16.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/51

1.1

în ceea ce privește obstacolele și nivelurile de acțiune: procedurile armonizate și controlabile în mod democratic ar spori transparența relațiilor internaționale, a opțiunilor UE, a piețelor, a modului de stabilire a prețurilor și a profiturilor operatorilor (agenți de reglementare și gestionari de rețele). Este necesar ca riveranii să fie consultați, iar consumatorii să fie informați;

1.2

în ceea ce privește diferendele: statele membre trebuie să păstreze libertatea de opțiune în materie de energie. Comisia poate juca un rol de coordonare, ținând seama de cerințele cetățenilor legate de furnizarea energiei și amenajarea teritoriului. Trebuie precizate atât misiunea gestionarilor de rețele asociați (REOST) și a agenției de reglementare (ACER) (1), cât și forța juridică și opozabilitatea deciziilor acestora;

1.3

în ceea ce privește cercetarea-dezvoltarea: trebuie evaluată cota care revine domeniului cercetare-dezvoltare din totalul finanțărilor, cotă care nu poate să fie decât mărită. Cercetarea-dezvoltarea contribuie la eficiența rețelelor, la întreținerea și la durabilitatea lor, precum și la eficiența energetică, prin care se poate reduce dependența și care poate conduce UE către următoarea eră energetică;

1.4

în ceea ce privește activitatea principală: fără să se piardă vreun moment din vedere interesul consumatorului final, se impune finalizarea rețelelor, precum și definirea orientărilor strategice comune și a normelor de încadrare a pieței, identificarea și atenuarea deficiențelor acestora în vederea asigurării transportului de energie în întreaga UE, asigurarea aprovizionării și a stocării, precum și delimitarea clară a competențelor și a răspunderilor. Promovarea interesului general este legată de existența unor rețele bune, a unor servicii de calitate, precum și a tuturor mijloacelor care asigură universalitatea, siguranța și continuitatea la un preț accesibil;

1.5

în ceea ce privește relațiile cu țările terțe: CESE dorește ca Uniunea să vorbească la unison pe scena internațională în materie de energie și de rețele de transport de energie, să trateze aceste domenii ca parte integrantă a activității sale diplomatice (PEV) și să propună standarde de guvernanță în țările de tranzit.

Pare utilă intensificarea dialogului cu Turcia. Este necesar să se evalueze atent riscul investițiilor în raport cu avantajele așteptate, respectarea drepturilor lucrătorilor locali și legătura dintre măsurile privitoare la energie și politica de dezvoltare. Comitetul consideră că energia, transporturile și mediul formează un triptic;

1.6

în ceea ce privește abordarea, sprijinul și investițiile: numai la nivelul Uniunii poate exista o viziune de ansamblu a aprovizionării și se poate acționa transfrontalier. Diplomația europeană reprezintă un sprijin în confruntarea cu riscurile locale și cu zonele de influență ale altor puteri economice. Comisia ar trebui să arate clar dacă are în vedere infrastructurile sau aprovizionarea. TEN-E sunt relevante pentru infrastructuri. Deciziile legate de acestea revin autorităților publice, iar în bugetul UE trebuie prevăzută o finanțare specifică, menținută la un nivel util. Amortizarea ajutoarelor comunitare în aceste rețele nu ar trebui să se repercuteze asupra prețurilor la consumator. Bugetele operatorilor trebuie să fie transparente. Ar trebui create posibilități de obținere a unor garanții comunitare, acordate investitorilor, și a unor împrumuturi, acordate operatorilor. Uniunea trebuie să inventeze o nouă guvernanță publică a investițiilor;

1.7

în ceea ce privește revizuirea orientărilor: CESE ar dori să vadă o îmbunătățire a eficienței infrastructurilor cu ajutorul cercetării, precum și o asumare de către cetățeni a mizelor aflate în joc, și propune: 1.instituirea unui dialog social și a unor dialoguri sectoriale reale; precum și: 2.efectuarea de studii privind oportunitatea și fezabilitatea unui SIG european al energiei în serviciul cetățenilor (2);

1.8

în ceea ce privește extinderea TEN-E: da, pentru infrastructurile petroliere, cu rezervarea ajutoarelor comunitare, în urma efectuării unui bilanț al situației curente, pentru societățile petroliere aflate în deficit financiar. Nu, în cazul CO2. CESE consideră că extinderea competențelor TEN-E la rețelele de captare a CO2 este prematură dacă se produce înainte de a se evalua rentabilitatea și siguranța transportului CO2 în rețea. Acest lucru necesită o amplă dezbatere socială asupra unor propuneri clare, care ar trebui să se regăsească în text;

1.9

în ceea ce privește noile proiecte prioritare: accentul care se pune pe deficiențele de interconectare este un lucru bun. CESE susține conectarea rețelei la surse de energie regenerabile, cum sunt parcurile eoliene de la Marea Baltică și cele de la Marea Nordului. Pentru proiecte în perspectiva anului 2050, ar trebui de asemenea avută în vedere conectarea la sursele în devenire (energie submarină offshore etc.);

1.10

în ceea ce privește siguranța aprovizionării și solidaritatea: pentru cetățeni, dovada existenței acestora ar trebui asigurată printr-o bună comunicare și reflectată de prețul cu amănuntul. Cartea verde nu este explicită în privința modalităților în care urmează să funcționeze solidaritatea dintre statele membre și pleacă de la presupunerea că fiecare contribuie la circulația energiei în cadrul Uniunii și menține stocuri strategice pentru a le pune la dispoziția altor state membre în caz de urgență. Statele membre ar trebui să apere, împreună cu Uniunea, solidaritatea în materie energetică la nivel mondial, iar în cadrul Uniunii, să respecte principiul interesului general;

1.11

în ceea ce privește măsurile suplimentare pentru o infrastructură durabilă: se presupune că durabilitatea energetică se bazează pe conexiunea energiilor din surse regenerabile, dar acest lucru nu este stabilit cu certitudine. În cazul rețelelor electrice, modernizarea este necesară pentru a remedia problemele legate de pierderile pe linie, de frecvență, de tensiune și de armonizarea codurilor între statele membre; în cazul rețelelor de gaze, capacitatea și securitatea sistemelor de stocare trebuie să fie îmbunătățite.

1.12

TEN-E necesită lucrări de întreținere de înaltă calitate, ceea ce înseamnă forță de muncă de înaltă calificare. CESE consideră că, pentru a respecta recomandările Strategiei de la Lisabona și ale Strategiei de dezvoltare durabilă (SDD), este indispensabil să fie luate în considerare aspectele sociale, ignorate de Cartea verde. Consideră, de asemenea, că trebuie dezvoltat know-how-ul specialiștilor europeni în materie de rețele, pentru a păstra în Europa expertiza și locurile de muncă. CESE dorește crearea unui comitet european consultativ pe teme de energie și schimbări climatice;

1.13

CESE pledează pentru crearea unui fond european specific, care să poată garanta în mod concret solidaritatea europeană pentru cetățeni. Corolarul inevitabil al unei politici energetice europene integrate rămâne elaborarea unei legislații comunitare privind responsabilitatea întreprinderilor în raport cu cetățenii. Ar trebui să fie aplicată Carta europeană a drepturilor consumatorilor de energie.

2.1

În prezent, starea rețelelor energetice din Europa nu permite Comisiei nici să-și pună în practică ambițiile în materie de politică energetică (o energie durabilă, competitivă și sigură), nici să-și îndeplinească obiectivele „20-20-20” de protecție a mediului. Prin urmare, TEN-E și politica rețelelor trebuie actualizate. Cartea verde se referă la revizuirea orientărilor pentru TEN-E și a instrumentului de finanțare a acestor rețele.

2.2

Recent, contextul s-a tensionat: noua criză a gazelor la est, noul conflict din Orientul Apropiat și criza financiară mondială ar putea afecta încheierea lucrărilor aferente TEN-E.

