Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32009R1020

Regulamentul (CE) nr. 1020/2009 al Comisiei din 28 octombrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind îngrășămintele, în sensul adaptării anexelor I, III, IV și V ale acestuia la progresul tehnic (Text cu relevanță pentru SEE)

JO L 282, 29.10.2009, p. 7–14 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 15/07/2022; abrogare implicită prin 32019R1009

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2009/1020/oj

29.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 282/7


REGULAMENTUL (CE) NR. 1020/2009 AL COMISIEI

din 28 octombrie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind îngrășămintele, în sensul adaptării anexelor I, III, IV și V ale acestuia la progresul tehnic

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele (1), în special articolul 31 alineatele (1) și (3),

întrucât:

(1)

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede că orice îngrășământ care aparține unuia dintre tipurile de îngrășăminte menționate în anexa I și care îndeplinește condițiile prevăzute de regulamentul respectiv poate purta mențiunea de „îngrășământ CE”.

(2)

Fosfatul natural parțial solubilizat este unul dintre tipurile de îngrășăminte cu nutrienți principali menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Articolul 16 din regulamentul respectiv permite adăugarea de nutrienți secundari la toate tipurile de îngrășăminte cu nutrienți principali. Cu toate acestea, conținutul minim de pentaoxid de fosfor stabilit pentru actualul tip de îngrășământ cu fosfat natural parțial solubilizat este prea ridicat pentru a permite adăugarea unor nutrienți secundari. Prin urmare, ar trebui să se introducă un nou tip de îngrășământ care să permită comercializarea, cu mențiunea „îngrășământ CE”, a unor amestecuri de fosfat natural parțial solubilizat cu nutrienți secundari pe bază de magneziu.

(3)

Sulfatul de magneziu sau oxidul de magneziu se adaugă fosfatului natural pentru a remedia deficiența de fosfat și magneziu din anumite soluri agricole. Solubilizarea parțială permite fosfatului și magneziului să acționeze rapid asupra culturilor pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce constituenții nesolubilizați constituie o rezervă de fosfat și magneziu cu acțiune mai lentă, dar de durată mai lungă. Atât nutrienții pe bază de fosfat, cât și cei pe bază de magneziu ar trebui să fie disponibili într-un singur tip de îngrășământ pentru a constitui un ajutor pentru fermieri.

(4)

Sulfatul de magneziu este unul dintre tipurile de îngrășăminte cu nutrienți secundari menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Articolul 20 din regulamentul respectiv permite adăugarea de micronutrienți tuturor tipurilor de îngrășăminte cu nutrienți secundari. Cu toate acestea, conținutul minim de trioxid de sulf și de oxid de magneziu stabilit pentru actualul tip de îngrășământ pe bază de sulfat de magneziu este prea ridicat pentru a permite adăugarea de micronutrienți. Datorită unui interes crescând pentru o nutriție echilibrată a plantelor, utilizarea micronutrienților s-a intensificat. Un amestec de sulfat de magneziu cu micronutrienți ar facilita utilizarea unor astfel de micronutrienți de către fermieri. Prin urmare, ar trebui să se reexamineze tipul de îngrășământ pe bază de sulfat de magneziu pentru a permite comercializarea, cu mențiunea „îngrășământ CE”, a unor amestecuri de sulfat de magneziu și micronutrienți.

(5)

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 conține dispoziții tehnice pentru controlul îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu cu conținut ridicat de azot. Ar trebui să se clarifice faptul că metodele de analiză pot fi utilizate pentru diversele forme de prezentare ale îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu (granule). În plus, în descrierile respective ale metodelor de analiză se utilizează vechile unități de presiune în locul unităților SI utilizate în prezent.

(6)

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede că îngrășămintele CE aparținând tipurilor de îngrășăminte menționate în anexa I la regulamentul respectiv se verifică în conformitate cu metodele de analiză descrise detaliat în anexele III și IV la regulamentul respectiv. Întrucât aceste metode nu sunt recunoscute la nivel internațional, Comitetul European de Standardizare (CEN) a fost mandatat să elaboreze standarde EN echivalente care să înlocuiască metodele existente.

(7)

Ca rezultat parțial al mandatului CEN M/335 privind modernizarea metodelor de analiză a îngrășămintelor și a materialelor pentru stropit cu var, au fost elaborate 20 de standarde EN, care ar trebui introduse în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Unele dintre aceste standarde ar trebui să înlocuiască metodele de analiză existente, iar altele sunt noi.

(8)

Metodele validate publicate ca standarde EN includ, de obicei, un test circular (test între laboratoare) pentru a verifica reproductibilitatea metodelor analitice între laboratoare diferite. Cu toate acestea, o evaluare preliminară a metodelor care urmează să fie introduse în mandat a arătat că unele dintre acestea sunt puțin utilizate. În acest caz, s-a considerat suficientă o revizuire editorială și nu a mai fost necesar niciun test circular. Prin urmare, ar trebui să se facă distincția între standardele EN validate și metodele nevalidate, pentru a permite identificarea standardelor EN care au fost supuse unui test între laboratoare, în scopul informării controlorilor în legătură cu fiabilitatea statistică a standardelor EN.

(9)

Pentru a simplifica legislația și a facilita revizuirile viitoare, este oportun să se înlocuiască textul complet al standardelor din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 cu trimiteri la standardele EN publicate de CEN.

(10)

Articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede obligativitatea laboratoarelor de a fi competente și aprobate de un stat membru atunci când analizează eșantioanele de îngrășăminte în vederea unor controale oficiale. Astfel de laboratoare aprobate trebuie să se conformeze standardelor de acreditare menționate în secțiunea B din anexa V. Întrucât s-a dovedit că, din punct de vedere practic, procedura de acreditare durează mai mult decât s-a prevăzut inițial, anexa V ar trebui modificată pentru a asigura eficiența acțiunilor de control, permițând statelor membre să autorizeze laboratoare care au competența de a efectua controale oficiale, dar care nu sunt încă acreditate.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 se modifică după cum urmează:

1.

anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament;

2.

anexa III se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament;

3.

anexa IV se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament;

4.

anexa V se modifică în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 octombrie 2009.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte


(1)  JO L 304, 21.11.2003, p. 1.


ANEXA I

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 se modifică după cum urmează:

1.

În tabelul A.2 se inserează următoarea rubrică 3(a):

Nr.

Denumirea de tip

Date referitoare la modul de fabricație și componentele principale

Concentrație minimă de nutrienți

(procente de masă)

Date privind exprimarea nutrienților Alte cerințe

Alte date despre denumirea de tip

Conținutul de nutrienți care trebuie declarat

Formele și solubilitățile nutrienților

Alte criterii

1

2

3

4

5

6

„3(a)

Fosfat natural parțial solubilizat cu magneziu

Produs obținut prin solubilizarea parțială a fosfatului natural cu acid sulfuric sau cu acid fosforic cu adăugare de sulfat de magneziu sau de oxid de magneziu și având drept componente principale fosfat de monocalciu, fosfat de tricalciu și sulfat de magneziu

16 % P2O5

6 % MgO

Fosfor exprimat ca P2O5 solubil în acizi minerali, cel puțin 40 % din conținutul declarat de P2O5 fiind solubil în apă

Granulometrie:

cel puțin 90 % să poată trece printr-o sită cu ochiuri de 0,160 mm

cel puțin 98 % să poată trece printr-o sită cu ochiuri de 0,630 mm

 

Pentaoxid de fosfor total (solubil în acizi minerali)

Pentaoxid de fosfor solubil în apă

Oxid de magneziu total

Oxid de magneziu solubil în apă”

2.

În tabelul D, rubrica 5 se înlocuiește cu următorul text:

Nr.

Denumirea de tip

Date referitoare la modul de fabricație și componentele principale

Concentrația minimă de nutrienți

(procente de masă)

Date privind exprimarea nutrienților

Alte cerințe

Alte date despre denumirea de tip

Conținutul de nutrienți care trebuie declarat

Formele și solubilitățile nutrienților

Alte criterii

1

2

3

4

5

6

„5

Sulfat de magneziu

Produs a cărui componentă principală este sulfatul de magneziu heptahidratat

15 % MgO

28 % SO3

Când se adaugă și se declară micronutrienți în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (6):

10 % MgO

17 % SO3

Magneziu și sulf exprimate ca oxid de magneziu și trioxid de sulf solubile în apă

Se pot adăuga denumirile comerciale uzuale

Oxid de magneziu solubil în apă

Trioxid de sulf solubil în apă”


ANEXA II

Secțiunea 3 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 se modifică după cum urmează:

1.

La metoda 2, punctul 6.2 se înlocuiește cu următorul text:

6.2.   Se îndepărtează particulele mai mici de 0,5 mm folosind sita (5.4). Se cântăresc cu o precizie de 0,01 g aproximativ 50 g de eșantion într-un pahar Berzelius (5.2). Se adaugă suficientă motorină (secțiunea 4) pentru a acoperi complet granulele și se amestecă cu grijă pentru a se asigura umezirea tuturor acestora. Se acoperă paharul Berzelius cu o sticlă de ceas și se lasă să stea o oră la temperatura de 25 (± 2) °C.”

2.

La metoda 3, punctul 4.3.5 se înlocuiește cu următorul text:

4.3.5.   Flacon Drechsel D, având rolul de a reține acidul distilat în exces.”

3.

La metoda 3, primul paragraf de la punctul 5.2 se înlocuiește cu următorul text:

„Se pune eșantionul de analizat în balonul de reacție B. Se adaugă 100 ml H2SO4 (3.2). Granulele se dizolvă după aproximativ 10 minute la temperatura ambiantă. Se asamblează aparatul astfel cum se indică în schemă: se conectează un capăt al tubului de absorbție (A) la sursa de azot (4.2) printr-un dispozitiv care nu permite reîntoarcerea debitului, ce conține o presiune de 667 până la 800 Pa, și celălalt capăt la tubul de alimentare care intră în balonul de reacție. Se pun pe poziție coloana de fracționare Vigreux (C′) și condensatorul (C) alimentat cu apă de răcire. Se trece un flux moderat de azot prin soluție, se aduce soluția la punctul de fierbere și se menține așa două minute. La sfârșitul acestei perioade de timp, soluția nu trebuie să mai fie efervescentă. În cazul în care se degajă bule, se continuă încălzirea 30 de minute. Se lasă soluția să se răcească cel puțin 20 de minute, cu azotul trecând prin ea.”


ANEXA III

Secțiunea B din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 se modifică după cum urmează:

1.

Metoda 1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 1

Prepararea eșantionului în vederea analizei

EN 1482-2: Îngrășăminte și amendamente minerale bazice — Eșantionare și prepararea eșantionului — Partea 2: Prepararea eșantionului

2.

Metodele 2 se înlocuiesc după cum urmează:

(a)

Metoda 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.1

Determinarea azotului amoniacal

EN 15475: Îngrășăminte — Determinarea azotului amoniacal

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”

(b)

Metoda 2.2.1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.2.1

Determinarea azotului nitric și amoniacal după Ulsch

EN 15558: Îngrășăminte — Determinarea azotului nitric și amoniacal după Ulsch

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

(c)

Metoda 2.2.2 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.2.2

Determinarea azotului nitric și amoniacal după Arnd

EN 15559: Îngrășăminte — Determinarea azotului nitric și amoniacal după Arnd

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

(d)

Metoda 2.2.3 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.2.3

Determinarea azotului nitric și amoniacal după Devarda

EN 15476: Îngrășăminte — Determinarea azotului nitric și amoniacal după Devarda

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”

(e)

Metoda 2.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.3.1

Determinarea azotului total în cianamida de calciu fără nitrat

EN 15560: Îngrășăminte — Determinarea azotului total în cianamida de calciu fără nitrat

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

(f)

Metoda 2.3.2 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.3.2

Determinarea azotului total din cianamida de calciu cu nitrați

EN 15561: Îngrășăminte — Determinarea azotului total în cianamida de calciu cu nitrați

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

(g)

Metoda 2.3.3 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.3.3

Determinarea azotului total din uree

EN 15478: Îngrășăminte — Determinarea azotului total din uree

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”

(h)

Metoda 2.4 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.4

Determinarea azotului din cianamidă

EN 15562: Îngrășăminte — Determinarea azotului din cianamidă

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

(i)

Metoda 2.5 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.5

Determinarea spectrofotometrică a biuretelui din uree

EN 15479: Îngrășăminte — Determinarea spectrofotometrică a biuretelui din uree

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”

(j)

Metoda 2.6.1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 2.6.1

Determinarea diferitelor forme de azot din același eșantion de îngrășăminte care conțin azot sub formă de azot nitric, amoniacal, ureic și cianamidic

EN 15604: Îngrășăminte — Determinarea diferitelor forme de azot din același eșantion conținând azot nitric, amoniacal, ureic și cianamidic

Această metodă de analiză nu a fost supusă testului circular.”

