(1)

Sectorul energiei electrice din Uniune este supus unei transformări profunde, caracterizate prin mai multe piețe decentralizate, cu mai mulți actori, o proporție mai mare de energie din surse regenerabile și sisteme mai bine interconectate. Pentru a răspunde acestei situații, Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (5) urmăresc modernizarea cadrului juridic care reglementează piața internă a energiei electrice a Uniunii, pentru a asigura funcționarea în mod optim a piețelor și a rețelelor, în beneficiul întreprinderilor și al cetățenilor Uniunii. Prezentul regulament urmărește să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor uniunii energetice, din care securitatea energetică, solidaritatea, încrederea și o politică climatică ambițioasă fac parte integrantă.

(2)

Piețele și sistemele care au o funcționare corespunzătoare și dispun de interconexiuni adecvate sunt cea mai bună garanție a siguranța alimentării cu energie electrică. Cu toate acestea, chiar și atunci când piețele și sistemele funcționează bine și sunt interconectate, riscul unei crize de energie electrică, ca rezultat al unor dezastre naturale, cum ar fi condițiile meteorologice extreme, al unor atacuri rău-intenționate sau al unui deficit de combustibil, nu poate fi exclus niciodată. Consecințele unor crize de energie electrică se fac resimțite de multe ori dincolo de frontierelor naționale. Chiar și în cazurile în care astfel de crize survin la nivel local, efectele lor se pot propaga rapid dincolo de granițe. Unele condiții extreme, cum ar fi valurile de frig, valurile de căldură sau atacurile cibernetice, pot afecta regiuni întregi în același timp.

(3)

În contextul unor piețe și sisteme de energie electrică interconectate, prevenirea și gestionarea crizelor de energie electrică nu pot fi considerate o sarcină pur națională. Ar trebui exploatat mai bine potențialul unor măsuri mai eficiente și mai puțin costisitoare, prin intermediul cooperării regionale. Este nevoie de un cadru comun de norme și de proceduri mai bine coordonate pentru ca statele membre și alți actori să poată coopera eficace la nivel transfrontalier, în spiritul unei mai mari transparențe, încrederi și solidarități între statele membre.

(4)

Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) a stabilit măsurile necesare pe care statele membre trebuie să le adopte pentru a asigura siguranța alimentării cu energie electrică, în general. Dispozițiile directivei respective au fost înlocuite în mare măsură de acte legislative ulterioare, în special în ceea ce privește modul în care trebuie organizate piețele de energie electrică pentru a asigura disponibilitatea unei capacități suficiente, modul în care trebuie să coopereze operatorii de transport și de sistem pentru a garanta stabilitatea sistemului și în ceea ce privește asigurarea unei infrastructuri corespunzătoare. Prezentul regulament abordează problema specifică a prevenirii și gestionării crizelor de energie electrică.

(5)

Regulamentele (UE) 2017/1485 (7) și (UE) 2017/2196 (8) ale Comisiei constituie un cadru detaliat de reglementare a modului în care operatorii de transport și de sistem și alte părți interesate relevante ar trebui să acționeze și să coopereze pentru a asigura securitatea sistemului. Aceste norme tehnice ar trebui să garanteze faptul că cea mai mare parte a incidentelor legate de energia electrică sunt tratate în mod eficace la nivel operațional. Prezentul regulament se axează pe crizele de energie electrică care au o amploare și un impact mai mari. Regulamentul prevede ce anume ar trebui să facă statele membre pentru a preveni astfel de crize și ce măsuri pot lua în cazul în care normele de operare a sistemului se dovedesc insuficiente. Chiar și în cazul unor crize de energie electrică, normele de funcționare a sistemului ar trebui să fie în continuare pe deplin respectate, iar prezentul regulament ar trebui să fie coerent cu Regulamentul (UE) 2017/2196.

