(1)

Directiva (UE) 2018/2001 stabilește cerințe pentru anumiți combustibili, și anume biocombustibilii, biolichidele, combustibilii din biomasă, combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat, pentru a se asigura că aceștia pot fi luați în calcul în vederea atingerii obiectivelor stabilite în directivă numai dacă au fost produși în mod sustenabil și dacă reduc emisii semnificative de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili. În primul rând, articolul 29 din directivă stabilește criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, biolichide și combustibilii din biomasă și articolul 26 din directivă și Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei (2) stabilesc criteriile de determinare a materiilor prime pentru biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă care prezintă un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenului, pe de o parte, și de determinare a biocombustibililor, a biolichidelor sau a combustibililor din biomasă cu un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenului care pot fi certificați ca având un risc scăzut de schimbare indirectă a destinației terenului, pe de altă parte. În al doilea rând, articolul 25 alineatul (2) din directivă stabilește criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și pentru combustibilii pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi. În al treilea rând, articolul 28 alineatul (2) din directivă impune operatorilor economici să introducă într-o bază de date a Uniunii informații privind tranzacțiile realizate și caracteristicile de durabilitate ale unor combustibili din surse regenerabile (biocombustibili, biogaz și combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile) și ale combustibililor pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi.

(2)

Directiva prevede, de asemenea, norme privind modul de calculare a contribuției energiei electrice din surse regenerabile la obiectivele în domeniul transporturilor. În special, articolul 27 alineatul (3) din directivă prevede norme pentru efectuarea acestui calcul, atât atunci când energia electrică este utilizată în mod direct pentru a alimenta vehiculele electrice, cât și atunci când este utilizată pentru a produce combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile care sunt utilizați în transport.

(3)

Pentru a verifica respectarea normelor privind biocombustibilii, biolichidele, combustibilii din biomasă, combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat, statele membre pot utiliza sisteme voluntare. Sistemele voluntare au jucat un rol important în furnizarea de dovezi privind respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili și biolichide în temeiul Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). În temeiul Directivei (UE) 2018/2001, rolul sistemelor voluntare a fost extins. În primul rând, acestea pot servi acum la certificarea conformității tuturor combustibililor produși din biomasă, inclusiv a combustibililor gazoși și solizi, cu criteriile de durabilitate stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 și la furnizarea de date exacte privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În al doilea rând, ele pot servi la certificarea conformității combustibililor lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi și a combustibililor pe bază de carbon reciclat cu criteriile lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În al treilea rând, acestea pot servi la dovedirea conformității cu normele, pe care articolul 27 alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001 le stabilește pentru calcularea energiei electrice din surse regenerabile în transporturi. În al patrulea rând, ele pot servi la dovedirea faptului că operatorii economici introduc informații exacte în baza de date a Uniunii sau în baza de date națională privind combustibilii din surse regenerabile și combustibili pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. În al cincilea rând, ele pot fi utilizate pentru a certifica biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenului. Comisia poate decide dacă sistemele voluntare naționale sau internaționale pot servi tuturor sau unora dintre aceste scopuri.

(4)

Dacă un operator economic prezintă dovezi sau date privind respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, obținute în conformitate cu un sistem voluntar care a fost recunoscut de Comisie, în măsura prevăzută în decizia de recunoaștere, statul membru în cauză nu ar trebui să solicite furnizorului dovezi suplimentare.

(5)

Cererea adresată Comisiei de recunoaștere, în temeiul articolului 30 alineatul (4) din directivă, a sistemului „Universal Feed Assurance Scheme” a fost prezentată pentru prima dată Comisiei la 20 ianuarie 2021. Această cerere a condus la o evaluare a sistemului de către Comisie, în care au fost identificate unele aspecte care necesită modificări. În observațiile sale din 25 iunie 2021, sistemul a abordat în mod corect aceste aspecte.

(6)

Sistemul acoperă biocombustibilii derivați din culturi combinabile și sfeclă de zahăr (cu excepția deșeurilor, a reziduurilor, a materialelor lignocelulozice și a materialelor celulozice de origine nealimentară), produși în Regatul Unit și Irlanda. Acesta acoperă etapele de comercializare, transport și depozitare, de la poarta fermei până la primul prelucrător, cu module specifice pentru comercializare și producătorii de furaj combinat. Această evaluare nu ia în considerare viitorul act de punere în aplicare care urmează să fie adoptat în conformitate cu articolul 30 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001 privind normele de verificare a criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a criteriilor privind riscurile reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenului. Prin urmare, sistemul „Universal Feed Assurance Scheme” va fi reevaluat atunci când va fi adoptat acest act de punere în aplicare.

(7)

Acest sistem nu acoperă direct auditul și certificarea fermierilor în conformitate cu criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (3)-(5) din Directiva (UE) 2018/2001. Pentru aceste aspecte, sistemul se bazează pe alte sisteme voluntare recunoscute de Comisie. Este, prin urmare, responsabilitatea sistemului „Universal Feed Assurance Scheme” să garanteze că recunoașterea emisă de Comisie pentru sistemele cu care colaborează rămâne valabilă pe toată durata cooperării.

(8)

La evaluarea sistemului „Universal Feed Assurance Scheme”, Comisia a constatat că acesta acoperă în mod adecvat criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (3)-(5) din Directiva (UE) 2018/2001 și aplică o metodologie a bilanțului masic în conformitate cu cerințele de la articolul 30 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2018/2001.

(9)

În urma evaluării sistemului „Universal Feed Assurance Scheme”, s-a constatat că acesta îndeplinește standardele adecvate de fiabilitate, transparență și auditare independentă în conformitate cu articolul 30 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001.

(10)

Sistemul recunoscut ar trebui să fie disponibil în secțiunea dedicată sistemelor voluntare de pe site-ul EUROPA al Comisiei.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind durabilitatea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă,