrumut de 4 miliarde EUR, din care aproximativ 3,4 miliarde EUR au fost aprobate și acordate efectiv. În 2002 Comisia a propus majorarea limitei de împrumut de la 4 miliarde EUR la 6 miliarde EUR, însă Consiliul nu a ajuns încă la un acord în acest sens.

În ceea ce privește împrumuturile AMF, Euratom se împrumută de pe piețele financiare și apoi împrumută fondurile respective ( back-to-back ) societăților din domeniul energiei nucleare din anumite țări terțe. Rambursările împrumuturilor sunt eșalonate astfel încât să coincidă cu rambursările pe care trebuie să le efectueze Euratom.

În 2009, ponderea operațiunilor Euratom este marginală (sub 1%) în comparație cu suma totală a împrumuturilor și dobânzilor acoperite de fond (a se vedea tabelul 1 de mai sus).

2.2. Alimentarea fondului – experiența pozitivă cu noul mecanism de alimentare

Noul mecanism de alimentare introdus în 2007 a modificat regulile de alimentare a fondului punând capăt practicii anterioare care consta în alimentarea fondului pe baza prognozelor în materie de împrumuturi semnate, independent de plățile efective. Noul mecanism de alimentare se bazează pe plățile nete. Această modificare și-a atins obiectivul principal, acela de a îmbunătăți funcționarea fondului prin reducerea la unu a transferurilor anuale dintre bugetul Uniunii și fond și prin creșterea preciziei fluxurilor bugetare dintre fond și buget. În realitate, dat fiind că alimentarea se realizează pe baza plăților nete din împrumuturile garantate observate, resursele bugetare necesare pentru alimentare pot fi introduse în timp util în procesul bugetar normal. Această modificare a pus capăt supraalimentării structurale observate cu vechiul mecanism de alimentare, care era adecvat în momentul creării fondului.

Așa cum se poate observa în tabelul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei, în prima jumătate a cadrului financiar actual (2007-2011), resursele bugetare disponibile pentru alimentarea fondului, în valoare de 200 milioane EUR pe an, decise de autoritatea bugetară au fost mai mult decât suficiente. Cu toate acestea, în funcție de rata implementării mandatului BEI pentru împrumuturi externe, estimările în materie de necesar de alimentare a fondului pentru anii 2012 și 2013 arată că pot fi necesare aproximativ 598 milioane EUR. Suma inclusă în programarea financiară indicativă pentru 2012-2013 este de 400 milioane EUR. Aceasta va fi completată de dobânzile la activele fondului (a se vedea secțiunea 3.2). Pentru întreaga perioadă 2007-2013, resursele totale utilizate și estimate ar trebui să fie cu mult sub suma totală de 1,4 miliarde EUR prevăzută inițial pentru cadrul financiar 2007-2013. Raportul dintre totalul transferurilor de la buget la fond și alocarea bugetară totală ar trebui să fie de aproximativ 60% la sfârșitul perioadei 2007-2013.

2.3. Alți parametri ai noului mecanism de alimentare

Pentru a proteja bugetul UE împotriva șocurilor, mecanismul de alimentare prevede un mecanism de uniformizare care are obiectivul de a limita suma anuală transferată către fond în caz de neplăți importante. În plus, au fost introduse așa-numite valori de declanșare. Funcția acestora este de a informa permanent autoritatea bugetară în legătură cu pierderile importante ale fondului (valoare de declanșare de 80%, altfel spus atunci când valoarea fondului scade sub 80% din suma țintă) sau de a determina întocmirea unui raport al Comisiei asupra măsurilor excepționale necesare pentru reconstituirea fondului (valoare de declanșare de 70%).

Funcționarea mecanismului de uniformizare poate fi explicată astfel: dacă în urma uneia sau mai multor neplăți suma care trebuie acoperită de fond depășește 100 milioane EUR într-un anumit an (cu impact asupra bugetului la începutul anului n+2 după neplată), suma care depășește 100 milioane EUR este vărsată înapoi în fond în tranșe anuale de maximum 100 milioane EUR în anii următori. Mărimea tranșei anuale reprezintă cea mai mică sumă dintre sumele următoare: 100 milioane EUR și suma de plată rămasă (articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 480/2009).

