4.8.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/1

---

A 450-a SESIUNE PLENARĂ DIN 14 ȘI 15 IANUARIE 2009

Avizul Comitetului Economic și Social European privind dimensiunea socială și de mediu a pieței interne

(2009/C 182/01)

Raportor: Andrzej ADAMCZYK

La 17 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 29, alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Dimensiunea socială și de mediu a pieței interne (aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 ianuarie 2009. Raportor: dl ADAMCZYK.

În cea de-a 450-a sesiune plenară (ședința din 14 ianuarie 2009), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 94 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă și 15 abțineri.

1.   Concluzii

1.1   Deși nu reprezintă un scop în sine, piața internă este un instrument care contribuie la sporirea bunăstării cetățenilor UE, determinând o creștere a prosperității acestora, a accesului lor la bunuri și servicii, îmbunătățind calitatea și siguranța locurilor de muncă și permițându-le să călătorească, să locuiască, să lucreze și să studieze oriunde pe teritoriul Uniunii.

1.2   Acest progres se află în corelație cu sporirea oportunităților oferite de piața internă atât pentru afaceri – datorită extinderii pieței pentru bunuri, servicii și a libertății investițiilor – cât și pentru lucrători, oferindu-le acestora posibilitatea fără precedent de a-și căuta un loc de muncă în orice stat UE.

1.3   Pentru ca Europa să rămână competitivă pe termen lung, piața internă trebuie să asigure o creștere durabilă și pe termen lung, ceea ce presupune să se aibă în vedere și dimensiunea sa de mediu. Noile standarde, norme, produse și idei trebuie deci să țină seama de această provocare majoră, chiar dacă acest fapt va conduce la tensiuni inevitabile în anumite sectoare ale industriei; aceasta e însă cu putință numai dacă economia europeană are șansa de a supraviețui, cu alte cuvinte, dacă nu este subminată competitivitatea pe termen scurt.

1.4   Obiectivul final este îmbunătățirea semnificativă a funcționării pieței interne într-o economie de piață socială, cu alte cuvinte, asigurarea unor condiții echitabile pentru toate părțile implicate și a funcționării acestora în același cadru juridic. Acest obiectiv este esențial pentru crearea condițiilor unei concurențe loiale, pentru crearea unui număr mai mare de locuri de muncă de calitate, prin integrarea dimensiunii sociale și a celei ecologice în piața internă, pentru sporirea competitivității economiei UE.

1.5   În abordarea procesului de aprofundare a pieței interne, instituțiile europene trebuie să ia în considerare interesele legitime ale întreprinderilor și necesitatea de a respecta drepturile sociale fundamentale recunoscute prin legislația europeană, standardele internaționale în domeniul muncii și legislația statelor membre, inclusiv dreptul de a negocia în mod colectiv.

1.6   Funcționarea corespunzătoare a pieței interne necesită rezolvarea anumitor ambiguități privitoare la aplicarea legislației UE. Un cadru legislativ clar și previzibil reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea ulterioară și aprofundarea pieței interne.

1.7   Mai precis, controversele suscitate de hotărârile recente ale Curții Europene de Justiție privind interpretarea juridică a Directivei privind detașarea lucrătorilor par să confere legitimitate solicitării de revizuire a directivei sau de încheiere a unui acord adițional între partenerii sociali.

1.8   Ca mediator între instituții și public, rețeaua SOLVIT ar putea fi extrem de importantă în acest sens. În general, însă, această rețea dispune de mult prea puține fonduri și personal, rolul și funcționarea acesteia trebuind să fie reexaminate.

2.   Introducere

2.1   Deși încă în plină dezvoltare, piața internă înseamnă deja pentru cetățenii UE o sumă de beneficii tangibile și reprezintă, în sine, principala reușită a procesului de integrare europeană (1). Deschiderea treptată a piețelor și eliminarea barierelor a adus însă cu sine și multiple dificultăți și probleme, care trebuie rezolvate înainte de a putea obține sprijin pentru aprofundarea în continuare a pieței interne.

2.2   Nu trebuie pierdut din vedere faptul că dezvoltarea pieței interne nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de a ridica standardul de viață al cetățenilor Uniunii Europene, aducând o creștere a prosperității acestora, a accesului lor la bunuri și servicii, îmbunătățind calitatea și siguranța locurilor de muncă și permițându-le să călătorească, să locuiască și să lucreze liber oriunde pe teritoriul Uniunii (2) Aceste beneficii sunt indisolubil legate de libertatea crescută a întreprinderilor de a face afaceri, de exemplu prin lărgirea pieței de bunuri și servicii și prin libertatea investițiilor.

2.3   Eliminarea treptată a barierelor în domenii aflate în relație directă cu cele patru libertăți poate conduce la probleme și tensiuni acolo unde există încă diferențe semnificative între state; acestea apar mai ales în jurul unor chestiuni cum ar fi salariile, securitatea socială, legislația muncii și drepturile partenerilor sociali. Asemenea tensiuni pot fi eliminate, iar în unele cazuri sunt deja eliminate cu succes, cu ajutorul unor reglementări adiționale destinate:

—	clarificării confuziei juridice generate de aplicarea reglementărilor din țări diferite;

—	combaterii dumpingului social și a concurenței neloiale;

—	protecției drepturilor consumatorilor (3);

—	asigurării accesului efectiv la piața internă europeană pentru producătorii și furnizorii de bunuri, precum și pentru prestatorii de servicii;

—	asigurării accesul la toate bunurile și serviciile și, în special, la serviciile de interes general, cu ajutorul politicilor de acces universal  (4);

—	promovării politicilor active destinate egalității între sexe și combaterii tuturor tipurilor de discriminare.

2.4   Pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne, este necesară rezolvarea diverselor ambiguități cu privire la aplicarea legislației UE. Este absolut inacceptabil ca, în probleme de importanță vitală pentru partenerii sociali, aceștia să fie nevoiți să recurgă la Curtea Europeană de Justiție, ale cărei hotărâri sunt uneori fie o sursă de neînțelegere, fie de controverse.

2.5   În acest context, este de apreciat hotărârea Comisiei de a invita partenerii sociali și statele membre să discute problemele generate de recentele hotărâri ale Curții de Justiție și de a organiza un forum pentru a dezbate maniera optimă de a respecta drepturile sociale pe fundalul unei mobilități din ce în ce mai mari a forței de muncă (5).

3.   Piața internă: beneficii și provocări

3.1   Piața internă a generat numeroase beneficii. Acestea includ avantaje pentru întreprinderi, pentru angajați și pentru publicul larg, care se bucură de funcționarea cu succes a pieței interne în multiple domenii. Reușitele indiscutabile ale pieței interne cuprind sporirea prosperității corelată cu creșterea PIB-ului, libertatea de a călători, locui, lucra sau studia în orice țară UE, lărgirea semnificativă a accesului la bunuri și servicii de înaltă calitate, adesea la un preț mai scăzut, lărgire legată de sporirea accesului producătorilor, agenților comerciali și prestatorilor de servicii pe piața internă, precum și, nu în ultimul rând, extinderea drepturilor consumatorului, în prezent aplicabile în toată zona UE, indiferent în ce țară s-a făcut achiziția.

3.2   Limitările impuse liberei circulații a persoanelor de către o parte dintre statele membre, sub forma unor „perioade de tranziție”, stârnește în continuare controverse, în ciuda duratelor reduse ale acestora. Se impune însă observația că protejarea pieței de muncă în statele care au impus perioade de tranziție s-a dovedit mai dificilă decât se prevăzuse; în același timp, exodul lucrătorilor calificați în căutare de locuri de muncă reprezintă o problemă reală pentru țările de origine ale acestora.

3.3   CESE consideră (6), cu toate acestea, că integrarea pieței muncii este cea mai bună soluție împotriva excluziunii sociale. Comisia ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali pentru a utiliza mai eficient potențialul de forță de muncă al Europei în societățile actuale, care trec prin schimbări rapide. O problemă care trebuie rezolvată în continuare este cea a recunoașterii reciproce a calificărilor (7).

3.4   Beneficiile pentru întreprinderi includ accesul la o piață de mari dimensiuni, cu aproape 500 de milioane de locuitori, proceduri simplificate pentru comerțul transfrontalier și pentru înființarea întreprinderilor, o aplicare mai extinsă a standardelor și etichetării europene, precum și o colaborare și transferuri de tehnologie transfrontaliere îmbunătățite. Un alt beneficiu îl reprezintă accesul ușor la piețele de capital, deși funcționarea serviciilor financiare încă trebuie îmbunătățită. Toate aceste realizări ale pieței interne, indiferent dacă privesc mediul de afaceri sau direct publicul, aduc cu sine implicații sociale și provocări specifice.

3.5   Deși pare evident că introducerea pieței interne a generat o creștere economică fără precedent, cu un efect pozitiv și asupra bunăstării sociale publice, se dezbate încă mult chestiunea dacă gradul de deschidere a pieței și domeniul de aplicare a reglementărilor în anumite situații sunt dezirabile sau acceptabile din punct de vedere social. Controversele din jurul hotărârilor recente ale Curții Europene de Justiție (Viking (8), Laval (9), Rüffert (10), Comisia c. Luxemburgului (11)), dezbaterea anterioară în jurul directivei privind serviciile, precum și problemele privitoare la deschiderea piețelor de muncă, dumpingul social, concurența neloială și impactul pieței interne asupra funcționării modelului social european necesită cu siguranță o analiză și, posibil, decizii în direcția unei noi legislații sau a coreglementării.

3.6   Piața internă a condus la scăderea prețurilor pentru multe produse, ceea ce reprezintă un avantaj atât pentru consumator, cât și pentru competitivitatea economiei europene. Cu toate acestea, scăderea prețurilor are loc adesea în dezavantajul angajaților, care sunt disponibilizați ca urmare a restructurărilor întreprinderilor sau a delocalizării. De aceea, din punct de vedere social, este necesar un compromis între interesele consumatorilor (prețuri mici) și interesele salariaților, și anume siguranța locului de muncă, standardele de muncă și condițiile de muncă și de salarizare.

3.7   Creșterea economică generată de piața internă a contribuit, de asemenea, la crearea de noi locuri de muncă. Acest fenomen ar fi pozitiv, dacă nu ar fi vorba despre locuri de muncă cu un salariu adesea foarte scăzut, din cauza nevoii de competitivitate.

3.8   Trebuie accentuat în acest context că Europa și-a atins gradul ridicat de competitivitate mai cu seamă prin investiții în tehnologii noi, prin educarea și formarea lucrătorilor, prin îmbunătățirea organizării muncii, prin condiții mai bune privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, precum și prin promovarea activă a dialogului și parteneriatului social. Pe de altă parte, dat fiind că salariații sunt, de asemenea, consumatori, creșterea competitivității economice prin limitarea costurilor salariale poate duce la o scădere a puterii de cumpărare sau, cu alte cuvinte, la scăderea consumului și limitarea creșterii economice.

3.9   Deschiderea parțială a pieței de muncă pentru imigranții economici prezintă, la rândul ei, o serie de probleme specifice. Unele state membre nu au reușit să integreze în mod adecvat valul de imigranți economici în acordurile colective de muncă și/sau în alte reglementări, prevederi legale sau practici, aceștia subminând astfel standardele de muncă locale și amplificând economia subterană. Acest fapt conduce la o deteriorare a condițiilor de lucru și la o erodare a dialogului social, generând dumping social și concurență neloială; atât sindicatele cât și organizațiile patronale ar trebui să se opună ferm unor astfel de evoluții.

3.10   Anumite practici ale întreprinderilor care folosesc lucrători detașați au fost calificate de unele părți interesate drept dumping social și concurență neloială. Mai mult, în hotărârile date în cauzele Viking, Laval, Rüffert și Comisia c. Luxemburgului, Curtea Europeană de Justiție a statuat că asemenea practici sunt legale și în conformitate cu Directiva privind detașarea lucrătorilor, ceea ce a dus la controverse majore, cu atât mai mult cu cât hotărârile sunt în evidentă contradicție cu scopul declarat al directivei. Pentru a promova oferta transfrontalieră de servicii sunt necesare o concurență loială și garantarea drepturilor salariaților. De aceea, se pare că pentru a asigura egalitatea de șanse, o concurență loială și respectarea drepturilor salariaților vor fi necesare noi inițiative legislative și negocieri adiționale între partenerii sociali, în special cu privire la problema lucrătorilor detașați.

3.11   Însă, înainte de elaborarea unor noi reglementări, Comitetul consideră (12) că se impune luarea urgentă a unor măsuri pentru a asigura aplicarea corectă a Directivei 96/71/CE, mai ales având în vedere că obiectivele acesteia nu au fost realizate pe deplin nici măcar după 10 ani de la data adoptării.

3.12   Chestiunea deschiderii pieței pentru servicii și problemele legate de serviciile de interes general – care sunt cuprinse, printre altele, în recent adoptata Directivă privind serviciile – rămân o problemă separată. Directiva se află în prezent în plin proces de punere în aplicare și, de aceea, impactul acesteia nu poate fi încă apreciat. Este însă limpede că dimensiunea socială a serviciilor de bază depășește net limitele problematicii salariaților și a dialogului social și că trebuie să cuprindă în aceeași măsură preocuparea privind asigurarea accesului tuturor la aceste servicii (13).

3.13   În contextul recentelor creșteri de prețuri din Europa, problema accesibilității serviciilor de interes general este strâns legată de problema prețurilor acestora, mai cu seamă în ceea ce privește energia. Cu toate acestea, problema aprovizionării cu energie nu trebuie privită exclusiv pe fundalul recentelor și – foarte probabil și a – viitoarelor creșteri de prețuri, ci și având în vedere aspectele de mediu ale consumului de energie.

4.   Consecințele hotărârilor recente ale Curții de Justiție asupra pieței interne

4.1   Piața internă are nevoie de un set de reguli clare pentru a funcționa în mod corespunzător. Procesul de integrare al acesteia va depinde în mod substanțial de gradul în care se va putea obține un echilibru acceptabil între dimensiunile sale (economică, socială și de mediu), în cadrul unei legislații clare și previzibile.

Hotărârile recente ale Curții Europene de Justiție au suscitat controverse în rândul partenerilor sociali din întreaga Europă. Găsirea unor soluții clare pentru problemele controversate este esențială pentru restabilirea unei baze comune extrem de necesare încrederii publice.

4.2.1   În cauza Viking, Federația lucrătorilor din transportul internațional (ITF) și Sindicatul marinarilor din Finlanda au amenințat cu deschiderea unei acțiuni sindicale împotriva planului Viking Line de a permite unui vas finlandez să navigheze sub pavilion eston și de a înlocui echipajul cu mână de lucru mai ieftină din această țară. Curtea a decis că amenințarea cu greva pentru a forța un angajator să încheie un acord colectiv ar putea, în acest caz, să îngrădească libertatea de stabilire.

4.2.2   Cauza Laval privea o societate letonă care detașa lucrători în Suedia, conform condițiilor de muncă și de plată letone, cu mult sub condițiile stabilite prin acorduri colective în Suedia. Sindicatele suedeze au reacționat printr-o acțiune sindicală și prin organizarea unui boicot al livrărilor la Vaxholm. Curtea a apreciat că în situațiile în care se aplică Directiva privind detașarea lucrătorilor, este împotriva legii ca sindicatele să organizeze o acțiune sindicală din cauza unor condiții care depășesc pragul minim de protecție obligatoriu, stabilit prin directivă.

4.2.3   În cauza Rüffert, o societate germană a câștigat o licitație organizată de landul Niedersachsen pentru efectuarea unor lucrări de construcții într-o închisoare. Societatea germană a subcontractat lucrările unei societăți poloneze, care își plătea lucrătorii cu doar 47 % din salariul minim stabilit în acordul colectiv regional pe sector. Ca urmare, landul Niedersachsen a anulat contractul, însă în opinia CEJ, legea locală care-i obligă pe antreprenorii din domeniul construcțiilor să respecte acordurile colective nu este compatibilă cu Directiva privind detașarea lucrătorilor decât în cazul în care acordul este declarat a fi universal obligatoriu.

4.2.4   În cauza Luxemburg, CEJ a susținut plângerea Comisiei, hotărând că Luxemburgul a exagerat în punerea în aplicare a Directivei privind detașarea lucrătorilor în raport cu cerințele în vigoare în această țară pentru societățile locale, în ceea ce privește, printre altele, durata maximă de lucru și perioadele minime de odihnă, indexarea automată a salariilor și respectarea acordurilor colective.

4.3   Hotărârile din cauzele de mai sus au ridicat, de asemenea, semne de întrebare privind interpretarea dată de către Curtea Europeană de Justiție Directivei UE privind detașarea lucrătorilor. Aceste cauze au creat mari disensiuni și au fost considerate de către multe părți interesate ca reprezentând o promovare a dumpingului salarial. În toate aceste cauze, societăți străine au ignorat acordurile colective, prevederile legale sau practicile și reglementările în vigoare în țara în care își desfășurau activitatea, în detrimentul societăților locale și în dezavantajul salariaților.

4.4   Piața internă trebuie să fie o sursă de securitate juridică, nu una de ambiguitate. De aceea, este de o importanță crucială să fie stabilite principiile care trebuie revizuite, în acord cu litera, dar și cu spiritul legii, și să se ajungă la o bază comună clară.

5.   Mecanisme și instrumente de îmbunătățire a funcționării pieței interne

5.1   Pieței interne i s-au adăugat treptat multiple mecanisme care să-i îmbunătățească funcționarea. Aceste mecanisme s-ar putea dovedi folositoare pentru evaluarea modurilor în care se poate ameliora integrarea dimensiunilor socială și de mediu în piața internă.

5.2   Discuțiile privind armonizarea și recunoașterea reciprocă au revenit în prim-plan în ultimii ani, în contextul ultimelor procese de extindere. Este aproape general acceptat faptul că armonizarea trebuie să se concentreze asupra a ceea ce este cu adevărat necesar și că este nerealist să se dorească o armonizare prea detaliată într-o Europă cu 27 de state. În schimb, recunoașterea reciprocă, deși reprezintă unul dintre pilonii pieței interne, este dată uitării. Armonizarea ar putea fi utilă pentru construirea modelului social european, însă dimensiunea socială rămâne în mare măsură în competența celor 27 de state membre, în cele mai multe cazuri cu susținerea deplină a partenerilor sociali și în conformitate cu principiul subsidiarității. Aceasta ar putea totuși fi de mare ajutor în domeniul mediului, stabilind norme pentru produse și procese, în conformitate cu obiectivele ambițioase pe care și le-a propus Uniunea.

5.3   Ca mediator între instituții și public, rețeaua SOLVIT ar putea fi extrem de importantă în acest sens. Aceasta este răspunzătoare de informare, consiliere și analiza problemelor privind piața internă, în beneficiul întreprinderilor, consumatorilor, lucrătorilor etc. din statele membre. Ea acumulează o cantitate vastă de date și de expertiză. În general, însă, această rețea dispune de mult prea puține fonduri și personal, rolul și funcționarea sa trebuind să fie reevaluate.

