19.1.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/64

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare

COM(2009) 433 final

2011/C 18/11

Raportor: dl ZBOŘIL

La 20 august 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare

COM(2009) 433 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 februarie 2010.

În cea de-a 462-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 aprilie 2010 (ședința din 29 aprilie 2010), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 6 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE salută comunicarea Comisiei pe tema „Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” și inițiativele pe care aceasta le trece în revistă. Comitetul remarcă faptul că, în prezent, ne aflăm doar la începutul acestui drum, iar alegerea instrumentelor și a măsurilor potrivite și integrarea acestora în gestionarea marilor politici și strategii nu vor fi deloc simple.

1.2   Comisiei îi revine sarcina – foarte dificilă – de a elabora versiunea-pilot a unui indice de mediu complex. Va fi vorba, în mod evident, de un indice agregat, care necesită luarea în considerare a echilibrului dintre efectele diverselor componente ale mediului. De la bun început, elaborarea lui va trebui să facă obiectul unor consultări cu părțile interesate.

1.3   Și mai dificilă va fi elaborarea unui indicator complex al calității vieții și al coeziunii sociale. Va fi neapărată nevoie de proiecte-pilot în acest domeniu, pe care Comisia ar trebui să-l definească drept „punct critic al întregului proiect”. Așadar, Comisia ar trebui să lanseze imediat aceste proiecte-pilot.

1.4   Tendințele de evoluție pe termen lung a parametrilor fundamentali sunt deosebit de importante pentru aspectele strategice și pentru elaborarea politicilor. Ca urmare, această perspectivă ar trebui să determine alegerea parametrilor monitorizați în timp real. Trebuie reacționat la schimbări cu cumpătare și în timp util.

1.5   Sistemul ar trebui să se bazeze în continuare, chiar la scară europeană, pe culegerea și evaluarea datelor la nivel național, acestea fiind organizate într-un cadru european bine definit și unificator, și pe prelucrarea datelor prin indicatori și parametri. Evaluarea lor necesită o abordare globală, holistică, astfel încât să fie reduse atât conflictele dintre interpretările anumitor instrumente, cât și riscurile pe care acestea le presupun.

1.6   Evaluarea dezvoltării durabile constă în special în sesizarea tendințelor în două direcții esențiale: (1) evaluarea capacității de absorbție și (2) evaluarea dezvoltării administrației colectivităților umane. Propunerile pe care le avansează comunicarea Comisiei (tabloul de bord și monitorizarea pragurilor de poluanți) se înscriu în această direcție, cu care CESE este întru totul de acord.

1.7   De asemenea, CESE salută eforturile depuse de Comisie în vederea extinderii conturilor naționale la tematica de mediu și la cea socială. La începutul anului 2010 trebuie prezentat un cadru juridic de contabilitate de mediu. În prezent, indicatorii sociali disponibili în conturile naționale nu sunt utilizați la potențialul lor maxim. Ne putem aștepta la o nevoie din ce în ce mai stringentă de utilizare a acestor indicatori, pe măsură ce va avansa elaborarea unei abordări complexe și integrate, care să măsoare și să evalueze progresul într-o lume în schimbare.

1.8   Acest proces de schimbare, aflat în faza de pregătire, nu va fi nici rapid, nici simplu, motiv pentru care trebuie acordată o atenție specială pregătirii analitice și planificării fiecărui instrument, pe baza unor cercetări dedicate interacțiunii acestora și a unor consultări aprofundate cu actorii interesați, astfel încât să fie facilitată adoptarea acestor schimbări într-un context internațional lărgit.

1.9   În contextul continuării lucrărilor și în scopul structurării etapelor următoare, va fi necesară exploatarea tuturor reflecțiilor și proiectelor disponibile. Criteriul decisiv trebuie să fie obiectivitatea maximă, ca și menținerea independenței statisticilor și a exigențelor lor de calitate. CESE este pregătit să participe la evaluarea schimbărilor necesare și să se ocupe de acceptarea acestora de către societatea civilă.

1.10   Comisia ar trebui să stabilească un calendar și datele de la care urmează să fie implementate diferitele elemente ale acestui sistem. În primul rând, ar trebui să aibă în vedere integrarea anumitor măsuri noi în noua Strategie 2020 și în Strategia de dezvoltare durabilă. Obiectivul este acela de a dispune, în 2011, de un cadru care să permită elaborarea unor propuneri clare pentru acțiuni comparabile la scară mondială, în vederea Summitului mondial pentru dezvoltare durabilă, organizat de ONU în 2012.

2.   Introducere

2.1   Produsul intern brut (PIB) este cel mai bine cunoscut instrument de măsură a activității macroeconomice: PIB = consum privat + investiții + consum public + (export – import). Cadrul și regulile de calcul ale PIB se stabilesc de către sistemul european de conturi naționale, care este compatibil, în mare măsură, cu sistemul de conturi naționale al Națiunilor Unite. PIB-ul a devenit o valoare de referință standard pentru factorii de decizie din lumea întreagă, frecvent invocat în dezbaterile publice. PIB-ul cumulează valoarea adăugată a tuturor activităților economice de natură monetară. El se bazează pe o metodă clară, care permite efectuarea unor comparații în timp și între țări și regiuni.

2.2   În prezent, PIB-ul este considerat totodată un indicator indirect al dezvoltării globale a societății și a progresului în general. PIB-ul nu măsoară efectiv gradul de durabilitate a mediului sau incluziunea socială, iar aceste limite trebuie luate în considerare atunci când este utilizat în analize și dezbateri politice. A se vedea imaginea recentă a acestor limite, descrisă în lucrările Comisiei pentru măsurarea performanței economice și a progresului social Stiglitz/Sen/Fitoussi (2008) (http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/documents/Issues_paper.pdf).

2.3   Sunt 10 ani de când această chestiune face obiectul dezbaterilor la diverse niveluri, iar în octombrie 2008, CESE a adoptat un aviz din proprie inițiativă (1) care prezintă și explică orientările actuale din domeniul cercetării și sprijină efortul de găsire a unor indicatori complementari care să contribuie la o descriere mai completă a dezvoltării societăților umane.

2.4   Comunicarea examinată stabilește diferite acțiuni care pot fi întreprinse pe termen scurt sau mediu. Obiectivul global constă în elaborarea unor indicatori mai cuprinzători, care să ofere o bază de cunoștințe mai credibilă, în scopul îmbunătățirii dezbaterii publice și a luării deciziilor. Comisia își propune să coopereze cu actorii interesați și cu partenerii pentru a pune la punct indicatori care să fie acceptați și utilizați la nivel internațional.

3.   Sinteza comunicării Comisiei

3.1   Comisia propune să se întreprindă cinci acțiuni care vor putea fi reanalizate și completate în cadrul reviziei planificate să aibă loc în 2012.

3.2    Completarea PIB-ului cu indicatori sociali și de mediu: indicatorii care rezumă chestiuni importante într-o singură cifră constituie instrumente de comunicare esențiale. PIB-ul, rata șomajului și rata inflației sunt exemple elocvente de astfel de indicatori sintetici. Ei nu au însă scopul de a prezenta situația de fapt în ceea ce privește mediul sau inegalitățile sociale. Pentru a acoperi această lacună, Comisia intenționează să creeze un indice de mediu cuprinzător și să îmbunătățească indicatorii referitori la calitatea vieții.

3.2.1    Un indice de mediu cuprinzător: în prezent nu există un indicator de mediu cuprinzător. Amprenta ecologică și amprenta de carbon sunt indicatori care ar putea fi utilizați în acest scop, însă au o arie de aplicabilitate restrânsă (amprenta de carbon se referă numai la emisiile de gaze cu efect de seră, iar amprenta ecologică exclude anumite efecte, de exemplu pe cele asupra apei. Comisia o testează totuși, alături de alți indicatori, pentru monitorizarea evoluției Strategiei tematice pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale și a Planului de acțiune pentru biodiversitate). Serviciile Comisiei intenționează să prezinte versiunea-pilot a unui indice al presiunii asupra mediului în 2010. Indicele va cuprinde axele majore ale politicii de mediu:

—	schimbările climatice și utilizarea energiei;

—	natura și biodiversitatea;

—	poluarea atmosferică și efectele asupra sănătății;

—	utilizarea și poluarea apei;

—	generarea deșeurilor și utilizarea resurselor.

3.2.2    Calitatea vieții și bunăstarea : veniturile, serviciile publice, sănătatea, timpul liber, averea, mobilitatea și un mediu curat sunt tot atâtea mijloace pentru îndeplinirea și menținerea acestor obiective. Comisia a realizat studii cu privire la fezabilitatea indicatorilor de bunăstare și la responsabilizarea consumatorilor și, în parteneriat cu OCDE, la percepția bunăstării.

