(1)

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (1) în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (2) în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. Convenția a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.

(2)

În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenție, Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO) monitorizează punerea în aplicare a convenției de către părțile la convenție (denumite în continuare „părțile”). În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenție, GREVIO își adoptă raportul și concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru a pune în aplicare dispozițiile convenției.

(3)

Comitetul părților (denumit în continuare „comitetul”) adoptă recomandări adresate părții în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție, pe baza raportului și a concluziilor GREVIO. Astfel de recomandări fac distincție între măsurile care urmează să fie luate cât mai curând posibil, cu obligația de a-i prezenta comitetului un raport în termen de trei ani, și măsurile care, deși considerate importante, nu impun același grad de urgență. La sfârșitul perioadei de trei ani, partea în cauză urmează să prezinte comitetului un raport cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenției. Pe baza respectivului raport și a oricăror alte informații suplimentare, comitetul urmează să adopte concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor respective, elaborate de secretariatul comitetului.

(4)

Se estimează că, în cadrul celei de a 20-a reuniuni, din 2 iunie 2026, comitetul va adopta următorul proiect de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la nouă dintre părțile la convenție (denumit în continuare „proiectul de concluzii”):

(5)

Uniunea are competența exclusivă de a accepta obligațiile prevăzute în convenție cu privire la instituțiile sale și la administrația sa publică, în sensul articolului 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. La punctul 305 din Avizul 1/19 din 6 octombrie 2021 (3), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) a confirmat că o mare parte din obligațiile prevăzute în convenție referitoare la adoptarea de măsuri preventive și de protecție sunt, în esență, obligatorii pentru Uniune în ceea ce privește personalul din administrația sa și în ceea ce privește membrii publicului care vizitează sediile și clădirile instituțiilor, ale agențiilor și ale organelor sale. În plus, la punctul 307 din respectivul aviz, Curtea de Justiție a susținut că Uniunea nu ar trebui să se limiteze la stabilirea unor cerințe sau măsuri de sprijin minime, ci ar trebui să se asigure ea însăși că respectivele obligații sunt îndeplinite integral. În același timp, amploarea obligațiilor Uniunii ar trebui să fie interpretată ținând seama de natura și competențele sale specifice. În special, întrucât administrația publică a Uniunii nu dispune de competențe de asigurare a respectării legii, recomandările referitoare la chestiuni legate de asigurarea respectării legii, cum ar fi emiterea de ordine de interdicție de urgență, ar trebui interpretate ca impunând Uniunii garantarea siguranței victimei în limitele competențelor Uniunii, de exemplu prin refuzarea accesului presupușilor autori de acte de violență în incinta instituțiilor sale.

(6)

Proiectul de concluzii se referă la punerea în aplicare a dispozițiilor convenției care se aplică Uniunii în ceea ce privește propriile sale instituții și propria sa administrație publică. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia, întrucât proiectul de concluzii ar putea influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, în sensul că ar putea avea efect asupra interpretării viitoare a dispozițiilor relevante ale convenției.

(7)

În ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a armoniza politicile și măsurile luate pentru punerea în aplicare a convenției, asigurându-se faptul că acestea acoperă toate formele de violență împotriva femeilor și că sunt monitorizate și evaluate în mod independent (articolul 7 din convenție); a reduce numărul organismelor de coordonare existente și de a asigura resurse financiare suficiente (articolul 10 din convenție); a continua eforturile de colectare de date sistematice, comparabile și dezagregate din toate resursele relevante (articolul 11 din convenție); și de a asigura faptul că ordinele de interdicție de urgență pot fi emise fără întârziere în caz de pericol iminent (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(8)

În ceea ce privește Cipru, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a continua eforturile de colectare de date sistematice, comparabile și dezagregate din toate resursele relevante (articolul 11 din convenție); a asigura faptul că autoritățile relevante pot emite imediat ordine de restricție și de interdicție de urgență în caz de pericol iminent și că aceste ordine sunt monitorizate și puse în aplicare (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivul proiectul de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(9)

În ceea ce privește Estonia, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura faptul că politicile și măsurile relevante abordează toate formele de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției și sunt puse în aplicare ținând seama de o înțelegere bazată pe gen a violenței și că impactul respectivelor politici și măsuri este evaluat (articolul 7 din convenție); și de a se asigura faptul că practica privind ordinele de interdicție de urgență este în concordanță cu convenția (articolul 52 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(10)

