22.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 155/19

(1)

Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (1) și prin Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (2).

(2)

Condițiile, procedurile și responsabilitățile aferente migrării de la SIS 1+ la SIS II sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului (3) și de Decizia 2008/839/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (4). Cu toate acestea, respectivele instrumente vor expira cel târziu la 30 iunie 2010.

(3)

Premisele pentru migrarea de la SIS 1+ la SIS II nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, ar trebui, așadar, să se aplice în continuare Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI până la finalizarea migrării.

(4)

Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor dezvoltării și ale migrării, în vederea finalizării procesului. Prin concluziile Consiliului privind SIS II din 26-27 februarie 2009 și 4-5 iunie 2009, a fost instituit un organism informal format din experți ai statelor membre și denumit Comisia de gestionare globală a proiectului pentru a spori cooperarea și pentru a oferi sprijin direct din partea statelor membre pentru proiectul central SIS II. Rezultatele pozitive ale lucrărilor grupului și necesitatea de a spori în continuare cooperarea și transparența proiectului justifică integrarea formală a grupului în structura de gestionare a SIS II. Prin urmare, ar trebui să se instituie în mod formal un grup de experți denumit Consiliul de gestionare a programului global pentru a completa actuala structură organizațională. Pentru a asigura eficiența globală și din punct de vedere al costurilor, numărul de experți ar trebui să fie limitat. Acest grup de experți ar trebui să nu aducă atingere responsabilităților Comisiei și ale statelor membre.

(5)

Comisia ar trebui să răspundă în continuare de SIS II central și de infrastructura de comunicații aferentă acestuia. Este necesar să se mențină și, atunci când este cazul, să se dezvolte ulterior sistemul SIS II central și infrastructura de comunicații. Orice dezvoltare suplimentară a SIS II central ar trebui să includă, de fiecare dată, o corectare a erorilor. Comisia ar trebui să coordoneze și să sprijine activitățile comune.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd să fie utilizată pentru SIS II central cea mai bună tehnologie disponibilă, cu condiția unei analize a raportului costuri-beneficii. Anexa la Concluziile Consiliului privind orientarea viitoare a SIS II din 4-5 iunie 2009 a stabilit etapele de referință care ar trebui încheiate cu succes pentru a continua actualul proiect SIS II. În paralel, a fost organizat un studiu privind elaborarea unui scenariu tehnic alternativ pentru dezvoltarea SIS II pe baza evoluției SIS 1+ (SIS 1+ RE) drept plan de urgență în cazul în care testele demonstrează nerespectarea cerințelor etapelor de referință. Pe baza acestor parametri, Consiliul poate decide să invite Comisia să opteze pentru scenariul tehnic alternativ.

(7)

Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui așadar adaptată pentru a se permite identificarea altei soluții tehnice, mai precis SIS 1+ RE, privind dezvoltarea SIS II central. SIS 1+ RE reprezintă o posibilă soluție tehnică pentru dezvoltarea SIS II central și pentru atingerea obiectivelor SIS II prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și în Decizia 2007/533/JAI.

(8)

SIS 1+ RE este definit de unicitatea mijloacelor între dezvoltarea SIS II și SIS 1+. Trimiterile din cadrul prezentului regulament la arhitectura tehnică a SIS II și la procesul de migrare ar trebui, prin urmare, să fie interpretate, în cazul implementării unui scenariu tehnic alternativ, ca trimiteri la SIS II în cadrul unei alte soluții tehnice, aplicându-se, mutatis mutandis, specificităților tehnice ale respectivelor soluții, conform obiectivului de dezvoltare a unui SIS II central.

(9)

În ceea ce privește finanțarea dezvoltării SIS II central bazat pe o soluție tehnică alternativă, aceasta ar trebui să fie acoperită din bugetul general al Uniunii, respectându-se, în același timp, principiul bunei gestiuni financiare. În conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5), Comisia poate delega sarcini privind execuția bugetară unor organisme din sectorul public național. Conform orientării politice și cu condiția respectării cerințelor stabilite în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Comisia ar fi invitată, în cazul unei treceri la soluția alternativă, să delege Franței sarcinile privind execuția bugetară legate de dezvoltarea SIS II bazat pe SIS 1+ RE.

(10)

În cazul oricărui scenariu tehnic, rezultatul migrării la nivel central ar trebui să reprezinte disponibilitatea bazei de date SIS 1+ și a noilor funcții SIS II, inclusiv a categoriilor de date suplimentare, în SIS II central.

(11)

Statele membre ar trebui să fie în continuare responsabile de sistemele lor naționale (N.SIS II). Totodată, este necesar ca N.SIS II să fie menținut și, atunci când este cazul, dezvoltat în continuare.

(12)

Franța ar trebui să fie în continuare responsabilă pentru funcția de suport tehnic (C.SIS).

(13)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea arhitecturii de migrare provizorie și migrarea datelor de la SIS 1+ la SIS II, nu pot fi îndeplinite în suficientă măsură de statele membre și, prin urmare, datorită amplorii și efectelor acțiunii, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În temeiul principiului proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării acestuia. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(15)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (6); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea acestui regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(16)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea acestuia regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(17)

Prezentul regulament nu aduce atingere modalităților de participare parțială a Regatului Unit și a Irlandei la acquis-ul Schengen, astfel cum sunt definite acestea în Decizia 2000/365/CE și, respectiv, Decizia 2002/192/CE.

(18)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv (9).

(19)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).

(20)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului (12),

1.

La articolul 1 se introduce următorul alineat:

„(3)   Dezvoltarea SIS II poate fi realizată prin implementarea unui scenariu tehnic alternativ, caracterizat de propriile specificații tehnice.”

2.

La articolul 4, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În vederea asigurării migrării de la SIS 1+ la SIS II, următoarele componente sunt puse la dispoziție, în măsura în care este necesar:”.

3.

La articolul 10, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În măsura în care este necesar, sistemul de conversie convertește datele în două direcții între C.SIS și SIS II central și menține sincronizarea între C.SIS și SIS II central.”

4.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre care participă la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând structura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei.”

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 17a

Consiliul de gestionare a programului global

(1)   Fără a aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, comitetului menționat la articolul 17, Franței și, respectiv, statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit «Consiliul de gestionare a programului global» (denumit în continuare «Consiliul de gestionare»). Consiliul de gestionare reprezintă un organism consultativ pentru furnizarea de asistență proiectului SIS II central și pentru facilitarea coerenței între proiectele SIS II de la nivel central și național. Consiliul de gestionare nu are competențe decizionale, nici nu dispune de un mandat de reprezentare a Comisiei sau a statelor membre.

(2)   Consiliul de gestionare este compus din cel mult 10 membri, care se reunesc periodic. Statele membre, hotărând în cadrul Consiliului, desemnează cel mult 8 experți și un număr egal de membri supleanți. Directorul general responsabil de direcția generală competentă din cadrul Comisiei desemnează cel mult doi experți și doi membri supleanți din rândul funcționarilor Comisiei.

La reuniunile Consiliului de gestionare pot participa, pe cheltuiala administrației sau a instituției din care fac parte, alți experți din statele membre și funcționari ai Comisiei direct implicați în dezvoltarea proiectelor SIS II.

Consiliul de gestionare poate invita alți experți să participe la reuniunile sale, astfel cum prevede regulamentul de procedură menționat la alineatul (5), pe cheltuiala administrației, a instituției sau a companiei din care fac parte.

(3)   Experții desemnați de statele membre care dețin actuala Președinție și Președinția viitoare sunt întotdeauna invitați să participe la reuniunile Consiliului de gestionare.

(4)   Secretariatul Consiliului de gestionare este asigurat de Comisie.

(5)   Consiliul de gestionare își stabilește regulamentul de procedură, care include în special proceduri privind:

Regulamentul de procedură se aplică în urma avizului favorabil emis de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei și de către reprezentanții statelor membre reuniți în cadrul comitetului menționat la articolul 17.

(6)   Consiliul de gestionare prezintă periodic rapoarte scrise privind evoluția proiectului, inclusiv consilierea oferită, precum și justificarea sa, comitetului menționat la articolul 17 sau, după caz, grupurilor de pregătire competente ale Consiliului.

(7)   Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile Consiliului de gestionare sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile de deplasare ale membrilor Consiliului de gestionare desemnați de statele membre hotărând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, cheltuieli aferente activității Consiliului de gestionare, se aplică «Regulile Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți».”

6.

La articolul 19, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de către Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și în orice caz nu mai târziu de 31 martie 2013 sau de 31 decembrie 2013 în cazul unei treceri la scenariul tehnic alternativ prevăzut la articolul 1 alineatul (3).”