52010DC0255

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 27.5.2010

COM(2010)255 final

RAPORTUL COMISIEI

Tablou de bord privind ajutoarele de stat Raport privind evoluțiile recente în materie de ajutoare acordate în contextul crizei din sectorul financiar - Actualizarea din primăvara anului 2010 -

CUPRINS

1. Introducere 4

1.1. Reacția politică a Comisiei la criza financiară 4

1.2. Volumul total al măsurilor aprobate 6

2. Garanții privind datoria băncilor 6

2.1 Rata de utilizare de către bănci 7

2.2 Evoluția în timp și semne ale ieșirii din criză 8

3. Măsuri de recapitalizare 9

4. Active depreciate 10

5. Restructurare 10

6. Concluzie 11

ANEXA 1 - Calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor de garantare și de recapitalizare 13

ANEXA 2 – Dinamica măsurilor de garantare și de recapitalizare aprobate 14

ANEXA 3 - Măsuri aferente crizei financiare pentru fiecare instrument 15

ANEXA 4 – Informații suplimentare 16

1. INTRODUCERE

Tabloul de bord privind ajutoarele de stat din primăvara anului 2010 prezintă o actualizare factuală privind ajutoarele acordate sectorului serviciilor financiare în contextul crizei. Raportul se referă la volumele de ajutoare autorizate de către Comisie din octombrie 2008 până la 31 martie 2010. De asemenea, acesta oferă o imagine de ansamblu privind utilizarea măsurilor de garanție și de recapitalizare, precum și situația actuală în ceea ce privește activele depreciate și cazurile de restructurare.

Reacția politică a Comisiei la criza financiară

În vederea sprijinirii statelor membre în adoptarea de măsuri urgente pentru a menține stabilitatea financiară și pentru a oferi securitate juridică, Comisia a adoptat o serie de comunicări între octombrie 2008 și iulie 2009, care stabilesc modul în care aceasta ar aplica normele privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor naționale având ca scop sprijinirea sectorului bancar în contextul crizei economice. Obiectivul principal al acestor orientări era să asigure că măsurile de urgență luate din motive de stabilitate financiară mențin o concurență loială între instituțiile financiare care beneficiază de sprijin public și cele care nu primesc un astfel de sprijin, precum și între instituțiile aflate în diferite state membre. Comunicarea privind sectorul bancar[1] din 13 octombrie 2008 a constituit primul răspuns al Comisiei la criza financiară gravă. Bazată pe principiile orientărilor existente privind ajutoarele pentru salvare și restructurare[2], Comunicarea privind sectorul bancar prevede orientări cu privire la criteriile de determinare a compatibilității măsurilor de ajutor de stat pentru sectorul financiar cu cerințele de la articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE, în circumstanțele speciale ale crizei. Aceasta acoperă domenii cum ar fi ajutorul sub formă de garanții, recapitalizarea și lichidarea controlată a instituțiilor financiare, precum și furnizarea de alte tipuri de ajutoare sub formă de lichidități. Comunicarea privind sectorul bancar a furnizat, în special, orientări detaliate privind garanțiile de stat pentru pasivele băncilor, care au reprezentat reacția cea mai răspândită în prima fază a crizei, când a fost necesară repornirea piețelor împrumuturilor interbancare.

Cu toate acestea, recesiunea în plină creștere a agravat turbulențele financiare; următoarea problemă imediată era asigurarea acordării de împrumuturi către economia reală, întrucât băncile au început procesul de reducere a efectului de pârghie, și anume reducerea nivelului de creditare în raport cu mărimea capitalului acestora. Acest lucru a dus la nevoia din ce în ce mai accentuată a multor bănci de a își consolida baza de capital, pentru a putea să își mențină, de asemenea, rolul de furnizor de credite pentru economie. Prin urmare, recapitalizările de stat au devenit un instrument important folosit de statele membre în vederea stabilizării piețelor acestora. În vederea furnizării unor orientări detaliate privind modul în care măsurile de recapitalizare a băncilor ar trebui evaluate în condițiile actuale de criză, Comisia a adoptat Comunicarea privind recapitalizarea[3] la 8 decembrie 2008.

