19.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/7

(1)

La 10 martie 2009, Consiliul a examinat programul actualizat de stabilitate al Greciei pentru perioada 2008-2011 (2).

(2)

În ultimul deceniu, Grecia a înregistrat o puternică creștere economică de 4 % pe an. În paralel, dezechilibrele macroeconomice interne și externe s-au accentuat considerabil, fapt care a dus la acumularea rapidă a datoriei externe, iar datoria publică a rămas la niveluri foarte ridicate. Având în vedere impactul actualei crize economice și financiare globale asupra economiei Greciei, reevaluarea implicită a riscurilor pune o presiune și mai mare asupra datoriei.

Conform previziunilor intermediare ale serviciilor Comisiei din ianuarie 2009, creșterea PIB a încetinit în 2008, situându-se la 2,9 % în termeni reali, și se așteaptă o diminuare puternică în 2009, rămânând totuși pozitivă. Cu un deficit bugetar care a rămas din 2007 peste pragul de 3 % din PIB (3) și cu una dintre cele mai ridicate ponderi a datoriei publice din UE, Grecia nu dispune de posibilitatea unui impuls fiscal, pentru a nu pune și mai mult în pericol sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și poziția concurențială a țării. Prin urmare, nu se are în vedere niciun pachet de măsuri de stimulare fiscală. Autoritățile din Grecia au inclus în legea bugetului 2009 unele măsuri care au ca obiectiv menținerea coeziunii sociale, inclusiv beneficii pentru familiile cu venituri mici. Grecia se confruntă cu provocarea de a realiza o consolidare fiscală substanțială, îmbunătățind în același timp finanțele publice și corectând factorii care stau la baza dezechilibrelor economice majore, atât interne cât și externe.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o diminuare a creșterii PIB-ului real de la 3 % în 2008 la 1,1 % în 2009, urmată de o redresare până la o medie de 1,75 % în restul perioadei analizate. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (4), acest scenariu macroeconomic se bazează pe ipoteze de creștere optimiste pentru 2009 și pentru perioada ulterioară. În special, consumul privat și, într-o măsură mai redusă, creșterea investițiilor se preconizează că vor rămâne robuste, pe baza unei creșteri a gradului de ocupare a forței de muncă și a unei evaluări optimiste a impactului anumitor inițiative recente de susținerea a investițiilor și de sporire a absorbției fondurilor structurale ale UE. În plus, declinul activității economice înregistrat de partenerii comerciali ai Greciei, precum și deteriorarea perspectivelor comerciale internaționale prezintă riscuri considerabile pentru scenariul macroeconomic al programului, care reflectă în principal vulnerabilitatea sectorului transportului maritim și al turismului în contextul crizei actuale. Previziunile programului în ceea ce privește inflația par a fi realiste, în timp ce evoluția dezechilibrelor externe pe termen mediu este într-o oarecare măsură optimistă.

(4)

(5)

Conform versiunii actualizate, obiectivul privind deficitul pentru 2009 este stabilit la 3,7 % din PIB (inclusiv măsurile unice de reducere a deficitului cu 0,5 % din PIB), în concordanță cu previziunile intermediare ale serviciilor Comisiei. În comparație cu obiectivul bugetar stabilit în legea bugetului pentru 2009 aprobată de Parlament la 21 decembrie 2008, acesta reprezintă o revizuire în sens crescător cu 1,75 puncte procentuale din PIB. Noul obiectiv bugetar ține seama de rezultatele bugetare sub așteptări din 2008. De asemenea, acesta reflectă o previziune mai prudentă privind veniturile totale, care sunt revizuite în sens descrescător cu 1 punct procentual din PIB, în timp ce cheltuielile publice sunt revizuite în sens crescător cu 0,4 puncte procentuale din PIB. Cu toate acestea, se prevede că ponderea veniturilor va crește cu aproximativ 1 punct procentual din PIB în 2009, pe baza pachetului legislativ cuprinzând măsuri de creștere a veniturilor fiscale adoptat în septembrie 2008 și inclus în legea bugetului pe 2009. Pentru a garanta atingerea obiectivelor revizuite, versiunea actualizată prevede un număr de măsuri, pe lângă cele incluse în legea bugetului pe 2009, care au ca scop limitarea cheltuielilor publice primare și raționalizarea gestionării cheltuielilor publice. Aceste noi măsuri, care ar urma să fie adoptate în cursul anului 2009, nu sunt detaliate în mod clar în cadrul programului. Orientarea generală a politicii fiscale va fi în mare măsură neutră în 2009.

