(1)

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (4) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Directiva respectivă stabilește un cadru juridic cuprinzător, pe care Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului (5) l-a consolidat și mai mult prin abordarea riscurilor emergente și sporirea transparenței în ceea ce privește beneficiarii reali. În pofida realizărilor întemeiate pe cadrul juridic respectiv, experiența a arătat că Directiva (UE) 2015/849 ar trebui îmbunătățită și mai mult pentru a atenua în mod adecvat riscurile, pentru a depista în mod eficace tentativele infracționale de utilizare abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în scopuri infracționale și pentru a consolida integritatea pieței interne.

(2)

De la intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2015/849, au fost identificate o serie de domenii în care ar fi necesare modificări pentru a se asigura reziliența și capacitatea necesare ale sistemului financiar al Uniunii pentru a se preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului.

(3)

La punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/849 au fost identificate variații semnificative în ceea ce privește practicile și abordările autorităților competente din Uniune, precum și lipsa unor mecanisme suficient de eficace pentru cooperarea transfrontalieră. Prin urmare, este oportun să se definească cerințe mai clare, care ar trebui să contribuie la o bună cooperare la nivelul Uniunii, permițând totodată statelor membre să țină seama de particularitățile sistemelor lor naționale.

(4)

Această directivă face parte dintr-un pachet cuprinzător care vizează consolidarea cadrului Uniunii privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT). Prezenta directivă împreună cu Regulamentele (UE) 2023/1113 (6), (UE) 2024/1624 (7) și (UE) 2024/1620 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului vor constitui cadrul juridic care va reglementa cerințele în materie de CSB/CFT pe care urmează să le îndeplinească entitățile obligate și va sta la baza cadrului instituțional al Uniunii privind CSB/CFT, inclusiv în ceea ce privește instituirea Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului (ACSB).

(5)

Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Măsurile adoptate la nivelul Uniunii care nu țin seama de coordonarea și cooperarea la nivel internațional ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu alte acțiuni întreprinse la nivel internațional și cel puțin la fel de stricte ca acestea. Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de instrumentele altor organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, actele legislative relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate la standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 (denumite în continuare „recomandările GAFI revizuite”) și la modificările ulterioare aduse acestor standarde.

(6)

Amenințările, riscurile și vulnerabilitățile specifice legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului care afectează anumite sectoare economice la nivel național reduc capacitatea statelor membre de a contribui la integritatea și soliditatea sistemului financiar al Uniunii. Prin urmare, este oportun să se permită statelor membre ca atunci când identifică astfel de sectoare și riscuri specifice să decidă să aplice cerințe în materie de CSB/CFT și în alte sectoare decât cele vizate de Regulamentul (UE) 2024/1624. Pentru a menține eficacitatea pieței interne și a sistemului Uniunii de CSB/CFT, Comisia ar trebui să fie în măsură, cu sprijinul ACSB, să evalueze dacă este justificată aplicarea avută în vedere de statele membre și în alte sectoare cerințe în materie de CSB/CFT. În cazurile în care interesul superior al Uniunii ar fi atins prin măsuri luate la nivelul Uniunii în ceea ce privește sectoare specifice, Comisia ar trebui să informeze statul membru care intenționează să aplice cerințele în materie de CSB/CFT la sectoarele respective că ia măsuri la nivelul Uniunii, iar statul membru ar trebui să se abțină de la adoptarea măsurilor avute în vedere la nivel național, cu excepția cazului în care măsurile respective sunt menite să abordeze un risc urgent.

(7)

Anumite categorii de entități obligate sunt supuse unor cerințe de autorizare sau de reglementare pentru a-și putea furniza serviciile, în timp ce pentru alte categorii de operatori accesul la profesie nu este reglementat. Indiferent de cadrul care se aplică exercitării profesiei sau a activității, toate entitățile obligate acționează în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii și trebuie să dezvolte competențe specifice în materie de CSB/CFT pentru a îndeplini această sarcină. Statele membre ar trebui să aibă în vedere furnizarea de cursuri de formare persoanelor care doresc să exercite profesiile entităților respective, pentru a le permite să își îndeplinească atribuțiile. Statele membre ar putea lua în considerare, de exemplu, includerea unor cursuri despre CSB/CFT în oferta academică aferentă profesiilor respective sau cooperarea cu asociațiile profesionale pentru a forma persoanele care sunt începătoare în profesiile respective.

(8)

În cazul în care entitățile obligate nu sunt supuse unor cerințe specifice de autorizare sau de înregistrare, statele membre ar trebui să dispună de sisteme care să permită supraveghetorilor să cunoască cu certitudine sfera de cuprindere a populației pe care o supraveghează, pentru a asigura supravegherea adecvată a respectivelor entități obligate. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să impună cerințe specifice de înregistrare în scopul CSB/CFT în cazul în care acest lucru nu este necesar pentru identificarea entităților obligate, cum este cazul, de exemplu, atunci când înregistrarea în scopuri de TVA permite identificarea operatorilor care desfășoară activități ce intră în domeniul de aplicare al cerințelor în materie de CSB/CFT.

(9)

În ceea ce privește casele de schimb valutar, casele de încasare a cecurilor, furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăți și furnizorii de servicii de jocuri de noroc, precum și societățile financiare holding cu activitate mixtă, supraveghetorii ar trebui să se asigure că persoanele care conduc efectiv activitatea entităților respective și beneficiarii reali ai acestor entități au o bună reputație și acționează cu onestitate și integritate și dețin cunoștințele și expertiza necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Criteriile pentru a stabili dacă o persoană îndeplinește aceste cerințe ar trebui, ca o condiție minimă, să reflecte necesitatea de a proteja entitățile respective împotriva utilizării lor abuzive de către directorii sau beneficiarii lor reali în scopuri infracționale. Pentru a promova o abordare comună în ceea ce privește verificarea de către supraveghetori a îndeplinirii acestor cerințe de către personalul de conducere și beneficiarii reali ai entităților obligate, ACSB ar trebui să emită orientări privind criteriile de evaluare a bunei reputații, onestității și integrității și criteriile de evaluare cunoștinței și expertizei.

(10)

Pentru a evalua dacă persoanele care dețin o funcție de conducere în entitățile obligate sau care le controlează pe acestea într-un alt mod sunt potrivite pentru rolul respectiv, orice schimb de informații privind condamnările ar trebui să se efectueze în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului (9) și cu Decizia 2009/316/JAI a Consiliului (10). În plus, supraveghetorii ar trebui să poată accesa toate informațiile necesare pentru a verifica cunoștințele și expertiza personalului de conducere de nivel superior, precum și buna reputație, onestitatea și integritatea acestora, și cele ale beneficiarilor reali ai entității obligate, inclusiv informațiile disponibile din surse fiabile și independente.

(11)

Sistemele de acordare a dreptului de ședere investitorilor prezintă riscuri și vulnerabilități, în special în ceea ce privește spălarea banilor, eludarea măsurilor restrictive ale Uniunii, corupția și evaziunea fiscală, care ar putea genera, în cele din urmă, anumite riscuri pentru securitatea Uniunii. De exemplu, deficiențele în funcționarea anumitor sisteme, inclusiv absența proceselor de gestionare a riscurilor sau punerea în aplicare deficitară a acestor procese, pot crea oportunități de corupție, întrucât verificările deficitare sau aplicate în mod inconsecvent cu privire la sursa fondurilor și sursa averii solicitanților ar putea spori riscurile ca astfel de sisteme să fie exploatate de solicitanți în scopuri infracționale, vizând legitimarea fondurilor obținute prin mijloace ilicite. Pentru a evita ca riscurile care decurg din funcționarea unor astfel de sisteme să afecteze sistemul financiar al Uniunii, statele membre al căror drept intern permite acordarea dreptului de ședere în schimbul oricărui tip de investiții ar trebui, prin urmare, să instituie măsuri de atenuare a riscurilor asociate de spălare a banilor, de infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului. Astfel de măsuri ar trebui să includă un proces adecvat de gestionare a riscurilor, inclusiv monitorizarea eficace a punerii sale în aplicare, verificări ale profilului solicitanților, inclusiv obținerea de informații cu privire la sursa fondurilor și sursa averii acestora, precum și verificarea informațiilor privind solicitanții în raport cu informațiile deținute de autoritățile competente.

(12)

Comisia are competențele necesare pentru a analiza amenințările transfrontaliere specifice care ar putea afecta piața internă și care nu pot fi identificate și combătute în mod eficient de statele membre în mod individual. Prin urmare, ar trebui să i se încredințeze responsabilitatea de a coordona evaluarea riscurilor legate de activitățile transfrontaliere. Implicarea experților relevanți, cum ar fi Grupul de experți privind spălarea banilor și finanțarea terorismului, reprezentanții unităților de informații financiare (FIU) și, după caz, ai altor organe de la nivelul Uniunii, inclusiv ACSB, este esențială pentru eficacitatea procesului de evaluare a riscurilor. Evaluările riscurilor și experiența de la nivel național sunt, de asemenea, o sursă importantă de informații pentru acest proces. Această evaluare a riscurilor transfrontaliere de către Comisie nu ar trebui să implice prelucrarea de date cu caracter personal. În orice caz, datele ar trebui să fie complet anonimizate. Autoritățile de supraveghere a protecției datelor la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui să fie implicate doar în cazul în care evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului are un impact asupra vieții private și protecției datelor persoanelor. Pentru a maximiza sinergiile dintre evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii și la nivel național, Comisia și statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a aplica metodologii coerente.

(13)

Constatările din cadrul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii pot ajuta autoritățile competente și entitățile obligate să identifice, să înțeleagă, să gestioneze și să atenueze riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice. Prin urmare, este important să fie făcute publice constatările din cadrul evaluării riscurilor.

(14)

Statele membre sunt în continuare cele mai în măsură să identifice, să evalueze, să înțeleagă și să decidă cum să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care le afectează în mod direct. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a identifica, a evalua și a înțelege în mod corespunzător riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care este expus, precum și riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice, și pentru a defini o strategie națională coerentă vizând punerea în aplicare a unor măsuri de atenuare a riscurilor respective. O astfel de evaluare națională a riscurilor ar trebui să includă o descriere a structurii instituționale și a procedurilor regimului de CSB/CFT al statului membru, precum și a resurselor umane și financiare alocate, în măsura în care aceste informații sunt disponibile. Pentru a asigura în permanență înțelegerea riscurilor, statele membre ar trebui să își actualizeze periodic evaluarea națională a riscurilor, și ar trebui, de asemenea, să o poată completa cu actualizări și evaluări specifice ale riscurilor asociate anumitor sectoare, produse sau servicii.

(15)

Entitățile juridice și construcțiile juridice pot oferi infractorilor un mijloc de a se ascunde sub o aparentă legitimitate și, prin urmare, ar putea fi utilizate în mod abuziv pentru a spăla produse ilicite, fie pe plan intern, fie la nivel transfrontalier. Pentru a atenua aceste riscuri, este important ca statele membre să înțeleagă riscurile asociate entităților juridice și construcțiilor juridice care sunt situate pe teritoriul lor, fie pentru că entitățile sunt stabilite pe teritoriul lor, fie pentru că persoanele care dețin calitatea de trustee ai unor trust-uri exprese sau persoanele care dețin poziții echivalente în construcții juridice similare sunt stabilite sau își au reședința pe teritoriul lor ori administrează construcția juridică de pe teritoriul lor. În cazul construcțiilor juridice, având în vedere dreptul constituitorului de a alege legea care reglementează construcția juridică, este, de asemenea, important ca statele membre să înțeleagă riscurile asociate construcțiilor juridice care pot fi stabilite în temeiul dreptului lor, indiferent dacă legislația lor reglementează în mod explicit construcțiile juridice sau dacă crearea lor se întemeiază pe libertatea contractuală a părților și este recunoscută de instanțele naționale.

(16)

Având în vedere caracterul integrat al sistemului financiar internațional și deschiderea economiei Uniunii, riscurile asociate entităților juridice și construcțiilor juridice nu se limitează la cele de pe teritoriul Uniunii. Prin urmare, este important ca Uniunea și statele sale membre să înțeleagă expunerea la riscurile care provin de la entități juridice străine și construcții juridice străine. Evaluarea acestor riscuri nu trebuie să abordeze fiecare entitate juridică străină sau construcție juridică străină care are o legătură suficientă cu Uniunea, fie pentru că entitatea respectivă a achiziționat bunuri imobile sau i s-au atribuit contracte în urma unei proceduri de achiziții publice, fie ca urmare a unor tranzacții cu entități obligate care îi permit să aibă acces la sistemul financiar și la economia Uniunii. Cu toate acestea, evaluarea riscurilor ar trebui să permită Uniunii și statelor sale membre să înțeleagă ce tip de entități juridice străine și construcții juridice străine beneficiază de un astfel de acces la sistemul financiar și la economia Uniunii și ce tipuri de riscuri sunt asociate acestui acces.

(17)

Rezultatele evaluărilor riscurilor ar trebui să fie puse în timp util la dispoziția entităților obligate pentru a le permite să identifice, să înțeleagă, să gestioneze și să atenueze riscurile proprii. Rezultatele respective pot fi comunicate sub forma unui rezumat și pot fi puse la dispoziția publicului, și nu ar trebui să includă informații clasificate sau date cu caracter personal.

(18)

În plus, pentru a identifica, a înțelege, a gestiona și a atenua și mai bine riscurile la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să pună rezultatele propriilor evaluări ale riscurilor la dispoziția celorlalte state membre, a Comisiei și a ACSB. Comunicările respective nu ar trebui să includă informații clasificate sau date cu caracter personal, cu excepția cazului în care se consideră că acestea sunt strict necesare pentru îndeplinirea sarcinilor în materie de CSB/CFT.

(19)

Pentru a atenua în mod eficace riscurile identificate în evaluarea națională a riscurilor, statele membre ar trebui să asigure acțiuni coerente la nivel național, fie prin desemnarea unei autorități care să coordoneze răspunsul național, fie prin instituirea unui mecanism în acest scop. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea desemnată sau mecanismul instituit dispune de competențe și resurse suficiente pentru a îndeplini sarcina respectivă în mod eficace și pentru a asigura un răspuns adecvat la riscurile identificate.

(20)

Pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să păstreze statistici relevante și să le îmbunătățească din punctul de vedere al calității. În vederea îmbunătățirii calității și a coerenței datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia și ACSB ar trebui să urmărească situația la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului și să publice rezumate periodice.

(21)

GAFI a elaborat standarde care să le permită jurisdicțiilor să identifice și să evalueze riscurile de posibilă neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării și să ia măsuri pentru a atenua aceste riscuri. Aceste noi standarde introduse de GAFI nu înlocuiesc și nici nu subminează cerințele stricte existente privind obligația țărilor de a pune în aplicare sancțiuni financiare specifice pentru a se conforma rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind prevenirea, eliminarea și întreruperea proliferării armelor de distrugere în masă și a finanțării acestei proliferări. Obligațiile existente, astfel cum sunt puse în aplicare la nivelul Uniunii prin Deciziile 2010/413/PESC (11) și (PESC) 2016/849 (12) ale Consiliului, precum și prin Regulamentele (UE) nr. 267/2012 (13) și (UE) 2017/1509 (14) ale Consiliului, rămân obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din Uniune. Având în vedere riscurile specifice de neaplicare și eludare a sancțiunilor financiare specifice la care este expusă Uniunea, este oportun să se extindă evaluarea riscurilor pentru a include toate sancțiunile financiare specifice adoptate la nivelul Uniunii. Caracterul senzitiv la risc al măsurilor CSB/CFT legate de sancțiunile financiare specifice nu elimină obligația bazată pe norme care revine tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a indisponibiliza și de a nu pune fonduri sau alte active la dispoziția persoanelor sau a entităților desemnate.