Aceste comunicări au furnizat orientări cruciale cu privire la modalitatea luării unor măsuri eficiente pentru a stabiliza piețele financiare și vizează asigurarea unei creditări susținute către economia reală, fără crearea unor denaturări excesive ale concurenței. Într-adevăr, pachetele de salvare adoptate de statele membre începând cu octombrie 2008 au contribuit la evitarea destabilizării sistemului financiar, Comisia asigurând coordonarea între statele membre, precum și coerența necesară a termenilor și a condițiilor în care băncile pot beneficia de ajutor de stat.

Cu toate acestea, în ciuda garanțiilor de stat și a recapitalizărilor, încrederea investitorilor a rămas fragilă, iar procesul de reducere a efectului de pârghie a continuat. A existat un consens din ce în ce mai puternic referitor la necesitatea abordării cauzelor profunde ale crizei - activele depreciate din bilanțurile băncilor. Prin abordarea acestei probleme, centrul atenției s-a mutat de la operațiunile de salvare din primele luni ale crizei la măsurile necesare pentru revenirea la viabilitatea financiară a sectorului în ansamblul său. Măsurile implică nevoia de restructurare a mai multor instituții, care include punerea în regulă a bilanțurilor.

În Comunicarea sa privind activele depreciate[4] din 25 februarie 2009, Comisia oferă orientări privind tratarea măsurilor de salvare a activelor de către statele membre. Aceste orientări se bazează pe principiile transparenței și divulgării, o repartizare adecvată a sarcinilor între stat și beneficiar și evaluarea prudentă a activelor bazată pe valoarea lor economică reală.

În cele din urmă, multe dintre instituțiile care au beneficiat de ajutor de stat trebuie să își reconsidere modelele de afaceri pentru a putea reveni la viabilitatea pe termen lung fără sprijinul statului. Comunicările Comisia axate în principal pe garanții, recapitalizare și activele depreciate au stabilit deja în detaliu cazurile în care o instituție ar trebui să prezinte un plan de restructurare. Comunicarea Comisiei privind restructurarea[5] din 22 iulie clarifică unele aspecte ale restructurării în contextul crizei financiare actuale. Aceasta oferă, în special, orientări detaliate privind modul în care planurile de restructurare trebuie să abordeze viabilitatea pe termen lung, repartizarea sarcinilor între bancă, acționarii acesteia și stat, precum și denaturările concurenței create de ajutor.

Deși situația rămâne în continuare fragilă, condițiile de piață s-au stabilizat considerabil în prezent, la aproape doi ani de la declanșarea crizei. Având în vedere semnele de redresare a piețelor financiare și a economiilor statelor membre în general, accentul este pus acum pe reducerea progresivă a dependenței băncilor de ajutoarele de stat. O astfel de eliminare treptată a măsurilor de sprijin trebuie să fie graduală, transparentă și coordonată în toate statele membre, astfel încât să se evite efectele colaterale negative. În același timp, trebuie luate în considerare situațiile specifice din diferite state membre. Astfel, la 2 decembrie 2009, Consiliul ECOFIN[6] a conveni asupra necesității de a elabora o strategie privind eliminarea treptată a măsurilor de sprijin care, în principiu, ar trebui să înceapă cu eliminarea schemelor de garantare ale statului, pentru a încuraja băncile viabile să renunțe la ajutoarele de stat și pentru a determina alte bănci să își remedieze punctele slabe. La 18 mai 2010, Consiliul ECOFIN a salutat analiza preliminară efectuată de serviciile Comisiei cu privire la utilizarea efectivă a schemelor de garantare, precum și intenția Comisiei de a introduce condiții prealabile specifice în vederea prelungirii garanțiilor după 30 iunie. Este vorba, în special, de o creștere adecvată a comisioanelor de garantare bazate pe gradul de solvabilitate al băncilor în vederea aducerii treptate a costurilor de finanțare mai aproape de condițiile pieței, precum și necesitatea unei analize a viabilității în cazul băncilor încă dependente în mare măsură de garanții de stat[7].

Volumul total al măsurilor aprobate

În perioada cuprinsă între octombrie 2008 și 31 martie 2010, Comisia a luat 161 de decizii privind sectorul financiar, pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE. Dintre acestea, 78 de decizii au fost luate în legătură cu aproximativ 40 de instituții financiare și 83 de decizii în legătură cu aproape 40 de scheme.