3.3   Informații în timp cvasi-real pentru luarea de decizii: PIB-ul și datele referitoare la șomaj se publică frecvent în termen de câteva săptămâni de la sfârșitul perioadei la care se referă, ceea ce permite luarea deciziilor în timp cvasi-real. Datele sociale și de mediu sunt adesea prea vechi pentru a furniza informații operaționale, de exemplu cu privire la calitatea aerului și a apei sau la modelele de lucru, aflate în schimbare rapidă.

3.3.1   Comisia va depune eforturi, așadar, să împrospăteze datele sociale și de mediu, pentru o mai bună informare a factorilor de decizie din UE. Sateliții, stațiile de măsurare automată și internetul facilitează tot mai mult monitorizarea mediului în timp real, mulțumită dispozițiilor Directivei INSPIRE (Directiva 2007/2/CE) și prin intermediul sistemului GMES [Global Monitoring for Environment and Security – Sistemul de monitorizare globală pentru mediu și securitate, a se vedea COM (2009) 223 final].

3.3.2   Ori de câte ori va fi posibil, nivelul de actualitate al datelor sociale va fi îmbunătățit , de exemplu prin noul Sistem european de module de anchetă statistică socială.

3.4   Raportări mai exacte cu privire la distribuție și la inegalități: coeziunea socială și economică reprezintă un obiectiv general al Comunității. Datele existente, provenind din conturile naționale, de exemplu cu privire la veniturile gospodăriilor, sau din anchete sociale precum EU-SILC (statistici comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață), permit deja o analiză a principalelor chestiuni legate de distribuție.

3.5   Elaborarea unui tablou de bord european al dezvoltării durabile: indicatorii dezvoltării durabile (IDD) ai UE (A se vedea Anuarul statistic al Eurostat „Măsurarea progreselor către o Europă mai sustenabilă – 2007”) au fost elaborați împreună cu statele membre și figurează în raportul intermediar bienal al Comisiei. Acest instrument de monitorizare nu cuprinde însă evoluțiile recente din domenii importante, care nu sunt încă acoperite suficient de statistici oficiale (cum sunt producția și consumul durabile sau chestiunile legate de guvernanță).

3.5.1   De aceea, Comisia, de comun acord cu statele membre, ia în calcul posibilitatea de a elabora un tablou de bord al dezvoltării durabile. Acest tablou, bazat pe setul de indicatori ai dezvoltării durabile a Uniunii Europene, ar putea include și alte informații publice, cantitative și calitative.

3.5.2   Strategia de dezvoltare durabilă are ca obiectiv principal respectarea limitelor resurselor naturale ale planetei. Aceasta include capacitatea limitată a naturii de a furniza resurse regenerabile și de a absorbi substanțele poluante. Este important să se cunoască „zonele periculoase” înainte să fie atinse efectiv punctele critice. Astfel, vor fi necesare identificarea și actualizarea periodică a valorilor-limită ale principalelor substanțe poluante și ale resurselor regenerabile , pentru a-i informa pe vorbitorii care intervin în dezbaterile politice și pentru a sprijini stabilirea obiectivelor și evaluarea politicilor.

3.6   Extinderea conturilor naționale la teme sociale și de mediu: sistemul european de conturi naționale reprezintă principalul instrument care stă la baza statisticilor economice ale UE și a altor numeroși indicatori economici (printre care și PIB-ul). În concluziile din iunie 2006, Consiliul European a invitat Uniunea Europeană și statele membre să extindă conturile naționale la aspectele esențiale ale dezvoltării durabile. Comisia se va asigura că se va ține seama de această sarcină în cadrul revizuirilor viitoare ale sistemului internațional de conturi naționale și ale sistemului european de conturi naționale. Pe termen mai lung, se preconizează că o contabilitate de mediu, socială și economică mai integrată ar trebui să stea la baza unor noi indicatori de vârf.