(6)

Strategia bugetară prezentată în program vizează reducerea deficitului structural de la 4,5 % din PIB în 2008 la 4,3 % în 2009 și la 2,2 % până în 2011, iar obiectivul pe termen mediu (OTM) privind un buget echilibrat în termeni structurali (și anume, sold ajustat ciclic, excluzând măsurile unice și alte măsuri temporare) nu se prevede a fi atins pe durata programului. După stabilirea obiectivului la 3,7 % din PIB în 2009, deficitul global va scădea în perioada acoperită de program la 3,2 % din PIB în 2010 și la 2,6 % din PIB până în 2011. În mod similar soldul primar va atinge un excedent de 1,7 % din PIB până în 2011, comparativ cu 0,8 % în 2009. În termeni structurali, aceasta va duce, în medie, la o îmbunătățire a excedentului de 0,75 puncte procentuale din PIB. Consolidarea bugetară în 2010 și 2011 se bazează, în principal, pe o ambițioasă reducere a cheltuielilor, care nu este, totuși, integral susținută prin măsuri concrete. Datoria publică brută, estimată la 94,6 % din PIB în 2008, este prevăzută să depășească 96 % din PIB în 2009 și 2010, înainte de a reveni la 94,75 % în 2011. Pe lângă accentuarea deficitului și declinul creșterii PIB, la mărirea ponderii datoriei în 2009 contribuie și o semnificativă ajustare stoc-flux.

(7)

Asupra rezultatelor bugetare planează riscuri semnificative. În mod concret, scenariul macroeconomic de bază se întemeiază pe ipoteze de creștere optimiste. Riscurile din 2009 sunt, de asemenea, legate de posibilele derapaje în implementarea obiectivului bugetar revizuit pentru 2009, în special dacă se iau în considerare antecedentele recurente de depășire a cheltuielilor și de scădere a veniturilor. Începând din 2010, riscurile au la bază lipsa de informații privind măsurile de sprijinire a consolidării prevăzute, mai ales în ceea ce privește cheltuielile. În plus, reducerile prevăzute ale anumitor categorii de cheltuieli par a fi, prima facie, ambițioase. Riscurile asociate cu evoluția estimată a ponderii datoriei în PIB par să fie, de asemenea, în creștere, având la bază riscurile asociate previziunilor privind deficitul. Aceste riscuri pot fi amplificate de incertitudinea privind ajustările stoc-flux pentru care, ca și în trecut, programul nu oferă informații despre componente. În plus, tranzacțiile financiare cu potențial de amplificare a datoriei din cadrul pachetului de măsuri de sprijinire a sectorului financiar pot antrena creșterea ponderii datoriei în PIB. Programul nu include impactul potențial al acestui pachet financiar asupra evoluției datoriei.

(8)

Previziunile pe termen lung privind cheltuielile cu pensiile în conformitate cu metoda comună agreată sunt în pregătire; pe termen lung, este posibil ca impactul îmbătrânirii populației asupra bugetului să fie cu mult peste media din UE. Poziția bugetară din 2008 estimată în program, care este inferioară poziției inițiale din versiunea actualizată anterioară, contribuie la accentuarea impactului bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației. Mai mult, nivelul actual al datoriei publice brute depășește cu mult valoarea de referință din tratat. Reducerea acesteia necesită atingerea unor excedente primare ridicate pe o perioadă îndelungată. Menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu și reformarea în continuare a sistemului de pensii în vederea ținerii sub control a creșterii semnificative a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației ar contribui la reducerea riscurilor accentuate care amenință sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Riscurile menționate mai sus, provenind din măsurile de stabilizare a sectorului financiar aplicate de Grecia, ar putea avea un efect negativ asupra sustenabilității finanțelor publice pe termen lung, în principal prin efectul lor asupra datoriei publice, cu toate că unele costuri aferente sprijinului guvernamental ar putea fi recuperate în viitor.

(9)

Cadrul bugetar pe termen mediu rămâne instabil, caracterizat de antecedente slabe. Evoluțiile fiscale din Grecia reflectă un control insuficient al cheltuielilor publice, în timp ce previziunile privind veniturile s-au dovedit a fi sistematic optimiste. În plus, și în ciuda unor progrese înregistrate în ultimii ani, problemele structurale și endemice legate de înregistrările în conturile publice din Grecia au avut un efect negativ asupra controlului eficient și la timp al veniturilor și cheltuielilor. Programul prevede continuarea reformei bugetare în derulare și înregistrarea de progrese în direcția implementării metodei întocmirii bugetului pe programe, în vederea ameliorării monitorizării și gestionării cheltuielilor publice, a creșterii transparenței și a introducerii unei perspective de planificare multianuală în procesul bugetar. Implementarea integrală a reformei procesului bugetar este, totuși, programată pentru 2012.

(10)

Ca răspuns la criza financiară, guvernul grec a adoptat o serie de măsuri în vederea asigurării stabilității sectorului financiar, inclusiv măsura garantării depozitelor până la suma de 100 000 EUR. Pachetul de măsuri constă într-un plan de recapitalizare care pune la dispoziția instituțiilor de credit capital nou în schimbul unor acțiuni preferențiale, un sistem de garantare care acoperă datoriile noi cu scadența între trei luni și trei ani, și un sistem de titluri care oferă obligațiuni de stat instituțiilor de credit eligibile și facilitează accesul acestora la lichidități, în special de la BCE. Suma totală reprezentată de pachetul menționat este de 28 de miliarde de EUR (aproximativ 10 % din PIB).

(11)

În conformitate cu programul, politica fiscală este orientată către restabilirea încrederii investitorilor și soluționarea dezechilibrelor macroeconomice. Dată fiind lipsa marjei de manevră fiscală și având în vedere dezechilibrele macroeconomice majore, guvernul grec nu a adoptat un pachet de măsuri de stimulare pe termen scurt ca răspuns la încetinirea creșterii economice, care ar fi în concordanță cu planul european de redresare economică (PERE). Programul prevede un număr de măsuri structurale, inclusiv măsuri sectoriale specifice în sectorul turismului, fără impact bugetar direct, cum ar fi cele orientate spre susținerea ocupării forței de muncă, sporirea investițiilor, inclusiv a parteneriatelor public-privat, stimularea acordării de împrumuturi IMM-urilor și îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale ale UE. Versiunea actualizată include, de asemenea, o serie de alte măsuri de reformă structurală, care fac parte din strategia pe termen lung de ameliorare a calității și sustenabilității finanțelor publice, precum reforma privind gestionarea și controlul cheltuielilor publice și implementarea reformei recent adoptate a sistemului de pensii. Aceste măsuri sunt legate de programul de reformă pe termen mediu și de recomandările adresate de către Comisie la 28 ianuarie 2009 fiecărui stat membru în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

(12)

Grecia a adoptat un program de consolidare având ca obiectiv limitarea deteriorării finanțelor publice în 2009 și reducerea deficitului bugetar sub pragul de 3 % din PIB până în 2011. Pe baza modificării soldului structural (recalculat), orientarea fiscală generală este în general neutră în 2009 și restrictivă în 2010. Mai precis, programul are ca obiectiv pentru 2010 o ajustare structurală de 1,5 puncte procentuale din PIB și o îmbunătățire structurală suplimentară de aproximativ 0,5 în 2011. Totuși, având în vedere riscurile asociate planurilor bugetare, consolidarea programată poate să nu își atingă obiectivele, iar deficitul global poate rămâne peste valoarea de referință de 3 % din PIB. În lumina dezechilibrelor economice majore, atât interne cât și externe, din economia Greciei, ritmul ajustărilor fiscale este insuficient și nu este integral susținut de măsuri permanente concrete în 2010 și 2011, mai ales în ceea ce privește cheltuielile. În fine, luând în considerare riscurile prezentate de previziunile privind datoria menționate anterior, este posibil ca ponderea datoriei în PIB să crească pe întreaga perioadă a programului, reflectând în principal progresele insuficiente înregistrate în ceea ce privește reducerea deficitului bugetar.

(13)

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (5).

(i)

să își accentueze substanțial traiectoria consolidării fiscale încă din 2009, prin măsuri permanente bine explicitate de reducere a cheltuielilor curente, inclusiv o politică prudentă de salarizare în domeniul public, contribuind astfel la reducerea necesară a ponderii datoriei în PIB;

(ii)

să se asigure că măsurile de consolidare fiscală sunt, de asemenea, orientate către ameliorarea calității finanțelor publice, în cadrul unui program cuprinzător de reformă, având în vedere ajustarea economică necesară, în scopul recuperării pierderilor suferite în domeniul competitivității și al soluționării dezechilibrelor externe existente;

(iii)

să implementeze rapid politicile de reformă în domeniul administrației fiscale și să amelioreze în continuare funcționarea procedurii bugetare prin creșterea transparenței acesteia, prin definirea strategiei bugetare pe termen mai lung și prin punerea în aplicare a unor mecanisme de monitorizare, control și ameliorare a eficienței cheltuielilor primare curente;

(iv)

având în vedere nivelul tot mai ridicat de îndatorare și creșterea prevăzută a cheltuielilor generate de îmbătrânirea populației, să îmbunătățească sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice prin continuarea reformelor actuale ale sistemului de sănătate și ale sistemului de pensii.