(22)

Pentru a reflecta evoluțiile la nivel internațional, în special recomandările GAFI revizuite, și pentru a asigura un cadru cuprinzător pentru punerea în aplicare a sancțiunilor financiare specifice, prezenta directivă ar trebui să introducă cerințe de identificare, înțelegere, gestionare și atenuare a riscurilor de neaplicare sau eludare a sancțiunilor financiare specifice la nivelul Uniunii și la nivelul statelor membre.

(23)

Registrele centrale care conțin informații privind beneficiarii reali (denumite în continuare „registre centrale”) sunt esențiale în combaterea utilizării abuzive a entităților juridice și a construcțiilor juridice. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind beneficiarii reali ai entităților juridice și ai construcțiilor juridice, informațiile referitoare la acordurile privind persoana desemnată și informațiile privind entitățile juridice străine și construcțiile juridice străine sunt păstrate într-un registru central. Pentru a se asigura că registrele centrale respective sunt ușor accesibile și conțin date de înaltă calitate, ar trebui introduse norme coerente privind colectarea și stocarea informațiilor respective în registre. Informațiile cuprinse în registrele centrale ar trebui să fie accesibile într-un format ușor de utilizat și care poate fi citit automat.

(24)

În vederea consolidării transparenței pentru combaterea utilizării abuzive a entităților juridice, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind beneficiarii reali sunt înregistrate într-un registru central situat în afara entității juridice, cu respectarea deplină a dreptului Uniunii. Statele membre ar trebui să utilizeze în acest scop o bază de date centrală care colectează informații privind beneficiarii reali sau registrul comerțului sau un alt registru central. Statele membre pot decide ca entitățile obligate să fie responsabile pentru furnizarea anumitor informații către registrul central. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente în toate cazurile și sunt furnizate entităților obligate atunci când acestea din urmă aplică măsuri de precauție privind clientela.

(25)

Informațiile privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să fie înregistrate acolo unde persoanele care dețin calitatea de trustee și persoanele care dețin poziții echivalente în construcții juridice similare sunt stabilite sau își au reședința ori acolo unde este administrată construcția juridică. Pentru a asigura monitorizarea și înregistrarea eficientă a informațiilor privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese și ai construcțiilor juridice similare, este, de asemenea, necesară cooperarea între statele membre. Interconectarea registrelor statelor membre care conțin informații privind beneficiarii reali ai trust-urilor exprese și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să facă informațiile respective accesibile și să asigure, de asemenea, faptul că înregistrarea multiplă a acelorași trust-uri exprese și construcții juridice similare este evitată în cadrul Uniunii.

(26)

Accesul în timp util la informații privind beneficiarii reali ar trebui asigurat în așa fel încât să se evite orice risc ca entitatea juridică în cauză sau persoana care deține calitatea de trustee sau persoana care deține poziție echivalentă să fie avertizată.

(27)

Acuratețea datelor incluse în registrele centrale este fundamentală pentru toate autoritățile relevante și pentru alte persoane cărora li se permite accesul la datele respective, precum și pentru luarea unor decizii valabile și legale pe baza datelor respective. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile responsabile de registrele centrale verifică, într-un termen rezonabil de la momentul transmiterii informațiilor privind beneficiarii reali și, ulterior, în mod regulat, dacă informațiile prezentate sunt adecvate, exacte și actualizate. Statele membre ar trebui să se asigure că entitățile responsabile de registrele centrale sunt în măsură să solicite orice informații de care au nevoie pentru a verifica informațiile privind beneficiarii reali și informațiile privind persoana desemnată, precum și situațiile în care nu există un beneficiar real sau în care beneficiarii reali nu au putut fi stabiliți. În aceste situații, informațiile furnizate registrului central ar trebui să fie însoțite de o justificare care să includă toate documentele justificative relevante pentru a permite registrului să verifice exactitatea informațiilor respective. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că entitățile responsabile de registrele centrale au la dispoziție instrumente adecvate pentru a efectua verificări, inclusiv verificări automate, într-un mod care să protejeze drepturile fundamentale și să evite rezultatele discriminatorii.

(28)

Este important ca statele membre să acorde entităților responsabile cu registrele centrale competențe și resurse suficiente pentru ca acestea să verifice beneficiarii reali și veridicitatea informațiilor care le sunt furnizate și să raporteze orice suspiciune FIU respective. Aceste competențe ar trebui să includă competența de a efectua inspecții la sediile comerciale ale entităților juridice și ale entităților obligate care acționează în calitate de trustee ai trust-urilor exprese sau la persoanele care dețin poziții echivalente în construcții juridice similare, indiferent dacă aceste inspecții sunt efectuate de entitățile responsabile de registrele centrale sau de alte autorități în numele acestora. Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică garanții adecvate în cazul în care respectivele persoane care dețin calitatea de trustee sau respectivele persoane care dețin poziții echivalente în construcții juridice similare sunt persoane care exercită o profesie juridică sau în cazul în care sediile lor comerciale sau sediul social sunt la aceeași adresă ca reședința lor privată. Aceste competențe ar trebui să se aplice și în cazul reprezentanților entităților juridice străine și ai construcțiilor juridice străine din Uniune, în cazul în care respectivele entități și construcții juridice au sedii sociale sau reprezentanți în Uniune.

(29)

În cazul în care, în urma verificării informațiilor privind beneficiarii reali, o entitate responsabilă de registrul central ajunge la concluzia că există inconsecvențe sau erori în informațiile respective sau în cazul în care informațiile respective nu îndeplinesc cerințele din alte motive, entitatea ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza sau de a suspenda eliberarea unei dovezi a înregistrării în registrul central până la corectarea deficiențelor.

(30)

Entitățile responsabile de registrele centrale ar trebui să își îndeplinească funcțiile fără a fi supuse vreunei influențe nejustificate, inclusiv oricărei influențe nejustificate din partea factorilor politici sau a industriei, în ceea ce privește verificarea informațiilor, impunerea de măsuri sau sancțiuni și acordarea accesului persoanelor care au un interes legitim. În acest scop, entitățile responsabile de registrele centrale ar trebui să dispună de politici de prevenire și gestionare a conflictelor de interese.

(31)

Entitățile responsabile de registrele centrale permit identificarea, în mod rapid și eficient, a persoanelor care dețin sau controlează în ultimă instanță entități și construcții juridice, inclusiv a persoanelor desemnate în legătură cu sancțiuni financiare specifice. Detectarea în timp util a structurilor de proprietate și control contribuie la o mai bună înțelegere a expunerii la riscurile de neaplicare și eludare a sancțiunilor financiare specifice, precum și la adoptarea de măsuri de atenuare pentru a reduce aceste riscuri. Prin urmare, este important ca entitățile responsabile de registrele centrale să aibă obligația de a examina informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin în raport cu desemnările legate de sancțiuni financiare specifice, atât imediat după desemnare, cât și în mod regulat ulterior, pentru a detecta dacă modificările apărute în structura de proprietate sau de control a entității juridice sau a construcției juridice conduc la riscuri de eludare a sancțiunilor financiare specifice. Indicarea în registrele centrale a faptului că entitățile juridice sau construcțiile juridice sunt asociate cu persoane sau entități care sunt supuse unor sancțiuni financiare specifice ar trebui să vină în sprijinul activităților autorităților competente și ale autorităților responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor restrictive ale Uniunii.

(32)

Raportarea discrepanțelor dintre informațiile privind beneficiarii reali păstrate în registrele centrale și informațiile privind beneficiarii reali aflate la dispoziția entităților obligate și, după caz, a autorităților competente reprezintă un mecanism eficace de verificare a exactității informațiilor. Orice astfel de discrepanță identificată ar trebui să fie raportată și soluționată rapid, în conformitate cu cerințele privind protecția datelor.

(33)

În cazul în care raportarea discrepanțelor de către FIU și alte autorități competente ar periclita analiza unei tranzacții suspecte sau investigarea în curs de desfășurare a unei infracțiuni, FIU sau alte autorități competente ar trebui să amâne raportarea discrepanței până în momentul în care motivele pentru neraportare încetează să existe. În plus, FIU și alte autorități competente nu ar trebui să raporteze nicio discrepanță atunci când acest lucru ar fi contrar dispozițiilor privind confidențialitatea din dreptul intern sau ar constitui o infracțiune de avertizare.

(34)

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în aplicarea conceptului de beneficiar real, este esențial ca, la nivelul Uniunii, să existe canale și mijloace de raportare uniforme pentru entitățile juridice și pentru persoanele care dețin calitatea de trustee ai unui trust expres sau persoanele care dețin o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară. În acest scop, formatul de transmitere a informațiilor privind beneficiarii reali către registrele centrale relevante ar trebui să fie uniform și să ofere garanții de transparență și securitate juridică.

(35)

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între diferitele tipuri de forme juridice, persoanele care dețin calitatea de trustee ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a obține și de a deține informații privind beneficiarii reali și de a comunica informațiile respective unui registru central sau unei baze de date centrale.

(36)

Este esențial ca informațiile privind beneficiarii reali să rămână disponibile prin intermediul registrelor centrale și al sistemului de interconectare a registrelor centrale cel puțin cinci ani după ce entitatea juridică au fost dizolvată sau construcția juridică a încetat să existe. Statele membre ar trebui să poată prevedea prin lege motive suplimentare pentru prelucrarea informațiilor privind beneficiarii reali în alte scopuri decât cele legate de CSB/CFT, dacă o astfel de prelucrare urmărește un obiectiv de interes public și constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică în raport cu obiectivul legitim urmărit.

(37)

FIU, alte autorități competente și organisme de autoreglementare ar trebui să aibă acces imediat, nefiltrat, direct și liber la informațiile privind beneficiarii reali în scopul prevenirii, depistării, investigării și urmăririi penale a spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanțării terorismului. Entitățile obligate ar trebui, de asemenea, să aibă acces la registrele centrale atunci când aplică măsuri de precauție privind clientela. Statele membre pot alege să condiționeze accesul entităților obligate de plata unei taxe. Cu toate acestea, taxele respective ar trebui să fie strict limitate la ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calității informațiilor deținute în registrele respective și de punere la dispoziție a informațiilor și nu ar trebui să submineze accesul efectiv la informațiile privind beneficiarii reali.

(38)

Accesul direct, în timp util și nefiltrat al autorităților publice naționale la informațiile privind beneficiarii reali este, de asemenea, esențial pentru asigurarea punerii în aplicare corespunzătoare a măsurilor restrictive ale Uniunii, pentru prevenirea riscului de neaplicare și eludare a măsurilor restrictive ale Uniunii, precum și pentru investigarea încălcărilor măsurilor respective. Din aceste motive, autoritățile competente în privința punerii în aplicare a unor astfel de măsuri restrictive, identificate în regulamentele relevante ale Consiliului adoptate în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să aibă acces direct și imediat la informațiile deținute în registrele centrale interconectate.

(39)

Organele, oficiile și agențiile Uniunii care joacă un rol în cadrul Uniunii privind CSB/CFT ar trebui să poată accesa, în îndeplinirea atribuțiilor lor, informațiile privind beneficiarii reali. Acest lucru este valabil pentru Parchetul European (EPPO), dar și pentru Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în desfășurarea investigațiilor sale, precum și pentru Europol și Eurojust atunci când sprijină investigațiile efectuate de autoritățile naționale. În calitate de autoritate de supraveghere, ACSB are acces la informațiile privind beneficiarii reali atunci când desfășoară activități de supraveghere. Pentru a se asigura că ACSB poate sprijini în mod eficace activitățile FIU, aceasta ar trebui să poată accesa informațiile privind beneficiarii reali și în contextul analizelor comune.

(40)

Pentru a limita ingerințele în dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, accesul publicului la informațiile referitoare la beneficiarii reali deținute în registrele centrale ar trebui să fie condiționat de demonstrarea unui interes legitim. Abordările divergente ale statelor membre în ceea ce privește verificarea existenței unui astfel de interes legitim pot împiedica punerea în aplicare armonizată a cadrului privind CSB/CFT și scopul preventiv pentru care este permis un astfel de acces din partea publicului. Prin urmare, este necesar să se elaboreze un cadru pentru recunoașterea și verificarea interesului legitim la nivelul Uniunii, cu respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). Atunci când există un interes legitim, publicul ar trebui să poată accesa informațiile privind beneficiarii reali ai entităților juridice și ai construcțiilor juridice. Ar trebui să existe prezumția că anumite categorii de public au un interes legitim. Accesul pe baza unui interes legitim nu ar trebui să fie condiționat de statutul juridic sau de forma juridică a persoanei care solicită accesul.

(41)

Organizațiile neguvernamentale, cadrele universitare și jurnaliștii de investigație au contribuit la obiectivele Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor, a săvârșirii de infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, ar trebui să se considere că acestea au un interes legitim de a avea acces la informațiile privind beneficiarii reali, care sunt de o importanță vitală pentru ca entitățile respective să își îndeplinească funcțiile și să exercite un control public, atunci când este cazul. Capacitatea de a accesa registrele centrale nu ar trebui să fie condiționată de mijlocul sau platforma prin care își desfășoară activitățile sau de experiența anterioară în domeniu. Pentru ca astfel de categorii să fie în măsură să își desfășoare activitățile în mod eficace și pentru a se evita riscurile de represalii, ele ar trebui să poată avea acces la informații privind entitățile juridice și construcțiile juridice fără a demonstra o legătură cu entitățile sau construcțiile respective. Astfel cum se prevede în normele Uniunii privind protecția datelor, orice acces al beneficiarilor reali la informații privind prelucrarea datelor lor cu caracter personal nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și libertăților altor persoane, inclusiv dreptului la securitatea persoanei. Divulgarea către beneficiarul real a faptului că persoane care acționează în scopuri jurnalistice sau organizații ale societății civile au consultat datele sale cu caracter personal riscă să submineze siguranța jurnaliștilor și a membrilor organizațiilor societății civile care desfășoară investigații cu privire la posibile activități infracționale. Prin urmare, pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de informare și de exprimare a jurnaliștilor în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și pentru a garanta rolul organizațiilor societății civile în prevenirea, investigarea și depistarea cazurilor de spălare a banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a cazurilor de finanțare a terorismului în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv, entitățile responsabile de registrele centrale nu ar trebui să comunice beneficiarilor reali informații referitoare la prelucrarea datelor lor de către categoriile respective de public, ci doar faptul că persoane acționând în scopuri jurnalistice sau organizații ale societății civile au consultat datele lor.

(42)

Integritatea tranzacțiilor comerciale este esențială pentru buna funcționare a pieței interne și a sistemului financiar al Uniunii. În acest scop, este important ca persoanele care doresc să desfășoare activități cu entități juridice sau construcții juridice din Uniune să poată avea acces la informații privind beneficiarii lor reali pentru a verifica dacă potențialii lor parteneri de afaceri nu sunt implicați în spălarea banilor, în infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau în finanțarea terorismului. Există dovezi pe scară largă cu privire la faptul că infractorii își pot ascunde identitatea în spatele unor structuri corporative, dar faptul de a permite celor care ar putea încheia tranzacții cu o entitate juridică sau cu o construcție juridică să ia cunoștință de identitatea beneficiarilor efectivi contribuie la combaterea utilizării abuzive a entităților juridice sau a construcțiilor juridice în scopuri infracționale. O tranzacție nu se limitează la activități de tranzacționare sau la furnizarea ori cumpărarea de produse sau servicii, ci ar putea include, de asemenea, situațiile în care o persoană este susceptibilă să investească fonduri, în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (16), sau criptoactive în entitatea juridică sau în construcția juridică ori să achiziționeze entitatea juridică. Prin urmare, nu ar trebui să se considere că cerința privind interesul legitim de a avea acces la informațiile privind beneficiarii reali este îndeplinită numai de persoanele care desfășoară activități economice sau comerciale.

(43)

Având în vedere caracterul transfrontalier al spălării banilor, al infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și al finanțării terorismului, ar trebui să se recunoască faptul că autoritățile din țările terțe au un interes legitim de a avea acces la informații privind beneficiarii reali ai entităților juridice și construcțiilor juridice din Uniune, în cazul în care un astfel de acces este necesar autorităților respective în contextul unor investigații sau analize specifice desfășurate în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin în materie de CSB/CFT. În mod similar, entitățile care sunt supuse cerințelor în materie de CSB/CFT în țări terțe ar trebui să poată avea acces la informațiile privind beneficiarii reali din registrele centrale ale Uniunii atunci când au obligația de a lua măsuri de precauție privind clientela, în conformitate cu cerințele în materie de CSB/CFT din țările respective, în raport cu entități juridice și construcții juridice stabilite în Uniune. Orice acces la informațiile cuprinse în registrele centrale ar trebui să fie în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest scop, registrele centrale ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă cererile din partea unor persoane stabilite în afara Uniunii pot intra sub incidența condițiilor în care se poate recurge la o derogare în temeiul articolului 49 din regulamentul respectiv. Potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”), lupta împotriva spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului este un obiectiv de interes public general, iar obiectivele de siguranță publică respective sunt legate de acesta. Pentru a proteja integritatea investigațiilor și analizelor efectuate de FIU din țări terțe și de autoritățile de aplicare a legii și de autoritățile judiciare, registrele centrale ar trebui să se abțină de la a divulga beneficiarilor reali orice prelucrare a datelor lor cu caracter personal efectuată de autoritățile respective, în măsura în care această divulgare ar aduce atingere investigațiilor și analizelor efectuate de autoritățile respective. Cu toate acestea, pentru a proteja drepturile persoanelor vizate, registrele centrale ar trebui să se abțină de la divulgarea unor astfel de informații doar până în momentul în care divulgarea respectivă nu ar mai periclita o investigație sau o analiză. Acest termen ar trebui stabilit la o perioadă maximă de cinci ani și ar trebui prelungit numai la cererea motivată a autorității din țara terță.

(44)

Pentru a asigura un regim de acces care să fie suficient de flexibil și capabil să se adapteze noilor circumstanțe care apar, statele membre ar trebui să poată acorda acces la informațiile privind beneficiarii reali, de la caz la caz, oricărei persoane care poate demonstra un interes legitim legat de prevenirea și combaterea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului. Statele membre ar trebui să colecteze informații despre cazurile de interes legitim care nu se încadrează în categoriile identificate în prezenta directivă și să le notifice Comisiei.

(45)

Infractorii pot utiliza în mod abuziv entitățile juridice în orice moment. Totuși, anumite etape ale ciclului de viață al entităților juridice sunt asociate cu riscuri mai ridicate, cum ar fi etapa de constituire a societății sau atunci când se produc modificări în structura societății, ca de exemplu transformări, fuziuni sau divizări, care permit infractorilor să dobândească controlul asupra entității juridice. Cadrul Uniunii prevede supravegherea de către autoritățile publice a acelor etape din existența unei entități juridice în temeiul Directivei (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (17). Pentru a se asigura că autoritățile publice respective își pot desfășura activitățile în mod eficace și pot contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităților juridice în scopuri infracționale, acestea ar trebui să aibă acces la informațiile cuprinse în registrele centrale interconectate.

(46)

Pentru a asigura legalitatea și regularitatea cheltuielilor incluse în conturile prezentate Comisiei în cadrul programelor de finanțare ale Uniunii, autoritățile responsabile de programe trebuie să colecteze și să stocheze în sistemele lor de gestiune și control informații privind beneficiarii reali ai destinatarilor fondurilor din partea Uniunii. Prin urmare, este necesar să se asigure că autoritățile responsabile de programe din statele membre au acces la informațiile privind beneficiarii reali deținute în registrele centrale interconectate pentru a-și îndeplini sarcinile de prevenire, depistare, corectare și raportare a neregulilor, inclusiv a fraudelor, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

(47)

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, autoritățile statului membru care implementează Mecanismul de redresare și reziliență în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (19) ar trebui să aibă acces la registrele centrale interconectate pentru a colecta informațiile privind beneficiarii reali cu privire la destinatarul fondurilor Uniunii sau la contractant, necesare în temeiul regulamentului respectiv.

(48)

Corupția în domeniul achizițiilor publice dăunează interesului public, subminează încrederea publicului și are un impact negativ asupra vieții cetățenilor. Având în vedere vulnerabilitatea procedurilor de achiziții publice la corupție, fraudă și alte infracțiuni premisă, ar trebui ca autoritățile naționale cu competențe în domeniul procedurilor de achiziții publice să poată consulta registrele centrale pentru a stabili identitatea persoanelor fizice care dețin sau controlează în ultimă instanță ofertanții și pentru a identifica cazurile în care există riscul ca în procedura de achiziții publice să fie implicați infractori. Accesul în timp util la informațiile din registrul central este esențial pentru a se asigura că autoritățile care desfășoară proceduri de achiziții publice își pot îndeplini funcțiile în mod eficace, inclusiv prin detectarea cazurilor de corupție din cadrul procedurilor respective. Noțiunea de autorități publice în ceea ce privește procedurile de achiziții publice ar trebui să includă conceptul de autorități contractante din actele juridice ale Uniunii referitoare la procedurile de achiziții publice de bunuri și servicii sau concesiuni, precum și orice autoritate publică desemnată de statele membre pentru a verifica legalitatea procedurilor de achiziții publice, care nu este o autoritate competentă în scopuri de CSB/CFT.

(49)

Anumite produse oferite de furnizori terți, precum verificarea clienților, sprijină entitățile obligate în aplicarea măsurilor de precauție privind clientela. Astfel de produse le oferă o imagine de ansamblu asupra clienților, permițându-le să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la clasificarea lor în funcție de risc, la măsurile de atenuare care trebuie aplicate și la posibilele suspiciuni în legătură cu activitățile clienților. Produsele respective contribuie, de asemenea, la activitatea autorităților competente în ceea ce privește analiza tranzacțiilor suspecte și investigarea potențialelor cazuri de spălare a banilor, de infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului prin completarea informațiilor privind beneficiarii reali cu alte soluții tehnice care le permit autorităților competente să aibă o perspectivă mai largă asupra unor sisteme infracționale complexe, inclusiv prin localizarea autorilor acestora. Prin urmare, acestea joacă un rol esențial în urmărirea mișcărilor din ce în ce mai complexe și mai rapide care caracterizează sistemele de spălare a banilor. Dată fiind funcția lor bine stabilită în cadrul infrastructurii de asigurare a conformității, este justificat să se considere că furnizorii care oferă produsele respective au un interes legitim în accesarea informațiilor deținute în registrele centrale, cu condiția ca datele obținute din registre să fie oferite numai entităților obligate și autorităților competente din Uniune pentru îndeplinirea sarcinilor legate de prevenirea și combaterea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului.

(50)

Pentru a se evita abordările divergente în ceea ce privește punerea în aplicare a conceptului de interes legitim în scopul accesării informațiilor privind beneficiarii reali, procedurile de recunoaștere a unui astfel de interes legitim ar trebui armonizate. Această armonizare ar trebui să includă elaborarea unor modele comune pentru aplicarea și recunoașterea interesului legitim, ceea ce ar facilita recunoașterea reciprocă de către registrele centrale în întreaga Uniune. În acest scop, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili modele și proceduri armonizate.

(51)

Pentru a se asigura că procedurile de acordare a accesului persoanelor cu un interes legitim verificat anterior nu sunt nejustificat de împovărătoare, accesul poate fi reînnoit pe baza unor proceduri simplificate prin care entitatea responsabilă de registrul central se asigură că informațiile obținute anterior în scopul verificării sunt atât corecte și relevante, cât și actualizate, dacă acest lucru este necesar.

(52)

În plus, cu scopul de a asigura o abordare proporțională și echilibrată și de a garanta drepturile la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, statele membre ar trebui să prevadă, în circumstanțe excepționale, exceptări de la divulgarea, prin intermediul registrelor centrale, a informațiilor cu caracter personal privind beneficiarii reali și de la accesul la astfel de informații, în cazul în care informațiile respective ar expune beneficiarul real unui risc disproporționat de fraudă, răpire, șantaj, extorcare, hărțuire, violență sau intimidare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să impună înregistrarea online în scopul de a identifica orice persoană care solicită informații din registrul central, precum și plata unei taxe de acces la informațiile din registru de către persoanele care au un interes legitim. Cu toate acestea, taxele respective ar trebui să fie strict limitate la ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de asigurare a calității informațiilor deținute în registrele centrale și de punere la dispoziție a informațiilor și nu ar trebui să submineze accesul efectiv la informațiile privind beneficiarii reali.

(53)

Identificarea solicitanților este necesară pentru a se asigura că numai persoanele care au un interes legitim pot avea acces la informațiile privind beneficiarii reali. Cu toate acestea, procesul de identificare ar trebui să se desfășoare astfel încât să nu conducă la discriminare, inclusiv pe baza țării de reședință sau a cetățeniei solicitanților. În acest scop, statele membre ar trebui să prevadă suficiente mecanisme de identificare, inclusiv sisteme de identificare electronică notificate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (20), și servicii de încredere calificate relevante, fără a se limita însă la acestea, pentru a permite persoanelor cu un interes legitim să aibă acces efectiv la informațiile privind beneficiarii reali.

(54)

Directiva (UE) 2018/843 a realizat interconectarea registrelor centrale ale statelor membre care dețin informații privind beneficiarii reali prin intermediul platformei centrale europene instituite prin Directiva (UE) 2017/1132. Interconectarea s-a dovedit a fi esențială pentru asigurarea unui acces transfrontalier eficace al autorităților competente, al entităților obligate și al persoanelor care au un interes legitim la informațiile privind beneficiarii reali. Aceasta va necesita o dezvoltare continuă pentru ca cerințele actualizate de reglementare să fie puse în aplicare înainte de transpunerea prezentei directive. Prin urmare, lucrările cu privire la interconectare ar trebui să continue cu implicarea statelor membre în funcționarea întregului sistem, care ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie și reprezentanții statelor membre cu privire la aspecte legate de funcționarea sistemului și la dezvoltarea acestuia în viitor.

(55)

Prin interconectarea registrelor centrale din statele membre, accesul atât la nivel național, cât și la nivel transfrontalier la informațiile privind beneficiarii reali ai construcțiilor juridice cuprinse în registrul central al fiecărui stat membru ar trebui acordat pe baza definiției interesului legitim, în temeiul unei decizii luate de entitatea responsabilă de registrul central relevant. Pentru a se asigura faptul că deciziile de limitare a accesului la informații privind beneficiarii reali pot fi reexaminate, ar trebui instituite mecanisme pentru exercitarea unor căi de atac împotriva unor astfel de decizii. Pentru a asigura o înregistrare și un schimb de informații coerente și eficiente, statele membre ar trebui să se asigure că entitatea responsabilă de registru central dintr-un stat membru cooperează cu omologii săi din alte state membre, inclusiv prin schimbul de informații în ceea ce privește trust-urile și construcțiile juridice similare reglementate de legislația unui stat membru și administrate într-un alt stat membru sau ale căror persoane care dețin calitatea de trustee sunt stabilite sau își au reședința într-un alt stat membru.

(56)

Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt deținute în registrele centrale pe baza calității lor de beneficiari reali ar trebui informate în legătură cu normele aplicabile privind protecția datelor. În plus, ar trebui puse la dispoziție numai datele cu caracter personal care sunt actualizate și care corespund beneficiarilor reali efectivi, iar beneficiarii reali ar trebui să fie informați cu privire la drepturile lor în temeiul cadrului juridic al Uniunii în materie de protecție a datelor, precum și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.

(57)

Întârzierea accesului FIU și al altor autorități competente la informațiile privind identitatea titularilor conturilor bancare și conturilor de plăți, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive și ai casetelor de valori împiedică detectarea transferurilor de fonduri legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Prin urmare, este esențial să se instituie în toate statele membre mecanisme centralizate automatizate, precum un registru sau un sistem de extragere a datelor, ca modalitate eficientă de a obține accesul în timp util la informații privind identitatea titularilor conturilor bancare și conturilor de plăți, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive și ai casetelor de valori, precum și informații privind identitatea reprezentanților acestora și a beneficiarilor reali. Aceste informații ar trebui să includă informații istorice privind titularii unor conturi de client, conturi bancare și conturi de plăți, inclusiv IBAN virtual, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive și casete de valori care au fost închise. Atunci când se aplică dispozițiile în materie de acces, este oportun să fie utilizate mecanismele preexistente, cu condiția ca FIU naționale să poată accesa datele în legătură cu care realizează anchete, fără întârziere și în formă nefiltrată. Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a alimenta astfel de mecanisme cu alte informații considerate necesare și proporționale pentru a realiza atenuarea mai eficientă a riscurilor legate de spălarea banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și de finanțarea terorismului. Ar trebui să se asigure o confidențialitate deplină în legătură cu astfel de anchete și cu solicitările de informații aferente efectuate de FIU, de ACSB în contextul analizelor comune și de autoritățile de supraveghere.

(58)

IBAN virtual sunt numere virtuale emise de instituțiile de credit și instituțiile financiare care permit redirecționarea plăților către conturi bancare sau conturi de plăți fizice. Deși IBAN virtuale pot fi utilizate de întreprinderi în scopuri legitime, de exemplu, pentru a raționaliza procesul de colectare și de trimitere a plăților la nivel transfrontalier, acestea sunt, de asemenea, asociate cu riscuri sporite de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului, deoarece pot fi utilizate pentru a ascunde identitatea titularului de cont, ceea ce îngreunează eforturile FIU de urmărire a fluxului de fonduri, de localizare a contului și de impunere a măsurilor necesare, inclusiv suspendarea sau monitorizarea contului. Pentru a atenua aceste riscuri și a facilita urmărirea și detectarea de către FIU a fluxurilor ilicite, mecanismele centralizate automatizate ar trebui să includă informații privind IBAN virtuale asociate unui cont bancar sau cont de plăți.

(59)

În vederea respectării vieții private și a protejării datelor cu caracter personal, datele minime necesare pentru efectuarea investigațiilor în materie de CSB/CFT ar trebui păstrate cu ajutorul unor mecanisme centralizate automatizate pentru conturi bancare sau conturi de plăți, conturi de titluri de valoare și conturi de criptoactive. Ar trebui ca statele membre să poată stabili care sunt datele suplimentare a căror colectare ar fi utilă și proporțională. Atunci când transpun dispozițiile privind mecanismele menționate, statele membre ar trebui să stabilească perioade de păstrare echivalente cu perioada de păstrare a documentelor și a informațiilor obținute în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela. Ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a prelungi în mod excepțional perioada de păstrare, cu condiția de a furniza motive întemeiate. Perioada de păstrare suplimentară nu ar trebui să depășească cinci ani. Perioada respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care stabilește alte cerințe de păstrare a datelor ce permit luarea de decizii de la caz la caz pentru a facilita procedurile penale sau administrative. Accesul la mecanismele respective ar trebui să se bazeze pe principiul „necesității de a cunoaște”.

(60)

Prin interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre, FIU naționale ar putea obține rapid informații transfrontaliere cu privire la identitatea titularilor conturilor bancare și conturilor de plăți, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive și ai casetelor de valori din alte state membre, ceea ce le-ar consolida capacitatea de a efectua în mod eficace analize financiare și de a coopera cu omologii lor din alte state membre. Accesul transfrontalier direct la informații privind conturile bancare și conturile de plăți, conturile de titluri de valoare, conturile de criptoactive și casetele de valori ar permite FIU să realizeze analize financiare într-un termen suficient de scurt pentru a urmări fondurile transferate prin diferite conturi, inclusiv cu utilizarea unor IBAN virtuale, pentru a detecta potențiale cazuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și pentru a garanta o acțiune rapidă de asigurare a respectării legii. De asemenea, ACSB ar trebui să beneficieze de acces direct la mecanismele centralizate automatizate interconectate pentru a oferi sprijin operațional FIU în cadrul exercițiilor de analiză comună. Statele membre ar trebui să se asigure că accesul direct la mecanismele centralizate automatizate interconectate este extins la autoritățile de supraveghere pentru a le permite acestora să își îndeplinească în mod eficace sarcinile.

(61)

Pentru a respecta dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată și pentru a limita impactul accesului transfrontalier la informațiile cuprinse în mecanismele centralizate automatizate de la nivel național, sfera de cuprindere a informațiilor accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor de conturi bancare (BARIS) ar trebui să fie limitată la minimul necesar în conformitate cu principiul minimizării datelor pentru a permite identificarea persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi bancare sau conturi de plăți, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive și casete de valori. FIU și ACSB, precum și autoritățile de supraveghere, ar trebui să primească acces imediat și nefiltrat la BARIS. Statele membre ar trebui să se asigure că personalul FIU respectă standarde profesionale înalte în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, prezintă un nivel ridicat de integritate și este calificat în mod corespunzător. În plus, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice care să garanteze securitatea datelor la standarde tehnologice înalte.

(62)

Interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre (registre centrale sau sisteme centrale electronice de extragere a datelor) care conțin informații privind conturile bancare, conturile de plăți, conturi de titluri de valoare, conturi de criptoactive și casetele de valori prin intermediul BARIS necesită coordonarea sistemelor naționale, care au caracteristici tehnice diferite. În acest scop, ar trebui elaborate măsuri și specificații tehnice care să țină seama de diferențele dintre mecanismele centralizate automatizate de la nivel național.

(63)

Bunurile imobile reprezintă un produs atractiv pentru infractorii care vor să spele produsele activităților lor ilicite, deoarece permit ascunderea adevăratei surse a fondurilor și a identității beneficiarului real. Identificarea adecvată și în timp util de către FIU și alte autorități competente a bunurilor imobile, precum și a persoanelor fizice, a entităților juridice și a construcțiilor juridice care dețin bunuri imobile este importantă atât pentru depistarea sistemelor de spălare a banilor, cât și pentru indisponibilizarea și confiscarea activelor, precum și pentru măsurile de înghețare administrativă care pun în aplicare sancțiuni financiare specifice. Prin urmare, este important ca statele membre să ofere FIU și altor autorități competente acces imediat și direct la informațiile care permit buna desfășurare a analizelor și investigațiilor cu privire la potențiale infracțiuni care implică bunuri imobile. Pentru a facilita accesul efectiv, informațiile respective ar trebui furnizate gratuit prin intermediul unui punct unic de acces, prin mijloace digitale și, dacă este posibil, într-un format care poate fi citit automat. Informațiile ar trebui să includă informații istorice, inclusiv istoricul proprietății imobiliare, prețurile la care bunul imobil a fost achiziționat în trecut și grevarea cu sarcini aferentă de-a lungul unei perioade determinate din trecut, pentru a permite FIU și altor autorități competente din statul membru respectiv să analizeze și să identifice orice activități suspecte legate de tranzacții cu bunuri imobile, inclusiv terenuri, care ar putea indica spălarea banilor sau alte tipuri de infracțiuni. Astfel de informații istorice se referă la tipuri de informații care sunt deja colectate în momentul efectuării de tranzacții cu bunuri imobile. Prin urmare, nu se impun obligații noi persoanelor afectate, ceea ce asigură respectarea în mod corespunzător a așteptărilor legitime ale persoanelor în cauză. Având în vedere natura adeseori transfrontalieră a sistemelor infracționale care implică bunuri imobile, este oportun să se identifice un set minim de informații pe care autoritățile competente ar trebui să le poată accesa și partaja cu omologii lor din alte state membre.

(64)

Statele membre au înființat sau ar trebui să înființeze FIU autonome și independente din punct de vedere operațional care să colecteze și să analizeze informațiile cu scopul de a stabili legături între tranzacțiile și activitățile suspecte și activitățile infracționale subiacente, în vederea prevenirii și a combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. FIU ar trebui să fie unitatea centrală unică de la nivel național responsabilă cu primirea și analizarea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, a rapoartelor privind mișcările fizice transfrontaliere de numerar transmise prin Sistemul de informații al vămilor, a tranzacțiilor raportate atunci sunt depășite anumite praguri (semnalări bazate pe praguri), precum și a altor informații relevante privind spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanțarea terorismului, transmise de entitățile obligate. Independența operațională și autonomia FIU ar trebui să fie asigurate conferindu-i-se acesteia autoritatea și capacitatea de a-și îndeplini liber funcțiile, inclusiv capacitatea de a lua decizii autonome în ceea ce privește analizele, solicitările și comunicarea de informații specifice. În orice caz, FIU ar trebui să aibă dreptul independent de a transmite sau de a comunica informații autorităților competente relevante. FIU ar trebui să dispună de resurse financiare, umane și tehnice adecvate, într-un mod care să îi asigure autonomia și independența și să îi permită să își exercite mandatul în mod eficace. FIU ar trebui să fie în măsură să obțină și să utilizeze resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în mod obișnuit sau punctual, fără a fi supusă vreunei influențe sau ingerințe nejustificate din partea factorilor politici, a guvernului sau a industriei, care i-ar putea compromite independența operațională. Pentru a evalua îndeplinirea acestor cerințe și pentru a identifica punctele slabe și bunele practici, ACSB ar trebui să fie împuternicită să coordoneze organizarea de evaluări inter pares între FIU.

(65)

Personalul FIU ar trebui să prezinte un nivel ridicat de integritate, să fie calificat în mod corespunzător și să respecte standarde profesionale înalte. FIU ar trebui să dispună de proceduri pentru a preveni și a gestiona în mod eficace conflictele de interese. Având în vedere natura activității lor, FIU sunt destinatarele unor volume mari de informații cu caracter personal și financiar sensibile și au acces la acestea. Prin urmare, personalul FIU ar trebui să aibă competențe adecvate în ceea ce privește utilizarea etică a instrumentelor analitice pentru volumele mari de date. În plus, activitățile FIU ar putea avea implicații asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la viață privată și dreptul la proprietate. Prin urmare, FIU ar trebui să desemneze un coordonator pentru drepturile fundamentale care poate fi un membru al personalului lor existent. Sarcinile coordonatorului pentru drepturile fundamentale ar trebui să includă monitorizarea și promovarea respectării de către FIU a drepturilor fundamentale, furnizarea de consiliere și orientări către FIU cu privire la implicațiile politicilor și practicilor sale asupra drepturilor fundamentale, controlul legalității și eticii activităților FIU și emiterea de avize fără caracter obligatoriu, fără ca acestea să împiedice sau să întârzie activitățile FIU. Desemnarea unui coordonator pentru drepturile fundamentale ar contribui la asigurarea faptului că, în îndeplinirea sarcinilor lor, FIU respectă și protejează drepturile fundamentale ale persoanelor afectate.

(66)

FIU ar trebui să fie în măsură să disemineze informații autorităților competente însărcinate cu combaterea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului. Printre autoritățile menționate anterior ar trebui să se numere autoritățile cu rol de investigare, de urmărire penală sau cu atribuții jurisdicționale. La nivelul statelor membre, diferite autorități au roluri specifice legate de combaterea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului, iar FIU ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să le furnizeze rezultatele analizelor lor operaționale sau strategice, atunci când consideră că rezultatele respective sunt relevante pentru funcțiile lor. Rezultatele acestor analize oferă informații semnificative care urmează a fi utilizate pentru explorarea unor piste în cursul activității de investigare și de urmărire penală. Sursa raportului privind tranzacția sau activitatea suspectă nu ar trebui dezvăluită în cadrul comunicării de informații. Nu ar trebui, însă, că acest lucru să împiedice FIU să comunice informații relevante, inclusiv, de exemplu, informații privind numerele IBAN și codurile BIC sau SWIFT. În plus, FIU ar trebui să poată face schimb de alte informații pe care le dețin, inclusiv la cererea altor autorități competente. Atunci când își exercită autonomia și independența, FIU ar trebui să aibă în vedere impactul pe care refuzul de a furniza informații l-ar putea avea asupra cooperării și asupra obiectivului mai amplu de combatere a spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului. Ar trebui ca refuzurile să se limiteze la circumstanțe excepționale, de exemplu la cazuri în care informațiile provin de la o altă FIU care nu a aprobat comunicarea mai departe a informațiilor respective sau la cazuri în care FIU are motive să creadă că informațiile nu vor fi utilizate în scopurile pentru care au fost solicitate. În astfel de cazuri, FIU ar trebui să prezinte motivele refuzului. Aceste motive ar putea include, de exemplu, precizarea faptului că informațiile nu se află în posesia FIU sau că nu s-a acordat aprobarea pentru ca informațiile să fie comunicate mai departe.

(67)

Cooperarea și schimbul de informații eficace între FIU și supraveghetori sunt de o importanță crucială pentru integritatea și stabilitatea sistemului financiar. Acestea asigură o abordare cuprinzătoare și coerentă în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului, sporesc eficacitatea regimului Uniunii în materie de CSB/CFT și protejează economia de amenințările reprezentate de activitățile financiare ilicite. Informațiile aflate în posesia FIU referitoare, de exemplu, la calitatea rapoartelor privind tranzacții suspecte transmise de entitățile obligate și la numărul de astfel de rapoarte, la calitatea și promptitudinea răspunsurilor entităților obligate la solicitările de informații din partea FIU, precum și la tipologiile de spălare a banilor, de infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului, tendințele și metodele în materie de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pot ajuta supraveghetorii să identifice domeniile în care riscurile sunt mai ridicate sau în care conformitatea este slabă și, prin urmare, le pot permite să înțeleagă dacă este necesară consolidarea supravegherii în ceea ce privește anumite entități obligate sau anumite sectoare. În acest scop, FIU ar trebui să furnizeze supraveghetorilor, fie în mod spontan, fie la cerere, anumite tipuri de informații care ar putea fi relevante în scopul supravegherii.

(68)

FIU joacă un rol important în identificarea operațiunilor financiare ale rețelelor teroriste, în special a celor transfrontaliere, și în detectarea finanțatorilor acestora. Informațiile financiare ar putea avea o importanță fundamentală în descoperirea activităților de facilitare a infracțiunilor de terorism, precum și a rețelelor și schemelor de funcționare ale organizațiilor teroriste. FIU prezintă încă diferențe semnificative în ceea ce privește funcțiile, competențele și prerogativele lor. Actualele diferențe nu ar trebui totuși să afecteze activitatea unei FIU, mai ales capacitatea acesteia de a efectua analize preventive în sprijinul tuturor autorităților responsabile de activități de culegere de informații, de investigare și activități judiciare, și nici cooperarea internațională. În exercitarea sarcinilor care le revin, a devenit esențial să se identifice setul minim de date la care FIU ar trebui să aibă acces rapid și pe care le pot folosi pentru a face schimburi de date, fără impedimente, cu omologii lor din alte state membre. În toate cazurile în care există suspiciuni de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțarea a terorismului, informațiile ar trebui să circule direct și rapid între FIU, fără întârzieri nejustificate. Prin urmare, este esențial să se îmbunătățească în continuare eficacitatea și eficiența FIU, prin clarificarea competențelor lor și a cooperării dintre FIU.

(69)

Competențele FIU includ dreptul de acces direct sau indirect la informațiile „financiare”, „administrative” și „referitoare la asigurarea respectării legii” de care acestea au nevoie pentru a combate spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor și finanțarea terorismului. Lipsa unei definiții a tipurilor de informații incluse în aceste categorii generale a avut drept rezultat faptul că FIU le-a fost acordat acces la seturi de informații de o diversitate semnificativă, ceea ce afectează funcțiile analitice ale FIU, precum și capacitatea lor de a coopera în mod eficace cu omologii lor din alte state membre, inclusiv în cadrul exercițiilor de analiză comună. Prin urmare, este necesar să se definească seturile minime de informații „financiare”, „administrative” și „referitoare la asigurarea respectării legii” care ar trebui să fie puse direct sau indirect la dispoziția fiecărei FIU de pe teritoriul Uniunii. De asemenea, FIU primesc și stochează în bazele lor de date sau au acces la informații referitoare la tranzacții care sunt raportate atunci când se depășesc anumite praguri (raportări bazate pe praguri). Aceste rapoarte reprezintă o sursă importantă de informații și sunt utilizate pe scară largă de FIU în contextul analizelor interne și comune. Prin urmare, raportările bazate pe praguri se numără printre tipurile de informații care fac obiectul schimburilor prin intermediul sistemului FIU.net. Accesul direct este o condiție prealabilă importantă pentru eficacitatea operațională și capacitatea de reacție a FIU. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda FIU acces direct la un set mai larg de informații decât cele prevăzute de prezenta directivă. În același timp, prezenta directivă nu impune statelor membre să creeze noi baze de date sau registre în cazurile în care anumite tipuri de informații, de exemplu informațiile privind achizițiile publice, sunt răspândite în diferite registre sau arhive. În cazul în care nu a fost creată o bază de date sau un registru, statele membre ar trebui să ia alte măsuri necesare pentru a se asigura că FIU pot obține informațiile respective în mod rapid. În plus, FIU ar trebui să poată obține rapid de la orice entitate obligată toate informațiile necesare legate de exercitarea funcțiilor lor. De asemenea, o FIU ar trebui să fie în măsură să obțină astfel de informații la cererea înaintată de o altă FIU și să facă schimb de informațiile respective cu FIU solicitantă.

(70)

Accesul ar trebui considerat direct și imediat atunci când informațiile sunt cuprinse într-o bază de date, într-un registru sau într-un sistem electronic de extragere a datelor care permite FIU să le obțină în mod direct, printr-un mecanism automatizat, fără implicarea unui intermediar. În cazul în care informațiile sunt deținute de o altă entitate sau autoritate, accesul direct implică faptul că autoritățile sau entitățile respective le transmit FIU în mod rapid, fără a interveni în conținutul datelor solicitate sau al informațiilor care se furnizează. Informațiile nu ar trebui să fie supuse niciunei filtrări. Totuși, în unele situații, este posibil ca cerințele de confidențialitate aferente informațiilor să nu permită furnizarea informațiilor în formă nefiltrată. Acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul în care informațiile fiscale pot fi furnizate FIU numai cu acordul unei autorități fiscale dintr-o țară terță, în cazul în care accesul direct la informații referitoare la asigurarea respectării legii ar putea pune în pericol o investigație în curs, precum și în ceea ce privește datele din registrul cu numele pasagerilor colectate în temeiul Directivei (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului (21). În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura accesul efectiv al FIU la informații, inclusiv permițând FIU să aibă acces în condiții similare celor oferite altor autorități la nivel național, pentru a le facilita activitățile analitice.

(71)

Marii majorități a FIU le-a fost conferită competența de a lua măsuri urgente și de a suspenda sau de a refuza aprobarea unei tranzacții pentru a efectua analize, a confirma suspiciunea și a comunica rezultatele activităților analitice către autoritățile competente. Cu toate acestea, durata perioadei de suspendare în cazul exercitării competențelor de suspendare variază de la un stat membru la altul, ceea ce afectează nu numai amânarea activităților care au caracter transfrontalier în cadrul cooperării între FIU, ci și drepturile fundamentale ale persoanelor fizice. În plus, pentru a se asigura că FIU au capacitatea de a restricționa prompt fondurile sau activele provenite din săvârșirea de infracțiuni și de a preveni disiparea acestora, inclusiv în scopul punerii sub sechestru, FIU ar trebui să li se confere competența de a suspenda utilizarea unui cont bancar sau cont de plăți, a unui cont de criptoactive sau a unei relații de afaceri pentru a analiza tranzacțiile efectuate prin intermediul contului sau al relației de afaceri, pentru a confirma suspiciunea și pentru a comunica rezultatele analizei către autoritățile competente relevante. Întrucât o astfel de suspendare ar avea un impact asupra dreptului la proprietate, FIU ar trebui să poată suspenda tranzacțiile, conturile sau relațiile de afaceri pe o perioadă limitată, necesară pentru conservarea fondurilor, pentru efectuarea analizelor necesare și pentru comunicarea rezultatelor analizelor către autoritățile competente în vederea eventualei adoptări a unor măsuri adecvate. Având în vedere impactul mai semnificativ asupra drepturilor fundamentale ale persoanei afectate, suspendarea unui cont sau a unei relații de afaceri ar trebui impusă pentru o perioadă mai limitată, care ar trebui să fie stabilită la cinci zile lucrătoare. Statele membre pot defini o perioadă de suspendare mai lungă în cazul în care, în temeiul dreptului intern, FIU exercită competențe în domeniul recuperării activelor și îndeplinește funcții de urmărire, punere sub sechestru, indisponibilizare sau confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni. În astfel de cazuri, ar trebui garantată protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor afectate, iar FIU ar trebui să își exercite funcțiile în conformitate cu garanțiile naționale adecvate. FIU ar trebui să ridice suspendarea tranzacției, a contului sau a relației de afaceri de îndată ce o astfel de suspendare nu mai este necesară. În cazul în care este definită o perioadă de suspendare mai lungă, persoanele afectate ale căror tranzacții, conturi sau relații de afaceri au fost suspendate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca ordinul de suspendare în fața unei instanțe.

(72)

În circumstanțe specifice, FIU ar trebui să poată solicita unei entități obligate, în nume propriu sau în numele unei alte FIU, să monitorizeze, pentru o perioadă determinată, tranzacțiile sau activitățile efectuate prin intermediul unui cont bancar sau al unui cont de plăți sau de criptoactive ori al unui alt tip de relație de afaceri, în legătură cu persoane care prezintă un risc semnificativ de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului. Monitorizarea mai atentă a unui cont sau a unei relații de afaceri poate oferi FIU informații suplimentare cu privire la tiparele tranzacțiilor efectuate de titularul contului și poate conduce la detectarea în timp util a tranzacțiilor sau activităților neobișnuite sau suspecte care ar putea justifica luarea de măsuri suplimentare de către FIU, inclusiv suspendarea contului sau a relației de afaceri, efectuarea unei analize a informațiilor colectate și comunicarea acesteia către autoritățile de investigare și de urmărire penală. FIU ar trebui, de asemenea, să poată semnala entităților obligate informații relevante pentru aplicarea măsurilor de precauție privind clientela. Astfel de semnalări pot ajuta entitățile obligate să își elaboreze procedurile de precauție privind clientela, să asigure coerența acestora cu riscurile și să își actualizeze în consecință sistemele de evaluare și de gestionare a riscurilor și le pot furniza informații suplimentare care ar putea impune necesitatea unor măsuri sporite de precauție cu privire la anumiți clienți sau la anumite tranzacții care prezintă riscuri mai ridicate.

(73)

În scopul unei mai mari transparențe și responsabilități și pentru a spori gradul de conștientizare cu privire la activitățile lor, FIU ar trebui să publice anual rapoarte de activitate. Aceste rapoarte ar trebui să furnizeze cel puțin date statistice în legătură cu rapoartele privind tranzacții suspecte primite și acțiunile subsecvente întreprinse, numărul de comunicări efectuate către autoritățile naționale competente și acțiunile întreprinse în urma comunicărilor respective, numărul de solicitări transmise altor FIU și primite de la acestea, precum și informații privind tendințele și tipologiile identificate. Rapoartele respective ar trebui să fie făcute publice, cu excepția părților din acestea care conțin informații sensibile și clasificate.

(74)

Cel puțin o dată pe an, FIU ar trebui să furnizeze entităților obligate feedback cu privire la calitatea și promptitudinea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, la descrierea suspiciunii și la eventualele documente suplimentare furnizate. Un astfel de feedback poate fi furnizat entităților obligate individuale sau grupurilor de entități obligate și ar trebui să vizeze îmbunătățirea în continuare a capacității entităților obligate de a detecta și identifica tranzacțiile și activitățile suspecte, îmbunătățirea calității rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, consolidarea mecanismelor generale de raportare, precum și oferirea unor informații importante entităților obligate cu privire la tendințele, tipologiile și riscurile asociate spălării banilor, infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și finanțării terorismului. Atunci când stabilesc tipul și frecvența feedbackului, FIU ar trebui să țină seama, pe cât posibil, de domeniile în care ar putea fi necesare îmbunătățiri ale activităților de raportare. Pentru a sprijini o abordare coerentă la nivelul FIU și un feedback adecvat pentru entitățile obligate, ACSB ar trebui să adreseze FIU recomandări cu privire la cele mai bune practici și abordări în ceea ce privește furnizarea de feedback. Atunci când acest lucru nu periclitează activitatea analitică sau de investigare, FIU ar putea lua în considerare furnizarea de feedback în legătură cu utilizarea sau cu rezultatele rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, fie cu privire la rapoarte individuale, fie sub formă agregată. FIU ar trebui, de asemenea, să furnizeze feedback autorităților vamale, cel puțin o dată pe an, cu privire la eficacitatea rapoartelor privind mișcările fizice transfrontaliere de numerar și la acțiunile întreprinse în urma acestor rapoarte.

(75)

Scopul FIU este de a colecta și a analiza informațiile în vederea stabilirii de legături între tranzacțiile sau activitățile suspecte și activitățile infracționale subiacente pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și de a comunica rezultatele analizei sale și informații suplimentare autorităților competente în cazul în care există motive pentru a se suspecta cazuri de spălare a banilor, de infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului. O FIU nu ar trebui să se abțină sau să refuze să facă schimb de informații, în mod spontan sau la cerere, cu o altă FIU, din motive precum lipsa identificării unei infracțiuni premisă, caracteristicile dreptului penal intern și diferențele dintre definițiile infracțiunilor premisă sau absența unei trimiteri la anumite infracțiuni premisă. FIU au raportat dificultăți în realizarea schimburilor de informații, cauzate de diferențele dintre definițiile naționale ale anumitor infracțiuni premisă, cum ar fi infracțiunile fiscale, care nu sunt armonizate de dreptul Uniunii. Astfel de diferențe nu ar trebui să împiedice schimbul reciproc, comunicarea către alte autorități competente și utilizarea respectivelor informații. FIU ar trebui să asigure în mod rapid, constructiv și eficace o cooperare internațională cât mai largă cu FIU din țările terțe în ceea ce privește spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor și finanțarea terorismului, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor pentru transferurile de date, cu recomandările GAFI și cu principiile Egmont pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare. În acest scop, FIU ar trebui încurajate să încheie acorduri bilaterale și memorandumuri de înțelegere cu omologi din țări terțe, ținând seama, în același timp, de orice obligații în materie de drepturi fundamentale și de necesitatea de a proteja statul de drept.

(76)

O FIU poate impune anumite restricții și limitări în ceea ce privește utilizarea ulterioară a informațiilor pe care le furnizează unei alte FIU. FIU destinatară ar trebui să utilizeze informațiile numai în scopurile pentru care au fost solicitate sau furnizate. O FIU ar trebui să dea o aprobare prealabilă unei alte FIU pentru ca aceasta din urmă să poate transmite informațiile altor autorități competente, indiferent de tipul eventualei infracțiuni premisă și indiferent dacă infracțiunea premisă a fost identificată sau nu la momentul efectuării schimbului de informații, pentru a permite exercitarea eficace a funcției de comunicare. O astfel de aprobare prealabilă pentru ca informațiile să fie comunicate mai departe ar trebui acordată cu promptitudine și nu ar trebui refuzată, cu excepția cazului în care nu s-ar încadra în domeniul de aplicare al dispozițiilor privind CSB/CFT sau nu ar fi în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului intern. FIU ar trebui să ofere o explicație cu privire la orice refuz de acordare a aprobării.

(77)

FIU ar trebui să utilizeze instalații securizate, inclusiv canale de comunicare protejate, pentru a coopera și a face schimb de informații între ele. În acest sens, ar trebui instituit un sistem pentru schimbul de informații între FIU statelor membre (denumit în continuare „FIU.net”). Sistemul ar trebui gestionat și găzduit de ACSB și ar trebui să asigure cel mai înalt nivel de securitate și criptarea completă a informațiilor care fac obiectul schimbului. FIU.net ar trebui să fie utilizat de FIU pentru a coopera și a face schimb de informații între ele și ar putea fi utilizat, de asemenea, după caz și sub rezerva unei decizii a ACSB pentru a face schimb de informații cu FIU din țări terțe și cu alte autorități și organe, oficii și agenții ale Uniunii. Funcționalitățile FIU.net ar trebui să fie utilizate de FIU la potențialul lor maxim. Respectivele funcționalități ar trebui să permită FIU să își confrunte datele cu datele altor FIU, în formă pseudonimizată, cu scopul de a detecta în alte state membre persoanele care le interesează și de a identifica veniturile și fondurile acestora, asigurând totodată protecția deplină a datelor cu caracter personal. Pentru a identifica legăturile dintre informațiile financiare și datele operative în materie penală, FIU ar trebui, de asemenea, să poată utiliza funcționalitățile FIU.net pentru a corela, în formă pseudonimizată, datele lor cu informațiile deținute de organele, oficiile și agențiile Uniunii, în măsura în care o astfel de corelare a datelor se încadrează în mandatele legale respective ale acestora din urmă și cu respectarea deplină a normelor aplicabile în materie de protecție a datelor.

(78)

Este important ca FIU să coopereze și să facă schimb de informații în mod eficace între ele. În acest sens, ACSB ar trebui să ofere asistența necesară, nu numai prin coordonarea analizelor comune ale rapoartelor privind tranzacții suspecte transfrontaliere, ci și prin elaborarea de proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare și de reglementare privind formatul care urmează să fie utilizat pentru schimbul de informații între FIU, modelul pentru transmiterea rapoartelor privind tranzacții suspecte și relevanța și criteriile de selecție care urmează să fie luate în considerare atunci când se stabilește dacă un raport privind tranzacții suspecte se referă la un alt stat membru, precum și prin elaborarea de orientări privind natura, caracteristicile și obiectivele analizei operaționale și strategice și procedurile care urmează să fie instituite pentru transmiterea și primirea unui raport privind tranzacții suspecte care se referă la un alt stat membru și acțiunile subsecvente care se întreprind. ACSB ar trebui, de asemenea, să instituie un proces de evaluare inter pares pentru a consolida coerența și eficacitatea activităților FIU și pentru a facilita schimbul de bune practici între FIU.

(79)

FIU sunt responsabile cu primirea rapoartelor privind tranzacții sau activități suspecte de la entitățile obligate stabilite pe teritoriul statelor lor membre. Cu toate acestea, anumite tranzacții sau activități suspecte raportate FIU se pot referi la activități desfășurate de entitățile obligate în alte state membre, în care acestea își desfășoară activitatea fără a avea un sediu. În astfel de cazuri, este important ca FIU să transmită aceste rapoarte omologului lor din statul membru vizat de activitate sau de tranzacție, fără a impune condiții de utilizare a rapoartelor respective. FIU.net permite transmiterea unor astfel de rapoarte transfrontaliere. Pentru a consolida funcționalitatea respectivă, sistemul este în curs de modernizare astfel încât să permită transmiterea rapidă a unor astfel de rapoarte și să sprijine schimburile semnificative de informații între FIU, contribuind astfel la punerea în aplicare eficace a prezentei directive.

(80)

Sunt necesare termene pentru schimbul de informații între FIU pentru a asigura o cooperare rapidă, eficace și consecventă. Termenele ar trebui stabilite astfel încât să asigure desfășurarea unor schimburi de informații eficace într-un interval de timp rezonabil sau să respecte constrângerile procedurale. Ar trebui prevăzute termene mai scurte în cazuri excepționale, justificate și urgente, în care FIU solicitată poate accesa direct bazele de date în care sunt păstrate informațiile solicitate. În cazurile în care FIU solicitată nu este în măsură să furnizeze informațiile în termenele stabilite, aceasta ar trebui să informeze FIU solicitantă în acest sens.

(81)

Circulația banilor iliciți traversează frontierele și poate afecta diferite state membre. Cazurile transfrontaliere, care implică mai multe jurisdicții, devin tot mai frecvente și tot mai semnificative, inclusiv din cauza activităților desfășurate de entitățile obligate la nivel transfrontalier. Pentru a trata în mod eficace cazurile care privesc mai multe state membre, FIU ar trebui să fie în măsură să depășească simplul schimb de informații pentru depistarea și analizarea tranzacțiilor și activităților suspecte și să desfășoare activitatea analitică în comun. FIU au raportat anumite probleme importante care limitează sau condiționează capacitatea lor de a participa la analize comune. Efectuarea unei analize comune a tranzacțiilor și activităților suspecte va permite FIU să profite de potențialele sinergii, să utilizeze informații din diferite surse, să obțină o imagine completă a activităților anormale și să îmbogățească analiza. FIU ar trebui să fie în măsură să efectueze analize comune ale tranzacțiilor și activităților suspecte și să înființeze și să participe la echipe de analiză comună pentru scopuri specifice și pentru o perioadă limitată, cu sprijinul ACSB. ACSB ar trebui să utilizeze sistemul FIU.net pentru a putea trimite, primi și corela informații și pentru a oferi sprijin operațional FIU în contextul analizei comune a cazurilor transfrontaliere.