(6)

Prezentul regulament stabilește un cadru comun de norme cu privire la modul de prevenire a crizelor de energie electrică, de pregătire pentru astfel de crize și de gestionare a acestora, aducând o mai mare transparență în faza de pregătire și în timpul unei crize de energie electrică și garantând că măsurile sunt luate într-un mod coordonat și eficace. Regulamentul impune statelor membre să coopereze la nivel regional și, dacă este cazul, la nivel bilateral, într-un spirit de solidaritate. De asemenea, el prevede un cadru pentru monitorizarea eficace a siguranței alimentării cu energie electrică în Uniune, prin intermediul Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice (denumit în continuare „GCEE”), care a fost instituit printr-o decizie a Comisiei din 15 noiembrie 2012 (9) ca forum în care să se facă schimb de informații și să se promoveze cooperarea între statele membre, în special în domeniul siguranței alimentării cu energie electrică. Cooperarea dintre statele membre și cadrul de monitorizare urmăresc să permită asigurarea unei mai bune pregătiri pentru riscuri cu costuri mai reduse. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să consolideze piața internă de energie electrică prin sporirea încrederii între statele membre și excluderea intervențiilor necorespunzătoare ale statelor în crizele de energie electrică, evitând în special reducerea nejustificată a fluxurilor transfrontaliere și a capacităților de transport interzonale, reducând astfel riscul unor efecte de propagare negative asupra statelor membre învecinate.

(7)

Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului (10) stabilește normele generale privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, în timp ce normele specifice privind securitatea cibernetică vor fi elaborate prin intermediul unui cod de rețea, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2019/943. Prezentul regulament completează Directiva (UE) 2016/1148 asigurându-se că incidentele cibernetice sunt identificate în mod corespunzător ca un risc și că măsurile luate pentru a le face față sunt reflectate în mod corespunzător în planurile de pregătire pentru riscuri.

(8)

Directiva 2008/114/CE a Consiliului (11) stabilește un proces conceput să consolideze securitatea infrastructurilor critice europene desemnate, inclusiv a anumitor infrastructuri de energie electrică. Directiva 2008/114/CE contribuie, împreună cu prezentul regulament, la elaborarea unei abordări globale a securității energetice a Uniunii.

(9)

Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) conține dispoziții prin care li se cere statelor membre să elaboreze evaluări ale riscurilor la nivel național sau la nivelul subnațional corespunzător, din trei în trei ani, precum și să dezvolte și să îmbunătățească planificarea managementului riscurilor de dezastru la nivel național sau la nivelul subnațional corespunzător. Acțiunile specifice de prevenire a riscurilor, de pregătire și de planificare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie coerente cu evaluările mai ample ale riscurilor, bazate pe o abordare multirisc, la nivel național, cerute de Decizia nr. 1313/2013/UE.

(10)

Statele membre sunt responsabile de garantarea siguranței alimentării cu energie electrică pe teritoriul lor, care este, de asemenea, o responsabilitate partajată între Comisie și alți actori ai Uniunii, în domeniile lor de activitate și de competență respective. Siguranța alimentării cu energie electrică implică o cooperare eficace între statele membre, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și părțile interesate relevante. Operatorii de distribuție și operatorii de transport și de sistem joacă un rol esențial în asigurarea unui sistem de energie electrică sigur, fiabil și eficient, în conformitate cu articolele 31 și 40 din Directiva (UE) 2019/944. Autoritățile de reglementare și alte autorități naționale relevante joacă, de asemenea, un rol important în garantarea și monitorizarea siguranței alimentării cu energie, ca parte din sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul articolului 59 din Directiva (UE)2019/944. Statele membre ar trebui să desemneze o entitate existentă sau nouă în calitate de unică autoritate guvernamentală sau de reglementare națională competentă, pentru a asigura participarea transparentă și incluzivă a tuturor actorilor implicați, pregătirea eficientă și punerea în aplicare corespunzătoare a planurilor de pregătire pentru riscuri, precum și pentru a facilita prevenirea și evaluarea ex post a crizelor de energie electrică și a schimburilor de informații cu privire la acestea.