3.1

Uniunea urmează să-și elaboreze politica pentru infrastructuri pe șase axe regionale: interconectarea țărilor baltice, coridorul meridional al gazelor, inelul energetic mediteranean, conexiunea electrică din centru și din sud-est, un plan de acțiune pentru gazele naturale lichefiate (GNL), dezvoltarea parcului eolian în nordul UE și încheierea lucrărilor de interconectare a TEN-E, precum și integrarea pieței.

3.2

Uniunea ar putea avea în vedere:

3.3

Cartea verde examinată aici dorește să promoveze înțelegerea temei și solidaritatea la nivelul opiniei publice, pentru a realiza obiectivele propuse pentru 2020.

4.1

Titlul și introducerea Cărții verzi lasă să se presupună o abordare globală, care urmărește să asigure securitatea și durabilitatea rețelelor de energie. În realitate însă, aceasta se concentrează asupra stabilirii de legături internaționale, fără să își propună un bilanț al situației actuale în materie de întreținere, de formare și de calificare a personalului sau de cercetare și dezvoltare, elemente importante ale securității și durabilității.

4.2

Concurența prezintă interes pentru consumatori atunci când este un mijloc prin care pot economisi bani, și nu un scop în sine, oferindu-le totodată un serviciu la fel de fiabil ca și sistemul monopolist. Finanțarea privată și recurgerea la parteneriate pentru a încheia lucrările aferente TEN-E prezintă interes, dar ele pun în evidență adevărata barieră existentă în calea dezvoltării rețelelor europene integrate de gaze și electricitate, și anume lipsa, la nivel comunitar, a unei voințe publice puternice și sprijinite de resurse substanțiale.

4.3

Energia este un serviciu de interes general; pe termen lung, mediul de afaceri privat se acomodează foarte greu cu termenele lungi de recuperare a investițiilor. Piața nu va putea asigura trecerea la era energetică pe care o anunță pachetul energie-schimbări climatice, dacă se bazează pe vechile moduri de producție și de transport. Comisia, care dorește să stimuleze mijloacele private, poate acționa direct la nivel transfrontalier, pentru a construi un nou plan de ansamblu și pentru a propune o nouă guvernanță publică a investițiilor în vederea asigurării, cu ajutorul rețelelor, a principiului continuității serviciului de interes general de furnizare a energiei.

5.1

Potrivit opiniei CESE, TEN-E necesită coordonarea ansamblului de părți interesate de către un organism în mod necesar centralizat, ceea ce intră în contradicție cu logica unei piețe libere. Comisia ar trebui să declare că obiectivul este de a căuta soluții optime sub aspectul rentabilității, avantajoase pentru toți consumatorii; în caz contrar, aceștia și-ar putea pune întrebarea la ce folosește piața internă a energiei.

În Cartea verde, rolul agențiilor REOST și ACER este ambiguu. Acestea vor fi poli de coordonare, dar ar trebui să nu fie implicate în deciziile legate de utilizarea fondurilor publice. În plus, UE ar trebui să se ocupe de asigurarea continuității în cercetare-dezvoltare, iar această sarcină nu poate reveni agențiilor respective.

6.1

Dacă ar avea mai multe resurse, rețelele ar putea activa solidaritatea energetică. Uniunea ar trebui să identifice verigile lipsă în conexiuni și să-și îndrepte eforturile către remedierea acestor deficiențe. CESE consideră că succesele PEV ar garanta și reușita în domeniul energetic și constată că nu se menționează nimic despre limita geografică a conexiunilor, modul în care sunt executate, organismele responsabile pentru menținerea frecvenței și a tensiunii electrice, politica aplicată în cazul defectării unei părți a rețelei și partajarea responsabilităților și a competențelor, inclusiv cele ale Uniunii, în activitatea de coordonare.

CESE consideră că, fiind vorba despre infrastructuri cu greutate foarte mare, foarte structurate și cu o durată de viață foarte lungă, investitorii și cetățenii trebuie să fie informați cu toată claritatea asupra perspectivelor pieței.

CESE dorește să fie efectuate studii asupra oportunității și a fezabilității unui SIG european al energiei în serviciul cetățenilor, cu o abordare comună în materie de prețuri, de fiscalitate, de norme financiare, de securitate, de continuitate, de dezvoltare economică și de protecție a medului.

6.2

Durabilitatea se va realiza prin conectarea la rețele de energie din surse regenerabile (sursele eoliene din nord), ca și prin transportul CO2 la locurile de stocare; nu este vorba de fapt de durabilitatea TEN-E. În cazul rețelelor electrice, Comisia ar trebui să vorbească de modernizare, în vederea remedierii problemelor legate de pierderile pe linie, de frecvență, de tensiune, de armonizare a codurilor între statele membre și de dezvoltare a rețelelor inteligente.

6.3

Deși știe că din punct de vedere tehnic este posibilă captarea CO2, CESE consideră că extinderea competențelor TEN-E la rețelele de transport de CO2 este prematură. Chestiunea trebuie să facă mai întâi obiectul unei ample dezbateri sociale (3).

6.4

Potrivit CESE, siguranța prezintă două niveluri:

6.5

Comitetul consideră că Uniunea ar trebui să vorbească pe scena internațională la unison în materie de rețele de transport de energie. Dimensiunea energetică ar trebui să fie un aspect intrinsec al activității diplomatice a UE și să pună bazele unei noi solidarități politice între statele membre și cu țările vecine. Cartea verde ar fi putut menționa acțiuni concrete în acest sens.

6.6

Rețelele nu trebuie să devină miza unor conflicte care să ducă la lupte armate sau la existența unor arii de nerespectare a legii, în special pentru angajați. Dimpotrivă, acestea ar trebui să devină vectori ai politicii de dezvoltare. Ar trebui dezvoltate atât dialogul pe teme energetice cu Turcia, o zonă strategică, cât și utilizarea sistematică a monedei euro în tranzacții.

6.7

Solidaritatea energetică se prezintă sub trei aspecte: între statele membre, între cetățeni și Uniune și între operatori. Cartea verde nu este explicită în privința modalităților în care urmează să funcționeze solidaritatea, nici măcar între statele membre. Operatorii ar trebui să-și apere pe plan mondial solidaritatea în materie energetică, dar practicile comerciale sau contractuale dintre operatori nu încurajează o astfel de solidaritate (cerințele acționarilor). Toate statele ar trebui să contribuie la circulația energiei în interiorul Uniunii, fără să refuze și fără să împiedice interconectările. CESE susține acele instrumente de reglementare care ar permite, în caz de nevoie urgentă și pe baza unei decizii colective, introducerea pe piață a capacităților neutilizate (revânzare obligatorie în cadrul abordării „folosești sau pierzi”).

6.8

Crearea unui fond de rezervă european specific, destinat intervențiilor de urgență ar putea constitui o altă manifestare a solidarității europene, pentru a proteja statele membre și pe cetățenii lor de riscurile legate de siturile de producție și de situația geografică și geopolitică a acestora.

6.9

Planificarea TEN-E ar trebui să dea un mandat clar REOST și ACER și să definească rolul de mediator al UE. Cartea verde nu este suficient de explicită la acest punct. CESE regretă că majoritatea autorităților de reglementare europene au o misiune legislativă limitată la instituirea unei piețe concurențiale, fără referire la siguranța aprovizionării, și că nu se definește clar competența Comisiei. Asocierea autorităților de reglementare naționale într-o agenție nu este totuna cu instituirea unei autorități europene de reglementare. CESE se întreabă care este statutul juridic al unui astfel de organism, care este domeniul său de competență și de control. CESE consideră că unul din rolurile Comisiei ar trebui să fie acela de a acționa pentru a preveni diferendele la înființarea rețelelor, implicând de foarte timpuriu autoritățile locale în proiectele TEN-E.

6.10

Aceasta este citată de textul în discuție pentru a justifica intervenția autorității publice în cazul unei deficiențe a pieței. Deoarece chestiunea este esențială, CESE regretă că nu sunt clarificate condițiile acestei dimensiuni.