Mecanismul de uniformizare nu a fost activat de la implementarea noului mecanism de alimentare, întrucât nu s-a făcut apel la garanțiile fondului în această perioadă.

3. ADMINISTRAREA ACTIVELOR FONDULUI ÎNTR-UN MEDIU DE PIAță DIFICIL – EVOLUțIA șI PERFORMANțA FONDULUI ÎN PERIOADA 2007-2009

3.1. Situația de criză

În perioada 2007-2009, randamentul absolut al portofoliului fondului a rămas permanent pozitiv, iar portofoliul nu a suferit pierderi de capital în urma crizei financiare. Nici auditorii externi, nici cei interni și nici Curtea de Conturi Europeană nu au exprimat îngrijorări legate de administrarea activelor fondului de către BEI sub supravegherea serviciilor Comisiei. BEI a administrat activele fondului sub supravegherea Comisiei într-un mod foarte profitabil într-un context financiar dificil.

În întreaga perioadă 2007-2009, fondul a avut un randament absolut mediu de +4,6928 pe an. Cu toate acestea, în contextul celei mai grave crize de pe piețele financiare mondiale din istoria recentă, fondul a înregistrat o performanță inferioară indicelui de referință cu aproximativ -15,27 puncte de bază pe an. Mărimea totală actuală a fondurilor gestionate în cadrul portofoliului Fondului de garantare se ridica la 31 decembrie 2009 la o valoare de piață de 1 240,5 milioane EUR (inclusiv lichiditățile), pentru o durată modificată de 3,01 ani.

3.2. Evoluția portofoliului fondului

Graficul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei arată că volumul fondului a scăzut în 2007 în urma implementării noului mecanism de alimentare și a crescut în 2008, pentru a atinge 1 240,5 milioane EUR în 2009. Scăderea din 2007 se explică prin ritmul lent al plăților din împrumuturi la începutul mandatului actual al BEI pentru împrumuturi externe, ceea ce a dus la un surplus de 125,75 milioane EUR transferate de la fond către buget. În medie, activele fondului au crescut cu +2,5% pe an din 2007. Valoarea activelor fondului ar trebui să crească în continuare și să ajungă la aproximativ 2,2 miliarde EUR în 2013. Posibila accelerare a ritmului plăților din împrumuturile din cadrul mandatului extern în 2010 și posibila creștere a operațiunilor AMF explică această majorare preconizată a valorii activelor fondului (a se vedea secțiunile 6 și 7 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Pe lângă alimentarea prin linia bugetară proprie, cealaltă sursă principală de venit a fondului o reprezintă dobânda la activele deținute. Dobânzile la activele fondului au scăzut din 2007 din cauza declinului general al ratelor dobânzii de pe piață, care au atins un minim istoric. Dobânzile câștigate în perioada 2007-2009 se ridică la 146 milioane EUR (a se vedea tabelul 1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei, fluxuri de intrare și de ieșire de la crearea fondului). La sfârșitul anului 2009, activele totale ale fondului se ridicau la 1 240,5 milioane EUR (valoare de piață). Din aceștia, 84,3% erau investiți în obligațiuni, 15,6% păstrați în depozite și 0,1% în conturi curente.

4. Evaluarea ratei țintă

În 2006, baza legală a fondului a fost modificată în vederea implementării noului mecanism de alimentare în 2007[6], iar Comisia a convenit să prezinte o analiză a funcționării acestui nou mecanism în prezentul raport general. De asemenea, s-a convenit să se examineze caracterul adecvat al principalilor parametri ai fondului, în special rata țintă de 9% (raportul dintre volumul fondului și valoarea globală a riscurilor acoperite).

4.1. Analiza profilului de risc de credit

Profilul de risc de credit al fondului nu s-a modificat de la ultimul raport general din 2006 (a se vedea punctul 2.1.1 de mai sus și graficele din secțiunea 5 a documentului de lucru al serviciilor Comisiei: profilul de risc al împrumuturilor acoperite de fond în 2006 și 2009). În aceeași perioadă, nu s-a făcut apel la garanțiile fondului pentru a acoperi neîndeplinirea obligațiilor de plată. Analiza profilului de risc de credit al împrumuturilor acoperite de fond sugerează că rata țintă nu ar trebui modificată. Riscul de neplată de către beneficiarul unui împrumutul există și se reflectă în menținerea ratei țintă la 9%. Se poate constata că aproximativ 14% din portofoliul de împrumuturi garantate din 2009 are un rating de credit sub B (Moody's sau echivalent), ceea ce înseamnă că potrivit ratelor de neplată istorice cumulate pentru diferitele ratinguri de credit referitoare la riscul suveran în orizonturi de timp diferite publicate de principalele agenții de rating, probabilitatea unei neplăți în cursul unui an nu este neglijabilă.