3.6.1    Contabilitate integrată economie-mediu: Comisia a prezentat prima sa strategie asupra „contabilității ecologice” în 1994, în comunicarea sa, COM(1994) 670. De atunci, Eurostat și statele membre, în cooperare cu ONU și cu OCDE, au elaborat și testat diverse metode contabile, astfel încât câteva state membre furnizează deja regulat primele seturi de conturi de mediu. Ulterior, ar putea fi create conturi fizice de mediu pentru consumul de energie și pentru generarea și tratarea deșeurilor, precum și conturi monetare pentru subvențiile legate de mediu. Pentru a garanta comparabilitatea acestor conturi, Comisia intenționează să propună un cadru juridic pentru contabilitatea de mediu, la începutul anului 2010.

3.6.2    Utilizarea sporită a indicatorilor sociali existenți, proveniți din contabilitatea națională: sistemul european de conturi existent include deja indicatori care scot în evidență chestiuni sociale importante, cum sunt venitul disponibil al gospodăriilor și o cifră ajustată a venitului disponibil al gospodăriilor, care ia în calcul diferențele dintre sistemele de protecție socială din diferite țări.

4.   Observații generale

4.1   Problema unei măsurări mai coerente a progresului umanității este privită cu tot mai mare interes de factorii de decizie politici și de marele public. Sunt necesare abordări noi, care să arate cât de mult se pot îmbina evoluția demografică și dezvoltarea economică a umanității cu starea de fapt a planetei și a resurselor, care nu sunt infinite.

4.2   Aceste abordări și metode noi de măsurare a progresului sunt indispensabile în contextul social actual, din ce în ce mai complex, pentru a oferi colectivităților umane, precum UE, posibilitatea unei mai bune formulări a viziunii lor strategice. Importanța lor constă, în parte, în faptul că ajută la întocmirea unui bilanț al resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategice, printre care, în primul rând, dezvoltarea durabilă, care depind, printre altele, de o protecție eficace a climei și de o exploatare judicioasă a resurselor.

4.3   Alte domenii de aplicare importante sunt cel al prefigurării marilor politici ale Comunității, care trebuie să țină seama de toate efectele și implicațiile lor măsurabile, ca și de interacțiunile care se produc, precum și, evident, cel al evaluării punerii în aplicare a acestor politici.

4.4   De aceea, CESE salută comunicarea Comisiei pe tema „Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” și inițiativele pe care aceasta le trece în revistă. Cu toate că numeroase proiecte și activități sunt deja în curs de desfășurare, Comitetul atrage atenția asupra faptului că, în prezent, ne aflăm doar la începutul acestui drum și că alegerea instrumentelor și a măsurilor potrivite, ca și integrarea acestora în gestionarea marilor politici și strategii nu vor fi deloc simple.

4.5   Dacă se dorește ca un instrument, oricare ar fi acesta, să fie eficace, el trebuie să fie cât mai simplu și mai manevrabil cu putință, iar părțile interesate trebuie să îl accepte. Instrumentele pe care utilizatorii nu și le-au însușit pe deplin și care nu sunt unanim acceptate nu pot da rezultatele scontate. De bună seamă că, pentru acceptarea fiecărui instrument nou ca etalon al progresului, va fi nevoie de timp. Niciun instrument nu poate fi totuși un scop în sine: prin urmare, este mai bine ca orice instrument care nu și-a dovedit eficiența să fie abandonat.

4.6   Este evident că lucrurile mai simple evoluează către o mai mare complexitate: aceasta nu ar trebui totuși să depășească beneficiile așteptate. Sistemul ar trebui să se bazeze în continuare, chiar la scară europeană, pe culegerea și evaluarea datelor la nivel național, acestea fiind organizate într-un cadru european bine definit și unificator, și pe prelucrarea datelor prin indicatori și parametri.

4.7   Însă acești parametri agregați pentru întreaga Comunitate ar trebui să contribuie, în același timp, la adoptarea unor strategii și politici coordonate și compatibile, atât la nivel național, cât și la nivel european, prin aplicarea întocmai a principiilor subsidiarității și proporționalității. În această situație, va fi deosebit de important ca, la nivel comunitar, să se întreprindă acțiuni în funcție de tendințele observate, instrumentele alese trebuind deci să fie în măsură să detecteze, în timp util și în mod eficace, chiar și cele mai slabe semnale premergătoare ale transformărilor cu potențial de risc.