(82)

Participarea terților, inclusiv a organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, ar putea fi esențială pentru succesul analizelor efectuate de FIU, inclusiv al analizelor comune. Prin urmare, FIU pot invita părți terțe să participe la analiza comună în cazul în care o astfel de participare s-ar încadra în mandatele corespunzătoare ale părților terțe respective. Participarea terților la procesul analitic ar putea contribui la identificarea legăturilor dintre informațiile financiare și informațiile și datele operative în materie penală, la îmbogățirea analizei și la stabilirea faptului dacă există indicii ale săvârșirii unei infracțiuni.

(83)

Supravegherea eficace a tuturor entităților obligate este esențială pentru a proteja integritatea sistemului financiar al Uniunii și a pieței interne. În acest scop, statele membre ar trebui să desfășoare o supraveghere eficace și imparțială în domeniul CSB/CFT și să prevadă condițiile pentru o cooperare eficace, promptă și susținută între supraveghetori.

(84)

Statele membre ar trebui să asigure o supraveghere eficientă, imparțială și bazată pe riscuri a tuturor entităților obligate, de preferință de către autoritățile publice prin intermediul unui supraveghetor național separat și independent. Supraveghetorii naționali ar trebui să fie în măsură să îndeplinească o gamă largă de sarcini pentru a exercita o supraveghere eficace a tuturor entităților obligate.

(85)

Uniunea a asistat în repetate rânduri la o abordare relaxată în ceea ce privește supravegherea sarcinilor entităților obligate în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, este necesar ca supraveghetorii naționali, ca parte a mecanismului integrat de supraveghere instituit prin prezenta directivă și prin Regulamentul (UE) 2024/1620, să beneficieze de claritate în ceea ce privește drepturile și obligațiile care le revin.

(86)

Pentru a evalua și monitoriza mai eficient și periodic riscurile la care sunt expuse entitățile obligate și politicile, procedurile și controalele interne pe care acestea le instituie pentru a gestiona și atenua riscurile respective și pentru a pune în aplicare sancțiuni financiare specifice, este necesar să se clarifice faptul că supraveghetorii naționali au atât dreptul, cât și obligația de a efectua toate verificările tematice necesare, atât la fața locului, cât și de la distanță, precum și orice alte anchete și evaluări pe care le consideră necesare. De asemenea, supraveghetorii naționali ar trebui să fie în măsură să reacționeze fără întârzieri nejustificate la orice suspiciune de neconformitate cu cerințele aplicabile și să ia măsuri de supraveghere adecvate pentru a răspunde acuzațiilor de neconformitate. Acest lucru nu numai că va ajuta supraveghetorii să decidă cu privire la acele cazuri în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare și înțelese, ci le va asigura și instrumentele necesare pentru a comunica mai departe informații relevante entităților obligate pentru a contribui la înțelegerea de către acestea a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

(87)

Activitățile de informare, inclusiv comunicarea informațiilor de către supraveghetori către entitățile obligate aflate sub supravegherea lor, sunt esențiale pentru a garanta că sectorul privat înțelege în mod adecvat natura și nivelul riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă. Aceasta include diseminarea desemnărilor în temeiul sancțiunilor financiare specifice și al sancțiunilor financiare ale ONU, care ar trebui să aibă loc imediat după efectuarea unor astfel de desemnări, pentru a permite sectorului să își respecte obligațiile. Întrucât punerea în aplicare a cerințelor în materie de CSB/CFT de către entitățile obligate implică prelucrarea de date cu caracter personal, este important ca supraveghetorii să țină seama de orientările și cu alte publicații emise de autoritățile de protecție a datelor, fie la nivel național, fie la nivelul Uniunii prin intermediul Comitetului european pentru protecția datelor, și să includă informațiile respective, după caz, în comunicările lor către entitățile aflate sub supravegherea lor.

(88)

Supraveghetorii ar trebui să adopte, în privința activității lor, o abordare bazată pe riscuri, care le-ar permite să își concentreze resursele acolo unde riscurile sunt cele mai ridicate, asigurându-se totodată că niciun sector sau nicio entitate nu este expusă tentativelor infracționale de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să își planifice activitățile anual. În acest sens, supraveghetorii ar trebui să asigure nu numai o acoperire bazată pe riscuri a sectoarelor aflate sub supravegherea lor, ci și faptul că sunt în măsură să reacționeze prompt în cazul unor indicii obiective și semnificative care arată existența unor încălcări în cadrul unei entități obligate, în special în urma unor dezvăluiri publice sau a unor informații transmise de avertizori de integritate. Supraveghetorii ar trebui, de asemenea, să asigure transparența în privința activităților de supraveghere pe care le-au desfășurat, de exemplu în ceea ce privește colegiile de supraveghere pe care le-au organizat și la care au participat, acțiunile de supraveghere întreprinse la fața locului și de la distanță, sancțiunile pecuniare impuse sau măsurile administrative aplicate. ACSB ar trebui să joace un rol principal în promovarea unei înțelegeri comune a riscurilor și, prin urmare, ar trebui să aibă sarcina de a elabora criterii de referință și o metodologie de evaluare și clasificare a profilului de risc inerent și rezidual al entităților obligate și de a stabili frecvența cu care ar trebui revizuit un astfel de profil de risc.

(89)

Divulgarea de către supraveghetori către FIU a unor fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului este una dintre pietrele de temelie ale supravegherii eficiente și eficace a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și permite supraveghetorilor să abordeze deficiențele identificate în procesul de raportare de către entitățile obligate. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta către FIU cazurile în care suspectează că entitatea obligată nu a prezentat un raport sau de a completa rapoartele transmise de entitatea obligată cu informații suplimentare pe care le descoperă în cursul activităților lor de supraveghere. De asemenea, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta suspiciunile de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului care planează asupra angajaților entităților obligate sau a unor persoane aflate într-o poziție echivalentă, asupra conducerii sau a beneficiarilor reali ai acestora. Prin urmare, este necesar ca statele membre să instituie un sistem care să garanteze că FIU sunt informate în mod corespunzător și prompt. Raportarea suspiciunilor către FIU nu ar trebui înțeleasă ca înlocuind obligația autorităților publice de a raporta autorităților competente relevante orice activitate infracțională pe care o descoperă sau de care iau cunoștință în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Informațiile care fac obiectul secretului profesional al avocatului nu ar trebui colectate și nici consultate în contextul sarcinilor de supraveghere, cu excepția cazului în care se aplică exceptările prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1624. În cazul în care supraveghetorii descoperă sau intră în posesia unor astfel de informații, aceștia nu ar trebui să le ia în considerare în scopul activităților lor de supraveghere și nici să le raporteze către FIU.

(90)

Cooperarea dintre supraveghetorii naționali este esențială pentru a asigura o abordare comună în materie de supraveghere la nivelul Uniunii. Pentru a fi eficace, această cooperare trebuie să fie utilizată în cea mai mare măsură posibilă și indiferent de natura sau statutul supraveghetorilor. Pe lângă cooperarea tradițională, cum ar fi capacitatea de a efectua investigații în numele unei autorități de supraveghere solicitante, este oportun să se impună înființarea unor colegii de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar în ceea ce privește entitățile obligate care își desfășoară activitatea în mai multe state membre prin intermediul unor sedii și în ceea ce privește entitățile obligate care fac parte dintr-un grup transfrontalier. Supraveghetorii financiari din țări terțe pot fi invitați să participe la aceste colegii în anumite condiții, printre care se numără respectarea unor cerințe de confidențialitate echivalente cu cele care le revin supraveghetorilor financiari din Uniune și respectarea dreptului Uniunii referitor la prelucrarea și transmiterea datelor cu caracter personal. Activitățile colegiilor de supraveghere CSB/CFT ar trebui să fie proporționale cu nivelul de risc la care este expusă instituția de credit sau instituția financiară și cu amploarea activității transfrontaliere.

(91)

Directiva (UE) 2015/849 includea o cerință generală de cooperare între supraveghetorii din statul membru de origine și din statul membru gazdă. Cerința respectivă a fost ulterior consolidată pentru a evita ca schimbul de informații și cooperarea între supraveghetori să fie interzise sau restricționate în mod nejustificat. Cu toate acestea, în absența unui cadru juridic clar, înființarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT s-a bazat pe orientări fără caracter obligatoriu. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare pentru organizarea colegiilor CSB/CFT și să se prevadă o abordare coordonată și solidă din punct de vedere juridic, recunoscând necesitatea unei interacțiuni structurate între supraveghetorii de la nivelul Uniunii. În conformitate cu rolul său de coordonare și supervizare, ACSB ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare care să definească condițiile generale care permit buna funcționare a colegiilor de supraveghere CSB/CFT.

(92)

Entitățile obligate care își desfășoară activitatea în sectorul nefinanciar ar putea, de asemenea, să desfășoare activități transfrontaliere sau să facă parte din grupuri care desfășoară activități transfrontaliere. Prin urmare, este oportun să se stabilească norme care să definească funcționarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT pentru grupurile care desfășoară activități atât financiare, cât și nefinanciare și care să permită înființarea de colegii de supraveghere în sectorul nefinanciar, ținând seama de necesitatea de a aplica garanții suplimentare în ceea ce privește grupurile sau entitățile transfrontaliere care furnizează servicii juridice. Pentru a asigura o supraveghere transfrontalieră eficace în sectorul nefinanciar, ACSB ar trebui să ofere sprijin pentru funcționarea acestor colegii și să prezinte periodic un aviz cu privire la funcționarea respectivelor colegii pe măsură ce avansează punerea în aplicare a cadrului de facilitare prevăzut de prezenta directivă.

(93)

În cazul în care o entitate obligată dispune de sedii într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei rețele de agenți, supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să fie responsabil de supravegherea aplicării de către entitatea obligată a politicilor și procedurilor în materie de CSB/CFT existente la nivelul grupului. Acest lucru ar putea implica vizite la fața locului în sediile situate într-un alt stat membru. Supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru gazdă și ar trebui să îl informeze cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către cei doi supraveghetori a respectării de către sediul în cauză a normelor statului membru gazdă în ceea ce privește CSB/CFT.

(94)

În cazul în care o entitate obligată dispune de sedii într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei rețele de agenți, supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să își mențină responsabilitatea de a asigura respectarea de către sediul în cauză a normelor în materie de CSB/CFT, inclusiv, după caz, prin efectuarea de inspecții la fața locului și monitorizări de la distanță, precum și prin adoptarea de măsuri adecvate și proporționale pentru a remedia încălcările acestor cerințe. Același lucru ar trebui sa fie valabil și în ceea ce privește alte tipuri de infrastructură ale entităților obligate care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii, în cazul în care infrastructura respectivă este suficientă pentru a necesita supravegherea de către supraveghetorul din statul membru gazdă. Supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru de origine și să îl informeze cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către acesta a aplicării de către entitatea obligată a politicilor și procedurilor în materie de CSB/CFT, precum și să permită supraveghetorului din statul membru de origine să ia măsuri pentru a remedia orice încălcare identificată. Cu toate acestea, în cazul în care sunt constatate încălcări grave, repetate sau sistematice ale normelor în materie de CSB/CFT care necesită soluții imediate, supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să poată să aplice măsuri de remediere temporare adecvate și proporționale, aplicabile în circumstanțe similare entităților obligate aflate în sfera sa de competență, în vederea remedierii respectivelor încălcări grave, repetate sau sistematice, cu sprijinul sau în cooperare cu supraveghetorul din statul membru de origine, dacă este cazul.

(95)

În domeniile care nu sunt armonizate la nivelul Uniunii, statele membre pot adopta măsuri naționale, chiar și atunci când aceste măsuri constituie restricții ale libertăților pieței interne. Un exemplu în acest sens sunt măsurile luate pentru a reglementa furnizarea de servicii de jocuri de noroc, în special atunci când aceste activități se desfășoară online, fără să existe vreo infrastructură în statul membru. Cu toate acestea, pentru a fi compatibile cu dreptul Uniunii, măsurile în cauză trebuie să atingă un obiectiv de interes general, să fie nediscriminatorii și adecvate pentru realizarea respectivului obiectiv și să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru realizarea acestuia. În cazul în care statele membre condiționează furnizarea unor servicii care sunt reglementate potrivit cadrului Uniunii privind CSB/CFT de îndeplinirea unor cerințe de autorizare specifice, cum ar fi obținerea unei licențe, acestea ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de supravegherea serviciilor respective. Cerința de a supraveghea aceste servicii nu impietează asupra concluziilor la care ar putea ajunge Curtea de Justiție în ceea ce privește compatibilitatea măsurilor naționale cu dreptul Uniunii.

(96)

Având în vedere vulnerabilitățile în materie de combatere a spălării banilor legate de emitenții de monedă electronică, furnizorii serviciilor de plată și furnizorii serviciilor de criptoactive, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca respectivii furnizori stabiliți pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de sucursală sau prin intermediul altor tipuri de infrastructură și al căror sediu central este situat într-un alt stat membru să desemneze un punct de contact central. Un astfel de punct de contact central, care acționează în numele instituției care l-a desemnat, ar trebui să asigure respectarea de către sedii a normelor în materie de CSB/CFT.

(97)

Pentru a asigura o mai bună coordonare a eforturilor și pentru a contribui în mod eficace la nevoile mecanismului de supraveghere integrat, ar trebui clarificate sarcinile supraveghetorilor în ceea ce privește entitățile obligate care își desfășoară activitatea în alte state membre prin intermediul unor sedii sau forme de infrastructură care justifică supravegherea de către statul membru gazdă și ar trebui prevăzute mecanisme de cooperare specifice și proporționale.

(98)

Grupurile transfrontaliere trebuie să dispună de politici și proceduri cuprinzătoare la nivel de grup. Pentru a se asigura că operațiunile transfrontaliere sunt însoțite de o supraveghere adecvată, este necesar să se stabilească norme detaliate de supraveghere, care să permită supraveghetorilor din statul membru de origine și celor din statul membru gazdă să coopereze cât mai mult posibil între ei, indiferent de natura sau statutul lor, și cu ACSB pentru a evalua riscurile și a monitoriza evoluțiile care ar putea afecta diferitele entități care fac parte din grup, a coordona acțiunile de supraveghere și a soluționa litigiile. Având în vedere rolul său de coordonare, ar trebui să i se confere ACSB sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care să definească sarcinile detaliate corespunzătoare ale supraveghetorilor din țara de origine și din țara gazdă ai grupurilor, precum și acordurile de cooperare între aceștia. Supravegherea punerii în aplicare efective a politicii grupurilor în materie de CSB/CFT ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiile și metodele de supraveghere consolidată, astfel cum sunt prevăzute de actele juridice ale Uniunii relevante la nivel sectorial.

(99)

Schimbul de informații și cooperarea între supraveghetori sunt esențiale în contextul unor sisteme financiare tot mai integrate la nivel mondial. Pe de o parte, supraveghetorii din Uniune, inclusiv ACSB, ar trebui să se informeze reciproc cu privire la cazurile în care legislația unei țări terțe nu permite punerea în aplicare a politicilor și procedurilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1624. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza supraveghetorii să încheie acorduri de cooperare care să prevadă cooperarea și schimburile de informații confidențiale cu omologii lor din țări terțe, în conformitate cu normele aplicabile transferurilor de date cu caracter personal. Având în vedere rolul său de supervizare, ACSB ar trebui să acorde asistența care ar putea fi necesară pentru a se evalua echivalența cerințelor privind secretul profesional aplicabile omologului din țara terță.

(100)

Directiva (UE) 2015/849 permite statelor membre să încredințeze unor organisme de autoreglementare supravegherea anumitor entități obligate. Cu toate acestea, calitatea și intensitatea supravegherii efectuate de astfel de organisme de autoreglementare au fost insuficiente și nu au fost supuse controlului public sau nu au fost supuse aproape deloc unui astfel de control. În cazul în care un stat membru decide să încredințeze supravegherea unui organism de autoreglementare, respectivul stat membru ar trebui să desemneze, de asemenea, o autoritate publică care să supervizeze activitățile organismului de autoreglementare pentru a se asigura că desfășurarea activităților respective este în conformitate cu prezenta directivă. Autoritatea publică respectivă ar trebui să fie o entitate din cadrul administrației publice și ar trebui să își exercite funcțiile fără să fie supusă niciunei influențe nejustificate. Funcțiile exercitate de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare nu implică faptul că autoritatea ar trebui să exercite funcții de supraveghere în raport cu entitățile obligate sau să ia decizii în cazuri individuale tratate de organismul de autoreglementare. Acest lucru nu împiedică însă statele membre să aloce sarcini suplimentare autorității respective în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor prezentei directive. Atunci când procedează astfel, statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile suplimentare sunt în concordanță cu drepturile fundamentale și, în special, că aceste sarcini nu reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului la apărare și nu afectează confidențialitatea comunicărilor dintre avocați și clienți.

(101)

Importanța combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să determine statele membre să prevadă în dreptul intern sancțiuni pecuniare și măsuri administrative efective, proporționale și cu efect de descurajare pentru nerespectarea Regulamentului (UE) 2024/1624. Supraveghetorii naționali ar trebui să fie împuterniciți de statele membre să aplice astfel de măsuri administrative entităților obligate pentru a remedia situația în cazul încălcărilor și, atunci când încălcarea justifică acest lucru, pentru a impune sancțiuni pecuniare. În funcție de sistemele organizaționale existente în statele membre, aceste măsuri și sancțiuni ar putea fi, de asemenea, aplicate în cooperare de supraveghetori și de alte autorități, pe baza unei delegări din partea supraveghetorilor către alte autorități sau prin formularea de către supraveghetori a unor cereri adresate autorităților judiciare. Sancțiunile pecuniare și măsurile administrative ar trebui să fie suficient de cuprinzătoare pentru a permite statelor membre și supraveghetorilor să ia în considerare diferențele dintre entitățile obligate, în special dintre instituțiile de credit și instituțiile financiare și alte entități obligate, în ceea ce privește dimensiunea, caracteristicile și natura activității acestora.

(102)

În prezent, statele membre dispun de o gamă variată de sancțiuni pecuniare și de măsuri administrative pentru încălcarea principalelor dispoziții preventive în vigoare și aplică o abordare inconsecventă în ceea ce privește investigarea și sancționarea încălcării cerințelor de combatere a spălării banilor. În plus, nu există o înțelegere comună în rândul supraveghetorilor cu privire la ceea ce ar trebui să constituie o încălcare „gravă”, astfel încât să se poată determina cu ușurință situațiile în care ar trebui impusă o sancțiune pecuniară. Această diversitate este în detrimentul eforturilor depuse pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, iar răspunsul Uniunii este fragmentat. Prin urmare, ar trebui stabilite criterii comune pentru determinarea celui mai adecvat răspuns în materie de supraveghere în fața încălcărilor și ar trebui să se prevadă o serie de măsuri administrative pe care supraveghetorii le-ar putea aplica pentru a remedia încălcările, fie în combinație cu sancțiuni pecuniare, fie ca atare atunci când încălcările nu sunt suficient de grave pentru a fi pedepsite printr-o sancțiune pecuniară. Pentru a stimula entitățile obligate să respecte dispozițiile Regulamentului (UE) 2024/1624, este necesar să se sporească caracterul disuasiv al sancțiunilor pecuniare. În consecință, ar trebui ridicată valoarea minimă a sancțiunii maxime care poate fi impusă în cazul unor încălcări grave ale Regulamentului (UE) 2024/1624. În transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să se asigure că impunerea de sancțiuni pecuniare și aplicarea de măsuri administrative, și impunerea de sancțiuni penale în conformitate cu dreptul intern nu încalcă principiul ne bis in idem.

(103)

În cazul entităților obligate care sunt persoane juridice, încălcările cerințelor în materie de CSB/CFT au loc în urma unor acțiuni comise de sau sub responsabilitatea persoanelor fizice care au competența de a conduce activitățile acestora, inclusiv prin intermediul unor agenți, distribuitori sau al altor persoane care acționează în numele entității obligate. Pentru a asigura faptul că acțiunile de supraveghere întreprinse ca răspuns la astfel de încălcări sunt eficace, ar trebui să fie angajată răspunderea entității obligate și pentru acțiunile întreprinse de respectivele persoane fizice, indiferent dacă acțiunile au fost săvârșite cu intenție sau din neglijență. Fără a aduce atingere răspunderii persoanelor juridice în cadrul procedurilor penale, orice intenție de a obține un beneficiu pentru entitatea obligată de pe urma încălcărilor indică existența unor deficiențe mai generale la nivelul politicilor, procedurilor și controalelor interne ale entității obligate menite să prevină spălarea banilor, infracțiunile premisă în domeniul spălării banilor și finanțarea terorismului. Astfel de deficiențe subminează rolul entității obligate de gardian al sistemului financiar al Uniunii. Prin urmare, orice intenție de a obține un beneficiu de pe urma unei încălcări a cerințelor în materie de CSB/CFT ar trebui să fie considerată ca circumstanță agravantă.

(104)

Statele membre dispun de sisteme diferite pentru impunerea sancțiunilor pecuniare, aplicarea măsurilor administrative și impunerea penalităților cu titlu cominatoriu. În plus, anumite măsuri administrative pe care supraveghetorii sunt abilitați să le aplice, cum ar fi retragerea sau suspendarea unei licențe, depind de executarea acestor măsuri de către alte autorități. Pentru a ține cont de această diversitate de situații, este adecvat să se ofere flexibilitate în ceea ce privește mijloacele pe care supraveghetorii le au la dispoziție pentru a impune sancțiuni pecuniare, pentru a aplica măsuri administrative și a impune penalități cu titlu cominatoriu. Indiferent de mijloacele alese, statelor membre și autorităților implicate le revine sarcina de a se asigura că mecanismele puse în aplicare duc la obținerea rezultatului scontat, și anume restabilirea conformității și impunerea unor sancțiuni pecuniare efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(105)

Pentru a asigura faptul că entitățile obligate respectă cerințele în materie de CSB/CFT și atenuează în mod eficace riscurile de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor și de finanțare a terorismului la care sunt expuse, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica măsuri administrative nu numai pentru a remedia încălcările identificate, ci și în cazul în care constată că deficiențele existente la nivelul politicilor, procedurilor și controalelor interne ar putea avea drept rezultat încălcări ale cerințelor în materie de CSB/CFT sau în cazul în care politicile, procedurile și controalele respective nu sunt adecvate pentru a atenua riscurile. Sfera de cuprindere a măsurilor administrative aplicate și termenele acordate entităților obligate pentru a pune în aplicare acțiunile solicitate depind de încălcările sau deficiențele specifice identificate. În cazul în care sunt identificate multiple încălcări sau deficiențe, ar putea fi aplicate termene diferite pentru punerea în aplicare a fiecărei măsuri administrative individuale. În concordanță cu obiectivul punitiv și educativ al publicării, ar trebui publicate numai deciziile prin care se aplică măsuri administrative în legătură cu încălcări ale cerințelor în materie de CSB/CFT, iar nu și măsurile administrative aplicate pentru a preveni o astfel de încălcare.

(106)

Este esențial ca entitățile obligate să se conformeze în timp util măsurilor administrative care le sunt aplicate, pentru a se asigura un nivel adecvat și uniform de protecție împotriva spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul pieței interne. În cazul în care entitățile obligate nu se conformează măsurilor administrative în termenul stabilit, este necesar ca supraveghetorii să poată exercita o presiune sporită asupra entității obligate pentru a restabili fără întârziere conformitatea. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a impune penalități cu titlu cominatoriu începând cu momentul la care expiră termenul fixat pentru restabilirea conformității, inclusiv cu efect retroactiv atunci când decizia prin care se impun penalități cu titlu cominatoriu este luată într-o etapă ulterioară. Atunci când calculează cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu, supraveghetorii ar trebui să țină seama de cifra de afaceri globală a entității obligate și de tipul și gravitatea încălcării sau a deficiențelor vizate de măsura de supraveghere, pentru a asigura eficacitatea și proporționalitatea acesteia. Având în vedere obiectivul lor de a exercita o presiune asupra unei entități obligate pentru ca aceasta să se conformeze unei măsuri administrative, penalitățile cu titlu cominatoriu ar trebui să fie limitate în timp și să se aplice pentru o perioadă de maximum șase luni. Chiar dacă ar trebui să fie posibil ca supraveghetorii să aplice din nou penalități cu titlu cominatoriu pentru o perioadă suplimentară de maximum șase luni, ar trebui avute în vedere măsuri alternative pentru a remedia o situație de neconformitate prelungită, utilizându-se gama largă de măsuri administrative pe care supraveghetorii le pot aplica.

(107)

În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu permite impunerea sancțiunilor pecuniare prevăzute de prezenta directivă prin mijloace administrative, normele privind sancțiunile pecuniare pot fi aplicate astfel încât sancțiunea să fie inițiată de supraveghetor și să fie impusă de autoritățile judiciare. Prin urmare, este necesar ca statele membre respective să se asigure că aplicarea normelor și a sancțiunilor pecuniare are un efect echivalent cu sancțiunile pecuniare impuse de supraveghetori. Atunci când impun astfel de sancțiuni pecuniare, autoritățile judiciare ar trebui să țină seama de recomandarea supraveghetorului care inițiază sancțiunea. Sancțiunile pecuniare impuse ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(108)

Entitățile obligate pot beneficia de libertatea de a presta servicii și de a se stabili în întreaga piață internă pentru a-și oferi produsele și serviciile la nivelul Uniunii. Un sistem de supraveghere eficace impune ca supraveghetorii să fie conștienți de deficiențele privind respectarea de către entitățile obligate a normelor în materie de CSB/CFT. Prin urmare, este important ca supraveghetorii să fie în măsură să se informeze reciproc cu privire la sancțiunile pecuniare impuse și măsurile administrative aplicate entităților obligate, atunci când astfel de informații ar putea fi relevante pentru alți supraveghetori.

(109)

Publicarea unei sancțiuni pecuniare sau a unei măsuri administrative aplicate pentru încălcarea Regulamentului (UE) 2024/1624 poate avea un puternic efect de descurajare a repetării unei astfel de încălcări. Astfel sunt informate și alte entități cu privire la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate entității obligate sancționate, înainte de a stabili o relație de afaceri cu aceasta, și se oferă asistență supraveghetorilor din alte state membre în ceea ce privește riscurile asociate unei entități obligate atunci când aceasta își desfășoară activitatea în statul lor membru la nivel transfrontalier. Din aceste motive, ar trebui confirmată cerința de a se publica deciziile privind sancțiunile pecuniare care nu fac obiectul niciunei căi de atac și această cerință ar trebui extinsă la publicarea anumitor măsuri administrative care sunt aplicate pentru a remedia încălcările cerințelor în materie de CSB/CFT și a penalităților cu titlu cominatoriu. Cu toate acestea, orice astfel de publicare ar trebui să fie proporțională și, atunci când iau o decizie cu privire la publicarea unei sancțiuni pecuniare sau a unei măsuri administrative, supraveghetorii ar trebui să țină seama de gravitatea încălcării și de efectul disuasiv pe care publicarea este probabil să îl aibă. În acest scop, statele membre ar putea decide să amâne publicarea măsurilor administrative care fac obiectul unei căi de atac atunci când măsurile respective sunt aplicate pentru a remedia o încălcare care nu este gravă, repetată sau sistematică.

(110)

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (22) se aplică raportării încălcărilor Directivei (UE) 2015/849 referitoare la spălarea banilor și finanțarea terorismului și protecției persoanelor care raportează astfel de încălcări, astfel cum este menționată în partea II din anexa la Directiva (UE) 2019/1937. Întrucât prezenta directivă abrogă Directiva (UE) 2015/849, trimiterea la Directiva (UE) 2015/849 cuprinsă în anexa II la Directiva (UE) 2019/1937 ar trebui înțeleasă ca reprezentând o trimitere la prezenta directivă. În același timp, este necesar să se mențină norme adaptate privind raportarea încălcărilor cerințelor în materie de CSB/CFT care să completeze Directiva (UE) 2019/1937, în special în ceea ce privește cerința ca entitățile obligate să instituie canale interne de raportare și cea privind identificarea autorităților care sunt competente să primească raportările referitoare la încălcări ale normelor privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și să întreprindă acțiuni subsecvente respectivelor raportări.

(111)

O nouă politică pe deplin integrată și coerentă în materie de CSB/CFT la nivelul Uniunii este esențială, cu roluri desemnate atât pentru autoritățile competente de la nivelul Uniunii, cât și pentru cele de la nivel național, funcționează cu scopul de a asigura o cooperare armonioasă și constantă între aceste autorități. În această privință, cooperarea între toate autoritățile de la nivel național și cele de la nivelul Uniunii în materie de CSB/CFT este extrem de importantă și ar trebui clarificată și consolidată. Este în continuare de datoria statelor membre să prevadă normele necesare pentru a se asigura că, la nivel național, factorii de decizie, FIU, supraveghetorii, inclusiv ACSB, și alte autorități competente implicate în CSB/CFT, precum și autoritățile fiscale și autoritățile de aplicare a legii, atunci când acționează în limitele domeniului de aplicare al prezentei directive, dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze, inclusiv printr-o abordare restrictivă cu privire la refuzul autorităților competente de a coopera și de a face schimb de informații la cererea unei alte autorități competente. Indiferent de mecanismele instituite, o astfel de cooperare națională ar trebui să aibă ca rezultat un sistem eficace de prevenire și combatere a spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și de prevenire a situațiilor în care sancțiunile financiare specifice nu sunt aplicate sau sunt eludate.

(112)

Pentru a facilita și a promova cooperarea eficace și, în special, schimbul de informații, statele membre ar trebui să aibă obligația de a comunica Comisiei și ACSB lista autorităților lor competente și datele de contact relevante.

(113)

Riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului poate fi detectat de către toți supraveghetorii responsabili de instituțiile de credit. Informațiile de natură prudențială referitoare la instituțiile de credit și instituțiile financiare, cum ar fi informațiile referitoare la competența profesională și probitatea morală directorilor și a acționarilor, la mecanismele de control intern, la guvernanță sau la conformitate și gestionarea riscurilor, sunt adesea indispensabile pentru supravegherea adecvată a acestor instituții din punctul de vedere al CSB/CFT. În mod similar, informațiile privind CSB/CFT sunt, de asemenea, importante pentru supravegherea prudențială a unor astfel de instituții. Prin urmare, cooperarea și schimbul de informații cu supraveghetorii CSB/CFT și cu FIU ar trebui extinse la toate autoritățile competente responsabile cu supravegherea respectivelor entități obligate în conformitate cu alte instrumente juridice ale Uniunii, cum ar fi Directivele 2013/36/UE (23), 2014/49/UE (24), 2014/59/UE (25) și 2014/92/UE (26) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directiva (UE) 2015/2366. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestei cooperări, statele membre ar trebui să informeze anual ACSB cu privire la schimburile efectuate.

(114)

Cooperarea cu alte autorități competente pentru supravegherea instituțiilor de credit în temeiul Directivelor 2014/92/UE și (UE) 2015/2366 are potențialul de a reduce consecințele nedorite ale cerințelor în materie de CSB/CFT. Instituțiile de credit ar putea alege să înceteze sau să restricționeze relațiile de afaceri cu anumiți clienți sau anumite categorii de clienți pentru a evita riscul în loc să îl gestioneze. Astfel de practici de eliminare a riscurilor ar putea slăbi cadrul privind CSB/CFT și depistarea tranzacțiilor suspecte, deoarece îi determină pe clienții afectați să recurgă la canale de plată mai puțin sigure sau nereglementate pentru a-și satisface nevoile financiare. În același timp, practicile larg răspândite de eliminare a riscurilor în sectorul bancar ar putea conduce la excluderea financiară a anumitor categorii de entități de plată sau de consumatori. Supraveghetorii financiari sunt cei mai în măsură să identifice situațiile în care o instituție de credit a refuzat să stabilească o relație de afaceri, deși este posibil să fi avut obligația să facă acest lucru în temeiul dreptului intern care pune în aplicare Directiva 2014/92/UE sau Directiva (UE) 2015/2366, fără o justificare bazată pe măsurile documentate de precauție privind clientela. În astfel de cazuri sau atunci când unor relații de afaceri li se pune capăt ca urmare a practicilor de reducere a riscurilor, supraveghetorii financiari ar trebui să alerteze autoritățile responsabile cu asigurarea respectării de către instituțiile financiare a Directivei 2014/92/UE sau a Directivei (UE) 2015/2366.

(115)

Cooperarea dintre supraveghetorii financiari și autoritățile responsabile cu gestionarea crizelor din cadrul instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, cum ar fi, în special, autoritățile desemnate în cadrul schemei de garantare a depozitelor și autoritățile de rezoluție, este necesară pentru a asigura un echilibru între obiectivul de prevenire a spălării banilor prevăzut în prezenta directivă și obiectivul de protejare a stabilității financiare și a deponenților în temeiul Directivei 2014/49/UE și al Directivei 2014/59/UE. Supraveghetorii financiari ar trebui să informeze autoritățile desemnate și autoritățile de rezoluție prevăzute de directivele respective cu privire la orice situație în care identifică o probabilitate mai mare de intrare în dificultate sau de indisponibilitate a depozitelor din motive legate de CSB/CFT. Supraveghetorii financiari ar trebui, de asemenea, să informeze autoritățile respective cu privire la orice tranzacție, cont sau relație de afaceri care a fost suspendată de FIU pentru a permite îndeplinirea sarcinilor autorităților desemnate și ale autorităților de rezoluție în cazul unui risc crescut de intrare în dificultate sau de indisponibilitate a depozitelor, indiferent de motivul acestui risc crescut.

(116)

Pentru a facilita o astfel de cooperare în ceea ce privește instituțiile de credit și instituțiile financiare, ACSB, în consultare cu Autoritatea Bancară Europeană, ar trebui să emită orientări care să specifice principalele elemente ale unei astfel de cooperări, inclusiv modul în care ar trebui să se facă schimb de informații.

(117)

Mecanismele de cooperare ar trebui să se extindă, de asemenea, la autoritățile responsabile cu supravegherea și supervizarea auditorilor, întrucât o astfel de cooperare poate spori eficacitatea cadrului Uniunii de combatere a spălării banilor.

(118)

Schimbul de informații și acordarea de asistență între autoritățile competente ale statelor membre sunt esențiale în sensul prezentei directive. În consecință, statele membre nu ar trebui să interzică sau să aplice condiții nerezonabile sau nejustificat de restrictive în ceea ce privește schimbul de informații sau acordarea de asistență.

(119)

Supraveghetorii ar trebui să fie în măsură să coopereze și să facă schimb de informații confidențiale, indiferent de natura sau statutul lor. În acest scop, aceștia ar trebui să dispună de un temei juridic adecvat pentru schimbul de informații confidențiale și pentru cooperare. Schimbul de informații și cooperarea cu alte autorități competente pentru supravegherea sau supervizarea entităților obligate în temeiul altor acte juridice ale Uniunii nu ar trebui să fie împiedicate în mod neintenționat de lipsa securității juridice care ar putea rezulta din lipsa unor dispoziții explicite în acest domeniu. Clarificarea cadrului juridic este cu atât mai importantă cu cât supravegherea prudențială, într-un număr de cazuri, a fost încredințată unor supraveghetori care nu au competențe specifice în domeniul CSB/CFT, cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE).

(120)

Informațiile aflate în posesia supraveghetorilor ar putea fi esențiale pentru desfășurarea activităților altor autorități competente. Pentru a asigura eficacitatea cadrului Uniunii privind CSB/CFT, statele membre ar trebui să autorizeze schimbul de informații între supraveghetori și alte autorități competente. Ar trebui să se aplice norme stricte în ceea ce privește utilizarea informațiilor confidențiale transmise.

(121)

Eficacitatea cadrului Uniunii privind CSB/CFT se bazează pe cooperarea între varii autorități competente. Pentru a facilita o astfel de cooperare, ACSB ar trebui să fie însărcinată să elaboreze orientări în coordonare cu BCE, autoritățile europene de supraveghere, Europol, Eurojust și EPPO cu privire la cooperarea între toate autoritățile competente. Orientările ar trebui să descrie, de asemenea, modul în care autoritățile competente pentru supravegherea sau supervizarea entităților obligate în temeiul altor acte juridice ale Uniunii ar trebui să țină seama, în îndeplinirea sarcinilor lor, de preocupările legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului.

(122)

Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive. Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (27) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în sensul prezentei directive. Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este considerată a fi un temei important de interes public de către statele membre. Cu toate acestea, autoritățile competente responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a spălării banilor, a infracțiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau a finanțării terorismului sau cele care au funcția de urmărire, punere sub sechestru sau indisponibilizare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni ar trebui să respecte normele referitoare la protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, inclusiv Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (28).

(123)

Este esențial ca alinierea prezentei directive la recomandările GAFI revizuite să se desfășoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor, inclusiv normele privind transferurile de date, precum și protecția drepturilor fundamentale consacrate în Cartă. Anumite aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive presupun colectarea, analizarea, stocarea și schimbul de date în cadrul Uniunii și cu țări terțe. O astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie permisă, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, numai în scopurile prevăzute în prezenta directivă și pentru activitățile necesare în temeiul prezentei directive, cum ar fi schimbul de informații între autoritățile competente.

(124)

Dreptul de acces la date al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal prelucrate în sensul prezentei directive. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a oricăror informații legate de un raport privind tranzacții suspecte ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, ar putea fi justificate exceptări și restricții în legătură cu acest drept în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679 și, acolo unde este cazul, cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725. Persoana vizată are dreptul de a solicita ca o autoritate de supraveghere menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau, după caz, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor să verifice legalitatea prelucrării datelor, precum și dreptul la o cale de atac judiciară menționat la articolul 79 din respectivul regulament. Autoritatea de supraveghere menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 poate, de asemenea, să acționeze din oficiu. Fără a aduce atingere restricțiilor dreptului de acces, autoritatea de supraveghere ar trebui să poată informa persoana vizată că a efectuat toate verificările necesare și să îi comunice rezultatul în ceea ce privește legalitatea prelucrării respective.

(125)

Pentru a asigura continuitatea schimbului de informații între FIU în perioada de înființare a ACSB, Comisia ar trebui să continue să găzduiască temporar FIU.net. Pentru a asigura implicarea deplină a FIU în funcționarea sistemului, Comisia ar trebui să facă periodic schimb de informații cu Platforma de unități de informații financiare a UE (denumită în continuare „Platforma UE a FIU”), un grup informal alcătuit din reprezentanți ai FIU, activ din 2006 și utilizat pentru a facilita cooperarea între FIU și pentru a face schimb de opinii cu privire la aspecte legate de cooperare.

(126)

Standardele tehnice de reglementare ar trebui să asigure o armonizare coerentă la nivelul Uniunii. Ar fi oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri de politică și de a transmite proiectele respective Comisiei să fie încredințată ACSB, în calitate de organism cu înaltă specializare în domeniul CSB/CFT.

(127)

Pentru a asigura abordări uniforme în rândul FIU și al supraveghetorilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește definirea indicatorilor de clasificare a nivelului de gravitate a cazurilor în care nu se raportează informații adecvate, exacte și actualizate către registrele centrale. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(128)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ACSB, care să precizeze relevanța și criteriile de selecție atunci când se stabilește dacă un raport privind tranzacții suspecte se referă la un alt stat membru; să stabilească criteriile de referință și metodologia pentru evaluarea și clasificarea profilului de risc inerent și rezidual al entităților obligate și frecvența revizuirilor profilurilor de risc; să prevadă criteriile de stabilire a circumstanțelor de numire a unui punct de contact central al anumitor furnizori de servicii și funcțiile punctelor de contact centrale; să precizeze sarcinile supraveghetorilor din țara de origine și din țara-gazdă, precum și modalitățile de cooperare între aceștia; să precizeze condițiile generale pentru funcționarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar, modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii financiari, orice măsură suplimentară care urmează să fie pusă în aplicare de colegii atunci când grupurile includ entități obligate din sectorul nefinanciar și condițiile pentru participarea supraveghetorilor financiari din țări terțe; să precizeze condițiile generale pentru funcționarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar, modelul pentru acordul scris care urmează să fie semnat de supraveghetorii nefinanciari, condițiile pentru participarea supraveghetorilor nefinanciari din țări terțe și orice măsuri suplimentare care trebuie puse în aplicare de colegii atunci când grupurile includ instituții de credit sau instituții financiare; să stabilească indicatorii de clasificare a gradului de gravitate a încălcărilor prezentei directive și criteriile care se iau în considerare atunci când se stabilește nivelul sancțiunilor pecuniare sau când se aplică măsuri administrative și a stabili o metodologie pentru impunerea penalităților cu titlu cominatoriu. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(129)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili o metodologie de colectare a statisticilor, pentru a stabili formatul pentru transmiterea informațiilor privind beneficiarii reali către registrul central, pentru a defini specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru punerea în aplicare a accesului la informațiile privind beneficiarii reali pe baza unui interes legitim de către registrele centrale, pentru a stabili formatul pentru transmiterea informațiilor către mecanismele centralizate automatizate, pentru a stabili specificațiile tehnice și procedurile pentru conectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre la BARIS, pentru a stabili specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru a asigura interconectarea registrelor centrale ale statelor membre și pentru a stabili specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru a asigura interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(130)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ACSB, care să specifice formatul care urmează să fie utilizat pentru schimbul de informații între FIU din statele membre și să specifice modelul care trebuie utilizat pentru încheierea acordurilor de cooperare dintre supraveghetorii din Uniune și omologii din țările terțe. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(131)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a desfășura o activitate comercială.

(132)

Egalitatea între femei și bărbați și diversitatea sunt valori fundamentale ale Uniunii, pe care aceasta urmărește să le promoveze în tot spectrul de acțiuni ale Uniunii. Deși s-au înregistrat progrese în aceste domenii de-a lungul timpului, mai sunt încă necesare multe eforturi pentru a obține o reprezentare echilibrată în procesul decizional, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național. Fără a aduce atingere aplicării în primul rând a criteriilor bazate pe merit, atunci când numesc șefii autorităților lor naționale de supraveghere și ai FIU, statele membre ar trebui să urmărească să asigure echilibrul de gen, diversitatea și incluziunea și să țină seama, în măsura posibilului, de intersectările dintre acestea. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o reprezentare echilibrată și incluzivă și atunci când își selectează reprezentanții în Consiliul general al ACSB.

(133)

Atunci când elaborează un raport de evaluare a punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de Cartă.

(134)

Hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-37/20 și C-601/20, WM și Sovim SA/Luxembourg Business Registers (31), a anulat modificarea adusă de Directiva (UE) 2018/843 articolului 30 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849 în măsura în care aceasta impunea statelor membre să se asigure că informațiile privind beneficiarii reali ai societăților comerciale și ai altor entități juridice constituite pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg. Pentru a asigura claritatea juridică, este important să se adapteze dispoziția respectivă prin clarificarea faptului că numai persoanele sau organizațiile care au un interes legitim ar trebui să poată avea acces la informațiile respective. Aceeași condiție ar trebui să se aplice accesului la informații privind beneficiarii reali ai trusturilor sau ai construcțiilor juridice similare. Prin urmare, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui modificată. Implicațiile acestei hotărâri se extind dincolo de articolul 30 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849 și sunt similare în ceea ce privește dispozițiile care reglementează accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai construcțiilor juridice. Pentru a se asigura că cadrul Uniunii stabilește un echilibru corect între protecția drepturilor fundamentale și urmărirea unui obiectiv legitim de interes general, cum ar fi protecția sistemului financiar al Uniunii împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, este, prin urmare, oportună introducerea de modificări la articolul 31 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849. Statelor membre ar trebui să li se acorde un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive pentru a asigura intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a transpune aceste modificări. Având în vedere importanța asigurării unui cadru proporțional al Uniunii în materie de AML/CFT, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a transpune modificările respective cât mai curând posibil înainte de termenul respectiv.

(135)

Având în vedere necesitatea de a pune urgent în aplicare o abordare armonizată cu privire la accesul la registrele centrale pe baza demonstrării unui interes legitim, dispozițiile relevante ar trebui să fie transpuse de statele membre până la 10 iulie 2026. Cu toate acestea, întrucât în perioada inițială a noului regim de acces pe baza demonstrării unui interes legitim se va înregistra probabil un număr extrem de mare de cereri care urmează să fie prelucrate de entitățile responsabile de registrele centrale, termenele pentru acordarea accesului nu ar trebui să se aplice în primele patru luni de aplicare a noului regim. Statele membre ar trebui să înființeze puncte unice de acces pentru informațiile privind registrele bunurilor imobile până la 10 iulie 2029. Mecanismele centralizate automatizate care permit identificarea titularilor conturilor bancare sau ai conturilor de plăți, ai conturilor de titluri de valoare, ai conturilor de criptoactive și a titularilor casetelor de valori ar trebui, de asemenea, să fie interconectate până la data respectivă.

(136)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume instituirea unui mecanism coordonat și coerent de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(137)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (32), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(138)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 22 septembrie 2021 (33).

(139)

Prin urmare, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui să fie abrogată,