Volumul maxim al măsurilor aprobate de Comisie, inclusiv scheme și intervenții ad-hoc, instituite de statele membre ca urmare a crizei financiare se ridică la suma de 4 131,1 miliarde €. Repartizarea pe scheme și cazuri ad-hoc este rezumată în tabelul de mai jos.

Suma | % din PIB-ul UE-27 [8] |

Scheme aprobate de Comisie | 3 181 de miliarde € | 25 % |

din care scheme de garanții | 2 747 de miliarde € | 22 % |

din care măsuri de recapitalizare | 338,2 miliarde € | 2,7 % |

din care intervenții de salvare a activelor | 54 de miliarde € | 0,4 % |

din care măsuri în materie de lichidități, altele decât schemele de garanții | 41,9 miliarde € | 0,3 % |

Intervenții ad-hoc în favoarea instituțiilor financiare individuale | 950,1 miliarde € | 7,6 % |

2. GARANțII PRIVIND DATORIA BăNCILOR

Comunicarea privind sectorul bancar a subliniat pericolul de denaturare a concurenței pe care îl prezintă garanțiile de stat și a insistat asupra caracterului temporar al admisibilității unor astfel de măsuri de ajutor.

Schemele de garantare s-au dovedit a fi un instrument adecvat și eficient pentru abordarea problemelor de lichiditate ale băncilor confruntate cu consecințele unei crize sistemice. Acestea au jucat un rol semnificativ în prevenirea colapsului sistemului financiar. Utilizarea garanțiilor era încă o măsură larg răspândită în prima jumătate a anului 2009, însă ulterior acesta a scăzut în mod semnificativ. Simplul fapt că aceste scheme erau disponibile reprezenta, în sine, un semnal încurajator pentru piață, chiar dacă utilizarea lor s-a redus considerabil după vara anului 2009.

În general, schemele au fost aprobate pentru perioade de 6 luni, cu posibilitatea de a fi prelungite. Începând cu toamna anului 2008, Comisia a aprobat și a reînnoit ulterior un număr total de 19 scheme de garantare. Italia, Franța și Regatul Unit au decis să pună capăt schemelor de garantare proprii la sfârșitul anului 2009 și respectiv, la începutul anului 2010. Țările de Jos au modificat de la 1 ianuarie condițiile tarifare din cadrul sistemului de garantare pentru a încuraja instituțiile financiare să caute metode alternative de finanțare. Cele 16 scheme aflate în vigoare în prezent au fost aprobate de Comisie până la 30 iunie 2010 cel târziu. În momentul de față, Comisia analizează, în coordonare cu statele membre, condițiile în care aceste scheme ar putea fi prelungite după această dată.

Volumul aproximativ al garanțiilor autorizate de către Comisie în cadrul schemelor din toamna anului 2008 până la 31 martie 2010 se ridică la 2 747 de miliarde €. În plus față de schemele aprobate de către Comisie, unele state membre au acordat, de asemenea, garanții instituțiilor individuale, ca măsuri de salvare în vederea menținerii stabilităților financiare. Până la 31 martie 2010, garanțiile ad-hoc autorizate de Comisie se ridicau la un total de 402,8 miliarde €, din care 240,8 miliarde € pentru Belgia[9], urmată de Franța (54,8 miliarde €), Regatul Unit (53,8 miliarde €) și Germania ( 47,8 miliarde €). Analiza emisiunilor recente de obligațiuni garantate de stat pe baza categoriilor de rating ale emitenților de obligațiuni dovedește că, de la sfârșitul anului 2009, schemele de garantare au continuat să fie folosite aproape în exclusivitate de către băncile slab notate (categoria A- sau inferior) sau de băncile în afara sistemului de notare.

2.1 Rata de utilizare de către bănci

Rata de utilizare a garanțiilor, și anume rata de utilizare efectivă a măsurii în raport cu bugetul aprobat, se ridică la 32%, inclusiv măsurile individuale adoptate în afara schemelor. Aceasta reprezintă 993,6 miliarde € dintr-un total de 3 150 de miliarde € de garanții autorizate.

Rata de utilizare diferă foarte mult între statele membre. Aceasta este de peste 50% în Portugalia (51%), Luxemburg (51%) și Cipru (73%). Este sub 20% în Slovenia (17%), Suedia (16%), Belgia (13% - doar ca măsură ad-hoc), Letonia (12%) sau Grecia (7%)[10].

Cu toate acestea, rata de utilizare nu poate fi considerată ca un indicator valabil al funcționării schemelor. O rată de utilizare ridicată într-un anumit stat membru nu indică neapărat faptul că măsura este adecvată. Ratele de utilizare scăzute din anumite state membre sunt parțial datorate faptului că sumele anunțate în cadrul unor scheme sunt mai mari decât nevoile reale ulterioare, în timp ce garanțiile individuale sunt, în general, mai „adaptate” la nevoile reale ale beneficiarilor.

În cele din urmă, o schemă poate contribui în mod efectiv la reinstituirea stabilității financiare chiar dacă garanția nu este utilizată, deoarece face parte, de multe ori, dintr-o strategie mai generală a statelor membre pentru reasigurarea piețelor financiare, prin anunțarea angajamentului statelor de a își sprijini băncile. De exemplu, Finlanda, Polonia și Slovacia nu au recurs încă la schemele lor de garantare.

2.2 Evoluția în timp și semne ale ieșirii din criză

Așa cum s-a menționat anterior, Franța, Italia și Regatul Unit au decis deja să nu prelungească valabilitatea schemelor acestora, iar Țările de Jos au înăsprit condițiile tarifare în cazul schemei proprii.

În orice caz, din vara anului 2009, băncile recurg mai puțin la garanții de stat, atât în ceea ce privește numărul, cât și volumul emisiunilor. Analiza obligațiunilor denominate în euro care beneficiază de garanții de stat emise de bănci din UE, prezentată în figura 1 de mai jos, arată că cea mai mare parte a obligațiunilor garantate de stat a fost emisă în primul trimestru al anului 2009, când emisiunile de obligațiuni garantate au atins o medie lunară de 30% din totalul finanțării băncilor. Valoarea totală a obligațiunilor garantate nou-emise a scăzut apoi progresiv până în decembrie 2009, pentru a ajunge, în medie, la 4% din totalul finanțării băncilor.

Figura 1: Evoluția obligațiunilor garantate denominate în euro din valoarea totală a finanțării băncilor denominată în euro (octombrie 2008-decembrie 2009)

[pic]

Sursă: Serviciile Comisiei

Sr Unsec : negarantate de rang superior

3. MăSURI DE RECAPITALIZARE

Statele membre au reacționat rapid la amenințările privind nivelul de capitalizare a instituțiilor financiare prin instituirea unor schemele de recapitalizare sau prin acordarea unor ajutoare de stat de la caz la caz. Până la sfârșitul lunii martie 2010 volumul total al măsurilor de recapitalizare aprobate (atât scheme, cât și cazuri ad-hoc) a fost de 503,1 miliarde €, ceea ce corespunde la aproximativ 4% din PIB-ul UE, în timp ce suma efectiv utilizată a fost de 241,6 miliarde € sau 2% din PIB-ul UE-27. Prin urmare, rata de utilizare globală medie pentru măsurile de recapitalizare este de aproximativ 48%.

Până la 31 martie 2010, volumul total al schemelor de recapitalizare aprobate începând cu toamna anului 2008 s-a ridicat la 338,2 miliarde € în timp ce, până la sfârșitul anului 2009, suma a fost de 229 de miliarde €. Din această sumă de 338, 2 miliarde €, reprezentând 2,7% din PIB-ul UE-27, aproximativ 92,3 miliarde € au fost efectiv utilizate. În același timp, măsurile ad-hoc autorizate s-au ridicat la 164,9 miliarde €, din care au fost utilizate 149,2 miliarde €. Așa cum arată cifrele, măsurile ad-hoc au o rată de utilizare mult mai ridicată (27% pentru scheme și 90% pentru cazurile ad-hoc). Această rată de utilizare mult mai ridicată se datorează în principal faptului că măsurile ad-hoc au fost concepute pentru o instituție financiară specifică și, în special, trebuiau puse în aplicare imediat și în întregime.

În ceea ce privește schemele, de la sfârșitul anului 2008, 14 state membre au introdus astfel de scheme de recapitalizare. Opt din aceste state membre au adoptat scheme de recapitalizare integrale, în timp ce restul au optat pentru scheme generale care acoperă, de asemenea, garanțiile sau măsurile în materie de lichidități. Până acum au expirat cinci dintre aceste 14 scheme.