(11)

Pentru a putea avea o abordare comună în materie de prevenire și gestionare a crizelor de energie electrică este necesar ca statele membre să definească în același fel criza de energie electrică. Prezentul regulament ar trebui, îndeosebi, să faciliteze coordonarea între statele membre pentru a identifica situațiile în care riscul potențial al unui deficit semnificativ de energie electrică sau al imposibilității de a o furniza energie electrică clienților este prezent sau iminent. Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO pentru energie electrică) și statele membre ar trebui să stabilească scenarii regionale și, respectiv, naționale concrete de criză de energie electrică. Această abordare ar trebui să garanteze că toate crizele de energie electrică relevante sunt avute în vedere, ținând seama de particularitățile regionale și naționale, cum ar fi topologia rețelei, mixul energetic, volumul producției și al consumului și densitatea populației.

(12)

O abordare comună în materie de prevenire și gestionare a crizelor de energie electrică impune, de asemenea, ca statele membre să utilizeze aceleași metode și definiții pentru identificarea riscurilor legate de siguranța alimentării cu energie electrică, precum și să fie în măsură să compare în mod eficace nivelul de performanță propriu în acest domeniu cu cel al statelor învecinate. Prezentul regulament identifică doi indicatori pentru monitorizarea siguranței alimentării cu energie electrică în Uniune: „previziunea de energie nefurnizată”, exprimată în GWh/an și „previziunea de neasigurare a sarcinii”, exprimată în ore pe an. Acești indicatori fac parte din evaluarea adecvării resurselor la nivel european efectuată de ENTSO pentru energie electrică, în temeiul articolului 23 din Regulamentul (UE) 2019/943. GCEE ar trebui să efectueze monitorizarea regulată a siguranței alimentării cu energie electrică pe baza rezultatelor acestor indicatori. Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) ar trebui, de asemenea, să utilizeze acești indicatori atunci când raportează cu privire la performanța statelor membre în domeniul siguranței alimentării cu energie electrică în cadrul rapoartelor anuale de monitorizare a pieței de energie electrică, în temeiul articolului 15 din Regulamentul (UE) 2019/942 (13).

(13)

Pentru a asigura coerența evaluărilor riscurilor cu scopul de a contribui la instaurarea unui climat de încredere între statele membre într-o criză de energie electrică, este necesară o abordare comună a identificării scenariilor de risc. Prin urmare, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să elaboreze și să actualizeze, după consultarea părților interesate relevante, o metodologie comună pentru identificarea riscurilor în cooperare cu ACER și GCEE, în formația sa alcătuită doar din reprezentanți ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să propună metodologia, iar ACER să o aprobe. Atunci când se consultă cu GCEE, ACER trebuie să țină seama în cea mai mare măsură posibilă de punctul de vedere al acestuia. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să actualizeze metodologia comună pentru identificarea riscurilor în cazul în care devin disponibile noi informații semnificative.

(14)

Pe baza metodologiei comune pentru identificarea riscurilor, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să elaboreze și să actualizeze în mod regulat scenarii de criză de energie electrică regionale și să identifice cele mai relevante riscuri pentru fiecare regiune, cum ar fi condiții meteorologice extreme, dezastre naturale, deficite de combustibil sau atacuri rău-intenționate. Atunci când se ia în considerare scenariul de criză al unui deficit de combustibil gazos, riscul perturbării furnizării de gaze ar trebui să fie evaluat pe baza scenariilor de perturbare a furnizării și a infrastructurilor de gaze elaborate de către Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze naturale (ENTSOG) în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (14). ENTSO pentru energie electrică ar trebui să poată delega sarcini legate de stabilirea scenariilor regionale de criză de energie electrică centrelor de coordonare regionale înființate în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2019/943. Aceste sarcini delegate ar trebui îndeplinite sub supravegherea ENTSO pentru energie electrică. Statele membre ar trebui să stabilească și să actualizeze scenariile lor naționale de criză de energie electrică pe baza scenariilor regionale de criză de energie electrică, în principiu, la fiecare patru ani. Aceste scenarii ar trebui să ofere baza pentru planurile de pregătire pentru riscuri. Atunci când identifică riscurile la nivel național, statele membre ar trebui să descrie toate riscurile pe care le identifică în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra infrastructurii relevante pentru siguranța alimentării cu energie electrică și toate măsurile luate pentru a face față acestor riscuri, cum ar fi legi generale sau specifice sectorului referitoare la verificarea prealabilă a investițiilor, drepturi speciale pentru anumiți acționari, indicând motivele pentru care consideră că aceste măsuri sunt necesare și proporționale.