5.4   „Noua abordare” a făcut ca legislativul european să nu fie foarte vizibil, acesta stabilind cerințele de bază și delegând aspectele tehnice către organismele răspunzătoare de standardizare. Deși această abordare nu poate fi aplicată în ceea ce privește dimensiunea socială, ea ar putea avea – și are într-adevăr deja – o importanță fundamentală în domeniul mediului (standarde de calitate etc. – ar fi util ca mai multe domenii relevante să fie actualizate de Comisie).

5.5   Principiul țării de origine continuă să fie o chestiune controversată, așa cum se poate observa și din nemulțumirea pe care acesta o stârnește organizațiilor pentru drepturile consumatorilor. Acesta spune că, atunci când o acțiune sau un serviciu au loc într-o țară, dar beneficiarul acestora se află în altă țară, legea care se aplică este cea a țării în care se desfășoară acțiunea sau serviciul. Scopul acestui principiu este să stimuleze libera circulație a bunurilor și serviciilor și să încurajeze concurența transfrontalieră. Cu toate acestea, principiul a fost respins în cadrul dezbaterilor din jurul Directivei privind serviciile, fiindcă ar presupune ca statele să aplice regimuri juridice diferite întreprinderilor și persoanelor, în funcție de țara de origine a acestora.

5.6   Procesul Lamfalussy a oferit un bun exemplu pentru modul în care chestiunile de reglementare paneuropene ar putea fi ameliorate, întrucât a propus o interpretare mai consecventă și o convergență mai simplă a practicilor și tradițiilor naționale în chestiuni de reglementare specifice. Dincolo de exemplul serviciilor financiare, procesul Lamfalussy reprezintă un punct de referință pentru crearea unui sistem care asigură calitate și simplitate. Rămâne de văzut dacă acest proces este capabil să ofere un mecanism legislativ mai eficient în alte domenii, în special cel al mediului.

5.7   Clauza Monti se referă – în contextul liberei circulații a bunurilor – la faptul că interpretarea directivei nu trebuie să aducă atingere în vreun fel exercițiului libertăților fundamentale din UE, inclusiv dreptului de a recurge la acțiuni sindicale. Hotărârile recente ale Curții Europene de Justiție au ridicat semne de întrebare privind validitatea clauzei Monti și este important să se clarifice care sunt limitările acesteia și de ce.

6.   Un cadru îmbunătățit pentru integrarea protecției mediului în piața internă

6.1   Atât energia cât și mediul au devenit – și vor rămâne în viitorul previzibil – priorități de frunte pentru guvernele și cetățenii Europei. Din păcate, protecția mediului este privită adesea ca reprezentând o povară asupra pieței, un nou set de condiții negative care afectează obligatoriu competitivitatea în afaceri.

6.2   Chiar în aceste condiții, opinia generală în momentul de față este că una dintre modalitățile cele mai eficiente de a asigura competitivitatea viitoare a Europei este să se facă progrese semnificative în conceperea de idei, produse și standarde care să răspundă uneia din cele mai importante provocări cu care se confruntă umanitatea în prezent, și, ca atare, în dezvoltarea unei piețe interne care să ia cu adevărat în considerare dimensiunea de mediu, componentă centrală a acestui obiectiv. Aceasta nu înseamnă însă că noile reglementări în acest domeniu nu vor genera în mod inevitabil tensiuni în anumite ramuri industriale, mai cu seamă dată fiind importanța crucială a competitivității pe termen scurt.

6.3   Tratatul de la Amsterdam a consolidat ideea că integrarea dimensiunii de mediu în alte politici este cheia promovării dezvoltării durabile. Comisia Europeană a căutat modalități de îmbunătățire a sinergiei dintre piața unică și chestiunile de mediu, luând în considerare măsuri precum achizițiile publice, evaluarea de impact concretă, standardizarea, raportarea financiară sau instrumentele economice cum ar fi taxele de mediu etc. Comisia a solicitat, de asemenea, informații privind noile sectoare și probleme care ar necesita măsuri de armonizare.

6.4   Până în prezent, dată fiind mulțimea sectoarelor și practicilor implicate în dimensiunea mediu-durabilitate, integrarea problematicii de mediu în piața unică nu a reprezentat o chestiune simplă. Aceasta afectează politici importante, precum energia și transporturile, în vreme ce problemele care priveau inițial doar libera circulație a bunurilor au fost extinse și asupra altor domenii. De aceea, și având în vedere importanța uriașă pe care o are mediul în agenda politică actuală, este necesar să se facă progrese mult mai substanțiale în acele chestiuni specifice care pot fi îmbunătățite și să se identifice instrumentele pieței interne cele mai adecvate pentru atingerea acestor obiective.

7.   Observații finale

7.1   Piața internă este un obiectiv în lucru. Scopul final este să se construiască o piață internă fără bariere. O piață internă definitivată ar însemna ca toți participanții să aibă acces egal pe fiecare piață națională. Și, în cele din urmă, accesul egal la piețele fiecărui stat membru înseamnă, de asemenea, ca întreprinderile, lucrătorii și prestatorii de servicii să funcționeze în același cadru juridic, prin care să se asigure condiții echitabile și să se evite concurența neloială în cadrul granițelor Uniunii Europene, precum și subminarea competitivității pieței interne ca întreg.

7.2   Conform unui aviz al Comitetului (14), succesul pieței interne este răspunderea comună a Uniunii Europene și a statelor membre, care trebuie să-și asume în mai mare măsură acest obiectiv. Trebuie accentuat, de asemenea, rolul jucat de către partenerii sociali în construirea și asigurarea punerii în aplicare a acesteia.

7.3   Dezbaterea actuală privind limitele integrării europene, inclusiv discuția recentă pe marginea Directivei privind serviciile, dovedește încă o dată cât de dificil este să se pună de acord principiile pieței interne cu necesitatea unor standarde sociale înalte, a protecției sociale, a unor servicii publice funcționale și accesibile și a unei concurențe loiale. Discuțiile cu privire la piața internă ar trebui să se concentreze în primul rând asupra găsirii unui răspuns la aceste întrebări legitime. În răspunsul la aceste întrebări, instituțiile europene trebuie să ia în calcul atât interesele legitime ale întreprinderilor, cât și faptul că libertățile economice trebuie să se supună reglementărilor pentru a garanta că exercițiul acestora nu subminează drepturile sociale fundamentale recunoscute prin legislația UE, standardele internaționale de muncă și legile statelor membre, inclusiv dreptul de a negocia și cel de a încheia și aplica acorduri colective.

7.4   Recenta comunicare a Comisiei privind agenda socială reînnoită reamintește angajamentul (15) ferm al Europei față de crearea unor societăți armonioase, coezive și incluzive, care respectă drepturile fundamentale în cadrul unor economii sociale de piață sănătoase. Comisia își afirmă, de asemenea, angajamentul de a se asigura că nu există contradicții între libertățile fundamentale stabilite prin tratat și protecția drepturilor fundamentale.

7.5   Funcționarea pieței interne în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona rămâne să fie evaluată; prima evaluare CESE a textului tratatului sugerează însă că piața internă, fără să fi suferit modificări structurale, pare a fi definită dintr-o perspectivă mai socială.

---

(1)  COM(2007) 724 final

(2)  JO C 93, 27.4.2007, p. 25.

(3)  JO C 175, 27.7.2007, p. 14.

(4)  JO C 175, 27.7.2007, p. 14.

(5)  COM(2008) 412.

(6)  JO C 77, 31.3.2009, p. 15.

(7)  JO C 224, 30.8.2008, p. 100.

(8)  JO C 51, 23.2.2008, cauza C-438/05.

(9)  JO C 51, 23.2.2008, cauza C-341/05.

(10)  JO C 128, 24.5.2008, cauza C-346/06.

(11)  JO C 209, 15.8.2008, cauza C-319/06.

(12)  JO C 151, 17.6.2008, p. 45.

(13)  JO C 161, 13.7.2007, p. 80.

(14)  JO C 77, 31.3.2009, p. 15.

(15)  COM(2008) 412.

---

---