4.8   În pofida defectelor recunoscute, PIB-ul rămâne un instrument agregat extraordinar, cu un interval scurt de reacție la evoluții. Noul instrument, care face obiectul cercetărilor, ar urma să fie tot un indicator agregat, care să țină seama de aspectele sociale și de mediu, ceea ce va fi foarte dificil. Prin urmare, în opinia CESE, trebuie stabilite criterii care, în etapa de elaborare a politicilor, să permită o selecție a diferiților parametri care să acopere diverse domenii și care să promoveze astfel dezvoltarea durabilă a comunității mondiale.

4.9   CESE este convins de faptul că o abordare individuală nu este posibilă decât la elaborarea fiecărui instrument în parte. Evaluarea și implementarea eficace a acestor instrumente presupun o abordare globală, holistică, pentru a limita pe cât posibil conflictele dintre anumite instrumente și anumiți parametri; nerezolvate, asemenea conflicte pot destabiliza deciziile politice și strategice.

4.10   Tot acest proces de schimbare, aflat în faza de pregătire, nu va fi nici rapid, nici simplu, motiv pentru care trebuie acordată o atenție specială pregătirii analitice și planificării fiecărui instrument, pe baza unor cercetări dedicate interacțiunilor acestora și a unor consultări aprofundate cu actorii interesați.

4.11   În cadrul acestui proces, vor trebui stabilite priorități și fixate datele pentru etapele următoare, la care comunicarea Comisiei nu se referă decât în termeni foarte vagi. Astfel, Comitetul solicită Comisiei să stabilească din timp un proces de integrare a acestora în obiectivele și mecanismele de evaluare a noii strategii pentru Europa în perspectiva anului 2020 și, totodată, în Strategia pentru dezvoltare durabilă. CESE regretă faptul că alți actori interesați, ca de exemplu direcțiile generale economice implicate ale Comisiei, nu iau parte la această primă etapă. O astfel de schimbare radicală necesită eforturi care să depășească lucrările Direcției Generale Mediu, ale Agenției Europene de Mediu și ale Eurostat.

4.12   Pentru continuarea lucrărilor și în scopul structurării etapelor următoare, va fi necesară exploatarea tuturor reflecțiilor și proiectelor disponibile, precum raportul Comisiei pentru măsurarea performanței economice și a progresului social („Raportul Stiglitz” – http://stiglitz-sen-fitoussi.fr/en/index.htm), studiul TEEB – The Economics of Ecosystems and Biodiversity (Economia ecosistemelor și a biodiversității, în limba engleză: http://www.teebweb.org/), lucrările Agenției Europene de Mediu (AEM), cele ale Eurostat și ale tuturor celor care contribuie la acest proiect european complex și global. Criteriul decisiv trebuie să fie păstrarea independenței statisticilor și a exigențelor de calitate ale acestora, precum și acceptarea unanimă a capacității explicative a acestor instrumente.

4.13   Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite a luat recent hotărârea de a organiza în 2012 o nouă conferință mondială pentru evaluarea progreselor înregistrate în materie de dezvoltare durabilă pe parcursul celor douăzeci de ani ce au trecut de la Summitul privind pământul, care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992. Este evident că modalitățile prin care se va ajunge la o economie mondială ecologică, cu nivel scăzut de carbon, vor reprezenta una dintre temele principale. Ar fi așadar de dorit ca Europa să instituie, până în 2011, un cadru clar de evaluare a propriilor progrese, pentru a fi astfel în măsură să prezinte propuneri foarte precise comunității internaționale, în 2012.

5.   Observații specifice

5.1   Aceste observații specifice se referă la cele cinci domenii de acțiune fundamentale, precum și la componentele respective, prezentate în ordinea din Capitolul al 3-lea.

5.2   Comisiei îi revine sarcina – foarte dificilă – de a elabora versiunea-pilot a unui indice de mediu complex. Ea și-a luat angajamentul de a prezenta acest indice încă din anul 2010 și va fi vorba, evident, de un indice agregat, pentru a cărui evaluare va trebui să se țină seama de echilibrul dintre efectele diverselor componente ale mediului. Amprenta ecologică și amprenta de carbon, în forma actuală de prezentare, acoperă componente specifice de mediu și de exploatare a resurselor. Au apărut și alte concepte, precum „amprenta asupra apei” și „amprenta asupra pădurii”, dar niciunul dintre acestea nu reprezintă întru totul viitorul indice. Încă de la început, elaborarea acestuia va trebui să facă obiectul consultărilor cu părțile interesate și vor trebui evaluați cu cea mai mare atenție coeficienții de ponderare ai fiecăruia dintre factorii acestui indice complex.