6.11

Finanțarea de către UE (5) este catalizatorul creării de noi proiecte. Statele membre trebuie să finanțeze cea mai mare parte, iar proiectelor particulare le pot fi acordate subvenții directe. În perioada de programare 2007-2013, ajutorul financiar este practic neschimbat în raport cu perioada precedentă, deci mai mic, dacă este exprimat în monedă constantă. Comisia propune efectuarea de studii generale, în beneficiul tuturor.

6.12

Se pare că nu s-a ținut seama de: 1. consumul viitor; 2. starea rețelelor și costul de întreținere; și 3. efectul noilor tehnologii [noile surse de energie regenerabile, noile moduri de transport (rețelele inteligente) și de consum, eficiența energetică].

6.13

Cartea verde propune combinarea modurilor de finanțare existente cu o solicitare mai frecventă a unei contribuții din partea sectorului privat. CESE constată că piața nu este prea interesată de investițiile care devin rentabile după prea mult timp. Comitetul încurajează totuși căutarea unor modalități de finanțare inovatoare pentru proiecte strategice, cu condiția ca prin aceasta să nu fie afectate cheltuielile publice, și consideră că TEN-E intră în sfera deciziilor publice.

6.14

Comisia reamintește că „inițial, TEN au fost un instrument al pieței interne. În sectorul energetic, s-a presupus că investițiile vor fi suportate de operatorii de pe piață, care transferă costurile consumatorilor”. CESE apreciază că Uniunea, care cofinanțează TEN-E, ar trebui să inventeze o nouă guvernanță publică a investițiilor. Amortizarea fondurilor publice investite în aceste rețele nu ar trebui să se repercuteze asupra prețului de consum.

6.15

Cartea verde nu arată cum va fi mai „competitivă” noua situație sau cum o mai mare fluiditate a transportului de energie ar permite o sporire a concurenței, și nici modul în care vor beneficia consumatorii. CESE reamintește ipoteza enunțată de Comisie, de a pune în legătură toate rețelele europene, obținând efecte sinergetice.

6.16

Comitetul consideră că Uniunea ar trebui să-și concentreze eforturile asupra cercetării, pentru a păstra în Europa expertiza tehnologică, aceasta fiind o condiție a eficacității energetice și a transportului de energie eficient.

6.17

Deoarece țara în care sunt instalate rețelele și interconexiunile nu deține întotdeauna și know-how-ul necesar, CESE dorește o aplicare nerestrictivă a directivei privind detașarea lucrătorilor. CESE dorește crearea unui comitet european consultativ privind energia și schimbările climatice.

6.18

CESE recomandă să se urmeze indicațiile Comisiei și să se promoveze „înțelegerea” problemei de către opinia publică. Marile proiecte finanțate de Uniune trebuie să aibă în vedere îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor și furnizarea de servicii universale prin mijloacele tehnice care permit cel mai accesibil preț posibil; acest lucru nu se poate garanta automat pe o piață concurențială. În plus, pentru a ajuta statele membre să vină în ajutorul cetățenilor în caz de nerespectare a angajamentelor și/sau de blocare a rețelelor, un fond european de intervenție de urgență ar permite asigurarea continuității serviciului în ciuda blocării rețelelor (caz de forță majoră, război, faliment, accidente bursiere etc.). De asemenea, ar putea fi avută în vedere răspunderea pe care o au întreprinderile de exploatare a rețelelor față de cetățeni.

6.19

Organele de control și de evaluare trebuie să permită o participare mai largă și să asocieze toate părțile interesate, atât partenerii sociali, cât și societatea civilă.

6.20

Pentru a putea conta pe solidaritatea publicului, trebuie făcute eforturi concrete, care să depășească simpla comunicare. Motivele ostilității cvasi-sistematice a riveranilor față de fiecare proiect de interconectare (6) merită să fie luate în considerare și în condiții de transparență.

6.21

CESE consideră că siguranța aprovizionării, solidaritatea dintre statele membre și combaterea schimbărilor climatice pot contribui la o nouă creștere economică.

6.22

Comitetul insistă asupra prezentării în triptic a politicilor privind energia, transporturile și mediul.