4.11.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 287/36

---

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 3 noiembrie 2011

referitoare la acordarea unei derogări solicitate de Italia în privința regiunilor Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto în temeiul Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole

[notificată cu numărul C(2011) 7770]

(Numai textul în limba italiană este autentic)

(2011/721/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (1), în special anexa III punctul 2 al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În cazul în care cantitatea de îngrășăminte de origine animală pe care un stat membru intenționează să o împrăștie anual pe hectar diferă de cantitățile prevăzute la punctul 2 al doilea paragraf prima teză din anexa III la Directiva 91/676/CEE și la litera (a) a aceluiași paragraf, cantitatea respectivă trebuie stabilită astfel încât să nu se compromită îndeplinirea obiectivelor specificate la articolul 1 din directiva menționată și trebuie justificată pe baza unor criterii obiective, precum perioadele lungi de vegetație și culturile cu o absorbție ridicată de azot.

(2)	Italia a înaintat Comisiei o cerere de derogare în temeiul punctului 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE, în privința regiunilor Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto.

(3)

Derogarea solicitată privește intenția Italiei de a permite împrăștierea în regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto a unei cantități anuale de până la 250 kg de azot pe hectar din îngrășăminte de origine animală provenind de la bovine și dejecții porcine tratate în exploatații cu o proporție de cel puțin 70 % de culturi cu necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație. Se estimează că derogarea privește în mod potențial aproximativ 10 313 exploatații de bovine și 1 241 de exploatații de porcine din regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto, reprezentând 15,9 % și 9,7 % din numărul total de exploatații de bovine, respectiv de porcine din aceste regiuni, 10,7 % din suprafața agricolă utilizată, 29,1 % din totalul animalelor de lapte și 49,3 % din totalul porcinelor din aceste regiuni. În plus, exploatațiile cultivate pot la rândul lor solicita această derogare.

(4)

Legislația de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE și de stabilire a programelor de acțiune din regiunile Emilia Romagna (Decizia nr. 1273/2011 din 5.9.2011), Lombardia (Decizia nr. IX/2208 din 14.9.2011), Piemont (Decizia nr. 18-2612 din 19.9.2011) și Veneto (Decizia nr. 1150 din 26.7.2011) s-a adoptat și se aplică concomitent cu prezenta decizie pentru perioada 2012-2015.

(5)	Zonele vulnerabile desemnate cărora li se aplică programele de acțiuni acoperă aproximativ 63 % din suprafața agricolă utilizată (SAU) a regiunii Emilia Romagna, 82 % din SAU a regiunii Lombardia, 38 % din SAU a regiunii Piemont și 87 % din SAU a regiunii Veneto.

(6)

Datele privind calitatea apei prezentate arată că, în cazul apei subterane din regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto, 89 % din corpurile de apă subterană au concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l, iar 63 % au concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l. În cazul apelor de suprafață, mai mult de 98 % din punctele de monitorizare au concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l și niciun punct nu are concentrații mai mari de 50 mg/l.

(7)

Regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto sunt responsabile pentru mai mult de 70 % din șeptelul din Italia, și anume 67,1 % din bovinele de lapte, 60,6 % din celelalte bovine, 81 % din porcine și 79,4 % din păsările de curte. În perioada 1982-2007, numărul șeptelului a prezentat o tendință descrescătoare (în medie 20 % pentru cele patru regiuni).

(8)	În perioada 1979-2008, consumul de azot chimic lichid a scăzut, ca și utilizarea îngrășămintelor minerale pe bază de fosfor; aceasta din urmă a scăzut cu 70 %.

(9)	Pășunile, porumbul boabe, porumbul însilozat și cerealele de iarnă ocupă aproximativ 53 % din suprafața agricolă totală din Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto.

(10)

Documentele justificative prezentate în cererea de derogare demonstrează că cele 250 kg de azot din îngrășăminte provenind de la bovine și dejecții porcine tratate, propuse anual pe hectar, se justifică pe baza unor criterii obiective, precum volumul mare de precipitații nete, perioadele lungi de vegetație și culturile cu o absorbție ridicată de azot.

(11)	În urma examinării solicitării, Comisia consideră că această cantitate propusă, de 250 kg pe hectar din îngrășăminte de origine animală provenind de la bovine și dejecții porcine tratate, nu va aduce atingere realizării obiectivelor Directivei 91/676/CEE, dacă se respectă anumite condiții stricte.