5.3   Elaborarea indicatorilor de calitate a vieții și de bunăstare (2) va fi la fel de dificilă, cu toate că există studii în acest domeniu, inclusiv studii de fezabilitate, care sunt disponibile; acești indicatori se bazează, în mare măsură, pe percepții subiective, și nu pe măsurări exacte. Trebuie remarcat însă faptul că nici PIB nu este de o precizie absolută.

5.4   „Gestionarea operațională” a calității mediului și acțiunile corective din domeniul social reclamă informații care să ducă la adoptarea de decizii în timp cvasi-real. Chestiunile strategice și elaborarea politicilor se bazează mai degrabă pe tendințele de evoluție a parametrilor esențiali. Această distincție va determina așadar alegerea parametrilor monitorizați în timp real, pentru a nu exista riscul ca informațiile de amănunt să sufoce, în mod inutil, procesul decizional. Din acest punct de vedere, trebuie să se acorde o mai mare importanță unei reacții cumpătate la schimbări și în timp util. Monitorizarea în cadrul sistemului GMES se va referi în primul rând la „gestionarea operațională”; în cazul în care s-ar evidenția tendințe pe termen mai lung, ea ar putea servi, de bună seamă, la conceperea politicilor.

5.5   Elaborarea politicilor comunitare, care necesită eforturi comune, reclamă un nivel corect de informare cu privire la deosebirile și discrepanțele de la nivel național și regional. Obiectivul este cel al eliminării celor mai mari discrepanțe, prin politici concepute corespunzător, pentru care precizia datelor este esențială. Succesul acestor politici depinde de acceptarea lor pe scară largă și de gradul de adeziune pe care îl inspiră, ceea ce, practic, nu este posibil atunci când se resimte lipsa unui tratament echitabil. De respectarea acestui demers va depinde modul în care cetățenii vor percepe Comunitatea.

5.6   Evaluarea dezvoltării durabile este o chestiune foarte complicată. Dezvoltarea durabilă este o strategie generală, pe termen lung, care, prin definiție, nu are și nici nu poate avea obiective concrete, cu termene concrete. Obiectivele trebuie formulate, prin definiție, într-o manieră suficient de generală. În cazul evaluării dezvoltării durabile, este vorba de fapt de a surprinde, în primul rând, tendințele din două direcții esențiale: (1) evaluarea capacității de absorbție a ecosistemelor și exploatarea resurselor regenerabile și neregenerabile și (2) evaluarea dezvoltării administrării colectivităților umane, în general. De evoluția acestor doi factori esențiali va depinde dezvoltarea durabilă sau nu a comunității internaționale și, odată cu aceasta, cea a Comunității Europene. Propunerile pe care le avansează comunicarea Comisiei (tabloul de bord și monitorizarea pragurilor de poluanți) se înscriu în această direcție, cu care CESE este întru totul de acord.

5.7   De asemenea, CESE apreciază la justa valoare eforturile depuse de Comisie în vederea extinderii conturilor naționale la tematica de mediu și la cea socială. Informații suficiente, credibile și bine structurate, provenite de la aceste conturi, pot facilita în mare măsură internalizarea rațională a costurilor externe, care este de dorit în domeniile care vor dispune de suficiente date credibile în acest scop și în care echilibrul piețelor nu va fi compromis. Aceste conturi dețin încă de pe acum date prețioase, a căror comparabilitate cu fiecare dintre statele membre se poate dovedi problematică. Acesta este motivul pentru care actorii implicați depun eforturi atât de mari pentru conceperea unui sistem optim de date și a modului de culegere a acestora, dată fiind necesitatea de a crea conturi fizice de mediu. În acest scop, Comisia și-a asumat dificila sarcină de a propune un cadru juridic de contabilitate de mediu, la începutul anului 2010. În prezent, indicatorii sociali disponibili în conturile naționale nu sunt utilizați la potențialul lor maxim. Ne putem aștepta la o nevoie din ce în ce mai stringentă de utilizare a acestor indicatori, pe măsură ce va avansa elaborarea unei abordări complexe și integrate, care să măsoare și să evalueze progresul într-o lume în schimbare.

---

(1)  JO C 100, 30.4.2009, p. 53.

(2)  JO C 100, 30.4.2009, p. 53.

---