La fel ca și schemele de garantare, majoritatea schemelor de recapitalizare au fost înființate între sfârșitul anului 2008 și mijlocul anului 2009. De la mijlocul lunii iulie 2009 până la 31 martie 2010, un număr relativ redus de noi scheme au fost notificate Comisiei: în această perioadă, Comisia a aprobat 3 scheme de recapitalizare și o schemă care prevede atât garanții, cât și măsuri de recapitalizare. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, au fost extinse 9 din schemele existente. În primul trimestru al anului 2010, au fost aprobate doar o singură schemă de recapitalizare nouă și câteva intervenții ad-hoc. Până în prezent, 13 state membre nu au pus în aplicare scheme de recapitalizare. Opt state membre nu a adoptat niciun fel de măsuri de recapitalizare (scheme sau intervenții ad-hoc).

4. ACTIVE DEPRECIATE

Multe bănci au trebuit să abordeze problema activelor depreciate ale acestora, adesea în paralel cu alte măsuri de restructurare. Până la 31 martie 2010, șapte state membre au introdus măsuri privind activele depreciate (Austria, Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit). Valoarea nominală a activelor totale acoperite de aceste intervenții de salvare a activelor a ajuns la 376 de miliarde €[11]. Intervențiile de salvare a activelor care au fost aprobate cuprind atât schemele, cât și intervențiile ad-hoc.

În termeni relativi, până la 31 martie 2010, măsurile de salvare a activelor care au fost aprobate s-au ridicat, în medie, la 3% din PIB-ul UE (comparativ cu 0,8% în iulie 2009). Creșterea substanțială a acestui procentaj poate fi explicată prin aprobarea unei scheme importante de salvare a activelor în Irlanda și a unei restructurări specifice în Regatul Unit. Aceste două măsuri reprezintă aproximativ 80% din valoarea totală a măsurilor aprobate privind activele depreciate.

Din toamna anului 2008, doar Germania și Irlanda au introdus scheme de salvare a activelor. Nu a fost alocată nicio sumă specifică în cadrul schemei germane care a expirat la sfârșitul lunii ianuarie 2010 fără să fi fost utilizată. Volumul total al intervențiilor de salvare a activelor aprobat în cadrul schemei irlandeze se ridică la 54 de miliarde € sau 29% din PIB-ul țării.

De la începutul crizei financiare, șase state membre (Austria, Belgia, Franța, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit) au introdus cereri de autorizare în cazuri individuale de salvare a activelor care nu intră sub incidența unei scheme. Per ansamblu, volumul total al intervențiilor individuale de salvare a activelor care au fost aprobate s-a ridicat la 322 de miliarde € până la 31 martie 2010, din care 77% au fost acordate de Regatul Unit și 10% de Germania. În termeni relativi, măsurile individuale de salvare a activelor care au fost aprobate reprezintă 14% din PIB în Regatul Unit, în timp ce media între statele membre care adoptă măsuri ad-hoc este de 2,6%.

5. RESTRUCTURARE

În general, măsurile temporare s-au dovedit a fi un instrument important pentru a face față crizei. Cu toate acestea, într-un număr de cazuri, băncile individuale vor trebui să facă obiectul unor reforme structurale mai semnificative. Acest lucru este necesar pentru restaurarea viabilității băncilor individuale și a sectorului financiar din UE în ansamblul său, pentru restabilirea unor condiții de egalitate între instituții și pentru asigurarea unei bune funcționări a pieței interne.

Criteriile și circumstanțele care determină obligația de a prezenta un plan de restructurare

Criteriile și circumstanțele specifice care determină obligația de a prezenta un plan de restructurare au fost explicate în Comunicarea privind sectorul bancar, în Comunicarea privind recapitalizarea și în Comunicarea privind activele depreciate.

Acestea se referă, în special, dar nu exclusiv, la situațiile în care o bancă confruntată cu probleme a fost recapitalizată de stat sau la cele în care o bancă beneficiară a măsurilor de salvare a activelor a primit deja ajutor de stat în orice formă care contribuie la acoperirea sau evitarea pierderilor (cu excepția participării într-un schemă de garantare), care, împreună, depășesc 2 % din totalul activelor băncii ponderate în funcție de risc. Gradul de restructurare va depinde de gravitatea problemelor fiecărei bănci.