(12)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nitrați, instituit prin articolul 9 din Directiva 91/676/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se acordă derogarea solicitată de Italia prin scrisorile din 10 martie 2011 și 28 iulie 2011 pentru regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto, cu scopul de a permite împrăștierea unei cantități mai mari de îngrășăminte de origine animală decât cea prevăzută la punctul 2 al doilea paragraf prima teză și litera (a) din anexa III la Directiva 91/676/CEE, sub rezerva condițiilor prevăzute de prezenta decizie.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)	„exploatații” înseamnă exploatațiile agricole care practică sau nu creșterea animalelor;

(b)	„parcelă” înseamnă un teren individual sau un grup de terenuri, omogene din punct de vedere al culturii, al tipului de sol și al practicilor de fertilizare;

(c)	„pășune” înseamnă pășunile permanente sau temporare (în general, „temporar” înseamnă mai puțin de patru ani);

(d)	„porumb tardiv” înseamnă porumb din clasa FAO 600-700, plantat între mijlocul lui martie și începutul lui aprilie, cu un ciclu vegetativ de cel puțin 145-150 zile;

(e)	„porumb sau sorg urmat de graminee de iarnă” înseamnă porumb sau sorg semitardiv sau timpuriu urmat de ierburi de iarnă, de exemplu raigras italian, orz, triticale sau secară de iarnă;

(f)	„cereale urmate de graminee de vară” înseamnă grâu de iarnă, orz de iarnă sau triticale, urmate de graminee de vară, cum ar fi porumbul, sorgul, Setaria sau Panicum sp.;

(g)	„culturi cu necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație” înseamnă pășune, porumb tardiv, porumb sau sorg urmate de ierburi de iarnă și cereale de iarnă urmate de ierburi de vară;

(h)	„îngrășământ de origine animală provenit de la bovine” înseamnă dejecțiile excretate de bovine, inclusiv în cursul păscutului și în formă prelucrată;

(i)	„tratarea îngrășămintelor de origine animală” înseamnă procesul de separare fizico-mecanică a dejecțiilor porcine într-o fracțiune solidă și una lichidă, proces destinat să amelioreze împrăștierea de îngrășăminte pe teren și să stimuleze recuperarea azotului și a fosforului;

(j)	„îngrășăminte de origine animală tratate” înseamnă fracțiunea lichidă rezultată din tratarea dejecțiilor porcine, cu un raport azot/fosfat (N/P2O5) de minimum 2,5;

(k)	„îngrășăminte de origine animală tratate, cu eliminarea azotului” înseamnă îngrășăminte de origine animală tratate cu un conținut de azot mai mic de 30 % comparativ cu cel al dejecțiilor porcine brute;

(l)	„soluri cu conținut scăzut de materie organică” înseamnă soluri cu un conținut de carbon organic mai mic de 2 % în stratul de 30 cm din partea superioară a solului;

(m)

„soluri nesaline și cu salinitate redusă” înseamnă acele soluri cu o conductivitate electrică a extractului de pastă de sol saturat (ECe) mai mică de 4 mS/cm sau o conductivitate electrică a extractului apos cu un raport sol/apă de 1:2 (EC 1:2) mai mică de 1mS/cm, sau zone definite cu certitudine ca nefiind afectate de riscul salinizării, după cum se indică pe harta solurilor definită la nivel regional;

(n)	„eficiența utilizării azotului” înseamnă procentajul de azot total împrăștiat sub formă de îngrășăminte de origine animală care este disponibil pentru culturi în anul împrăștierii.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezenta decizie se aplică în mod individual exploatațiilor în care cel puțin 70 % din terenul exploatației este cultivat cu culturi care au un necesar ridicat de azot și perioade lungi de vegetație, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolele 4-7.

Articolul 4

Cererea și angajamentele anuale

(1)   Agricultorii care doresc să beneficieze de o derogare acordată conform prezentei decizii trebuie să trimită o cerere anuală autorităților competente, până la data de 15 februarie.

(2)   Pe lângă cererea anuală menționată la alineatul (1), aceștia se angajează, în scris, să respecte condițiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

Articolul 5

Tratarea îngrășămintelor de origine animală

(1)   Agricultorii care beneficiază de o derogare pentru împrăștierea de dejecții porcine tratate trebuie să comunice în fiecare an următoarele informații autorităților competente:

(a)	tipul de tratare a dejecțiilor;

(b)	capacitatea și caracteristicile principale ale stației de tratare, inclusiv eficiența acesteia;

(c)	cantitatea de dejecții trimisă spre tratare;

(d)	cantitatea, compoziția – cu menționarea conținutului de azot și de fosfor – și destinația fracțiunii solide;

(e)	cantitatea, compoziția – cu menționarea conținutului de azot și fosfor – și destinația îngrășământului de origine animală tratat;

(f)	estimarea pierderilor gazoase în cursul tratării.

(2)   Fracțiunea solidă rezultată din tratarea îngrășămintelor trebuie stabilizată pentru reducerea mirosurilor și a altor emisii, îmbunătățirea proprietăților agronomice și igienice, facilitarea manipulării și creșterea disponibilității pentru culturi a azotului și a fosfatului. Produsul rezultat nu se aplică în exploatații care fac obiectul derogării. Autoritățile competente iau măsuri pentru a încuraja utilizarea fracțiunii solide stabilizate pe solurile cu conținut scăzut de materie organică. Aceste soluri sunt indicate pe hărțile stabilite la nivel regional și puse la dispoziția agricultorilor.

(3)   Autoritățile competente stabilesc metodologiile de evaluare a compoziției îngrășământului tratat, a variațiilor de compoziție și a eficienței tratării pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare individuală.

(4)   Amoniacul și alte emisii provenite din tratarea îngrășămintelor de origine animală se monitorizează de către autoritățile competente în locuri reprezentative pentru fiecare tehnică de tratare. Pe baza rezultatelor monitorizării, autoritățile competente stabilesc un inventar al emisiilor.

Articolul 6

Împrăștierea îngrășămintelor de origine animală și a altor îngrășăminte

(1)   Cantitatea de îngrășăminte de origine animală provenite de la bovine împrăștiată anual, inclusiv de către animale, plus cantitatea de îngrășăminte tratate împrăștiate anual în exploatații care beneficiază de o derogare trebuie să nu depășească cantitatea de îngrășăminte care conține 250 kg de azot pe hectar, în condițiile prevăzute la alineatele (2)-(12).

(2)   Aportul total de azot nu trebuie să depășească necesarul prevăzut de nutrienți pentru cultura în cauză. Acesta trebuie să ia în considerare aportul solului, precum și disponibilitatea crescută a azotului din îngrășămintele de origine animală datorată tratării acestora. Nu trebuie depășite standardele privind cantitatea maximă împrăștiată, stabilite în programele de acțiune care se aplică exploatației în cauză.

(3)   Aporturile totale de fosfor nu trebuie să depășească cererea estimată de nutrienți pentru cultura în cauză și trebuie să ia în considerare aportul de fosfor al solului. Fosforul din îngrășămintele chimice nu se împrăștie în exploatațiile care fac obiectul derogării.

(4)   Fiecare exploatație întocmește până cel mai târziu la 15 februarie un plan de fertilizare în care se descrie rotația culturilor pe terenurile agricole și planificarea împrăștierii îngrășămintelor de origine animală și a celor minerale.

Planul de fertilizare cuprinde următoarele:

(a)	numărul de animale, o descriere a sistemului de adăpostire și depozitare, incluzând volumul și tipul de depozitare disponibil pentru îngrășăminte;

(b)	un calcul al cantității de azot și fosfor din îngrășămintele de origine animală produse în exploatație;

(c)	descrierea tratării îngrășămintelor de origine animală și caracteristicile îngrășămintelor de origine animală tratate (dacă este cazul);

(d)	cantitatea, tipul și caracteristicile îngrășămintelor de origine animală distribuite în interiorul sau în exteriorul exploatației;

(e)	rotația culturilor și suprafața parcelelor pe care se găsesc culturi cu un necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație, precum și a parcelelor pe care se găsesc alte culturi;

(f)	randamentul preconizat pentru fiecare cultură cultivată, în funcție de disponibilitatea nutrienților și a apei, ca și de condițiile locale, cum ar fi clima, tipul de sol etc.;

(g)	necesarul estimat de azot și de fosfor al culturilor pentru fiecare parcelă;

(h)	calculul cantității de azot și fosfor provenind din îngrășăminte de origine animală destinate împrăștierii pe fiecare parcelă;

(i)	calculul cantității de azot din îngrășăminte chimice destinate împrăștierii pe fiecare parcelă;

(j)

estimarea cantității de apă necesară pentru irigare și indicarea cu precizie a sursei de apă; se includ în plan autorizația de captare a apei sau contractul de utilizare a apei încheiat cu „societatea de apă” relevantă sau o hartă care să indice amplasarea exploatației în zone în care apele subterane de mică adâncime sunt în contact cu rizosfera.

Planurile se revizuiesc în termen de șapte zile de la orice modificare survenită în practicile agricole, pentru a se asigura conformitatea acestora cu practicile agricole reale.

(5)   Fiecare exploatație agricolă întocmește registre privind fertilizarea, la nivel de parcelă. Acestea trebuie să includă cantitățile împrăștiate și momentul împrăștierii îngrășămintelor de origine animală și a celor chimice.

(6)   În exploatația agricolă trebuie să fie disponibilă autorizația de captare a apei, contractul de utilizare a apei încheiat cu „societatea de apă” relevantă sau o hartă care să indice amplasarea exploatației în zone în care apele subterane de mică adâncime sunt în contact cu rizosfera. Cantitatea de apă autorizată sau contractată, după caz, trebuie să fie suficientă pentru atingerea randamentelor culturilor care s-ar obține în absența constrângerilor în materie de apă.

(7)   Rezultatele analizei solului trebuie să fie disponibile pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare. Analiza și prelevarea de probe se efectuează înainte de 1 iunie, iar în cazul fosforului și al azotului cel puțin o dată la patru ani pentru fiecare zonă omogenă a exploatației, ținând cont de rotația culturilor și de caracteristicile solului. Este obligatorie cel puțin o analiză la fiecare cinci hectare de teren agricol.

(8)   Îngrășămintele de origine animală împrăștiate pe exploatații agricole care beneficiază de derogare trebuie să aibă o eficiență a utilizării azotului de cel puțin 65 % pentru îngrășămintele de origine animală în suspensie și de 50 % pentru cele în stare solidă.

(9)   În exploatațiile agricole care fac obiectul derogării nu se împrăștie îngrășăminte de origine animală și chimice după 1 noiembrie.

(10)   Cel puțin două treimi din cantitatea de azot din îngrășămintele de origine animală, excluzând azotul din îngrășămintele de origine animală provenite de la erbivore, se împrăștie înainte de data de 30 iunie a fiecărui an. În acest scop, exploatațiile care beneficiază de derogare trebuie să dispună de capacități adecvate de stocare a îngrășămintelor de origine animală, care să fie suficiente cel puțin pentru perioadele în care nu este permisă împrăștierea îngrășămintelor de origine animală.

(11)   Îngrășămintele de origine animală în formă lichidă, inclusiv îngrășămintele de origine animală tratate și cele în suspensie, se împrăștie folosind tehnici cu emisii reduse. Îngrășămintele de origine animală în formă solidă trebuie să se încorporeze în 24 de ore.

(12)   În vederea protejării solurilor de riscul salinizării, îngrășămintele de origine animală tratate din care s-a eliminat azotul sunt permise numai pe solurile nesaline și cu salinitate redusă. În acest scop, agricultorii care intenționează să împrăștie îngrășăminte de origine animală tratate din care s-a eliminat azotul trebuie să măsoare conductivitatea electrică pe parcelele care urmează să fie utilizate pentru împrăștiere cel puțin o dată la patru ani și să includă rezultatele măsurătorilor în cererea menționată la articolul 4 alineatul (1). Autoritățile competente stabilesc un protocol care să fie utilizat de agricultori pentru măsurarea conductivității electrice. Autoritățile competente întocmesc hărți care să arate zonele supuse riscului de salinizare.

Articolul 7

Gestionarea terenurilor

Agricultorii care beneficiază de o derogare se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	cel puțin 70 % din suprafața exploatației conține culturi cu un necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație;

(b)	pășunile temporare sunt arate primăvara;

(c)	proporția de leguminoase sau alte plante care fixează azotul atmosferic nu depășește 50 % pe pășunile temporare și permanente;

(d)	porumbul tardiv se recoltează (planta întreagă);

(e)	gramineele de iarnă, cum ar fi raigrasul italian, orzul, triticale sau secara de iarnă, se însămânțează în interval de două săptămâni de la recoltarea porumbului/sorgului și se recoltează nu mai devreme de două săptămâni înainte de semănarea porumbului/sorgului;

(f)	ierburile de vară, cum ar fi porumbul, sorgul, Setaria sau Panicum sp., se însămânțează în interval de două săptămâni de la recoltarea cerealelor de iarnă și se recoltează nu mai devreme de două săptămâni înainte de semănarea cerealelor de iarnă;

(g)	aratul ierbii trebuie urmat în interval de două săptămâni de însămânțarea unei culturi cu un necesar ridicat de azot, iar în anul arării pășunilor permanente nu se împrăștie îngrășăminte.

Articolul 8

Alte măsuri

(1)   Autoritățile competente se asigură că derogările acordate pentru împrăștierea îngrășămintelor de origine animală tratate sunt compatibile cu capacitatea instalațiilor autorizate pentru tratarea îngrășămintelor de origine animală.

(2)   Autoritățile competente se asigură că fiecare derogare acordată este compatibilă cu utilizarea autorizată a apei din exploatația care beneficiază de derogare.

Articolul 9

Măsuri privind transportul îngrășămintelor de origine animală

(1)   Autoritățile competente se asigură că transportul îngrășămintelor de origine animală de la și către exploatațiile care beneficiază de o derogare se înregistrează cu ajutorul sistemelor de poziționare geografică sau se consemnează în documente însoțitoare, cu menționarea originii și a destinației. Înregistrarea cu ajutorul sistemelor de poziționare geografică este obligatorie pentru transportul pe distanțe mai mari de 30 km.

(2)   Autoritățile competente se asigură că este disponibil pe parcursul transportului un document care precizează cantitatea de îngrășăminte de origine animală transportate, precum și conținutul de azot și fosfor al acestora.

(3)   Autoritățile competente se asigură că îngrășămintele de origine animală tratate și fracțiunile solide rezultând din tratarea îngrășămintelor de origine animală sunt analizate în ceea ce privește conținutul de azot și fosfor. Analiza necesară se va realiza de către laboratoare recunoscute. Rezultatele analizei se comunică autorităților competente și agricultorului destinatar. Fiecare transport trebuie să fie însoțit de un certificat de analiză.

Articolul 10

Monitorizare

(1)   Autoritățile competente se asigură că se întocmesc și se actualizează anual hărți care arată procentajul de exploatații, procentajul de animale și procentajul de teren agricol la care se referă fiecare derogare individuală, precum și hărți care prezintă destinația terenurilor locale pentru fiecare localitate. Se colectează și se actualizează anual date privind rotația culturilor și practicile agricole în exploatațiile care beneficiază de derogări.

(2)   Pentru a evalua impactul derogării asupra calității apei, se înființează și se menține o rețea de monitorizare pentru prelevarea de eșantioane din apele de suprafață și din apele subterane de mică adâncime. Proiectul de rețea de monitorizare se prezintă Comisiei. Nu se poate reduce numărul inițial al punctelor de monitorizare, iar amplasarea acestora nu se poate modifica în perioada de valabilitate a prezentei decizii.

(3)   Se realizează o monitorizare intensă a apei în zonele agricole aflate în apropierea celor mai vulnerabile corpuri de apă, care urmează să fie identificate de autoritățile competente.

(4)   Se stabilesc puncte de monitorizare cu scopul de a obține date despre concentrația de azot și de fosfor din ape din sol, despre concentrația de azot mineral din profilul solului și despre pierderile aferente de azot și fosfor care trec prin rizosferă în apele subterane, precum și despre pierderile de azot și fosfor determinate de scurgerile de suprafață sau de infiltrare, atât în condițiile existenței derogării, cât și în lipsa acesteia. Punctele de monitorizare trebuie să includă principalele tipuri de sol, practici de fertilizare și culturi. Proiectul de rețea de monitorizare se prezintă Comisiei. Nu se poate reduce numărul inițial al punctelor de monitorizare, iar amplasarea acestora nu se poate modifica în perioada de valabilitate a prezentei decizii.

Articolul 11

Verificare

(1)   Autoritățile competente se asigură că toate cererile de derogare sunt supuse controlului administrativ. În cazul în care, în urma controlului, se demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, solicitantul este informat în acest sens. În acest caz, cererea se consideră refuzată.

(2)   Pe baza analizei de risc, a rezultatelor controalelor efectuate în anii precedenți și a rezultatelor controalelor generale aleatorii privind legislația de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE, se stabilește un program de inspecții pe teren. Inspecțiile pe teren trebuie să acopere cel puțin 5 % din exploatațiile care beneficiază de o derogare în legătură cu condițiile stipulate la articolele 5, 6 și 7 din prezenta decizie.

(3)   Pe baza evaluării riscurilor și a rezultatelor controalelor administrative menționate la alineatul (1), autoritățile competente asigură controale pe teren pentru cel puțin 1 % din operațiunile de transport a îngrășămintelor de origine animală. Controalele includ cel puțin evaluarea documentelor însoțitoare, verificarea originii și destinației îngrășămintelor de origine animală și prelevarea de eșantioane din îngrășămintele de origine animală transportate.

(4)   Autoritățile competente primesc competențele și mijloacele necesare pentru verificarea respectării prezentei decizii. În cazurile în care verificarea constată nerespectarea prezentei decizii, autoritățile competente iau măsurile necesare pentru remedierea acestei situații. În particular, agricultorii care nu se conformează articolelor 5, 6 și 7 se exclud de la derogare în anul următor.

Articolul 12

Raportare

Autoritățile competente prezintă Comisiei în fiecare an până în luna decembrie, iar în anul 2015 până în luna septembrie, un raport conținând următoarele informații:

(a)

evaluarea punerii în aplicare a condițiilor de acordare a derogării pe baza unor controale efectuate la nivel de exploatație, precum și a unor controale privind transportul îngrășămintelor de origine animală și a informațiilor privitoare la exploatațiile neconforme, pe baza rezultatelor inspecțiilor administrative și ale inspecțiilor pe teren;

(b)

informații privind tratarea îngrășămintelor de origine animală, inclusiv prelucrarea și utilizarea fracțiunilor solide, oferind date detaliate privind caracteristicile sistemelor de tratare, eficiența acestora și compoziția îngrășămintelor de origine animală tratate, precum și destinația fracțiunilor solide;

(c)	hărți care să prezinte zonele cu un conținut scăzut de materie organică, precum și măsurile luate în vederea încurajării utilizării fracțiunilor solide stabilizate pe solurile cu un conținut scăzut de materie organică, conform celor menționate la articolul 5 alineatul (2);

(d)	metodologiile pentru evaluarea compoziției îngrășămintelor de origine animală tratate, a variațiilor compoziției și a eficienței tratării pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare individuală, menționate la articolul 5 alineatul (3);

(e)	inventarul amoniacului și al altor emisii provenite din tratarea îngrășămintelor de origine animală, conform dispozițiilor de la articolul 5 alineatul (4);

(f)	protocolul stabilit pentru măsurarea conductivității electrice și hărți care arată zonele afectate de salinizare, menționate la articolul 6 alineatul (12);

(g)	metodologiile de verificare a compatibilității derogărilor acordate cu capacitatea stațiilor de tratare a îngrășămintelor de origine animală, menționate la articolul 8 alineatul (1);

(h)	metodologiile de verificare a compatibilității dintre derogările acordate și utilizarea autorizată a apei în exploatațiile care beneficiază de această derogare, menționate la articolul 8 alineatul (2);

(i)

hărți care arată procentajul de exploatații, procentajul de animale, procentajul de terenuri agricole care fac obiectul unor derogări individuale și hărți care arată destinația terenurilor locale, precum și date privind rotația culturilor și practicile agricole din exploatațiile care fac obiectul derogării, menționate la articolul 10 alineatul (1);

(j)	rezultatele monitorizării apei, inclusiv informații privind tendințele calității apei pentru apele subterane și de suprafață, ca și impactul derogării asupra calității apei, conform dispozițiilor articolului 10 alineatul (2);

(k)	lista celor mai vulnerabile corpuri de apă, menționate la articolul 10 alineatul (3);

(l)	rezumatul și evaluarea datelor obținute de la punctele de monitorizare menționate la articolul 10 alineatul (4);

Articolul 13

Aplicarea

Prezenta decizie se aplică în coroborare cu reglementările de punere în aplicare a programului de acțiune din regiunile Emilia Romagna (Decizia nr. 1273/2011 din 5.9.2011), Lombardia (Decizia nr. IX/2208 din 14.9.2011), Piemont (Decizia nr. 18-2612 din 19.9.2011) și Veneto (Decizia nr. 1150 din 26.7.2011).

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2012.

Expiră la 31 decembrie 2015.

Articolul 14

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

---

(1)  JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

---