4.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/1

(1)

La 12 februarie 2016, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/181 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de anumite produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate, altele decât din oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece (denumite în continuare „produse plate din oțel laminate la rece”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”) (denumite împreună „țările în cauză”).

(2)

Ancheta a fost deschisă la 14 mai 2015 (3) ca urmare a plângerii depuse la data de 1 aprilie 2015 de către Asociația Europeană a Oțelului (European Steel Association, denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite produse plate din oțel laminate la rece.

(3)

În conformitate cu considerentul 19 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2014 și 31 martie 2015 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2325 al Comisiei (4), Comisia a prevăzut obligativitatea înregistrării importurilor produsului în cauză originar și expediat din RPC și din Rusia. Înregistrarea importurilor a încetat odată cu instituirea măsurilor provizorii la 12 februarie 2016.

(5)

Chestiunea înregistrării și posibila aplicare retroactivă a taxei antidumping în cauză, precum și observațiile primite în legătură cu aceasta sunt detaliate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1329 al Comisiei (5). Prezentul regulament abordează doar observațiile primite în conformitate cu constatările provizorii cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și poziția definitivă a Comisiei cu privire la aceste aspecte.

(6)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(7)

Un centru de servicii din sectorul oțelului și un comerciant au solicitat intervenția consilierului-auditor pentru proceduri comerciale (denumit în continuare „consilierul-auditor”) în ceea ce privește problema restituirilor la export. Consilierul-auditor a examinat cererea și dat un răspuns scris. În plus, la 3 mai 2016 a avut loc, la cererea Eurofer, o audiere cu consilierul-auditor.

(8)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a avea la dispoziție informații mai cuprinzătoare în ceea ce privește rentabilitatea, Comisia a solicitat producătorilor din Uniune incluși în eșantion să furnizeze date privind rentabilitatea pentru perioada 2005-2010 referitoare la vânzările în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei. Toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au transmis informațiile solicitate.

(9)

Pentru a verifica răspunsurile la chestionarele menționate în considerentul 8 de mai sus, s-au efectuat vizite de verificare la fața locului a datelor comunicate de către următorii producători din Uniune:

(10)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de produse plate din oțel laminate la rece originare din RPC și Rusia și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie („comunicarea constatărilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(11)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(12)

În urma comunicării constatărilor definitive, anumiți producători-exportatori au făcut observații cu privire la termenul stabilit pentru furnizarea, de către producătorii din Uniune, a informațiilor solicitate și au pus sub semnul întrebării exactitatea datelor respective, precum și procesul de verificare a acestora. Aceste părți au concluzionat că era posibil ca industria din Uniune să nu fi raportat cifre corecte și să fi beneficiat de un tratament favorabil, care încalcă drepturile altor părți la o anchetă obiectivă, imparțială și nediscriminatorie. Acest presupus tratament favorabil industriei din Uniune ar fi, de asemenea, ilustrat de clemența de care a dat dovadă Comisia atunci când industria din Uniune nu a furnizat anumite informații importante (părțile menționate s-au referit la lipsa unor facturi).

(13)

Afirmația privind tratamentul favorabil este respinsă. Problema în discuție privește formulări de la considerentul 59 din regulamentul provizoriu. În considerentul menționat se precizează că nu sunt emise facturi pentru transferurile interne, acest lucru fiind în conformitate cu practicile de contabilitate acceptabile. Nu este justificată afirmația potrivit căreia i s-a permis industriei din Uniune să nu furnizeze informații solicitate.

(14)

Aceiași producători-exportatori au afirmat că, prin colectarea și verificarea unor date suplimentare de la producătorii din Uniune, producătorii-exportatori ruși care solicitaseră o a doua verificare ar fi fost victime ale discriminării.

(15)

În primul rând ar trebui remarcat faptul că, în calitate de autoritate responsabilă cu ancheta, Comisia are, în mod evident, un drept de a solicita date suplimentare, când se consideră necesar și adecvat, pentru a-și efectua analiza, atât în cursul etapei provizorii, cât și în cursul etapei definitive a anchetei. În acest caz, astfel cum se explică în considerentul 154, Comisia a avut motive întemeiate să solicite aceste date suplimentare și să le verifice ulterior. Verificările au vizat numai datele suplimentare furnizate care nu fuseseră solicitate anterior și au asigurat fiabilitatea datelor pe care Comisia și-a întemeiat, în cele din urmă, constatările. În al doilea rând, cererile referitoare la o a doua verificare transmise de producătorii-exportatori ruși se refereau, de fapt, la datele care făcuseră obiectul verificării inițiale; a doua verificare, efectuată la sediile anumitor producători din Uniune, a fost necesară pentru a verifica datele suplimentare menționate în considerentul 8 și pentru a determina dacă taxele antidumping vor fi percepute retroactiv. Prin urmare, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(16)

Considerentele 21 și 22 din regulamentul provizoriu stabilesc definiția provizorie a produsului în cauză. Nicio parte nu a formulat observații în ceea ce privește această definiție.

(17)

Produsul în cauză este definit cu titlu definitiv drept produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate, altele decât din oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, originare din RPC și din Rusia, încadrate în prezent la codurile NC ex 7209 15 00, 7209 16 90, 7209 17 90, 7209 18 91, ex 7209 18 99, ex 7209 25 00, 7209 26 90, 7209 27 90, 7209 28 90, 7211 23 30, ex 7211 23 80, ex 7211 29 00, 7225 50 80, 7226 92 00.

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului în cauză:

(18)

În absența oricăror observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, se confirmă concluziile formulate în considerentele 22-24 din regulamentul provizoriu.

(19)

Așa cum s-a explicat la considerentul 34 din regulamentul provizoriu, niciunul dintre producătorii-exportatori vizați de această anchetă nu a solicitat TEP.

(20)

În regulamentul provizoriu, Comisia a selectat Canada ca țară analoagă în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(21)

O parte interesată a susținut că diferența dintre marjele de dumping și prejudiciu ridică semne de întrebare cu privire la exactitatea calculelor efectuate de Comisie. De asemenea, aceeași parte interesată a susținut că, dacă este corectă din punct de vedere factual, o astfel de diferență ar invalida alegerea Canadei ca țară analoagă, având în vedere nivelul prețurilor produsului în cauză în această țară.

(22)

Comisia confirmă exactitatea calculelor sale. În plus, Comisia reamintește că țara analoagă este aleasă dintre țările în care prețul produsului similar este format în circumstanțe cât mai apropiate cu putință de cele din țara de export. Nivelul prețurilor în sine nu constituie un criteriu de selecție.

(23)

Având în vedere cele de mai sus, se respinge afirmația potrivit căreia Canada nu este o țară analoagă adecvată. Comisia confirmă raționamentul prezentat la considerentele 27-34 din regulamentul provizoriu și alegerea Canadei ca țară analoagă în sensul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(24)

În absența unor observații privind determinarea valorii normale, se confirmă considerentele 35-45 din regulamentul provizoriu.

(25)

În observațiile sale privind regulamentul provizoriu, un grup de societăți a remarcat o neconcordanță între calculele prejudiciului și dumpingului, despre care a afirmat că a apărut ca urmare a unei erori de redactare din partea Comisiei. Dar Comisia a constatat că neconcordanța a fost cauzată de o mică greșeală de redactare făcută de respectivul grup de societăți, astfel fiind afectat prețul de export. Această eroare de redactare a fost corectată de către Comisie.

(26)

În absența oricăror observații cu privire la comparația dintre valoarea normală și prețul de export, se confirmă considerentele 49 și 50 din regulamentul provizoriu.

(27)

Din cauza modificării prețului de export menționate în considerentul 25 de mai sus, marja de dumping a unui grup de societăți a fost recalculată, ceea ce a condus la o ușoară mărire a acesteia. Astfel s-a modificat, de asemenea, și marja de dumping a tuturor celorlalte societăți chineze, dat fiind că această marjă are la bază respectivul grup de societăți.

(28)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

Tabelul 1

Marjele de dumping, RPC

(29)

În urma comunicării constatărilor provizorii, un producător-exportator rus a contestat aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază. Acesta a prezentat noi date pentru a contesta constatările descrise în considerentul 60 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a demonstrat că producătorul-exportator a raportat că a vândut o cantitate mai mare decât producția posibilă din punct de vedere fizic.

(30)

Comisia a organizat două audieri, oferind producătorului-exportator în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile și de a explica afirmațiile făcute.

(31)

Pe parcursul audierilor, Comisia a subliniat faptul că orice comunicare/explicare efectuată după verificare poate fi acceptată numai dacă datele pe care se întemeiază au fost deja transmise sau pot fi puse în legătură cu datele transmise în răspunsul la chestionar sau cel târziu în timpul vizitei de verificare. Producătorul-exportator nu a fost în măsură să își sprijine argumentele cu informații deja cuprinse în răspunsul său la chestionar sau cu informații din probele colectate la fața locului. Prin urmare, se confirmă constatările provizorii care au condus Comisia să aplice articolul 18 din regulamentul de bază, enunțate în considerentele 60 și 61 din regulamentul provizoriu. Astfel, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, Comisia a stabilit în mod definitiv marja de dumping pentru societatea în cauză pe baza informațiilor disponibile.

(32)

După comunicarea constatărilor finale, un producător-exportator a atras atenția asupra faptului că, în cadrul prezentei anchete antidumping, a fost supus unui tratament discriminatoriu, care i-a afectat drepturile procedurale, printre care dreptul la apărare. Acest producător-exportator a susținut că Comisia nu a acceptat a doua verificare la sediile filialei sale din Belgia, însă s-a efectuat o a doua verificare la sediile producătorilor și ale importatorilor din Uniune. Din motivele explicate în considerentul 15, această afirmație trebuie să fie respinsă.

(33)

De asemenea, acest producător-exportator a afirmat că Comisia ar fi putut utiliza prețurile de export ale comerciantului/importatorului afiliat lui, precum și datele referitoare la costul de fabricație ale singurului producător-exportator care a cooperat în totalitate cu Comisia. S-a susținut că astfel Comisia ar fi putut să evite aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, dat fiind că verificase separat acest comerciant/importator afiliat și că nu au existat probleme în ceea ce privește cooperarea lui. Astfel cum s-a explicat mai sus, faptul că volumul total al vânzărilor (după deducerea utilizării captive și ajustarea în funcție de variația stocurilor) raportat de către producătorul-exportator a depășit cantitățile produse nu a permis Comisiei să concluzioneze că vânzările la export către Uniune au fost raportate integral. Prin urmare, Comisia a respins propunerea societății de a folosi o serie de tranzacții care poate reprezenta doar o parte din totalul vânzărilor către Uniune. În consecință, Comisia nu a utilizat date privind costul de producție, deoarece nu existau date disponibile referitoare la vânzările la export care să fie utilizate pentru comparație.

(34)

Doi producători-exportatori au formulat observații privind desfășurarea vizitelor de verificare și au solicitat Comisiei suspendarea anchetei, în așteptarea examinării afirmațiilor lor. În acest context, producătorii-exportatori contestă aplicarea, de către Comisie, a articolului 18 din regulamentul de bază. În plus, Ministerul Dezvoltării Economice al Federației Ruse a solicitat suspendarea aplicării măsurilor antidumping definitive care trebuiau să fie instituite până la examinarea, în mod corespunzător, a plângerii oficiale a celor doi producători-exportatori de către instituțiile competente ale Uniunii.

(35)

Comisia precizează că verificarea este o etapă a procesului de investigare efectuat de Comisie, în calitate de autoritate responsabilă cu ancheta. Comisia a explicat pe larg motivele de fond pe baza cărora a decis să aplice articolul 18 din regulamentul de bază. Aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază se bazează pe elementele de probă prezentate în scris Comisiei de societățile comerciale și pe fiabilitatea și coerența acestor elemente de probă. Producătorii-exportatori au avut ocazia de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare pe parcursul procedurii, prin transmiterea de informații și comentarii, prin intermediul audierilor și reuniunilor, inclusiv prin intermediul a două reuniuni dedicate în mod special problemelor semnalate.

(36)

În ceea ce privește cererea de suspendare, Comisia menționează că singurul temei pentru suspendarea unei măsuri instituite în temeiul regulamentului de bază este articolul 14 alineatul (4). Comisia menționează, de asemenea, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare, astfel cum sunt prevăzute în articolul menționat. Acest articol prevede că măsurile pot fi suspendate numai în interesul Uniunii, în cazul în care condițiile de piață s-au modificat temporar, în așa fel încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma suspendării. Nu există indicii că aceste condiții sunt îndeplinite în cazul de față, iar Comisia observă că nu au fost menționate astfel de împrejurări. Mai degrabă, ancheta a arătat că au fost îndeplinite condițiile pentru instituirea măsurilor definitive, astfel cum sunt prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia respinge această cerere.

(37)

În urma comunicării constatărilor provizorii, un producător-exportator a contestat ajustarea pe care Comisia a făcut-o în ceea ce privește costurile sale de producție a produselor plate din oțel laminate la rece, astfel cum este prevăzut la considerentul 76 și justificat în considerentul 80 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, producătorul-exportator în cauză nu a prezentat niciun argument care să permită Comisiei să își modifice poziția potrivit căreia ratele de consum de materii prime raportate de societate în răspunsul său la chestionar nu au fost suficiente pentru a permite Comisiei să facă o evaluare corectă a costului materiilor prime utilizate pentru producerea de către societate de produse plate din oțel laminate la rece. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(38)

Același producător-exportator a afirmat, de asemenea, că pierderile în ceea ce privește lichidarea celor două filiale ale sale din străinătate trebuie excluse din calculul costurilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”). În plus, acesta a afirmat că cheltuielile de ambalare au fost contabilizate de două ori, la costul de producție și la costurile VAG. Prin urmare, Comisia și-a revizuit în consecință constatările, ținând cont de faptul că explicațiile oferite de societate după comunicarea constatărilor provizorii au fost susținute de informații care au fost prezentate în mod corespunzător în cadrul răspunsului la chestionar ori în timpul sau înaintea vizitei de verificare.

(39)

După reexaminarea costurilor VAG, Comisia a constatat că unele vânzări interne sunt profitabile. Acest lucru a permis Comisiei să calculeze marja de dumping pe baza propriilor costuri VAG și profituri ale societății. În etapa provizorie, Comisia nu a identificat existența unor vânzări interne profitabile și, prin urmare, a calculat marja de dumping utilizând costurile VAG și profiturile provenite din surse externe.

(40)

Doi producători-exportatori au contestat modul în care Comisia a calculat costurile lor VAG, după cum se precizează în considerentul 75 din regulamentul provizoriu. Ei au explicat că Comisia nu ar trebui să includă pierderile provenite din reevaluarea împrumuturilor în monedă străină în cadrul costurilor VAG, deoarece societățile de fapt nu au suportat niciun fel de costuri, ci doar au reevaluat soldurile utilizând cursul de schimb din ultima zi a perioadei de raportare financiară. Comisia nu este de acord cu acest argument, ținând cont atât de standardele internaționale de raportare financiară, cât și de principiile de contabilitate general acceptate din Rusia. Aceste pierderi au fost înregistrate în mod corespunzător în conturile producătorilor, în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(41)

După comunicarea constatărilor finale, producătorii-exportatori și-au reiterat afirmațiile, fără a transmite însă date noi privind pierderile contestate. Producătorii-exportatori au menționat Regulamentul (CE) nr. 2852/2000 al Consiliului (6) (fibre discontinue din poliester originare din India și din Republica Coreea), în care Comisia a exclus, din costurile VAG, câștigurile nete realizate din schimbul valutar.

(42)

Comisia constată că în cazul menționat de producătorii-exportatori situația este diferită. Astfel cum s-a explicat în considerentul 34 din Regulamentul (CE) nr. 2852/2000, menționat anterior, s-a constatat că câștigurile din schimbul valutar nu au fost legate în principal de producție și vânzări.

(43)

Producătorii-exportatori nu au pus sub semnul întrebării relevanța împrumuturilor lor pentru costurile de producție ale produsului similar. Prin urmare, Comisia a concluzionat că pierderile au fost legate de aceste împrumuturi, care au fost utilizate pentru finanțarea activelor fixe necesare pentru producerea produsului similar. În consecință, aceste pierderi trebuie să fie luate în calcul pentru determinarea costurilor VAG ale societății. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(44)

Producătorul-exportator rus și-a reiterat încă o dată afirmația în urma comunicării constatărilor finale suplimentare. Cu toate acestea, afirmația nu se limitează la aspecte specifice ale constatărilor suplimentare. Comisia își menține poziția exprimată în paragrafele precedente.

(45)

Un producător-exportator a contestat metodologia utilizată de Comisie pentru a calcula costurile totale VAG ale comercianților naționali afiliați; Comisia utilizase costurile VAG raportate pentru vânzările către clienți neafiliați de pe piața internă. Comisia a acceptat această afirmație și a corectat calculul definitiv. Deoarece costurile VAG astfel corectate nu diferă semnificativ de cele utilizate inițial și deoarece au afectat doar un număr limitat de vânzări, această corecție nu a avut niciun impact asupra marjei de dumping rezultate.

(46)

Un producător-exportator a susținut că Comisia a luat în calcul de două ori costurile de ambalare în vederea stabilirii costurilor totale de producție în analiza rentabilității. Comisia a respins această afirmație. După cum se prezintă în detaliu în comunicarea constatărilor provizorii, Comisia a eliminat costurile de ambalare din cadrul costurilor VAG înainte de a calcula costurile totale de producție.

(47)

După comunicarea constatărilor finale, producătorii-exportatori au contestat metodologia utilizată pentru a construi valoarea normală. Aceștia au susținut că Comisia a utilizat un procent greșit din costurile VAG și că, utilizând costurile VAG aferente numai vânzărilor profitabile, Comisia ar fi supraevaluat cu mult valoarea normală.

(48)

Comisia își desfășoară anchetele în mod obiectiv. Metodologia utilizată pentru a construi valoarea normală este folosită în mod consecvent în toate cazurile în care sunt îndeplinite criteriile relevante. Comisia aplică articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, care stipulează că sumele aferente costurilor VAG și profiturilor se bazează pe vânzările realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Afirmația producătorilor-exportatori care vizează utilizarea sumei fixe a costurilor VAG, indiferent dacă aceste costuri sunt legate de vânzările realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale sau nu, intră în contradicție cu această dispoziție. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(49)

După comunicarea constatărilor finale, un producător-exportator a ridicat problema cuantumurilor negative înregistrate în lista tranzacțiilor interne în raport cu calculul valorii normale. Producătorul-exportator a explicat că aceste cuantumuri se refereau la corecțiile unor facturi și se datorau configurației sistemului său contabil, în care corecția unei facturi poate fi realizată numai prin compensarea, în întregime, a valorii înregistrate inițial cu o valoare negativă corespunzătoare. Acesta a susținut că calculul valorii normale de către Comisie nu a ținut seama de configurația specifică a sistemului său contabil și a fost, prin urmare, inexact.

(50)

În primul rând, Comisia menționează că, încălcând instrucțiunile din chestionarul Comisiei, producătorul-exportator a enumerat aceste corecții ca fiind tranzacții, în loc să prezinte înregistrările rectificative în coloana corespunzătoare din chestionarul menționat. În al doilea rând, după comunicarea constatărilor finale, producătorul-exportator a transmis într-adevăr o marjă de dumping revizuită, dar fără a prezenta o listă revizuită a tranzacțiilor interne sau un calcul revizuit al dumpingului. În al treilea rând, Comisia menționează că această afirmație privește în realitate calitatea datelor pe care producătorul-exportator însuși le-a transmis Comisiei în cursul anchetei. În al patrulea rând, calculul valorii normale, inclusiv lista tranzacțiilor interne, astfel cum a fost prezentată de producătorul-exportator, a fost comunicat în mod corespunzător în etapa provizorie a anchetei. Cu toate acestea, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, producătorul-exportator nu a formulat nicio observație privind acest calcul. Aceeași listă de tranzacții interne a fost utilizată pentru calculul dumpingului definitiv. Producătorul-exportator nu explică de ce nu a putut invoca această chestiune într-o etapă mai timpurie a anchetei.

(51)

În ciuda tuturor acestor deficiențe ale comportamentului producătorului-exportator cu privire la această chestiune, Comisia, în calitate de autoritate obiectivă și imparțială responsabilă cu ancheta, a analizat această afirmație și a concluzionat că, într-adevăr, calculul valorii normale trebuia să fie corectat astfel încât să se evite o posibilă dublă contabilizare. În urma comunicării constatărilor finale, exportatorul a furnizat o cheie care permitea filtrarea tranzacțiilor sale din listă, pentru a exclude toate corecțiile și a păstra doar înregistrările finale. Pentru datele verificate, Comisia a aplicat metoda de corectare a listei propusă de producătorul-exportator după comunicarea constatărilor finale; prin urmare, Comisia a acceptat cererea în toate elementele sale.

(52)

Comisia a transmis constatări finale suplimentare tuturor părților interesate, informându-le cu privire la acceptarea cererii și invitându-le să își prezinte observațiile.

(53)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, una dintre părți a afirmat că prezentarea constatărilor suplimentare a subliniat și mai mult deficiențele în ceea ce privește cooperarea producătorilor-exportatori ruși. Partea respectivă a susținut, de asemenea, că prezentarea constatărilor suplimentare a sugerat, de fapt, că seturile de date suplimentare ar fi putut fi ignorate și că acestea nu ar fi trebuit să fie acceptate. Într-adevăr, Comisia a ridicat problema calității informațiilor transmise și a cooperării, însă în acest caz specific a decis că cererea poate fi acceptată în mod obiectiv.

(54)

După comunicarea constatărilor suplimentare, producătorul-exportator rus a fost de acord cu principiul și amploarea corecției făcute de Comisie marjei sale de dumping.

(55)

Producătorul-exportator a afirmat că furnizase lista tranzacțiilor interne împreună cu răspunsul la chestionar. Acest fapt nu este contestat. Este pusă sub semnul întrebării calitatea documentului respectiv. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că nu a transmis observații privind respectiva listă de tranzacții în urma comunicării constatărilor provizorii, deoarece acel set de date nu avea niciun impact asupra calculului marjei de dumping. Comisia ia act de faptul că producătorul-exportator a reiterat în repetate rânduri afirmații referitoare la metodologia de calcul și la aspecte ale acestuia care, în cazul în care ar fi fost acceptate de Comisie (quad non), ar fi determinat Comisia să utilizeze setul de date. Era, prin urmare, esențial pentru partea în cauză să se asigure că setul de date prezentat în etapa provizorie era corect și că acesta ar fi putut fi utilizat pentru calculul marjei de dumping. Deși, în cursul vizitei de verificare, societatea a ridicat problema anulărilor și a multiplelor înregistrări identice care au rezultat din acestea, întreaga amploare a problemei a ieșit la iveală numai în momentul comunicării constatărilor finale; amploarea problemei este demonstrată și de impactul asupra calculului marjei de dumping. Deși societatea susține că înregistrările nu sunt note de credit, cheia care permite identificarea acestor înregistrări, furnizată chiar de societate, se numește „numărul notei de credit”. Cu toate acestea, Comisia a acceptat cererea în toate elementele sale, iar societatea nu a contestat noul calcul al marjei de dumping.

(56)

Un producător-exportator a susținut că Comisia nu a inclus în calculul costurilor VAG veniturile obținute din reintegrarea rezervelor constituite înainte de perioada de anchetă. În opinia acestui producător-exportator, Comisia utilizează standarde diferite și realizează o evaluare asimetrică în comparație cu pierderile provenite din reevaluarea valutelor, pe care Comisia le-a inclus.

(57)

Comisia menționează că abordarea sa este consecventă. Costurile VAG nu includ nici veniturile, nici cheltuielile care au un impact asupra profitului aferent anului în cauză, și care, potrivit constatărilor Comisiei, provin din operațiunile realizate de producătorul-exportator în străinătate. Acest fapt a fost comunicat în constatările finale și nu a fost contestat de producătorul-exportator. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(58)

Comisia a examinat mai în detaliu vânzările unuia dintre producătorii-exportatori către un comerciant neafiliat cu sediul în Elveția, astfel cum s-a descris în considerentul 84 din regulamentul provizoriu. Comisia s-a adresat atât producătorului-exportator, cât și comerciantului neafiliat, și a investigat pe cont propriu acest subiect, în scopul obținerii de informații suplimentare privind relația lor.

(59)

În observațiile pe care le-a prezentat ca urmare a comunicării constatărilor provizorii, Eurofer a solicitat Comisiei să examineze cu atenție relația dintre producătorul-exportator și comerciantul elvețian și să modifice în mod corespunzător calculul pe baza rezultatului acestei examinări.

(60)

După evaluarea rezultatelor acestei examinări, Comisia a decis să considere că acest comerciant elvețian nu este afiliat producătorului-exportator rus. Comisia nu a găsit niciun element care să susțină ipoteza că aceste părți au întreținut legături pe parcursul perioadei de anchetă și, prin urmare, a respins această afirmație.

(61)

De asemenea, producătorul-exportator a prezentat informații suplimentare care au permis Comisiei să corecteze datele privind vânzările către părți independente din Uniune. Producătorul-exportator raportase anterior aceste vânzări pe baza facturilor interne în ruble rusești. Respectivele facturi au reflectat valoarea lor inițială în monedă străină, convertită folosind cursul de schimb zilnic al societății. Comisia a fost în măsură să stabilească o legătură între noile date transmise și informațiile verificate la fața locului. Această corecție a provocat o scădere ușoară a marjei de dumping, în comparație cu calculul din etapa provizorie.

(62)

În urma comunicării constatărilor provizorii, producătorii-exportatori au contestat aplicabilitatea ajustărilor făcute în privința costurilor VAG și a profitului în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pentru vânzările efectuate prin intermediul comercianților/importatorilor afiliați din Elveția.

(63)

În opinia acestora, ajustările sunt aplicabile numai anumitor tranzacții, în cazul în care condițiile de vânzare impun ca produsul să fie livrat după vămuire, adică în tranzacțiile în care partea afiliată acționează în calitate de importator, cum ar fi condițiile DDP. În același timp, ei au solicitat ca respectivii comercianți/importatori afiliați cu sediul în Elveția să fie considerați ca făcând parte din rețeaua de export a producătorului.

(64)

În răspunsul său, Comisia confirmă că o ajustare a costurilor VAG și o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de bază, ar trebui să se aplice pentru toate tipurile de tranzacții de vânzare efectuate prin intermediul comercianților/importatorilor afiliați din Elveția.

(65)

Deși furnizarea mărfurilor, în condițiile de efectuare a tranzacției raportate de producătorii-exportatori, are loc înainte de punerea în liberă circulație a mărfurilor și chiar dacă responsabilitatea pentru vămuire revine cumpărătorului (spre deosebire de tranzacțiile în condiții DDP), acest lucru nu schimbă faptul că vânzările sunt efectuate de comerciantul/importatorul afiliat care suportă costurile VAG și care, în mod normal, dorește să obțină un profit pentru serviciile sale.

(66)

Având în vedere faptul că comerciantul/importatorul este afiliat cu producătorul-exportator, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază implică faptul că datele unui astfel de comerciant/importator sunt, prin definiție, lipsite de fiabilitate și că profitul său ar trebui stabilit de către autoritatea de anchetă pe baza unui temei rezonabil. În plus, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu împiedică realizarea de ajustări pentru a ține seama de costurile suportate înainte de import, în măsura în care aceste costuri sunt suportate în mod normal de către comerciant/importator. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(67)

Producătorii-exportatori au reiterat această afirmație după comunicarea constatărilor finale, fără să prezinte informații noi privind funcțiile comercianților/importatorilor din Elveția. Comisia menționează că poziția sa este conformă cu jurisprudența instanțelor Uniunii. În orice caz, faptul că societățile afiliate îndeplinesc doar anumite funcții nu împiedică Comisia să efectueze ajustările în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, dar s-ar putea reflecta într-un cuantum mai mic al costurilor VAG care vor fi deduse din prețul la care produsul în cauză este revândut pentru prima oară unui cumpărător independent. Sarcina de a aduce dovezi le revine părților interesate care intenționează să conteste amploarea ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prin urmare, în cazul în care aceste părți consideră că ajustările sunt excesive, ele trebuie să furnizeze dovezi specifice și calcule care justifică aceste afirmații. Cu toate acestea, producătorii-exportatori nu au furnizat nicio dovadă care să pună sub semnul întrebării cheltuielile VAG sau procentul de profit utilizat. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(68)

În observațiile lor, producătorii-exportatori nu au fost de acord cu utilizarea datei contractului de vânzare-cumpărare/a comenzii pentru conversia vânzărilor la export din moneda străină în ruble rusești. Cu toate acestea, producătorii-exportatori au fost de acord că astfel s-ar putea stabili în mod mai adecvat condițiile materiale ale vânzării decât folosind data facturii, deși au susținut că, până în prezent, Comisia nu a utilizat niciodată această opțiune. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(69)

Producătorii-exportatori au reiterat această afirmație după comunicarea constatărilor finale, subliniind faptul că Comisia nu a motivat suficient utilizarea datei contractului/comenzii. În plus, aceștia au susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze cursul de schimb valabil cu maximum 60 de zile înainte de data facturii, pentru a ține cont de modificarea de durată a cursurilor de schimb în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază.

(70)

În acest caz, Comisia nu a acordat ajustarea în temeiul modificării de durată, întrucât cursul de schimb EUR/RUB înregistrează un nivel ridicat de volatilitate, mai degrabă decât o modificare de durată către sfârșitul perioadei de anchetă. În plus, în cazul în care Comisia ar aplica ajustarea în temeiul modificării de durată în contextul deprecierii monedei producătorului-exportator, aceasta ar conduce la o scădere a prețului de export și, prin urmare, ar rezulta marje de dumping mai mari. În plus, ajustarea în temeiul modificării de durată ar trebui să fie utilizată pentru a reflecta variația corespunzătoare a cursului de schimb, nu pentru a impune limita maximă de 60 de zile înainte de data facturii, așa cum sugerează producătorii-exportatori. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(71)

Prin utilizarea datei contractului/comenzii, Comisia a redus, în mare măsură, impactul fluctuațiilor semnificative și imprevizibile ale cursului de schimb înregistrate către sfârșitul perioadei de anchetă. Comisia nu este de acord cu afirmația producătorilor-exportatori potrivit căreia aceasta a constituit o modificare nejustificată a metodologiei. Comisia a utilizat cursul de schimb de la data vânzării în deplină conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază și a explicat suficient motivele pentru care, în acest caz, data contractului/comenzii permite stabilirea în mod corespunzător a condițiilor materiale ale vânzării. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(72)

Ținând cont de modificările referitoare la stabilirea valorii normale prevăzute în considerentele 37-51 de mai sus și confirmând celelalte constatări din considerentele 65-93 din regulamentul provizoriu, marjele de dumping definitive exprimate ca procentaj din prețul „CIF” (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Tabelul 2

Marjele de dumping, Rusia

(73)

O parte interesată a pus sub semnul întrebării importanța reclamanților, sugerând că societățile de relaminare nu au fost incluse în calcule. În acest sens, este de remarcat că calculul producției totale a inclus volumul producției societăților de relaminare. Prin urmare, această observație se respinge.

(74)

În absența oricăror altor observații suplimentare privind definirea industriei din Uniune și a producției din Uniune, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 94-98 din regulamentul provizoriu.

(75)

Mai multe părți au susținut că, printre altele, consumul ar fi trebuit să fie analizat în ansamblu, prin combinarea consumului de pe piața captivă și a consumului de pe piața liberă.

(76)

În această privință, evoluția consumului de pe piața captivă și de pe piața liberă a fost raportată și explicată în tabelul 5 și în tabelul 6 din regulamentul provizoriu. Prin fuzionarea acestor două tabele, consumul total (incluzând astfel piața captivă și piața liberă) a evoluat, pe parcursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 3

Consumul total (piața captivă și piața liberă) (în tone)

(77)

Tabelul de mai sus arată că, după o scădere bruscă a consumului în 2012, consumul total a crescut la un nivel care a fost ușor mai ridicat în perioada de anchetă decât la începutul perioadei examinate. Această tendință se explică prin sporirea consumului captiv, care a fost mai pronunțată, în termeni absoluți, decât scăderea consumului de pe piața liberă.

(78)

O parte interesată a arătat că afirmația potrivit căreia utilizarea captivă nu se află în concurență cu importurile nu prezintă o explicație motivată. Această parte consideră că producătorii din Uniune ar utiliza importurile dacă acestea ar fi disponibile în mod concurențial. Prin urmare, utilizarea captivă ar trebui să fie luată în considerare.

(79)

În acest sens, notăm că nu are sens din punct de vedere economic ca producătorii integrați să achiziționeze de la concurenți produse destinate producției din aval, atunci când există capacitate disponibilă pentru fabricarea unor astfel de produse. Într-adevăr, într-un sector cu capital intensiv precum sectorul oțelului, ratele de utilizare a capacității ar trebui să fie menținute la cel mai înalt nivel pentru a se dilua costurile fixe și a se menține costurile de producție la nivelul lor cel mai scăzut. Pe această bază, argumentul de la considerentul 78 trebuie să fie respins.

(80)

În observațiile care au urmat comunicării constatărilor definitive, anumite părți interesate au revenit la chestiunea consumului. Anumite părți au afirmat că piața captivă și piața liberă nu au fost analizate sau explicate în mod corespunzător. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentele 103-106 din regulamentul provizoriu, este clar că consumul de pe fiecare piață era diferit și că acesta reflecta activitatea principalelor industrii din aval implicate. Piața captivă a crescut ca urmare a dezvoltării unor sectoare cum ar fi industria automobilelor. În schimb, sectoarele industriale în principal generale care se aprovizionau prin intermediul pieței libere au evoluat într-o măsură mai mică. Afirmația potrivit căreia piața liberă și piața captivă nu au fost analizate în mod corespunzător a fost respinsă.

(81)

În absența altor observații privind consumul la nivelul Uniunii, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 99-106 din regulamentul provizoriu.

(82)

În absența oricăror observații privind evaluarea cumulativă a efectelor importurilor provenite din țările în cauză, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 107-111 din regulamentul provizoriu.

(83)

După cum s-a menționat mai sus, anumite părți au susținut că situația generală, atât în ceea ce privește piața captivă, cât și piața liberă, ar fi trebuit să fie analizată din punctul de vedere al mai multor indicatori. În ceea ce privește cota de piață, se observă că, având în vedere lipsa concurenței dintre consumul captiv (vânzări) și importurile din țările în cauză, precum și ținând cont de specificitatea pieței captive din aval, aici nu se înregistrează nicio analiză a cotei de piață exprimate ca procent din consumul total. Această abordare este, de asemenea, conformă cu jurisprudența constantă a instanțelor Uniunii (8).

(84)

În absența unor observații suplimentare privind volumul și cota de piață a importurilor provenite din țările în cauză, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu.

(85)

În primul rând, se remarcă faptul că, ca urmare a unei erori de redactare, a trebuit să se corecteze cantitățile vândute de industria din Uniune. Întrucât această eroare nu a avut niciun impact semnificativ asupra prețurilor medii, ea a avut un impact neglijabil asupra marjelor calculate.

(86)

Una dintre părți a afirmat că procentul adăugat la valoarea CIF pentru a acoperi costurile ulterioare importului ar trebui să fie recalculat în funcție de o sumă pe tonă. Această solicitare a fost acceptată, iar calculele au fost modificate în consecință, cu un impact minor asupra marjelor.

(87)

Prin urmare, au fost revizuite marjele de subcotare definitive, care se ridică la 8,1 % pentru RPC și, respectiv, 15,1 % pentru Rusia.

(88)

În absența altor observații privind volumul, cota de piață și prețul importurilor provenite din țările în cauză, cu excepția marjelor de subcotare prezentate în considerentul 87 de mai sus, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 115-119 din regulamentul provizoriu.

(89)

Mai multe părți au prezentat observații cu privire la metodologia utilizată pentru analiza situației economice a industriei din Uniune. În special, unele părți au indicat că, în ciuda dimensiunii mari a pieței captive, analiza economică a exclus în mare parte această piață, iar concluziile s-au bazat exclusiv pe constatările referitoare la piața liberă. În special, aceste părți au susținut că ar fi trebuit să se analizeze separat prețul de vânzare și rentabilitatea pe piața captivă. De asemenea, ele au susținut că ar fi trebuit să se analizeze situația generală, atât de pe piața captivă, cât și de pe piața liberă, și că o astfel de analiză ar fi condus la concluzia că industria din Uniune nu a suferit niciun prejudiciu.

(90)

În această privință, după cum se explică în considerentul 123 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat piața liberă, piața captivă și performanța generală a industriei din Uniune în mod separat, după caz. În ceea ce privește piața captivă, cea mai mare parte a acesteia se referă la transferurile captive care au loc în cadrul unei entități juridice, pentru care nu se emit facturi și nu există un preț de vânzare. În cazul vânzărilor captive între entități afiliate, a fost evident că, având în vedere diferitele politici de prețuri de transfer care sunt aplicate de diferiții producători incluși în eșantion, nu a putut fi efectuată o analiză pertinentă a prețurilor și a indicatorilor de rentabilitate. Pe de altă parte, ținând cont de posibilitatea ca volumul consumului captiv să evolueze, a fost efectuată o analiză în acest sens. În ceea ce privește piața liberă, au fost analizate costul unitar de producție, prețurile de vânzare, volumul vânzărilor și rentabilitatea. În ceea ce privește activitatea generală referitoare la piețele captivă și liberă interconectate, au fost analizați mai mulți indicatori, cum ar fi volumul producției, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, ocuparea forței de muncă, productivitatea, stocurile, costul forței de muncă, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor.

(91)

Pe baza celor de mai sus, a trebuit să fie respinsă afirmația conform căreia analiza situației economice a industriei din Uniune se bazează exclusiv pe piața liberă și ar fi trebuit să includă o analiză a pieței captive și a activității generale. Au fost analizate toate aspectele relevante referitoare la evoluția situației economice de pe aceste piețe, luate individual sau împreună.

(92)

Una dintre părți a afirmat că analiza pieței libere ar fi trebuit să includă analiza altor indicatori, cum ar fi producția, stocurile, fluxul de lichidități, doar pentru piața liberă. Ea a concluzionat că analiza nu furnizează o imagine reală cu privire la prejudiciul invocat.

(93)

În această privință, se remarcă faptul că nu este posibilă analiza altor indicatori de prejudiciu numai pentru piața liberă, având în vedere relațiile strânse care există între activitățile de pe piața captivă și de pe piața liberă. În plus, o astfel de analiză nu ar fi condus la concluzii pertinente. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(94)

În urma comunicării constatărilor definitive, anumiți producători-exportatori au revenit la această problemă în observațiile lor. Aceștia au susținut că metodologia adoptată pentru a analiza piața captivă și piața liberă a constituit o încălcare a principiului examinării echitabile și obiective. Cu toate acestea, atât piața captivă, cât și piața liberă au fost examinate, în măsura în care a fost posibil și în care au existat date relevante; a fost, de asemenea, realizată o evaluare cumulativă, după caz. Prin urmare, s-a demonstrat clar că s-a ajuns la concluzia privind prejudiciul prin intermediul unei triple evaluări (a pieței captive, a pieței libere, precum și o analiză cumulativă), folosind toate datele relevante. În cazul în care nu a fost posibilă o evaluare, au fost menționate, de asemenea, motivele.

(95)

În plus, din cauza acestei metodologii exhaustive, punctele evidențiate de către producătorii-exportatori se referă la aspecte ce țin de modul de prezentare, mai degrabă decât de fond, toate datele relevante fiind prezentate. Datele prezentate arată că volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața liberă și pe piața captivă a crescut ușor, cu mai puțin de 1 %, dar că această creștere este mai mică decât creșterea consumului pe piețele respective. În ceea ce privește prețurile și rentabilitatea pe piața Uniunii, acestea sunt relevante numai în cazul vânzărilor realizate între părți neafiliate. Într-adevăr, nu există prețuri de vânzare pentru transferurile captive și nu există prețuri de vânzare fiabile pentru vânzările captive, din motivele deja menționate în considerentul 142 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, nu a putut fi efectuată o analiză pertinentă a rentabilității pe piața captivă. În ceea ce privește costul de producție, se reamintește că a fost analizată evoluția acestui indicator pe piața liberă, cu toate că regulamentul de bază nu impune în mod specific acest lucru. Evoluția costului de producție pe piața captivă nu a fost analizată, din motivele menționate în același considerent.

(96)

Pe baza celor de mai sus, s-a demonstrat clar că s-a ajuns la concluzia privind prejudiciul prin intermediul unei triple evaluări (a pieței captive, a pieței libere, precum și o analiză cumulativă), folosind toate datele relevante. Se respinge afirmația potrivit căreia a avut loc o încălcare a principiului examinării echitabile și obiective.

(97)

Pe baza celor de mai sus și în absența oricăror alte observații în acest sens, se confirmă metodologia de evaluare a situației industriei din Uniune, astfel cum se descrie în considerentele 120-123 din regulamentul provizoriu.

(98)

O parte interesată a indicat faptul că a existat o schimbare a priorităților industriei din Uniune, de pe piața liberă pe piața captivă, și că industria din Uniune a devenit mai interesată să vândă pe piața captivă, unde sunt vândute produse cu o valoare adăugată mai ridicată.

(99)

În această privință, este de remarcat că industria din Uniune nu decide în mod independent să se concentreze asupra pieței captive sau a pieței libere. Dimpotrivă, dat fiind că piața produselor plate din oțel laminate la rece este influențată de cerere, și nu de ofertă, după cum demonstrează capacitatea disponibilă a producătorilor din Uniune, industria din Uniune nu a decis să se concentreze pe piața captivă, ci a pierdut o parte din cota de piață și din volumul de vânzări de pe piața liberă, ca urmare a sporirii considerabile a disponibilității importurilor care fac obiectul unui dumping, provenite din țările în cauză. Această problemă nu s-a pus pe piața captivă. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(100)

Aceeași parte interesată a susținut că îmbunătățirea gradului de utilizare a capacității de producție nu este legată de o reducere a capacității, ci mai degrabă de mărirea volumului producției.

(101)

În această privință, notăm că, deși sporirea ratei de utilizare a capacității nu este legată în mod exclusiv de reducerea capacității, deoarece s-a mărit și volumul producției, reducerea capacității este fără îndoială cauza principală a sporirii ratei de utilizare a capacității. Într-adevăr, analizând cifrele absolute, volumul producției s-a mărit cu numai 337 348 de tone, în timp ce capacitatea a scăzut cu 1 873 141 de tone. Pe baza celor de mai sus, acest argument a trebuit să fie respins.

(102)

În absența altor observații, se confirmă concluziile menționate la considerentele 124-126 din regulamentul provizoriu.

(103)

Producătorii-exportatori ruși au susținut că scăderea volumului vânzărilor nu poate fi considerată a fi o probă care indică existența unui prejudiciu, pentru că, în linii mari, aceasta a coincis cu scăderea consumului în cursul perioadei examinate. În opinia lor, această scădere a fost legată de scăderea prețurilor materiilor prime la nivel mondial, care a dus la scăderea prețurilor produsului în cauză, de volumul tot mai mare de importuri din țări terțe începând din 2012 și de importurile produsului în cauză de către industria din Uniune.

(104)

În această privință, notăm în primul rând faptul că diferența dintre scăderea vânzărilor (– 14 %) și a consumului (– 9 %) nu poate fi considerată ca fiind nesemnificativă. În plus, scăderea prețurilor materiilor prime la nivel mondial nu poate fi considerată ca fiind un motiv valabil pentru scăderea volumului vânzărilor, deoarece aceste elemente, și anume prețurile materiilor prime și volumul vânzărilor, nu sunt direct corelate. În plus, orice scădere a prețurilor materiilor prime la nivel mondial s-ar aplica atât pentru industria din Uniune, cât și în ceea ce privește importurile. În ceea ce privește importurile din țări terțe, evoluția trebuie analizată pe toată durata perioadei examinate, și nu începând de la mijlocul acesteia. În acest context, se observă că importurile din țări terțe au scăzut atât în termeni absoluți (– 206 571 de tone), cât și în termeni relativi (o cotă de piață de la 10,9 % la 9,1 %). În plus, în ceea ce privește importurile din țările în cauză de către industria din Uniune, s-a constatat că aceste achiziții au rămas stabile în cursul perioadei examinate și au reprezentat mai puțin de 1 % din cifra totală de afaceri a vânzărilor industriei din Uniune. Pe baza celor de mai sus, acest argument a trebuit să fie respins.

(105)

În ceea ce privește cota de piață, aceleași părți au contestat modul în care Comisia a concluzionat în mod provizoriu că scăderea cotei de piață a industriei din Uniune (de la 74,8 % la 70,8 %) a indicat un prejudiciu, în timp ce cota de piață de 5,4 % deținută de importurile din India, Iran și Ucraina nu era de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre prejudiciul invocat și importurile din țările în cauză.

(106)

În acest sens, este demn de remarcat faptul că cota de piață a țărilor menționate mai sus ar trebui să fie analizată pe toată durata perioadei examinate, nu doar prin concentrarea pe o perioadă de un an. Prin urmare, cota de piață deținută de importurile din India, Iran și Ucraina a crescut de la 4 % la doar 5,4 % în cursul perioadei examinate, deci cu doar 1,4 puncte procentuale, în timp ce, după cum s-a menționat în considerentul 105 de mai sus, importurile totale din țări terțe au scăzut de la 10,9 % la 9,1 %, în beneficiul importurilor din țările în cauză. Din cele de mai sus rezultă că scăderea cotei de piață a industriei din Uniune nu poate fi comparată stricto sensu cu cota de piață deținută de țările menționate mai sus și că această scădere poate fi considerată drept un indicator de prejudiciu. Pe baza celor de mai sus, acest argument a trebuit să fie respins.

(107)

În absența altor observații, se confirmă concluziile menționate la considerentele 127-132 din regulamentul provizoriu.

(108)

O parte interesată a indicat faptul că scăderea ocupării forței de muncă nu ar trebui să fie pusă în legătură cu importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, ci mai degrabă cu modernizarea instalațiilor, care a condus la angajarea de personal mai calificat și a avut ca rezultat creșterea costurilor forței de muncă.

(109)

În acest sens, notăm faptul că afirmațiile făcute în ceea ce privește modernizarea instalațiilor și angajarea de personal mai calificat nu sunt susținute de niciun element de probă și ar trebui, prin urmare, să fie respinse.

(110)

O altă parte interesată și-a exprimat îndoiala în ceea ce privește tendința opusă înregistrată în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (– 10 %) și costul forței de muncă (+ 11 %) pe parcursul perioadei examinate. Aceasta se întreba, de asemenea, dacă evoluția este valabilă atât pentru piața captivă, cât și pentru piața liberă.

(111)

În acest sens, se face trimitere la considerentul 144 din regulamentul provizoriu, care prevede că mărirea costurilor cu forța de muncă a fost într-adevăr corelată cu reduceri semnificative ale forței de muncă, care au dus la achitarea de plăți compensatorii și, prin urmare, au determinat creșterea costului forței de muncă per echivalent normă întreagă. Se observă, de asemenea, faptul că scăderea ocupării forței de muncă nu se referă exclusiv la personalul de pe piața liberă sau de pe piața captivă, ci mai degrabă a afectat ocuparea forței de muncă în general, dat fiind că produsele destinate celor două piețe sunt produse de aceiași angajați folosind aceleași instalații. Pe baza celor de mai sus, acest argument a trebuit să fie respins.

(112)

În absența altor observații, se confirmă concluziile menționate la considerentele 133 și 134 din regulamentul provizoriu.

(113)

În absența observațiilor cu privire la stocuri, amploarea marjei de dumping, creștere, prețuri, rentabilitate, fluxul de numerar, investiții și randamentul investițiilor, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 135-151 din regulamentul provizoriu.

(114)

Mai multe părți interesate au indicat faptul că analiza prejudiciului s-a bazat doar pe evoluția negativă a indicatorilor de pe piața liberă și că concluziile acestei analize au fost insuficiente pentru a justifica faptul că industria din Uniune, în ansamblul său, a suferit un prejudiciu important.

(115)

În această privință, așa cum s-a menționat în considerentul 96 de mai sus, se reamintește faptul că analiza Comisiei nu s-a limitat în special la piața liberă, ci, după caz, aceasta a analizat și a tras concluzii în legătură cu evoluția situației economice a industriei din Uniune în ansamblul său, precum și a pieței captive, în particular.

(116)

În plus, este de remarcat că concluzia potrivit căreia industria a suferit un prejudiciu important nu se bazează doar pe evoluția negativă a micro- și macroindicatorilor privind piața liberă. În timp ce anumiți micro- și macroindicatori arată într-adevăr o evoluție negativă a pieței libere, alți indicatori referitori la performanța globală a industriei din Uniune, cum ar fi ocuparea forței de muncă, costul forței de muncă per echivalent normă întreagă, investițiile și randamentul investițiilor semnalează, de asemenea, o deteriorare a situației industriei din Uniune. Având în vedere atât dimensiunea pieței libere, cât și cea a pieței captive, se observă că evoluția pozitivă a performanței industriei din Uniune pe piața captivă (în ceea ce privește anumiți indicatori) nu a fost suficientă pentru a compensa rezultatele negative înregistrate pe piața liberă, după cum reiese din evoluția negativă a indicatorilor menționați mai sus în legătură cu activitatea globală. În lumina celor de mai sus, acest argument a trebuit să fie respins.

(117)

Prin urmare, pe baza analizei observațiilor, după cum se rezumă în considerentele 73-115 de mai sus, se confirmă concluziile menționate în considerentele 152-155 din regulamentul provizoriu.

(118)

Mai multe părți interesate au susținut că prejudiciul nu putea fi atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și că alți factori întrerupeau legătura de cauzalitate. Anumite afirmații reprezentau doar o simplă reiterare a afirmațiilor deja prezentate în etapa provizorie, fără niciun element nou. Observațiile noi sunt analizate în cele ce urmează.

(119)

O parte interesată a contestat existența unui proces lent de redresare după criza din 2012 și a susținut că importurile din țările în cauză nu au împiedicat industria din Uniune să beneficieze de o astfel de redresare. În esență, aceasta a susținut că imposibilitatea de a se redresa după criza din 2012 a fost cauzată de presupusa persistență a unei cereri scăzute pentru produsele plate din oțel laminate la rece.

(120)

În primul rând, ar trebui remarcat faptul că, între 2012 și perioada de anchetă, consumul a crescut cu 4,4 %; în ciuda faptului că nu a atins nivelul din 2011, această evoluție poate fi considerată un semn de redresare lentă. În ceea ce privește importurile din țările în cauză, trebuie remarcat faptul că, într-un context de redresare lentă, cota lor de piață a crescut de la 13,5 % în 2012 la 18,7 % în 2013 și chiar până la 20,1 % în cursul perioadei de anchetă. Pe baza celor menționate anterior, afirmația trebuie să fie respinsă.

(121)

Aceeași parte interesată a susținut că industria din Uniune a luat, neintenționat, decizii economice greșite, realizând investiții costisitoare în 2011 și în 2012 și realizând o creștere a capacității în 2011.

(122)

În această privință, se reamintește faptul că această anchetă și-a concentrat analiza pe evoluția situației economice a industriei din Uniune în cursul perioadei cuprinse între 2011 și perioada de anchetă. Prin urmare, creșterea capacității între 2010 și 2011 nu poate fi considerată ca făcând parte din sfera de aplicare a analizei. De asemenea, se remarcă faptul că afirmația conform căreia industria din Uniune a făcut investiții presupuse a fi costisitoare în 2011 și în 2012 nu este susținută de niciun element de probă. În cele din urmă, se remarcă faptul că investițiile efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion în timpul perioadei examinate au reprezentat mai puțin de 2,5 % din activele lor nete și au constat în principal în investiții de înlocuire și de raționalizare. Având în vedere nivelul investițiilor și natura lor, astfel de investiții nu pot fi considerate suficient de semnificative pentru a avea un impact asupra performanței economice a industriei din Uniune. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(123)

După instituirea măsurilor provizorii și, încă o dată, după comunicarea constatărilor finale, anumite părți interesate au afirmat că nu importurile din țările în cauză, ci creșterea volumului producției industriei din Uniune, într-o perioadă în care consumul scădea, ar trebui să fie considerată cauza prejudiciului.

(124)

În acest sens, și după cum se menționează în considerentul 152 din regulamentul provizoriu, trebuie reamintit faptul că industria din Uniune și-a majorat volumul producției pentru a satisface creșterea consumului captiv. Deoarece industria din Uniune produce, în cea mai mare parte, la comandă, fapt confirmat de nivelurile relativ scăzute ale stocurilor (a se vedea considerentul 136 din regulamentul provizoriu), această majorare nu poate fi considerată drept cauză a prejudiciului suferit. Pe baza celor menționate anterior, afirmația trebuie să fie respinsă.

(125)

Mai multe părți interesate au contestat concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește impactul scăderii prețurilor materiilor prime asupra prețurilor practicate de industria din Uniune. În primul rând, acestea au contestat faptul că scăderea prețurilor importurilor a fost mai mică decât scăderea prețurilor materiilor prime și au dat exemplu minereul de fier. În informațiile trimise, această parte a menționat că prețul minereului de fier (RMB/tonă) a scăzut cu 39 % în cursul perioadei examinate. În al doilea rând, părțile au susținut că argumentația Comisiei din considerentele 171-175 din regulamentul provizoriu nu a respins afirmația potrivit căreia scăderea prețurilor materiilor prime a dus la o scădere a prețurilor pentru produsul care face obiectul anchetei și că Comisia nu a ținut seama în mod suficient de scăderea prețurilor materiilor prime pe plan mondial.

(126)

În această privință, se reamintește mai întâi faptul că prețurile importurilor din țările în cauză au scăzut în medie cu 20 % pe parcursul perioadei examinate, această scădere fiind mai mare decât scăderea costului de producție al industriei din Uniune. În plus, în ceea ce privește minereul de fier și după conversia prețului din RMB în EUR/tonă, potrivit informațiilor trimise, rezultă că prețurile minereului de fier au scăzut cu numai aproximativ 31 % în cursul perioadei examinate. Presupunând, în mod prudent, că minereul de fier ar reprezenta 35 % din costuri în țările în cauză, scăderea prețurilor materiilor prime ar putea conduce doar la o scădere a prețurilor mai mică decât aproximativ 11 %, în timp ce, după cum s-a explicat mai sus, prețurile importurilor din țările în cauză au scăzut cu 20 %.

(127)

În ceea ce privește a doua afirmație, trebuie remarcat faptul că Comisia nu a exclus faptul că scăderea prețurilor materiilor prime a afectat prețul produsului care face obiectul anchetei în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, Comisia a susținut că prețul produsului care face obiectul anchetei în Uniune nu a urmat numai tendința prețului la nivel mondial, care reflecta în principal evoluția prețurilor la materiile prime. Comisia a analizat, de asemenea, alți factori care influențează prețurile, și anume diferențele regionale și capacitățile în exces. Aceasta a indicat, de asemenea, că, în cazul în care prețul produsului în cauză nu ar fi scăzut mai mult decât au scăzut prețurile materiilor prime, condițiile de concurență de pe piață ar fi fost corecte, iar industria din Uniune ar fi putut beneficia de o reducere a costurilor și ar fi fost rentabilă din nou. Pe baza celor de mai sus, afirmațiile menționate anterior trebuie să fie respinse.

(128)

Anumiți producători-exportatori au revenit la această problemă în observațiile pe care le-au transmis după comunicarea constatărilor definitive. Cu toate acestea, nu au fost aduse argumente noi.

(129)

O parte interesată a susținut că importurilor produsului în cauză realizate de industria din Uniune nu li s-a acordat suficientă importanță în cadrul evaluării, de către Comisie, a legăturii de cauzalitate, fapt care a condus la o evaluare incompletă și inexactă a legăturii de cauzalitate.

(130)

Așa cum s-a menționat în considerentul 104 de mai sus, importurile din țările în cauză realizate de industria din Uniune au rămas stabile în cursul perioadei examinate și au reprezentat mai puțin de 1 % din cifra de afaceri totală a vânzărilor industriei din Uniune. Mai mult, și după cum se menționează în considerentul 191 din regulamentul provizoriu, aceste achiziții au fost realizate de către filiale comerciale libere să cumpere de la diferite surse produse plate din oțel laminate la rece. Aceste filiale comerciale trebuie să ofere cel mai ieftin material posibil, pentru a-și menține relațiile comerciale. Având în vedere volumele scăzute implicate și faptul că aceste volume nu au crescut în cursul perioadei examinate, se consideră că s-a acordat importanță în mod suficient importurilor provenite din țările în cauză. Prin urmare, afirmația trebuie să fie respinsă.

(131)

Anumiți producători-exportatori au revenit la această problemă în observațiile pe care le-au transmis după comunicarea constatărilor definitive și au susținut că Comisia a reinterpretat cifrele, pentru a justifica constatarea prejudiciului, reevaluând ponderea importurilor, exprimată în procente din vânzările totale. De fapt, Comisia nu a reinterpretat cifrele, ci, mai degrabă, a oferit o cifră mai exactă (mai puțin de 1 %) decât intervalul mai larg menționat în regulamentul provizoriu (0 %-5 %).

(132)

În urma comunicării constatărilor provizorii, și, de asemenea, în urma comunicării constatărilor definitive, aceleași părți interesate au reiterat faptul că importurile din Rusia s-au încadrat în limitele contingentelor neprejudiciabile stabilite în acordul comercial aplicabil anterior între Rusia și Uniune cu privire la anumite produse din oțel. În special, această parte nu a fost de acord cu concluzia potrivit căreia nivelul contingentului a fost „prea mare” și a menționat că exista o suprapunere semnificativă între definiția produsului din cadrul acestei anchete și categoria „alte produse laminate plate” (astfel cum este definită în acorduri).

(133)

În această privință, se reamintește faptul că acordul sus-menționat a încetat înainte de perioada de anchetă, și anume la 22 august 2012, după aderarea Federației Ruse la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). În plus, se remarcă faptul că acordul nu prevedea nicio dispoziție referitoare la indexarea contingentului de import în funcție de evoluția anuală efectivă a cererii/consumului. Cu alte cuvinte, declinul pieței nu ar conduce la o adaptare corespunzătoare a contingentelor. Mai mult, în conformitate cu articolul 10 din acordul menționat mai sus, cantitățile ar trebui majorate cu 2,5 % pentru fiecare grupă de produse, la fiecare reînnoire anuală. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că contingentul pentru grupa de produse care include produsele vizate de această anchetă nu a fost epuizat niciodată pe durata existenței acordului.

(134)

În lumina celor de mai sus, rezultă că contingentele menționate în anexele la aceste acorduri anuale nu reflectă realitatea de pe piață și evoluția consumului, deoarece contingentul era ajustat în mod automat în sens crescător, indiferent de evoluția consumului/cererii. Mai mult, deoarece contingentul nu a fost niciodată epuizat pe durata existenței acordului, se poate considera că un astfel de contingent a fost într-adevăr „prea mare” nu numai pentru perioada în care au existat acordurile, ci și în comparație cu evoluția consumului în perioada examinată. În consecință, este lipsită de sens comparația între nivelul unor astfel de contingente, care nu au mai fost aplicabile începând cu 22 august 2012, și nivelul importurilor provenite din Rusia în cursul perioadei examinate. Prin urmare, această afirmație trebuie să fie respinsă.

(135)

S-a analizat în continuare pretinsa suprapunere între definiția produsului din cadrul acestei anchete și definiția corespunzătoare „altor produse laminate plate”. În primul rând, a reieșit că definiția produsului în cauză din ancheta actuală viza, de asemenea, produsele clasificate în grupa de produse „tablă aliată laminată la rece și acoperită”. În al doilea rând, s-a constatat că, din cele 42 de coduri TARIC care fac obiectul acordului în cadrul grupelor de produse menționate mai sus, doar 7 corespund perfect codurilor menționate în regulamentul provizoriu (7209169000, 7209179000, 7209189100, 7209269000, 7209279000, 7209289000 și 7225508000). În consecință, 35 de coduri TARIC menționate în anexa la acord sunt excluse din definiția produsului care face obiectul acestei anchete. Pe de altă parte, aproximativ 10 coduri TARIC care fac obiectul acestei anchete nu au fost vizate de acordul sus-menționat. Pe baza celor de mai sus, rezultă că pretinsa suprapunere nu este susținută prin elemente de probă concrete, iar aceste afirmații trebuie să fie respinse.

(136)

O altă parte interesată a afirmat că industria din Uniune a fost afectată în mod semnificativ de capacitatea sa excedentară, care a determinat creșterea excesivă a ofertei, creșterea costurilor și reducerea profiturilor, și în același timp a descurajat realizarea unor noi investiții. Această parte a menționat în continuare că, în absența importurilor, gradul de utilizare a capacității de producție ar fi depășit doar 72 %.

(137)

În primul rând, se reamintește faptul că industria din Uniune și-a redus capacitatea cu 3 % pe parcursul perioadei examinate, în vederea adaptării la evoluția situației pieței mondiale. Deși rata de utilizare a capacității realizată de industria din Uniune în cursul perioadei examinate nu poate fi considerată satisfăcătoare și deși nu se contestă faptul că nivelurile scăzute de utilizare a capacității ar putea avea un impact asupra performanței unei industrii, se remarcă faptul că industria din Uniune a fost încă rentabilă în 2011, când capacitatea sa instalată a depășit-o pe cea din cursul perioadei de anchetă și când utilizarea acesteia a fost mai mică decât cea din cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, și având în vedere îmbunătățirea utilizării capacității legată de reducerea capacității, se concluzionează că nivelul de utilizare a capacității nu poate fi considerat un element care întrerupe legătura de cauzalitate. Pe baza celor menționate anterior, afirmația trebuie să fie respinsă.

(138)

Mai multe părți au susținut că Comisia nu evaluase în mod corespunzător impactul importurilor din țări terțe. Aceste părți au susținut că nivelul importurilor lor a fost aproape de nivelul importurilor provenite din Rusia și că importurile provenite din Iran și Ucraina au fost efectuate la prețuri inferioare importurilor din Rusia și China. În plus și astfel cum s-a menționat în considerentul 105, o parte interesată a susținut că importurile din Ucraina, India și Iran, care reprezentau o cotă de piață de 5,4 % pe parcursul perioadei examinate, nu au fost evaluate în mod corespunzător în raport cu scăderea cotei de piață a industriei din Uniune.

(139)

În această privință, se remarcă în primul rând faptul că, așa cum s-a indicat în considerentul 104, cota de piață a importurilor din țări terțe a scăzut de la 10,9 % la 9,1 % (de la 854 281 de tone la 647 710 tone) în cursul perioadei examinate, în timp ce doar cota de piață a importurilor din Rusia a crescut de la 5,9 % la 9,8 % (de la 466 165 de tone la 697 661 de tone). Din cele de mai sus rezultă că importurile din Rusia și cele din alte țări terțe au înregistrat tendințe diferite. Se observă, de asemenea, faptul că, în cadrul acestei anchete, importurile din Rusia au fost cumulate cu importurile din China și că cota de piață a țărilor în cauză a crescut de la 14,3 % în 2011 la 20,1 % în perioada de anchetă.

(140)

În al doilea rând, deși nu se contestă că importurile din Iran și Ucraina au fost într-adevăr efectuate la prețuri medii mai mici decât prețurile medii practicate de țările în cauză, este de remarcat faptul că prețul mediu al acestor importuri a subcotat importurile din țările în cauză pe parcursul întregii perioade examinate și că nu a avut loc nicio schimbare semnificativă în politica lor de prețuri în cursul acestei perioade. Deoarece cota lor de piață a crescut foarte puțin, de la 2,9 % la 3,4 %, este puțin probabil ca aceste importuri să întrerupă legătura de cauzalitate.

(141)

În al treilea rând, astfel cum se menționează în considerentul 106, cota de piață a Ucrainei, a Indiei și a Iranului ar trebui să fie analizată pe durata perioadei examinate, în loc să fie analizată pe o perioadă specifică de un an. Rezultă că cota de piață deținută de importurile din India, Iran și Ucraina a crescut într-adevăr ușor, de la 4 % la 5,4 % în cursul perioadei examinate, în timp ce importurile din alte țări terțe (inclusiv cele enumerate mai sus) au scăzut, per ansamblu, de la 10,9 % la 9,1 %. Din cele de mai sus rezultă că scăderea cotei de piață a industriei din Uniune (– 4 %) nu poate fi comparată cu cota de piață deținută de țările menționate mai sus numai în cursul perioadei de anchetă și că creșterea cotei de piață nu poate fi considerată suficient de semnificativă pentru a întrerupe legătura de cauzalitate.

(142)

După comunicarea constatărilor definitive, anumiți producători-exportatori au afirmat că, dacă sunt evaluate în termeni absoluți, importurile din toate țările terțe sunt comparabile cu importurile din Rusia și că acestea ar trebui să fie, de asemenea, considerate prejudiciabile. În această privință, trebuie remarcat în primul rând faptul că, așa cum s-a indicat în considerentele 107-111 din regulamentul provizoriu, au fost îndeplinite condițiile pentru evaluarea cumulativă a importurilor din Rusia și China. Prin urmare, importurile din Rusia nu ar trebui să fie analizate în mod izolat. În al doilea rând, se observă că, deși analiza importurilor ar trebui, într-adevăr, să fie efectuată utilizând cifre absolute, ar trebui analizată și evoluția acestor cifre absolute. În această privință, după cum s-a arătat mai sus, se observă că importurile din toate țările terțe au scăzut cu 206 571 de tone pe parcursul perioadei examinate, în timp ce importurile din Rusia au crescut cu 231 496 de tone. Importurile provenite din țările în cauză, evaluate în mod cumulativ, au urmat o tendință similară și au crescut cu 312 224 de tone. Așa cum se arată mai sus, în perioada examinată, importurile din toate țările terțe au fost cu mult mai mici decât importurile din țările în cauză. De asemenea, acestea au urmat o tendință inversă față de cea a importurilor din Rusia sau a importurilor din țările în cauză. Pe această bază, se confirmă că importurile din țări terțe au fost analizate în mod corect, luând în considerare volumul și prețul acestora, precum și tendințele cotei de piață. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(143)

Pe baza celor de mai sus și în absența oricăror alte observații, se confirmă concluziile menționate la considerentele 202-204 din regulamentul provizoriu.

(144)

În lipsa altor observații referitoare la interesul industriei din Uniune, se confirmă concluzia la care s-a ajuns în considerentul 209 din regulamentul provizoriu.

(145)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți au susținut că nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri antidumping împotriva țărilor în cauză. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive. Aceste părți au afirmat că măsurile antidumping ar fi împotriva intereselor micilor utilizatori, deoarece vor avea un efect anticoncurențial (producătorii din Uniune vor majora prețurile), iar producătorii din Uniune nu produc anumite tipuri de produse plate din oțel laminate la rece.

(146)

Aceste afirmații au fost deja abordate în considerentele 220-223 din regulamentul provizoriu, dar nu au fost furnizate informații suplimentare semnificative pentru aceste afirmații după comunicarea constatărilor provizorii sau a celor definitive. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(147)

Unele părți au susținut că Comisia a favorizat producătorii din Uniune și că aceasta a încercat, cu orice preț, să ajungă la concluzia că a existat dumping.

(148)

Această afirmație nu a fost susținută cu probe. Comisia subliniază că investigația este efectuată în cadrul juridic aplicabil, utilizând cele mai înalte standarde de neutralitate și transparență.

(149)

Potrivit anumitor părți, faptul că producătorii din Uniune au importat produsul care face obiectul anchetei arată că aceștia nu pot să răspundă cererii din Uniune.

(150)

După cum s-a afirmat în considerentul 191 din regulamentul provizoriu, o serie de producători din Uniune fac parte din grupuri siderurgice integrate, care includ societăți independente care se ocupă cu comercializarea. Acești comercianți au libertatea de a cumpăra de la orice sursă pe care o aleg, inclusiv din țările în cauză. Este necesar să fie reiterat faptul că aceste achiziții au reprezentat mai puțin de 1 % din vânzările reclamanților. În afară de motivele de autoapărare și de menținere a relațiilor comerciale, nu există niciun element în dosar care să sugereze că aceste importuri au fost efectuate din cauză că producătorii din Uniune nu au fost în măsură să satisfacă cererea.

(151)

În absența oricăror alte observații privind interesul Uniunii, se confirmă concluziile la care s-a ajuns în considerentele 229-232 din regulamentul provizoriu.

(152)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți au făcut observații cu privire la ținta de profit de 5 % utilizată provizoriu pentru calcularea marjei de subcotare a prețurilor indicative, astfel cum se explică în considerentele 237 și 238 din regulamentul provizoriu. O parte interesată a susținut că profitul obținut în acest sector nu ar fi fost mai mult de 5 %, în timp ce o altă parte interesată a afirmat că un nivel-țintă de 5 % al profitului este excesiv. Aceste afirmații nu au fost susținute cu probe.

(153)

Eurofer a considerat că nivelul-țintă de 5 % al profitului era mult prea scăzut. În primul rând, Eurofer a respins trimiterea la profitul-țintă pentru produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați (GOES), pe baza faptului că, printre altele, cercetarea și dezvoltarea, piețele și natura oțelului erau diferite. Pe de altă parte, Eurofer a susținut că există dovezi verificabile de dinainte de 2009 care arată că ținta de profit utilizată ar trebui să fie de cel puțin 10 %. Susținând acest lucru, Eurofer s-a bazat, parțial, pe informațiile furnizate de producătorii reclamanți care au fost incluși în eșantion și care au furnizat, la cererea Comisiei, printre altele, date privind rentabilitatea în perioada 2005-2008 și, parțial, pe rentabilitatea atinsă de anumiți alți producători din Uniune în perioada respectivă. Eurofer a adăugat că profitul-țintă nu ar trebui să provină din ani afectați de criza economică sau de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză. În al treilea rând, Eurofer a susținut că profitul-țintă ar trebui să fie ajustat, ținând cont de importurile ulterioare perioadei de anchetă și de o nouă depreciere suplimentară și inechitabilă a prețurilor importurilor în cauză. De asemenea, Eurofer a subliniat că, în trecut, instituțiile Uniunii s-au bazat deja pe un nivel al profitului mai mare decât cel normal pentru a compensa prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping (9).

(154)

Aceste observații au fost analizate în mod corespunzător. În primul rând, ar trebui reamintit faptul că, astfel cum se explică în considerentul 236 din regulamentul provizoriu, ancheta a stabilit că, pe tot parcursul perioadei examinate, au existat volume semnificative de importuri din țările în cauză, care au avut un efect negativ, printre altele, asupra rentabilității industriei din Uniune. Prin urmare, niciunul dintre anii din perioada examinată nu ar putea fi considerat drept referință pentru profitul care ar putea fi obținut în mod rezonabil în condiții normale de concurență. Dat fiind că unica informație primită în această privință în etapa provizorie nu era suficient motivată, Comisia a ales să stabilească în mod provizoriu profitul-țintă pe baza constatărilor din anchetele privind alte produse din oțel. Cu toate acestea, după instituirea măsurilor provizorii, Comisia a analizat în continuare această chestiune, nu numai având în vedere observațiile primite în urma comunicării informațiilor, ci și prin solicitarea și analizarea mai multor informații în această privință.

(155)

Într-adevăr, după cum s-a menționat deja în considerentul 8 de mai sus, ca urmare a instituirii măsurilor provizorii, Comisia le-a solicitat producătorilor din Uniune incluși în eșantion să furnizeze date privind rentabilitatea în ceea ce privește produsul similar vândut pe piața Uniunii pentru anii 2005-2010 (aceleași informații, pentru perioada cuprinsă între 2011 și perioada de anchetă, fuseseră deja furnizate prin intermediul răspunsului la chestionarul inițial). Aceste informații au fost furnizate și verificate în mod corespunzător. Rentabilitatea medie ponderată pentru anii 2005-2008, care a putut fi calculată pe această bază, s-a situat, pentru fiecare dintre acești ani, în intervalul 9 %-15 %. S-a considerat că anii 2005-2008 sunt reprezentativi pentru stabilirea unui profit-țintă, deoarece acești ani nu au fost afectați de criza economică, care a afectat puternic sectorul începând cu 2009, și nici nu au fost caracterizați de condiții de piață deosebit de favorabile. În plus, volumul importurilor din țările în cauză și din alte țări în acești ani a arătat că concurența era puternică.

(156)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră, prin urmare, că marja de profit realizată de industrie în cel mai recent an reprezentativ, și anume anul 2008, reprezintă o bază mai potrivită pentru un profit-țintă, pentru această industrie, decât profitul-țintă de 5 % utilizat provizoriu. Această marjă de profit medie ponderată este de 9,9 %, iar calculul subcotării prețurilor indicative a fost ajustat în consecință. Dat fiind că această marjă se bazează pe date reale privind rentabilitatea pentru produsul în cauză, aceasta este cea mai bună informație disponibilă în acest scop.

(157)

În observațiile transmise în urma comunicării constatărilor definitive, anumiți producători-exportatori au revenit la chestiunea marjelor de prejudiciu utilizate pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului. Citând din punctul 60 din hotărârea pronunțată în cauza EFMA/Consiliul (10), s-a subliniat că, „pentru calculul prețului țintă, de natură să elimine prejudiciul în cauză, [marja de profit care trebuie reținută] trebuie limitată la marja de profit pe care industria comunitară s-ar putea baza în condiții normale de concurență, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping”. De asemenea, producătorii-exportatori au afirmat că profitul obținut în anul 2011 constituie o marjă de profit fiabilă, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Ținând seama de faptul că datele de la dosar referitoare la perioada cuprinsă între 2009 și perioada de anchetă erau, în mod evident, inadecvate, având în vedere prezența semnificativă a importurilor la preț scăzut, care au făcut obiectul unui dumping, precum și criza financiară din 2009, care a afectat sectorul siderurgic și în 2010 și 2011, era evident că Comisia avea motive rezonabile să revină mai mult în trecut (în cazul în care erau disponibile date) pentru a identifica cel mai recent an reprezentativ și că, prin urmare, trebuia să fie examinată perioada 2005-2008. Pe baza datelor disponibile s-a concluzionat că anul 2008 a fost anul cel mai adecvat, din motivele indicate anterior. Nu se justifică afirmația potrivit căreia această alegere este abuzivă („cherry picking”), dat fiind că anul 2008 nu a fost nicidecum anul cu cel mai mare profit din perioada 2005-2008. Anul 2008 a fost ales deoarece acesta a fost anul cel mai recent cu condiții normale de concurență. Într-adevăr, examinarea prețurilor de pe piața Uniunii, a datelor privind importurile și a consumului din Uniune a arătat că a existat o situație normală, caracterizată de o piață concurențială.

(158)

Prin urmare, metoda utilizată pentru a stabili un profit normal pentru nivelul de eliminare a prejudiciului este pe deplin conformă cu hotărârea pronunțată în cauza EFMA/Consiliul, iar afirmația a fost respinsă.

(159)

Aceiași producători-exportatori au afirmat că, așa cum s-a indicat în considerentul 122 de mai sus, Comisia nu ținuse seama, în analiza situației industriei din Uniune, de evenimentele care au avut loc în 2010, pe motiv că acestea au fost anterioare perioadei analizate, deși utiliza anul 2008 pentru a determina profitul-țintă. În acest sens, se remarcă faptul că, deși perioada luată în considerare pentru analiza situației industriei din Uniune a fost limitată la perioada cuprinsă între anul 2011 și perioada de anchetă, astfel cum este definită în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, nu există constrângeri juridice care să împiedice Comisia să revină la perioade din afara perioadei examinate pentru a stabili o țintă de profit rezonabil, atât timp cât perioada aleasă este reprezentativă pentru nivelul de profit care ar putea fi obținut în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Acest aspect este explicat în detaliu în considerentul 157 de mai sus. Prin urmare, această afirmație trebuie să fie respinsă.

(160)

Aceleași părți au afirmat că, în absența „altor indicatori de prejudiciu” pentru perioada 2005-2008, părțile interesate nu au putut trimite observații pertinente cu privire la caracterul adecvat al nivelului profitului-țintă. În această privință, se menționează că stabilirea celui mai recent an în care au existat condiții normale de piață și evaluarea situației industriei din Uniune în cursul perioadei examinate sunt două exerciții distincte, pentru care Comisia nu solicită și/sau nu analizează același set de informații. „Alți indicatori de prejudiciu” nu sunt relevanți pentru a stabili dacă au existat condiții normale de piață într-un anumit an. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(161)

Anumiți producători-exportatori au susținut că nu ar fi trebuit să fie utilizate datele privind rentabilitatea din 2008, deoarece acestea nu corespund perioadei cuprinse între 2011 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, reiese în mod clar din hotărârea pronunțată în cauza EFMA/Consiliul, menționată mai sus, că niciun an din cursul perioadei examinate nu poate fi luat în calcul pentru stabilirea unui profit-țintă. Dat fiind că în etapa provizorie Comisia nu a beneficiat de informații fiabile, verificate și utilizabile privind rentabilitatea din partea industriei, ea s-a bazat pe rate de rentabilitate utilizate în cadrul altor anchete. Cu toate acestea, dat fiind că a obținut și a verificat informații suplimentare privind rentabilitatea după comunicarea constatărilor provizorii, și că acele informații s-au dovedit a fi de natură să indice un profit care ar putea fi obținut în mod rezonabil în condiții normale de concurență în acest sector, utilizarea unui astfel de profit este mai adecvată decât utilizarea unor cifre afectate de diferite circumstanțe ale pieței (produse, condiții de concurență), chiar dacă acestea sunt mai recente. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(162)

Un producător-exportator din Rusia a menționat că nu fusese efectuat calculul marjei de subcotare a prețurilor indicative pentru tipurile de produse prelucrate de importatori afiliați la intrarea pe piața Uniunii. Deoarece au fost disponibile datele care permiteau includerea acestor vânzări, această afirmație a fost acceptată, iar marjele de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative au fost actualizate în consecință.

(163)

Același producător-exportator din Rusia a susținut că modul în care a fost determinat nivelul de subcotare a prețurilor indicative era incorect. Acesta a precizat că valorile costului de producție al industriei din Uniune, care au fost utilizate la calculele privind nivelul de subcotare a prețurilor indicative, erau, pentru anumite tipuri de produse, foarte ridicate în comparație cu cele ale unor tipuri de produse aproape identice, și că Comisia ar fi trebuit să nu le ia în considerare sau să le ajusteze la un nivel realist. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că, deși pentru importurile din China prețurile CIF medii de export sunt cu 3 % mai mari, marja de subcotare a prețurilor indicative a exportatorilor ruși este dublă. În sfârșit, acesta a afirmat că volumul de produse comparabile vândute de industria din Uniune a reprezentat doar 6,4 % din volumul total al exporturilor sale.

(164)

După reverificări, Comisia a stabilit totuși că datele privind costurile de producție ale industriei din Uniune erau corecte. Referitor la diferența în ceea ce privește valoarea CIF și marja de subcotare a prețurilor indicative, trebuie subliniat faptul că această comparație este simplistă și nu ia în considerare posibilele variații ale prețurilor și ale costurilor aferente tipurilor de produse, pentru Uniune sau pentru producătorul-exportator. Se observă, de asemenea, că regulamentul de bază nu prevede niciun prag în ceea ce privește comparația între volumul exportat și volumul corespunzător vândut de industria din Uniune pentru produse similare. În orice caz, după luarea în considerare a afirmației menționate în considerentul 162, volumul produselor comparabile vândute de industria din Uniune a reprezentat 10 % din volumul total al exporturilor sale. În această privință, se observă, de asemenea, faptul că peste 90 % din produsele exportate către Uniune de către acest producător-exportator pot fi corelate cu un produs din Uniune comparabil. Pe baza celor de mai sus, acest argument trebuie să fie respins.

(165)

Mai mulți producători-exportatori au contestat aplicarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (9) pentru calcularea prejudiciului, susținând că articolul 2 alineatul (9) apare în cadrul dispozițiilor referitoare la dumping din regulamentul de bază și că el nu putea fi utilizat prin analogie pentru calcularea prejudiciului. Ei au afirmat că prețul de liberă circulație ar trebui să se bazeze pe prețul facturat efectiv de importatorii afiliați din Uniune primilor clienți independenți din Uniune.

(166)

Calcularea unei marje de prejudiciu are loc cu scopul de a determina dacă instituirea unui nivel mai mic al taxei (decât nivelul bazat pe marja de dumping) asupra prețurilor de export ale importurilor care fac obiectul unui dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe prețul de export la nivelul frontierelor Uniunii, care este considerat a fi la un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. În cazul vânzărilor la export prin intermediul unor importatori afiliați, prin analogie cu metoda utilizată pentru calcularea marjei de dumping, prețul de export este stabilit pe baza prețului de revânzare către primul client independent, ajustat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Dat fiind că prețul de export constituie un element indispensabil în calculul marjei de prejudiciu și întrucât acest articol este singurul articol din regulamentul de bază care oferă orientări privind determinarea prețului de export, aplicarea acestui articol prin analogie este justificată.

(167)

În plus, se consideră că metoda de calcul propusă de această parte ar determina un tratament inegal în ceea ce privește calculul marjelor sale și ale celorlalți producători-exportatori incluși în eșantion care vând către importatori independenți. Metodologia utilizată pentru ceilalți producători-exportatori incluși în eșantion s-a bazat pe un preț de export la nivelul CIF, care, bineînțeles, exclude costurile de vânzare, cheltuielile administrative și celelalte costuri generale și profitul pentru revânzarea în Uniune după vămuire. Comisia consideră că stabilirea prețului de import relevant pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative nu ar trebui să fie influențată de faptul că exporturile sunt efectuate către operatori afiliați sau independenți din Uniune. Metodologia urmată de Comisie garantează că în ambele cazuri tratamentul este similar.

(168)

Prin urmare, Comisia a considerat că abordarea urmată a fost corectă și a respins aceste afirmații.

(169)

După comunicarea constatărilor definitive, o parte interesată a afirmat că, datorită deducerii costurilor VAG și a profitului din prețul de vânzare, ratele de subcotare și de dumping nu mai puteau fi comparate în mod valabil, deoarece numitorul utilizat în calcul (adică prețul CIF) nu ar mai fi același. Această afirmație a fost respinsă, întrucât deducerea costurilor VAG și a profitului afectează doar numărătorul din raport, nu numitorul.

(170)

De asemenea, în urma comunicării constatărilor definitive, anumite părți interesate au susținut că deducerea costurilor VAG și a profitului a denaturat efectul regulii taxei celei mai mici. Cu toate acestea, dat fiind că a fost aplicată o metodologie comparabilă pentru calcularea dumpingului, în mod evident nu are loc o denaturare a regulii taxei celei mai mici. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(171)

O parte interesată a menționat că așa-numita „regulă a taxei celei mai mici” nu era adecvată pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune în cazul de față, pe motiv că, deși costul de producție al industriei din Uniune a rămas stabil după perioada de anchetă, prețurile importurilor din Rusia și China au scăzut cu 19 % și, respectiv, cu 22 % în perioada aprilie-decembrie 2015. Pe această bază, partea interesată respectivă a susținut că nivelul taxelor antidumping provizorii (26,2 % și, respectiv, 16 %) era insuficient, deoarece taxele erau deja absorbite în mare măsură sau pe deplin prin scăderile prețurilor menționate mai sus. Ca urmare a acestor scăderi de prețuri, producătorii din țările în cauză au reușit să își mărească semnificativ volumul exporturilor către Uniune. În continuare, partea interesată respectivă a menționat considerentul 26 din Regulamentul (CE) nr. 437/2004 al Consiliului (11), în care Comisia a precizat că concluziile ar trebui să se limiteze la perioada de anchetă, cu excepția cazului în care se poate demonstra că efectele noilor circumstanțe sunt evidente, necontestate, durabile și nu fac obiectul manipulării sau al acțiunilor deliberate ale părților interesate.

(172)

Această afirmație trebuie să fie respinsă. Pe de o parte, afirmația potrivit căreia costurile de producție ale industriei din Uniune au rămas stabile nu a fost susținută cu elemente de probă concrete. Pe de altă parte, în timp ce prețurile importurilor din țările în cauză au scăzut, într-adevăr, semnificativ după încheierea perioadei de anchetă, există mai multe indicii că prețurile importurilor cresc din nou în al doilea trimestru al anului 2016. Prin urmare, scăderea prețurilor de vânzare nu pare a fi de natură durabilă și, prin urmare, ar fi prematur să fie considerată ca atare.

(173)

Dat fiind că nivelul de cooperare a fost ridicat, marja de prejudiciu definitivă pentru RPC, aplicabilă producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, a fost calculată ca medie a marjelor celor doi producători-exportatori incluși în eșantion. Marja de prejudiciu definitivă pentru RPC, aplicabilă producătorilor-exportatori necooperanți, a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate marje dintre marjele celor două societăți cooperante.

(174)

În ceea ce privește Rusia, marja de prejudiciu definitivă aplicabilă producătorilor-exportatori care nu au cooperat a fost stabilită pe baza marjei de prejudiciu fixate pentru un tip de produs reprezentativ al producătorilor-exportatori cooperanți. Această marjă se aplică societății PJSC Novolipetsk Steel deoarece lipsa cooperării acesteia, explicată în secțiunea „Dumping” de mai sus, a vizat, de asemenea, prețul său de export și, prin urmare, marja sa de prejudiciu.

(175)

Ținând cont de elementele menționate în considerentele 152-172 de mai sus, marjele de dumping și de prejudiciu definitive exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt cele din tabelul următor. În acest tabel sunt prezentate, de asemenea, nivelurile taxelor definitive.

Tabelul 4

Marje definitive și niveluri ale taxelor definitive

(176)

Marjele de prejudiciu menționate anterior au fost rotunjite în minus, la cea mai apropiată zecimală, atunci când a fost cazul, în urma observațiilor primite de la un producător-exportator după comunicarea constatărilor definitive.

(177)

Nivelurile taxelor antidumping individuale ale societăților, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Nivelurile taxelor respective (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la nivel național) se aplică în mod exclusiv importurilor produsului în cauză originar din țările în cauză și fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de oricare altă societate a cărei denumire nu este în mod specific menționată în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate celor menționate în mod specific, nu ar trebui să beneficieze de nivelurile respective și ar trebui să fie supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(178)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată Comisiei (12) împreună cu toate informațiile relevante, în special cu privire la orice modificare a activităților întreprinderii referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma schimbării denumirii sau a modificării respective privind entitățile de producție și de vânzare. Dacă este necesar, prezentul regulament va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(179)

Pentru a reduce la minimum riscurile eludării, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a garanta aplicarea corectă a măsurilor antidumping. Aceste măsuri speciale includ: prezentarea către autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, care să fie conformă cu cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(180)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită de regulamentul provizoriu.

(181)

După comunicarea constatărilor provizorii, reclamantul a susținut că anumiți producători-exportatori începuseră să absoarbă taxele provizorii instituite, refuzând să își majoreze prețurile. Afirmația nu poate fi verificată în cadrul prezentei anchete. În cazul în care se depune o solicitare separată de anchetă antiabsorbție, se poate deschide o reexaminare în temeiul articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, cu condiția să se furnizeze elemente de probă prima facie.

(182)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, în rulouri sau nu, de orice grosime, electrice;

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, în rulouri, cu o grosime mai mică de 0,35 mm, recoapte (cunoscute sub denumirea de „plăci negre”);

—

produsele plate laminate din alte oțeluri aliate, de toate lățimile, din oțeluri cu siliciu numite „magnetice”; și

—

produsele plate laminate din oțeluri aliate, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, din oțeluri rapide.