În schimb, în conformitate cu respectivele comunicări (în special punctul 40 din Comunicarea privind recapitalizarea și anexa V la Comunicarea privind activele depreciate), în cazul în care se acordă o sumă limitată băncilor care, în esență, funcționează bine, li se cere statelor membre să prezinte Comisiei un raport referitor la utilizarea fondurilor publice, care să includă toate informațiile necesare pentru evaluarea viabilității băncii în cauză, a utilizării capitalului primit și a parcursului prevăzut pentru a nu mai depinde de ajutorul de stat. Examinarea viabilității ar trebui să demonstreze profilul de risc și adecvarea preconizată a capitalului acestor bănci și să evalueze planurile lor de afaceri.

Până la 31 martie 2010, Comisia a examinat aproximativ 40 de cazuri de restructurare în 13 state membre. Două dintre aceste cazuri implică două state membre diferite, iar un alt caz chiar trei state membre. 13 din aceste cazuri de restructurare s-au finalizat printr-o decizie a Comisiei.

Comisia nu impune nicio măsură de restructurare specifică de la bun început și nu există vreun model de afaceri specific care să fie, în principiu, respins. Punctul de plecare al analizei este întotdeauna planul de restructurare prezentat de un stat membru. În această privință, prima prioritate în cazul unei restructurări bancare este de a se asigura că banca poate funcționa în mod rentabil, fără sprijinul statului Aplicarea criteriilor de referință privind viabilitatea pe termen lung poate necesita soluții diferite în funcție de fiecare bancă în parte, de la restructurarea limitată fără cesiuni ale activelor, la o lichidare ordonată a entităților neviabile.

Orice plan de restructurare trebuie să abordeze în mod adecvat măsurile pentru limitarea denaturării concurenței. Ținând cont de condițiile de pe piață specifice fiecărui caz și de amploarea intervenției statului, măsurile pentru limitarea denaturării concurenței pot include cesiuni ale activelor, restricții temporare privind achizițiile de către beneficiari și alte garanții comportamentale.

Chiar dacă principiile Comunicării privind restructurarea au fost atent aplicate în toate cazurile de restructurare examinate de Comisie, s-a ținut seama și de particularitățile fiecărui caz în parte. Atingerea unui echilibru adecvat între multiplele aspecte ale unui caz de restructurare necesită o cunoaștere aprofundată a situației de fapt și a specificului fiecărei bănci. Cu toate acestea, principiile pe care se bazează abordarea Comisiei sunt clare și aplicate în mod consecvent în toate cazurile.

6. CONCLUZIE

Politica în domeniul concurenței și, în special, aplicarea coerentă și previzibilă a normelor privind ajutoarele de stat a jucat un rol important în răspunsul la criză. Măsurile de salvare excepționale adoptate la începutul crizei s-au dovedit eficiente deoarece au permis reinstituirea stabilității financiare și sprijinirea redresării economice. Deoarece această redresare, deși încă fragilă, pare să se confirme, este important să se continue restructurarea necesară a sectorului bancar, inclusiv „curățarea” bilanțurilor și consolidarea capacității băncilor de a rezista la riscuri, pentru ca băncile să fie în măsură să își îndeplinească funcția de creditori ai economiei reale fără sprijinul statului. De asemenea, pe măsură ce mediul economic continuă să se stabilizeze, este necesar ca eforturile să fie orientate către o eliminare progresivă, transparentă și coordonată a diferitelor scheme de sprijin, începând cu garanțiile de stat, pentru a crea condițiile necesare unei reveniri progresive la o funcționare normală a pieței.

ANEXA 1 - Calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor de garantare și de recapitalizare

[pic]

ANEXA 2 – Dinamica măsurilor de garantare și de recapitalizare aprobate

[pic][pic]

ANEXA 3 - Măsuri aferente crizei financiare pentru fiecare instrument

Măsuri aferente crizei financiare aprobate până la 31 martie 2010 (sume aprobate în miliarde EUR)

[pic]

Sursă: DG Concurență.