Stabilitatea relativă a profilului de risc suveran se datorează distribuției geografice a operațiunilor de acordare de împrumut acoperite de fond, care este relativ stabilă în perioada 2000-2009. Distribuția mandatului BEI a contribuit la această stabilitate, întrucât repartiția operațiunilor de acordare de împrumut din cadrul mandatului actual este similară cu cea a mandatului anterior. Aproximativ 81% din operațiunile de acordare de împrumut se concentrează asupra țărilor mediteraneene și a țărilor candidate și potențial candidate (a se vedea graficul 3 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei: distribuția geografică a operațiunilor de acordare de împrumut acoperite de fond în 2009). Fondul acoperă riscul de credit în caz de neplată în 42 de țări. Cele mai importante 10 țări reprezintă aproximativ 81% din expunerea totală. Expunerea maximă într-o singură țară se ridică la 27% din riscul total în 2009.

Din 1994, s-a făcut apel la garanțiile fondului pentru o valoare cumulată de 478 milioane EUR, rata de recuperare fiind de 100% (a se vedea tabelul 1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Garanțiile au fost activate cel mai recent în 2003 și 2004 în legătură cu Republica Argentina, pentru o sumă totală de aproximativ 10 milioane USD. Sumele au fost recuperate integral în 2004 și 2008 pentru dobânda penalizatoare.

4.2. Rata țintă

Pe baza observațiilor noastre anterioare și a analizei profilului de risc de credit al operațiunilor curente de acordate de împrumut acoperite de fond, parametrul major al fondului (rata țintă de 9%) este fixat la un nivel suficient pentru a lua în calcul riscul suportat de fond și evoluția potențială a acestui risc de credit din cauza impactului crizei financiare.

5. Evaluarea fondului de către un consultant extern

O evaluare a fondului a fost realizată de GHK Consulting și Volterra Consulting între septembrie 2009 și februarie 2010.

Scopul acesteia a fost evaluarea relevanței, a eficacității și a eficienței fondului, un accent deosebit fiind pus pe caracterul adecvat al nivelurilor actuale ale parametrilor principali ai fondului, în special al ratei țintă.

Pentru a răspunde la întrebările puse în cadrul evaluării, studiul a combinat o serie de tehnici calitative și cantitative, inclusiv cercetare și analiză de birou, întrevederi și utilizarea modelelor cantitative de risc (simulări după metoda Monte Carlo).

5.1. Constatări principale:

- fondul este un mecanism eficace și eficient de provizionare pentru riscurile asociate acțiunilor UE de acordare de împrumuturi externe;

- costurile de funcționare ale fondului sunt modeste în raport cu protecția bugetară și stabilitatea pe care acesta le oferă;

- metodele actuale de administrare a fondului sunt eficiente și adecvate obiectivului urmărit;

- rata țintă de alimentare de 9% are un nivel adecvat și oferă o protecție confortabilă împotriva pierderilor; chiar și în cazul unui scenariu accelerat[7] (un tip de neîndeplinire a obligațiilor de plată încă neîntâlnit la operațiunile de împrumut ale UE), evaluarea cantitativă indică faptul că fondul ar putea face față unei pierderi o dată la douăzeci de ani;

- mecanismul de alimentare ia în calcul suficient de bine profilul de risc al fondului. Dată fiind probabilitatea foarte scăzută ca fondul să depășească valoarea de declanșare de 80% sau pe cea de 70%, mecanismul actual reprezintă un răspuns satisfăcător la riscurile asociate de nerambursare a împrumuturilor.

În ceea ce privește caracterul adecvat al resurselor bugetare prevăzute pentru fond, concluziile evaluării sunt următoarele:

- plățile către fond datorate pierderilor sunt limitate de mecanismul de uniformizare la plafonul de 100 milioane EUR. Rezultatele utilizării modelelor sugerează că mecanismul de uniformizare și plafonul de 100 milioane EUR sunt adecvate;

- plățile către fond datorate plăților suplimentare de împrumuturi ar trebui să crească, potrivit estimărilor, depășind alocarea bugetară anuală curentă de 200 milioane EUR.

5.2. Recomandări:

- fondul ar trebui să acopere în continuare operațiunile UE de acordare de împrumuturi externe;

- rata țintă a fondului ar trebui menținută la 9%, deși ar trebui revizuită periodic;

- în următorul cadru financiar, resursele bugetare prevăzute pentru fond ar trebui să reflecte mai bine profilul așteptat al nevoilor de alimentare. În consecință, o soluție prudentă ar fi majorarea alocării bugetare anuale la 250-300 milioane EUR;

- ar trebui efectuată o analiză ulterioară pentru a se stabili dacă aceeași calitate a serviciilor de administrare a portofoliului ar putea fi oferită de către Comisie (în comparație cu BEI) la un cost mai redus (în raport cu comisioanele de administrare achitate Băncii Europene de Investiții).

5.3. Evaluarea cantitativă specifică a ratei țintă

Evaluarea externă a fondului, care se concentrează, printre altele, pe o analiză cantitativă a profilului de risc al fondului și pe nivelul corespondent al activelor deținute de acesta, a confirmat concluzia serviciilor Comisiei potrivit căreia nivelul țintă de 9% îi permite fondului să își îndeplinească obiectivul principal de a oferi o rezervă de lichidități în cazul neplății obligațiilor de către beneficiarii împrumuturilor UE și de a asigura o stabilitate bugetară constantă. Studiul confirmă faptul că nivelul actual de 9% este adecvat în raport cu riscul de credit actual al împrumuturilor acordate și al garanțiilor la împrumuturi acoperite de fond. Analiza de senzitivitate realizată de consultanții externi a arătat că abordarea care constă în menținerea ratei țintă la nivelul actual (9%) este prudentă având în vedere profilul de risc al portofoliului, care ține deja cont de un grad inevitabil de incertitudine în ceea ce privește probabilitatea de neplată. O reducere a ratei țintă față de nivelul actual de 9%, care ar permite reducerea utilizării resurselor bugetare alocate pentru finanțarea alimentării fondului, nu ar constitui o abordare prudentă. Acest lucru este cu atât mai mult valabil dacă se ia în considerare profilul de risc al portofoliului existent de împrumuturi acoperite de fond și de deteriorarea situației economice din numeroase țări în urma crizei financiare.

5.4. Impactul crizei financiare – creșterea volumului împrumuturilor pentru asistență macrofinanciară

Intensitatea crizei financiare internaționale a determinat o serie de țări aflate în faza de preaderare și țări vecine să adreseze Comisiei cereri formale sau informale de împrumuturi AMF. Realizarea eventualelor operațiuni de împrumuturi AMF către aceste țări ar reprezenta aproximativ 1,5 miliarde EUR în perioada 2010-2011 (nu există prognoze pentru perioada de după 2011) și va avea un impact maxim de 135 milioane EUR suplimentari asupra alimentării fondului, cel mai devreme în 2012, în funcție de ritmul plății împrumuturilor.

5.5. Impactul potențial al accelerării ritmului plăților efectuate de BEI

Ritmul plăților efectuate de BEI din împrumuturile semnate în cadrul mandatului actual a fost unul lent în perioada 2007-2009. Prin urmare, transferurile anuale de la buget către fond s-au situat cu mult sub mijloacele bugetare disponibile. Eventuala accelerare a ritmului plăților efectuate de BEI, alături de o creștere a operațiunilor AMF cu aproximativ 1,5 miliarde EUR, ar însemna că bugetul disponibil pentru fond nu va fi probabil suficient fără o creștere a liniei bugetare pentru alimentarea fondului în perioada 2012-2013. Acest lucru ar crește presiunea asupra liniei bugetare 01 04 01 14 pentru alimentarea fondului până la încheierea cadrului financiar în 2013.

5.6. Recomandări pentru cadrul financiar de după 2013

Mijloacele bugetare ale fondului sunt dificil de estimat după anul 2014. Acestea vor depinde în principal de viitoarea reformă a arhitecturii financiare a UE (pe baza Raportului Camdessus[8]) și mai precis de noul mandat extern al BEI potrivit noilor cadre financiare. În cadrul evaluării fondului au fost efectuate simulări pe baza unei reproduceri a mandatului în următorul cadru financiar. Rezultatele simulărilor confirmă faptul că profilul plăților efectuate de BEI ar avea din nou un impact puternic asupra nevoilor de alimentare ale fondului (a se vedea secțiunea 9 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Pe baza situației actuale, nu ar fi recomandat un buget anual fix pentru alimentarea fondului. Va trebui ca acest aspect să fie luat în considerare la întocmirea noului cadru financiar post-2013.

5.7. Revizuirea acordurilor instituționale pentru administrarea activelor fondului prevăzute în raportul general din 2006

În anul 2003, comisia pentru bugete a PE a ridicat întrebarea dacă administrarea portofoliului fondului ar trebui asigurată de Comisie sau de BEI. Singurul motiv pentru a propune această schimbare ar fi un posibil avantaj din punct de vedere al costurilor dacă activele ar fi administrate direct de către Comisie. Nu există niciun indiciu care să susțină o critică la adresa calității administrării activelor de către BEI și să justifice o asemenea schimbare. Cu toate acestea, numai o analiză comparativă a costurilor de administrare ale BEI și ale Comisiei ar putea oferi elemente concrete care să stea la baza unei schimbări în acest sens. În prezent nu există date fiabile și detaliate legate de costurile (de oportunitate) ale Comisiei în cazul în care aceasta ar administra direct activele fondului în locul BEI.

Comisia va decide în viitor asupra oportunității realizării unei asemenea analize. Între timp, nu se fac propuneri în vederea modificării acordurilor cu BEI.

6. Concluzie

Noul mecanism de alimentare a avut ca rezultat îmbunătățirea promisă a procesului bugetar, instituind alimentarea bazată pe plățile nete observate din împrumuturi. Aceasta a permis îmbunătățirea procesului bugetar pentru alimentarea fondului.

O analiză cantitativă amănunțită a riscurilor acoperite de fond și a ratei țintă de 9% a fondului a arătat că această rată țintă și ceilalți parametri principali ai fondului sunt adecvați. Ca atare, Comisia consideră că nu este nevoie de modificarea ratei țintă sau a altor parametri. Acești parametri trebuie însă revizuiți periodic pentru a se evalua dacă iau în calcul în mod suficient profilul de risc suportat de fond. O asemenea revizuire va fi prezentată în contextul noului raport general asupra funcționării fondului, prevăzut pentru 2013.

În actualul cadru financiar, resursele bugetare totale prevăzute pentru fond sunt adecvate, însă sunt posibile îmbunătățiri în ceea ce privește profilul nevoilor de alimentare a fondului. Aceste îmbunătățiri ar trebui implementate în planificarea cadrului financiar post-2013.

[1] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului (JO L 293, 12.11.1994, p. 1).

[2] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/1999 al Consiliului (JO L 139, 2.6.1999, p. 1); Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2273/2004 al Consiliului (JO L 396, 31.12.2004, p. 28); Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului (JO L 22, 31.1.2007, p. 1).

[3] JO L 145, 10.6.2009, p. 10.

[4] 2005/0025 (CNS) din 16 ianuarie 2007.

[5] „Mandatul” se referă la valoarea garanției acordate BEI din bugetul UE. Mandatele se acordă de regulă pentru toată durata unui cadru financiar (perioada curentă este 2007-2013) și sunt divizate în funcție de regiuni și de sectoare de activitate.

[6] [a se vedea nota de subsol 2].

[7] De regulă, fondul este activat numai pentru a compensa suma unei rate neplătite (capital și/sau dobândă) la o anumită scadență. Aceasta înseamnă că suma totală a viitoarelor plăți datorate afectează fondul numai pe măsură ce aceste plăți devin scadente. Teoretic, după neplata unei rate, creditorul unui împrumut poate cere rambursarea tuturor ratelor viitoare, dacă nu este de așteptat ca acestea să fie plătite. Pentru a simula o presiune maximă asupra fondului, analiza cantitativă a simulat și un scenariu în care plățile neefectuate atrag accelerarea tuturor plăților viitoare datorate.

[8] Raportul Camdessus a fost întocmit de un grup de „înțelepți” în cadrul examinării intermediare a mandatului extern al BEI în februarie 2010.