(15)

O abordare regională a identificării scenariilor de risc și a elaborării măsurilor de prevenire, de pregătire și de atenuare ar trebui să aducă beneficii semnificative din punctul de vedere al eficacității acestor măsuri și al utilizării optime a resurselor. În plus, în cazul unei crize simultane de energie electrică, o abordare coordonată și convenită în prealabil ar asigura un răspuns coerent și ar reduce riscul efectelor de propagare negative în statele membre învecinate pe care l-ar putea prezenta măsurile pur naționale. Prin urmare, prezentul regulament impune statelor membre să coopereze într-un context regional.

(16)

Centrele regionale de coordonare ar trebui să îndeplinească sarcinile de interes regional care le sunt atribuite în conformitate cu Regulamentului (UE) 2019/943. Pentru ca acestea să își poată îndeplini sarcinile în mod eficace și să acționeze în strânsă cooperare cu autoritățile naționale relevante în vederea prevenirii și a atenuării incidentelor la scară mai mare legate de energia electrică, cooperarea regională impusă prin prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe structurile de cooperare regională utilizate la nivel tehnic, și anume grupurile statelor membre care împart același centru de coordonare regional. Regiunile geografice ale centrelor de coordonare regionale sunt, prin urmare, relevante pentru stabilirea scenariilor regionale de criză de energie electrică și evaluările riscurilor. Totuși, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a constitui subgrupuri în cadrul regiunilor pentru a coopera cu privire la adoptarea unor măsuri regionale concrete sau pentru a coopera în cadrul forumurilor de cooperare regională existente în acest scop, deoarece este esențial să se dispună de capacitatea tehnică necesară pentru a-și oferi asistență reciprocă în caz de criză de energie electrică. Acest lucru se datorează faptului că nu toate statele membre dintr-o regiune mai mare vor fi în mod necesar în măsură să furnizeze energie electrică unui alt stat membru într-o criză de energie electrică. Prin urmare, nu este necesar ca toate statele membre dintr-o regiune să încheie acorduri regionale privind măsuri regionale concrete. În schimb, statele membre care au capacitatea tehnică de a-și oferi asistență reciprocă ar trebui să încheie astfel de acorduri.

(17)

Regulamentul (UE) 2019/943 prevede utilizarea unei metodologii comune pentru evaluarea adecvării resurselor la nivel european pe termen mediu și lung (de la un an la 10 ani), în vederea asigurării faptului că deciziile statelor membre cu privire la eventualele necesități în materie de investiții sunt luate în mod transparent și de comun acord. Evaluarea adecvării resurselor la nivel european are un obiectiv diferit față de evaluările adecvării pe termen scurt, care sunt utilizate pentru a detecta posibile probleme de adecvare în intervale scurte de timp, și anume evaluări ale adecvării sezoniere (pentru următoarele șase luni) și evaluări ale adecvării pentru săptămâna următoare și cel puțin ziua următoare. În ceea ce privește evaluările pe termen scurt, este necesară o abordare comună a modului în care sunt detectate posibilele probleme de adecvare. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să realizeze evaluări ale adecvării pentru perioada de iarnă și de vară pentru a alerta statele membre și operatorii de transport și de sistem cu privire la riscurile legate de siguranța alimentării cu energie electrică care ar putea apărea în următoarele șase luni. Pentru a îmbunătăți respectivele evaluări ale adecvării, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să dezvolte o metodologie probabilistică comună pentru aceste evaluări, după consultarea părților interesate relevante și în cooperare cu ACER și cu GCEE, în formația sa alcătuită doar din reprezentanți ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să propună metodologia și actualizările sale ACER, iar ACER ar trebui să aprobe propunerea și actualizările. Atunci când consultă GCEE, ACER ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură posibilă de punctul de vedere exprimat de acesta. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să actualizeze metodologia în cazul în care devin disponibile noi informații semnificative. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să poată delega sarcini referitoare la evaluările sezoniere ale adecvării către centrele de coordonare regionale, în timp ce sarcinile delegate ar trebui să fie executate sub supravegherea ENTSO pentru energie electrică.

(18)

Operatorii de transport și de sistem ar trebui să aplice metodologia utilizată pentru a pregăti evaluările sezoniere ale adecvării la efectuarea oricărui alt tip de evaluare a riscurilor pe termen scurt, și anume previziunile privind adecvarea generării pentru săptămâna următoare și cel puțin pentru ziua următoare, prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/1485.

(19)

Pentru a asigura o abordare comună a prevenirii și gestionării crizelor de energie electrică, autoritatea competentă a fiecărui stat membru ar trebui să elaboreze un plan de pregătire pentru riscuri, pe baza scenariilor regionale și naționale de criză de energie electrică. Autoritățile competente ar trebui să consulte părțile interesate sau reprezentanții grupurilor de părți interesate, cum ar fi reprezentanții producătorilor sau ai organizațiile lor profesionale sau ai operatorilor de distribuție a energiei electrice, dacă sunt relevante pentru prevenirea și gestionarea unei crize de energie electrică. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să decidă cu privire la modalitățile adecvate pentru desfășurarea acestei consultări. Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să descrie măsuri eficace, proporționale și nediscriminatorii care abordează toate scenariile de crize de electricitate identificate. Ar trebui luat în considerare impactul de mediu al măsurilor propuse bazate pe cerere și pe ofertă. Planurile ar trebui să asigure transparență, în special în ceea ce privește condițiile în care pot fi luate măsuri care nu se bazează pe piață pentru atenuarea crizelor de energie electrică. Toate măsurile luate în considerare care nu se bazează pe piață ar trebui să fie conforme cu normele stabilite în prezentul regulament. Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să fie făcute publice, asigurând totodată confidențialitatea informațiilor sensibile.

(20)

Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să prevadă măsuri naționale, regionale și, dacă este cazul, bilaterale. Măsurile regionale și, dacă este cazul, măsurile bilaterale sunt necesare, în special în cazul unei crize simultane de energie electrică, când o abordare coordonată și convenită în prealabil trebuie să asigure un răspuns coerent și să reducă riscul efectelor de propagare negative. În acest scop, înainte de adoptarea planurilor de pregătire pentru riscuri, autoritățile competente ar trebui să consulte autoritățile competente din statele membre relevante. Statele membre relevante sunt cele în care ar putea exista efecte de propagare negative sau alte impacturi asupra sistemelor lor de energie electrică, indiferent dacă aceste state membre se află în aceeași regiune sau sunt conectate în mod direct. Planurile ar trebui să ia în considerare circumstanțele naționale relevante, inclusiv situația regiunilor ultraperiferice, în sensul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și cea a unor microsisteme izolate care nu sunt conectate la sistemele naționale de transport. În acest sens, statele membre ar trebui să tragă concluziile care se impun în ceea ce privește, printre altele, dispozițiile prezentului regulament privind identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică și măsurile regionale și bilaterale prevăzute în cadrul planurilor de pregătire pentru riscuri, precum și dispozițiile privind acordarea de asistență. Planurile ar trebui să stabilească în mod clar rolurile și responsabilitățile care le revin autorităților competente. Măsurile naționale ar trebui să ia în considerare pe deplin măsurile regionale și bilaterale convenite și ar trebui să valorifice la maximum oportunitățile oferite de cooperarea regională. Planurile ar trebui să aibă un caracter tehnic și operațional, rolul acestora fiind de a contribui la prevenirea apariției sau a agravării unei crize de energie electrică și de a atenua efectele acesteia.

(21)

Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să fie actualizate în mod regulat. Pentru a garanta că planurile sunt actualizate și eficace, autoritățile competente din statele membre din fiecare regiune ar trebui să organizeze simulări bianuale ale crizelor de energie electrică în cooperare cu operatorii de transport și de sistem și alte părți interesate relevante pentru a testa caracterul lor adecvat.

(22)

Modelul prevăzut în prezentul regulament are scopul de a facilita elaborarea planurilor, permițând includerea de informații suplimentare și specifice statelor membre. Modelul este destinat, de asemenea, să faciliteze consultarea altor state membre din regiunea în cauză și a GCEE. Consultarea în cadrul regiunii și a GCEE ar trebui să garanteze că măsurile luate într-un stat membru sau într-o regiune nu pun în pericol siguranța alimentării cu energie electrică din celelalte state membre sau regiuni.

(23)

Este importantă facilitarea comunicării și a transparenței între statele membre ori de câte ori acestea dispun de informații concrete, importante și credibile conform cărora s-ar putea produce o criză de energie electrică. În astfel de împrejurări, statele membre în cauză ar trebui să informeze fără întârziere nejustificată Comisia, statele membre învecinate și GCEE, furnizând, în special, informații cu privire la cauzele deteriorării semnificative a situației alimentării cu energie electrică, măsurile planificate pentru a preveni criza de energie electrică și posibila nevoie de asistență din partea altor state membre.

(24)

Schimbul de informații în cazul unei crize de energie electrică este esențial pentru a asigura acțiuni coordonate și asistență specifică. Prin urmare, prezentul regulament impune autorității competente să informeze fără întârziere nejustificată statele membre din regiune, statele membre învecinate și Comisia atunci când se confruntă cu o criză de energie electrică. Autoritatea competentă ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la cauzele crizei, măsurile planificate sau întreprinse pentru atenuarea crizei și posibila nevoie de asistență din partea altor state membre. În cazul în care această asistență se extinde dincolo de siguranța alimentării cu energie electrică, mecanismul de protecție civilă al Uniunii ar trebui să rămână cadrul normativ aplicabil.

(25)

În cazul unei crize de energie electrică, statele membre ar trebui să coopereze în spiritul solidarității. În plus față de această regulă generală, ar trebui prevăzute dispoziții corespunzătoare pentru ca statele membre să își ofere reciproc asistență în cazul unei crize de energie electrică. Această asistență ar trebui să se bazeze pe măsuri convenite și coordonate, prevăzute în planurile de pregătire pentru riscuri. Prezentul regulament acordă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce privește conținutul acestor măsuri coordonate și, prin urmare, conținutul asistenței pe care o oferă. Statelor membre le revine competența de a decide și conveni cu privire la aceste măsuri coordonate, ținând seama de cerere și de ofertă. În același timp, prezentul regulament garantează că, în scopul acordării asistenței convenite, energia electrică este livrată în mod coordonat. Statele membre ar trebui să se pună de acord cu privire la dispozițiile tehnice, juridice și financiare necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor regionale și bilaterale convenite. În cadrul acestor acorduri tehnice, statele membre ar trebui să indice cantitățile maxime de energie electrică care trebuie livrate, care ar trebui să fie reevaluate pe baza fezabilității tehnice a livrării de energie electrică atunci când asistența este necesară în timpul unei crize de energie electrică. Ulterior, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor regionale și bilaterale convenite și a acordurilor tehnice, juridice și financiare.

(26)

Atunci când convin asupra măsurilor coordonate și a dispozițiilor tehnice, juridice și financiare, precum și atunci când pun în aplicare dispozițiile privind asistența, statele membre ar trebui să ia în considerare factori sociali și economici, inclusiv securitatea cetățenilor, și proporționalitatea. Ele sunt încurajate să facă schimb de bune practici și să utilizeze GCEE ca pe o platformă de discuții prin care să identifice opțiunile disponibile pentru acordarea asistenței, în special în ceea ce privește măsurile coordonate și dispozițiile tehnice, juridice și financiare necesare, inclusiv compensarea echitabilă. Comisia poate facilita pregătirea măsurile regionale și bilaterale.

(27)

Asistența acordată între statele membre în temeiul prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unei compensații echitabile, convenite între statele membre. Prezentul regulament nu armonizează toate aspectele legate de o astfel de compensație echitabilă între statele membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să convină asupra unor dispoziții referitoare la compensația echitabilă înainte ca asistența să fie acordată. Statul membru care solicită asistență ar trebui să plătească prompt o compensație statului membru care acordă asistență sau să asigure plata cu promptitudine a acestei compensații. Comisia ar trebui să ofere orientări fără caracter obligatoriu privind elementele-cheie ale unei compensații echitabile și alte elemente ale acordurilor tehnice, juridice și financiare.

(28)

Atunci când acordă asistență în temeiul prezentului regulament, statele membre pun în aplicare dreptul Uniunii și sunt, prin urmare, obligate să respecte drepturile fundamentale garantate de acesta. Această asistență poate da naștere, așadar, obligației ca un stat membru să plătească o compensație celor afectați de măsurile sale, în funcție de măsurile convenite între statele membre. În consecință, statele membre ar trebui să se asigure, atunci când este necesar, că sunt în vigoare norme naționale privind compensarea care respectă dreptul Uniunii și, mai ales, drepturile fundamentale. În plus, statul membru care primește asistență ar trebui, în cele din urmă, să suporte toate costurile rezonabile suportate de un alt stat membru ca urmare a acordării de asistență, în temeiul acestor norme naționale privind compensarea.

(29)

În cazul unei crize de energie electrică, asistența ar trebui să fie furnizată chiar și în cazul în care statele membre nu au convenit încă asupra unor măsuri coordonate și asupra unor dispoziții tehnice, juridice și financiare, conform cerințelor prezentului regulament privind asistența. Pentru a fi în măsură să acorde asistență într-o astfel de situație, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, statele membre ar trebui să convină asupra unor măsuri și dispoziții ad hoc în locul măsurilor coordonate și al dispozițiilor tehnice, juridice și financiare care lipsesc.

(30)

Prezentul regulament introduce un astfel de mecanism de asistență între statele membre, conceput ca un instrument de prevenire sau de atenuare a crizelor de energie electrică în Uniune. Comisia ar trebui deci să revizuiască mecanismul de asistență în lumina experienței viitoare privind funcționarea acestuia și să propună, dacă este cazul, modificări ale acestuia.

(31)

Prezentul regulament ar trebui să permită întreprinderilor din domeniul energiei electrice și consumatorilor să se bazeze pe mecanismele de piață stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/943 și Directiva (UE) 2019/944 pentru cât mai mult timp posibil, atunci când se confruntă cu crize de energie electrică. Normele care reglementează piața internă și normele de operare a sistemului ar trebui să fie respectate inclusiv în crizele de energie electrică. Aceste norme includ articolul 22 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2017/1485 și articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2196, care reglementează restricționarea tranzacțiilor, limitarea furnizării de capacitate interzonală pentru alocarea capacității sau limitarea furnizării de programe. Acest lucru înseamnă că măsurile care nu se bazează pe piață, cum ar fi deconectarea forțată a consumatorilor sau aprovizionările suplimentare în afara funcționării normale a pieței, ar trebui să fie întreprinse numai în ultimă instanță, atunci când toate posibilitățile furnizate de piață au fost epuizate. Prin urmare, deconectarea forțată a consumatorilor ar trebui să fie introdusă numai după epuizarea tuturor posibilităților de deconectare voluntară. În plus, orice măsură care nu se bazează pe piață ar trebui să fie necesară, proporțională, nediscriminatorie și temporară.

(32)

Pentru a asigura transparența în urma unei crize de energie electrică, autoritatea competentă care a declarat criza de energie electrică ar trebui să efectueze o evaluare ex post a crizei și a impactului acesteia. Evaluarea respectivă ar trebui să ia în considerare, printre altele, eficacitatea și proporționalitatea măsurilor întreprinse, precum și costurile economice ale acestora. De asemenea, evaluarea respectivă ar trebui să cuprindă considerații transfrontaliere, cum ar fi impactul măsurilor asupra altor state membre și nivelul de asistență pe care statul membru care a declarat criza de energie electrică l-a primit din partea acestora.

(33)

Obligațiile în materie de transparență ar trebui să asigure că toate măsurile adoptate pentru a preveni sau a gestiona crizele de energie electrică respectă normele pieței interne și sunt conforme cu principiile cooperării și solidarității care stau la baza uniunii energetice.

(34)

Prezentul regulament consolidează rolul GCEE. Grupul ar trebui să îndeplinească sarcini specifice, în special în legătură cu elaborarea unei metodologii de identificare a scenariilor regionale de criză de energie electrică și a unei metodologii pentru evaluările adecvării pe termen scurt și sezoniere, precum și în legătură cu planurile de pregătire pentru riscuri și ar trebui să aibă un rol important în monitorizarea performanței statelor membre în domeniul siguranța alimentării cu energie electrică, dezvoltând cele mai bune practici pe această bază.

(35)

O criză de energie electrică s-ar putea extinde dincolo de frontierele Uniunii, până la teritoriile părților contractante ale Comunității Energiei În calitatea sa de parte la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, Uniunea ar trebui să promoveze modificarea tratatului respectiv, cu scopul de a crea o piață integrată și un spațiu unic de reglementare, prin asigurarea unui cadru de reglementare corespunzător și stabil. Pentru a asigura o gestionare eficientă a crizelor, Uniunea ar trebui să coopereze îndeaproape cu părțile contractante din cadrul Comunității Energiei pentru prevenirea crizelor de energie electrică, pregătirea pentru astfel de crize și gestionarea acestora.

(36)

În cazul în care Comisia, ACER, GCEE, ENTSO pentru energie electrică, statele membre și autoritățile lor competente și de reglementare naționale sau orice alte organisme, entități sau persoane primesc informații confidențiale în temeiul prezentului regulament, acestea ar trebui să asigure confidențialitatea informațiilor primite. În acest scop, informațiile confidențiale ar trebui să respecte normele Uniunii și cele naționale în vigoare privind tratarea informațiilor și a proceselor confidențiale.

(37)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea celei mai eficiente și eficace pregătiri împotriva riscurilor în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(38)

Ciprul este în prezent singurul stat membru care nu este direct conectat cu un alt stat membru. În ceea ce privește anumite dispoziții din prezentul regulament, ar trebui să se clarifice că, atât timp cât această situație persistă, dispozițiile respective, și anume cele privind identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică, privind includerea măsurilor regionale și bilaterale prevăzute în planurile de pregătire pentru riscuri și cele privind asistența, nu se aplică în cazul Ciprului. Ciprul și alte state membre relevante sunt încurajate să elaboreze, cu sprijinul Comisiei, măsuri și proceduri alternative în domeniile vizate de dispozițiile respective, cu condiția ca astfel de măsuri și proceduri alternative să nu afecteze aplicarea efectivă a prezentului regulament între celelalte state membre.

(39)

Directiva 2005/89/CE ar trebui să fie abrogată,