3.

Metoda 4.1 se înlocuiește cu următorul text:

Metoda 4.1

Determinarea conținutului de potasiu solubil în apă

EN 15477: Îngrășăminte — Determinarea conținutului de potasiu solubil în apă

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”

4.

Se adaugă următoarele metode:

Metodele 11

Agenți de chelare

Metoda 11.1

Determinarea conținutului de chelați de oligoelemente și a fracției de oligoelemente chelatizate

EN 13366: Îngrășăminte — Tratarea prin schimb ionic cu o rășină de tip cationit pentru determinarea conținutului de chelați de oligoelemente și a fracției de oligoelemente chelatizate

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metoda 11.2

Determinarea EDTA, HEDTA și DTPA

EN 13368-1: Îngrășăminte — Determinarea agenților de chelare din îngrășăminte prin cromatografie ionică — Partea 1: EDTA, HEDTA și DTPA

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metoda 11.3

Determinarea fierului chelat cu o,o EDDHA și o,o EDDHMA

EN 13368-2: 2007 Îngrășăminte — Determinarea agenților chelați în îngrășăminte prin cromatografie — Partea 2: Determinarea Fe chelat cu o,o-EDDHA și o,o-EDDHMA prin cromatografie cu perechi de ioni

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metoda 11.4

Determinarea fierului chelat cu EDDHSA

EN 15451: Îngrășăminte — Determinarea agenților chelați — Determinarea fierului chelat cu EDDHSA prin cromatografie cu perechi de ioni

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metoda 11.5

Determinarea fierului chelat cu o,p EDDHA

EN 15452: Îngrășăminte — Determinarea agenților chelați — Determinarea fierului chelat cu o,p-EDDHA prin HPLC cu polaritate de fază inversată

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metodele 12

Inhibitori de nitrificare și de urează

Metoda 12.1

Determinarea diciandiamidei

EN 15360: Îngrășăminte — Determinarea conținutului de diciandiamidă — Metoda prin cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC)

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metoda 12.2

Determinarea NBPT

EN 15688: Îngrășăminte — Determinarea inhibitorului de urează N-(n-butil) triamidă tiofosforică (NBPT) prin cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC)

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.

Metodele 13

Metale grele

Metoda 13.1

Determinarea conținutului de cadmiu

EN 14888: Îngrășăminte și amendamente minerale bazice — Determinarea conținutului de cadmiu.

Această metodă de analiză a fost supusă testului circular.”


ANEXA IV

Secțiunea B din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 se înlocuiește cu următorul text:

„B.   CERINȚE PRIVIND AUTORIZAREA LABORATOARELOR CARE AU COMPETENȚA DE A FURNIZA SERVICIILE NECESARE PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII ÎNGRĂȘĂMINTELOR CE CU DISPOZIȚIILE PREZENTULUI REGULAMENT ȘI ALE ANEXELOR

1.

Standard aplicabil la nivelul laboratoarelor:

Laboratoare acreditate în conformitate cu EN ISO/IEC 17025, Cerințe generale privind competența laboratoarelor de testare și calibrare pentru cel puțin una dintre metodele prevăzute în anexele III sau IV.

Până la data de 18 noiembrie 2014, laboratoare care nu sunt încă acreditate, cu condiția ca laboratorul:

să demonstreze că a inițiat și că urmează procedurile de acreditare necesare, în conformitate cu EN ISO/IEC 17025, pentru una sau mai multe dintre metodele prevăzute în anexele III sau IV; și

să furnizeze autorității competente dovezi privind faptul că laboratorul participă, cu rezultate bune, la teste între laboratoare.

2.

Standard aplicabil la nivelul organismelor de acreditare:

EN ISO/IEC 17011, Evaluarea conformității: Cerințe generale privind organismele de acreditare care acreditează organisme de evaluare a conformității.”


Top