* Valorile ridicate ale garanțiilor aprobate în Danemarca și Irlanda se datorează garanțiilor globale acordate în vederea îndeplinirii angajamentelor bancare. Sursa sumei aprobate în cadrul schemei de garanții din Irlanda: Raportul Consiliului din 9.6.2009.

** Anumite valori totale includ estimări și aproximări.

ANEXA 4 – Informații suplimentare

Date suplimentare, statistici și indicatori, ediții anteriore ale tablourilor de bord privind ajutoarele de stat disponibile online

Pentru informații detaliate cu privire la evoluțiile politicilor, fapte și cifre privind ajutoarele de stat, puteți consulta tabloul de bord privind ajutoarele de stat al DG Concurență, publicat de două ori pe an, primăvara și toamna, la adresa:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/studies_reports/studies_reports.cfm

Cazuri de ajutoare de stat (Registrul ajutoarelor de stat)

Registrul Comisiei privind ajutoarele de stat oferă informații detaliate cu privire la toate cazurile de ajutoare de stat care au făcut obiectul unei decizii finale a Comisiei începând cu 1 ianuarie 2000, precum și la măsurile de exceptare pe categorii comunicate de statele membre. Acesta este actualizat zilnic și, prin urmare, permite publicului să aibă acces în timp util la deciziile cele mai recente privind ajutoarele de stat. http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/register/

Raport anual privind politica în domeniul concurenței

Comisia publică un Raport anual privind politica în domeniul concurenței care rezumă cele mai importante evoluții pe plan legislativ și politic, precum și jurisprudența cea mai recentă. http://ec.europa.eu/comm/competition/annual_reports/

Buletin privind politica în domeniul concurenței

Buletinul privind politica în domeniul concurenței este publicat de trei ori pe an de DG Concurență și include o serie de articole privind evoluții specifice pe plan legislativ și cazuri de jurisprudență interesante. http://ec.europa.eu/comm/competition/publications/cpn/

State Aid Weekly e-News (Buletin electronic săptămânal privind ajutoarele de stat)

State aid Weekly e-News a fost lansat în 2006 și este distribuit gratuit la peste 3 500 de abonați. Acesta prezintă activitățile Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, inclusiv cele mai recente evoluții pe plan legislativ, decizii ale Comisiei, știri, evenimente programate, rapoarte și studii. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/newsletter/index.html

Tablou de bord privind ajutoarele de stat în cadrul AELS

Autoritatea AELS de Supraveghere publică un tablou de bord anual privind volumul ajutoarelor de stat acordate în Islanda, Liechtenstein și Norvegia.http://www.eftasurv.int/information/pressreleases/2008pr/dbaFile14074.html

[1] Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale, JO C 270, 25.10.2008, p. 8-14.

[2] Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, JO C 244, 1.10.2004, p. 2-17, a căror valabilitate a fost extinsă prin JO C 156, 9.7.2009, p. 3.

[3] Comunicare a Comisiei — Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței, JO C 10, 15.1.2009, p. 2-10.

[4] Comunicare a Comisiei privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar, JO C 72, 26.3.2009, p. 1-22.

[5] Comunicare a Comisiei privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, JO C 195, 19.8.2009, p. 9-20.

[6] A se vedea cea de a 2981-a reuniune a Consiliului Afaceri Economice și Financiare, Bruxelles, 2 decembrie 2009, 16838/09 (Press 352): http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ecofin/111706.pdf.

[7] A se vedea cea de a 3015-a reuniune a Consiliului Afaceri Economice și Financiare, Bruxelles, 18 mai 2010, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/114495.pdf , documentul de lucru al serviciilor din cadrul DG Concurență - Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul schemelor de garantare publice privind datoria bancară, care urmează să fie publicat după 30 iunie 2010, 30 aprilie 2010, http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/phase_out_bank_guarantees.pdf .

[8] PIB pe stat membru, în milioane €, 1992-2008.

[9] Belgia a decis să nu instituie nicio schemă, ci să intervină pe baza unor decizii individuale.

[10] Ratele de utilizare menționate se concentrează exclusiv asupra garanțiilor acordate pentru noile împrumuturi ale băncilor și nu iau în considerare garanțiile globale acordate anumitor state membre pentru ca acestea să-și poată îndeplini angajamentele bancare.

[11] Valoarea nominală a activelor acoperite din care se scade tranșa de primă pierdere reținută de bancă.