În ceea ce privește Georgia, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura faptul că toate politicile și măsurile relevante pun în aplicare o înțelegere bazată pe gen a violenței și că impactul acestora face obiectul unei evaluări sistematice (articolul 7 din convenție); a asigura faptul că există structuri instituționalizate pentru coordonarea și cooperarea dintre actorii relevanți pentru a asigura un răspuns interinstituțional coordonat la toate formele de violență care intră sub incidența convenției (articolul 18 din convenție); a asigura disponibilitatea adăposturilor (articolul 23 din convenție); și de a evita procedurile sau practicile inutile care ar putea provoca o nouă traumă victimelor (articolele 49 și 50 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(11)

În ceea ce privește Germania, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura coordonarea și cooperarea între toți actorii relevanți în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor de prevenire și de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și de violență domestică și de a oferi un răspuns interinstituțional coordonat, fără discriminări (articolul 7 din convenție); și de a asigura faptul că toți actorii relevanți colectează date dezagregate (articolul 11 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(12)

În ceea ce privește Islanda, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura faptul că organismului național de coordonare i se dă un mandat clar pentru a-și îndeplini funcțiile și i se pun la dispoziție resurse specifice (articolul 10 din convenție); și de a asigura o evaluare sistematică și în funcție de gen a riscurilor (articolele 49, 50 și 51 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(13)

În ceea ce privește Norvegia, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura faptul că documentele de politică naționale sunt bine coordonate și oferă un răspuns holistic la toate formele de violență împotriva femeilor și de violență domestică (articolul 7 din convenție); a asigura colectarea de date dezagregate (articolul 11 din convenție); și de a asigura faptul că autoritățile relevante pot emite ordine de interdicție de urgență în caz de pericol iminent (articolul 52 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(14)

În ceea ce privește România, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura coordonarea și cooperarea între toți actorii relevanți în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor de prevenire și de combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (articolul 7 din convenție); a asigura resurse financiare adecvate pentru punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor relevante, precum și a unei finanțări stabile și durabile pentru ONG-urile specializate în drepturile femeilor care acordă sprijin victimelor (articolul 8 din convenție); și de a asigura colectarea de date dezagregate (articolul 11 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(15)

În ceea ce privește Elveția, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor include necesitatea de: a asigura o finanțare adecvată pentru politicile și măsurile relevante și o finanțare durabilă pentru organizațiile care oferă servicii specializate de sprijinire a femeilor care sunt victime ale violenței (articolul 8 din convenție); a continua eforturile de îmbunătățire a colectării de date dezagregate (articolul 11 din convenție); și de a asigura faptul că victimele și copiii acestora au acces la adăposturi specializate în întreaga țară (articolele 22 și 23 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(16)

Se estimează că, în cadrul celei de a 20-a reuniuni, din 2 iunie 2026, comitetul va alege cinci membri ai GREVIO. Dacă vor fi aleși, aceștia își vor exercita mandatul de la 1 septembrie 2026 până la 31 august 2030. În temeiul articolului 66 din convenție, GREVIO este compus din 15 membri. Membrii săi sunt aleși de comitet din rândul candidaților nominalizați de părți pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Membrii GREVIO sunt aleși din rândul resortisanților părților, ținând seama de echilibrul geografic și de gen, precum și de expertiza multidisciplinară în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

(17)

În calitate de membru al comitetului, Uniunea are dreptul la cinci voturi în ceea ce privește alegerea preconizată a cinci membri ai GREVIO. Respectivii cinci membri ai GREVIO sunt aleși de comitet din rândul celor 15 candidați care au fost nominalizați de un număr de 13 părți. Dintre cele 13 țări care au făcut nominalizări, 11 sunt state membre ale Uniunii. Întrucât toți candidații nominalizați au o vastă experiență multidisciplinară în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, astfel cum figurează în documentul IC-CP (2026)2, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a se abține de la vot în cadrul alegerii respective,

1.

de a nu se opune adoptării următoarelor acte:

2.

de a se abține de la vot în cadrul alegerii a cinci membri ai Grupului de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO).