18.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 75/66

(1)

La 19 decembrie 2006, Comisia a publicat un aviz (2) de inițiere a procedurii antidumping asupra importurilor către Comunitate de alcool polivinil (PVA) originar din Republica Populară Chineză (RPC) și din Taiwan. La 17 septembrie 2007, Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1069/2007 (3) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie asupra PVA originar din RPC. În ceea ce privește Taiwanul, nu s-au instituit măsuri provizorii.

(2)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 13 din regulamentul provizoriu, ancheta de dumping și prejudiciu a cuprins perioada de la 1 octombrie 2005 până la 30 septembrie 2006 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a analizat datele începând cu 1 ianuarie 2003 până la sfârșitul PA („perioada examinată”).

(3)

Ca urmare a deciziei de a institui taxe antidumping provizorii asupra importurilor de PVA originare din RPC și de a nu institui astfel de măsuri asupra importurilor din Taiwan, unele părți interesate au prezentat observații în scris. De asemenea, părțile care au solicitat au avut posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să solicite și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru concluziile sale definitive.

(4)

Comisia a intensificat ancheta având în vedere aspectele legate de interesul comunitar și, în mod excepțional, a permis utilizatorilor aparținând industriei producătoare de hârtie, un sector important de utilizatori care nu cooperase, să prezinte răspunsul la chestionarul utilizatorilor.

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat încheierea procedurii privind importurile de PVA originar din RPC și Taiwan și restituirea sumelor depuse sub formă de taxă provizorie. De asemenea, părților le-a fost acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma acestei notificări.

(6)

Observațiile verbale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(7)

Același utilizator comunitar menționat la considerentul 16 din regulamentul provizoriu a reiterat și a adus precizări la argumentele sale pentru excluderea din domeniul de aplicare a produsului a unei anumite clase (denumite în continuare „clasă contestată”), pe care îl numește „NMWD PVA cu conținut redus de cenușă” și îl achiziționează, inter alia, din RPC. Acest utilizator a afirmat că (i) Comisia nu a prezentat suficiente motive pentru a considera că această clasă contestată avea aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază ca și clasele care se încadrau în definiția produsului. De asemenea, acesta a insistat asupra faptului că (ii) această clasă avea utilizări finale foarte specifice. Pe lângă aceasta, utilizatorul a afirmat că (iii) această clasă contestată era un copolimer și astfel nu ar fi fost inclusă în definiția produsului.

(8)

Înainte de a detalia afirmațiile acestui utilizator, trebuie notat faptul că în PVA conținutul de cenușă este o impuritate; cu cât nivelul de cenușă este mai redus, cu atât este mai pur PVA. În al doilea rând, noțiunea de „PVA cu conținut redus de cenușă” este subiectivă. Nu există un standard general acceptat pentru acest lucru, ceea ce înseamnă că fiecare producător are plafoane proprii pentru a stabili dacă PVA are un conținut redus de cenușă sau nu. S-a constatat că în practică această cantitate poate fi foarte diferită: în rândul producătorilor care fac obiectul anchetei, plafonul pentru PVA cu un conținut redus de cenușă ar putea varia de la un conținut maxim de cenușă de 0,09 % până la 0,5 %. Utilizatorul în cauză nu ar fi unul dintre cei mai restrictivi, și anume plafonul său de cenușă ar fi probabil considerat de alte părți interesate ca fiind destul de ridicat.

(9)

În ceea ce privește aspectele prezentate de această parte, menționate la considerentul 7 de mai sus, acestea au fost luate temeinic în considerare și se pot rezuma după cum urmează.

(10)

Caracteristicile fizice și tehnice de bază ale produsului în cauză au fost definite provizoriu la considerentul 14 din regulamentul provizoriu. Produsul în cauză se definește ca un tip de rășină având anumiți parametri tehnici. Parametrii menționați în definiția produsului și utilizați pentru a face distincție între produsul în cauză și alte clase de PVA se referă la viscozitate (3 mPas – 61 mPas, măsurat în soluție de 4 %) și hidroliză (84,0 mol %-99,9 mol %).

(11)

Toate clasele încadrate în definiția produsului sunt uneori menționate ca și clase standard, ceea ce înseamnă că se pot produce pe o linie de producție a PVA standard, iar costurile de producție ale acestor clase sunt similare. Contrariul se aplică claselor încadrate la același cod NC, dar care nu sunt încadrate în definiția produsului: acestea nu se pot produce pe o linie de producție a PVA standard, necesită o tehnologie de producție diferită și echipament suplimentar, astfel încât costul de producție poate diferi foarte mult. Clasele care nu sunt incluse în definiția produsului au proprietăți foarte diferite față de cele care sunt incluse în definiția produsului. În ceea ce privește gradul de viscozitate și de hidroliză: (i) clasele cu o viscozitate redusă sunt PVA cu greutate moleculară scăzută, dificil de manevrat, determinând, inter alia, un randament scăzut al producției, în timp ce (ii) clasele cu o viscozitate ridicată, de asemenea dificil de manevrat, se utilizează pentru învelișuri de hârtie lucioasă de calitate superioară, un tip de aplicație foarte specială, în care trebuie evitate fisurile nedorite care se produc de obicei; (iii) clasele de hidroliză de nivel înalt se folosesc, de asemenea, pentru acea aplicație și (iv) clasele de PVA cu un nivel scăzut de hidroliză nu sunt solubile în apă sau formează soluții instabile în combinație cu apa. Astfel de produse se utilizează în principal pentru producția de PVC de suspensie, iar la temperaturi ridicate astfel de produse se elimină din soluție.

(12)

Utilizatorul a afirmat că, pentru a produce rășina PVB de care ar avea nevoie pentru producerea filmului PVB, șase caracteristici ale PVA au o importanță deosebită. Combinația de parametri pentru aceste șase caracteristici ar face ca și clasa contestată să fie unică în comparație cu toate celelalte clase ale PVA de pe piață. Analizând această afirmație, s-a constatat că specificațiile tehnice pentru anumite aplicații pot fi mai stricte decât pentru altele. În același timp, s-a constatat totuși că, de fapt, toate clasele, inclusiv clasele de produse încadrate în definiția produsului și menționate uneori drept „clase standard”, au o combinație unică de caracteristici. Se va alege una dintre clase, în funcție de aplicația dorită. Acest lucru este valabil nu doar în cazul aplicației utilizatorului în cauză, ci și al altor aplicații. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(13)

Utilizatorul în cauză a contestat aprecierea Comisiei privind piața de utilizatori de PVA și a afirmat, în special, că piața de utilizatori de PVB ar fi foarte diversificată. În acest sens, după cum s-a arătat în regulamentul provizoriu, utilizatorul a folosit această clasă de PVA pentru producția de PVB, care este aplicația cea mai extinsă în Comunitate, reprezentând 25 %-29 % din consumul de PVA, și, în același timp, aplicația care înregistrează cea mai mare creștere în urma creșterii semnificative a cererii de film PVB. Continuând în acest sens, ancheta a arătat că aproape 90 % din PVB-ul produs în Comunitate se utilizează în producția de film PVB, aceasta fiind și aplicația finală a utilizatorului în cauză (care nu este însă singurul producător de film PVB din Comunitate). Prin urmare, se confirmă, astfel cum s-a menționat la considerentul 17 din regulamentul provizoriu, că utilizarea specifică de către partea interesată este una dintre aplicațiile principale care, având în vedere importanța acesteia pentru piață, nu poate fi caracterizată ca fiind atipică.

(14)

În ceea ce privește utilizarea specifică presupusă a produsului, utilizatorul în cauză a susținut că nu se putea înlocui clasa contestată prin alte modele care ar ilustra această utilizare finală specifică. În acest sens, s-a stabilit întâi faptul că acest utilizator nu cumpăra exclusiv de la producătorul chinez în cauză și că avea deja mai multe surse alternative. De fapt, în timpul PA el a achiziționat mai puțin de 5 % din cantitatea de PVA pentru care a solicitat excludere de la producătorul din RPC. Restul volumului a fost achiziționat de la alți trei producători din diferite țări. Pe lângă aceasta, s-a stabilit că, în ciuda faptului că majoritatea celorlalte clase vândute pe piața comunitară, într-adevăr, nu au putut fi utilizate ca alternativă la clasa contestată, aceasta poate fi utilizată și în alte aplicații, fiind disponibilă pe piața comunitară la prețuri similare cu cele ale altor clase importate din RPC. Având în vedere cele de mai sus, argumentul conform căruia clasa contestată nu putea fi substituită a fost respins.

(15)

În urma instituirii măsurilor provizorii, utilizatorul a susținut că PVA cu conținut redus de cenușă ar fi un copolimer și nu un homopolimer. Această afirmație s-a bazat pe faptul că acesta ar conține două elemente constitutive. S-a anchetat acest aspect și s-a constatat că PVA este rezultatul unei polimerizări homopolimerice inițiale. Cu toate acestea, procesul ulterior de hidroliză este întotdeauna incomplet (între 84,0 mol % și 99,9 mol %) și s-ar putea susține, în acest sens, că PVA conține două elemente constitutive și poate fi considerat copolimer.

(16)

Pentru a se evita orice confuzie, s-a considerat adecvată clarificarea definiției produsului prevăzută în regulamentul provizoriu. Prin urmare, produsul în cauză este definit definitiv ca fiind un anumit alcool polivinilic copolimeric (PVA) bazat pe o polimerizare homopolimerică cu o viscozitate (măsurată în soluție de 4 %) de 3 mPas sau mai mult, dar nu mai mult de 61 mPas și cu un grad de hidroliză de 84,0 mol % sau mai mult, dar nu mai mult de 99,9 mol % originar din Republica Populară Chineză și Taiwan, încadrat în mod normal la codul NC ex 3905 30 00.

(17)

Cu privire la Taiwan, nu s-au instituit măsuri provizorii întrucât, astfel cum s-a menționat la considerentele 29 și 30 din regulamentul provizoriu, nu s-a constatat, provizoriu, niciun dumping privind importurile de produs în cauză originar din Taiwan.

(18)

După cum s-a menționat la considerentul 30 din regulamentul provizoriu, singura societate cooperantă din Taiwan, Chang Chun Petrochemical Co. Ltd (denumită în continuare „CCP”), este singurul producător-exportator al produsului în cauză din Taiwan, înregistrând 100 % din exporturile din Taiwan către CE în timpul perioadei de anchetă, potrivit datelor Eurostat.

(19)

Ambii producători comunitari, Kuraray Europe GmbH și Celanese Chemicals Ibérica S.L. au susținut că CCP practica dumpingul în timpul PA și au solicitat Comisiei să-și reexamineze concluziile cu privire la constatarea dumpingului în cazul CCP.

(20)

Ambii producători comunitari au susținut faptul că, față de ceea ce a constatat Comisia, costul de producție al CCP a fost mai ridicat, întrucât costurile pentru monomer acetat de vinil (denumit în continuare „VAM”), materia primă de bază utilizată în producția de PVA, au fost subestimate. În acest sens, ei au subliniat faptul că furnizorul de VAM al CCP este o societate asociată. În sprijinul argumentelor sale, unul dintre producătorii comunitari a prezentat un studiu realizat de o societate de consultanță privind activitatea economică a CCP referitoare la PVA, precum și publicații referitoare la prețurile internaționale ale VAM.

(21)

Informațiile furnizate au fost examinate. Comparația dintre prețurile VAM enumerate în publicațiile sus-menționate și prețurile verificate pe parcursul procedurii atât în Asia, cât și în Europa arată în mod clar că prețurile publicate în publicațiile respective sunt supraevaluate. În plus, publicațiile menționează faptul că prețurile publicate sunt estimative, prețurile reale de pe piață putând fi mai ridicate sau mai scăzute, și că prețurile publicate ar trebui folosite cu titlu indicativ. Într-adevăr, chiar dacă aceste prețuri se folosesc pentru monitorizarea tendințelor în timp, ele nu par să reprezinte prețurile reale.

(22)

Pe lângă aceasta, ancheta a arătat că vânzările de VAM ale furnizorului asociat către CCP s-au efectuat la aceleași prețuri ca cele practicate în cazul clienților neasociați ai furnizorului și că prețurile plătite de CCP pentru VAM au fost coerente în raport cu prețurile plătite de alți producători din Asia, în special din Japonia.

(23)

În plus, costurile pentru VAM menționate în studiul de mai sus s-au bazat pe o rată de consum de VAM mai ridicată decât cea a CCP. Având în vedere faptul că rata de consum de VAM depinde de gama de PVA hidrolizat integral sau parțial, rata de consum de VAM a CCP a fost aceeași cu cea a altor producători, lucru verificat atât în Asia, cât și în Comunitate, luându-se în considerare gamele respective de produse.

(24)

Din motivele prezentate la considerentele 20-23 de mai sus, s-a concluzionat așadar că nu au fost subestimate costurile de VAM ale CCP și, prin urmare, argumentele referitoare la acest aspect au fost respinse.

(25)

Pe baza costurilor din studiul sus-menționat, unul dintre cei doi producători comunitari a susținut că, în afară de VAM, s-au mai subestimat și alte elemente din costul de producție de PVA al CCP, cum ar fi cele legate de instalații, alte costuri indirecte și cheltuieli generale și administrative. Cu toate acestea, nu s-au furnizat dovezi specifice care să susțină estimările privind costurile conținute în studiu.

(26)

Datele reale verificate la fața locului în ceea ce privește CCP au fost reexaminate și s-a confirmat folosirea costurilor corecte în calculele de dumping. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(27)

Un producător comunitar a afirmat că, în cazul CCP, valoarea normală ar fi trebuit stabilită pentru toate tipurile de produse, întrucât piața de PVA din Taiwan reprezintă o situație aparte din cauza prețurilor reduse în mod artificial, în special în comparație cu intervalele de prețuri publicate pentru Asia și pentru că cea mai mare parte a vânzărilor pe piața internă din Taiwan în timpul PA au fost efectuate către clienți asociați.

(28)

De fapt, nu există dovezi în baza cărora prețurile de vânzare pe piața internă din Taiwan ar putea fi considerate ca fiind reduse în mod artificial. Prețurile PVA publicate reprezintă intervale de prețuri foarte generale pentru Asia (cu excepția Chinei), fără a specifica clasele sau tipurile de produse în cauză și, prin urmare, nu pot fi utilizate în nicio comparație a prețurilor pentru Taiwan. În baza acestora, prețurile de vânzare pe piața internă din Taiwan nu pot fi considerate ca fiind reduse în mod artificial. În ceea ce privește absența presupusă a unor vânzări suficiente pe piața internă către clienți independenți, s-a confirmat că vânzările către clienți independenți au fost insuficiente în termeni de cantitate pentru a putea determina valoarea normală.

(29)

Același producător comunitar a susținut, de asemenea, că, din cauza unei presupuse situații speciale a pieței din cauza prețurilor PVA-ului reduse în mod artificial pe piața din Taiwan, profitul folosit în cazul valorilor normale stabilite pentru CCP nu ar trebui să se bazeze pe partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(30)

În baza celor menționate la considerentul 28, nu există niciun motiv pentru care profitul bazat pe partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază nu ar fi potrivit pentru valorile normale stabilite. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(31)

Părțile interesate au fost informate în legătură cu concluziile menționate anterior și li s-a acordat o perioadă în care au putut prezenta observații. Nu s-au primit informații suplimentare de la producătorii comunitari sau de la orice altă parte interesată, care ar putea modifica decizia provizorie a Comisiei privind dumpingul în cazul Taiwanului.

(32)

Având în vedere cele menționate mai sus, s-a confirmat că marja de dumping stabilită în cazul Taiwanului este sub 2 %, exprimată ca procent al prețului de export, astfel cum se menționează la considerentul 29 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, prezenta procedură ar trebui încheiată cu privire la importurile de produs în cauză originar din Taiwan.

(33)

În absența oricăror observații în privința statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și a tratamentului individual, se confirmă considerentele 31-39 din regulamentul provizoriu.

(34)

Ambii producători comunitari, Kuraray Europe GmbH și Celanese Chemicals Ibérica S.L., au reiterat faptul că Japonia ar trebui selectată ca țară analoagă pentru RPC în locul Taiwanului.

(35)

Aceștia au afirmat că Japonia ar fi o țară analoagă mai adecvată decât Taiwan, întrucât concurența pe piața japoneză de PVA este mai dinamică decât cea de pe piața taiwaneză, deoarece: (i) piața taiwaneză este dominată de singurul producător taiwanez, CCP, în timp ce în Japonia există patru producători; (ii) importurile de PVA către Taiwan, care intră sub incidența anchetei, sunt limitate; și (iii) cererea pe piața internă din Taiwan pentru produsul similar este redusă.

(36)

Având în vedere presupusa dominare a pieței din Taiwan de către CCP, trebuie reamintit faptul că și nivelul concurenței este influențat de importuri și astfel, după cum s-a afirmat deja la considerentul 46 din regulamentul provizoriu, Taiwan înregistrează o proporție mai ridicată decât Japonia de importuri în termeni de consum intern (15 % față de 3 %).

(37)

În ceea ce privește afirmația că importurile de PVA se referă în principal la produsele care nu țin de domeniul anchetei, această afirmație nu a fost susținută prin dovezi suficiente și, prin urmare, nu a putut fi acceptată.

(38)

În ceea ce privește presupusa cerere limitată pentru produsul similar din Taiwan, trebuie subliniat faptul că piața internă de PVA din Taiwan depășește 15 000 de tone, cea mai mare parte fiind reprezentată de produsul similar. Pe lângă aceasta, chiar dacă un producător comunitar a susținut că cererea este limitată deoarece majoritatea vânzărilor CCP sunt către clienți asociați, ancheta a dovedit contrariul. Din aceste motive, argumentul privind cererea limitată pentru produsul similar a fost respins.

(39)

Din motivele menționate la considerentele 36-38 de mai sus, argumentul privind concurența insuficientă de pe piața taiwaneză a fost respins.

(40)

Un producător comunitar a afirmat că piața japoneză de PVA este mult mai reprezentativă pentru piața din RPC decât cea taiwaneză, atât în ceea ce privește producția, cât și vânzările. Cu toate acestea, chiar dacă nivelul de producție și de vânzări pe piața internă din Taiwan este mai scăzut decât nivelul de producție și de vânzări din Japonia, acestea sunt suficient de substanțiale pentru efectua o comparație corespunzătoare cu PVA din China și exporturile acestuia către CE.

(41)

Același producător comunitar a declarat, de asemenea, că Japonia ar fi o țară analoagă mai adecvată decât Taiwan, întrucât în Japonia există atât producători de PVA integrați, cât și neintegrați, ca și în RPC. Cu toate acestea, este important de notat faptul că, în timp ce în China există într-adevăr ambele tipuri de producători, producătorul taiwanez și singurul producător japonez cooperant și verificat dețin procese de producție de PVA integrate. Prin urmare, acest aspect nu poate fi relevant pentru a prefera Japonia în locul Taiwanului.

(42)

Același producător comunitar a afirmat că gama de produse și aplicațiile de PVA pe piața japoneză sunt mai comparabile cu cele din China. În acest sens, s-a confirmat faptul că gama de produse și aplicațiile pe piața taiwaneză sunt de așa natură încât să garanteze o comparație corespunzătoare între PVA din Taiwan și din China, în timp ce nu există dovezi că PVA din Japonia ar fi asigurat o comparație mai bună.

(43)

În cele din urmă, nivelul cooperării din țara selectată este un element important pentru stabilirea unei valori normale fiabile. În Japonia, numai unul dintre cei patru producători ai produsului similar a cooperat în cadrul anchetei, în timp ce în Taiwan au fost disponibile toate datele necesare pentru întreaga țară, având în vedere faptul că Taiwan a făcut obiectul anchetei. Într-adevăr, societatea din Taiwan a reprezentat o cotă mult mai mare a pieței interne decât singurul producător cooperant din Japonia, permițând astfel o evaluare mai bună a valorii normale.

(44)

Având în vedere motivele prezentate la considerentele 36-43 de mai sus, afirmația ambilor producători comunitari conform căreia Japonia este țara analoagă cea mai potrivită pentru RPC a fost respinsă și se confirmă considerentele 40-46 din regulamentul provizoriu.

(45)

Un producător comunitar a afirmat că valoarea normală pentru țara analoagă, Taiwan, ar fi trebuit stabilită pentru toate tipurile de produs, iar profitul utilizat în cazul valorii normale stabilite nu ar fi trebuit bazat pe partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, întrucât în Taiwan există o situație specifică a pieței provocată de prețurile reduse în mod artificial.

(46)

Cu toate acestea, din motivele prezentate la considerentele 28-30 de mai sus, aceste argumente au fost respinse. Având în vedere cele de mai sus, se confirmă considerentul 47 din regulamentul provizoriu.

(47)

În absența oricăror observații referitoare la prețul de export, se confirmă considerentele 48-50 din regulamentul provizoriu.

(48)

În absența observațiilor referitoare la comparație, se confirmă considerentul 51 din regulamentul provizoriu.

(49)

În absența observațiilor referitoare la marja de dumping, se confirmă considerentele 52 și 53 din regulamentul provizoriu, conform cărora marja de dumping la scara întregii țări pentru RPC este de 10 %.

(50)

În absența unor informații noi și justificate sau argumente în acest sens, se confirmă considerentele 54-60 din regulamentul provizoriu.

(51)

În urma revizuirii informațiilor statistice disponibile de la Eurostat și a confruntării acestora cu informațiile disponibile din alte surse, a reieșit faptul că importurile din SUA, astfel cum au fost stabilite în regulamentul provizoriu, au fost subevaluate, în special pentru anul 2003 (a se vedea considerentul 80 de mai jos). Prin urmare, s-a decis înlocuirea acestor date cu cele din baza de date privind exporturile a SUA. După comunicarea informațiilor finale, s-a stabilit, de asemenea, că cifrele referitoare la importurile de PVA din China furnizate de Eurostat erau greșite și trebuie corectate (a se vedea considerentul 56 de mai jos).

(52)

Cifrele privind consumul au fost revizuite în mod corespunzător după cum urmează:

(53)

Acest tabel arată că cererea pentru produsul în cauză a crescut cu 16 % în cursul perioadei examinate. Celelalte concluzii, astfel cum sunt rezumate la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, rămân valabile.

(54)

În absența oricăror informații sau argumente noi și justificate în acest sens, se confirmă considerentele 61-64 din regulamentul provizoriu, cu excepția modificărilor aduse considerentelor 61 și 64 stabilite anterior.

(55)

Având în vedere confirmarea faptului că marja de dumping pentru Taiwan este de minimis, importurile originare din Taiwan sunt excluse definitiv din evaluarea prejudiciului.

(56)

După comunicarea informațiilor finale, anumite părți interesate au exprimat îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea cifrelor furnizate de Eurostat pentru importurile de PVA din RPC în 2003. Aspectul în cauză a fost examinat și s-a constatat că informațiile furnizate privind importurile respective conțineau o eroare semnificativă. În consecință, volumele importurilor de PVA din RPC au fost corectate după cum urmează:

(57)

În locul unei scăderi a importurilor din China în perioada examinată, după cum s-a stabilit în etapa provizorie pe baza informațiilor eronate pentru 2003, importurile din RPC au crescut cu 33 % în perioada examinată, iar în 2004 au scăzut cu 9 % față de 2003.

(58)

Ținând seama de aceste elemente și de datele revizuite privind consumul comunitar (a se vedea considerentul 51 de mai sus), cota de piață a importurilor din RPC pentru perioada examinată se modifică după cum urmează:

(59)

Cota de piață deținută de importurile din RPC în decursul perioadei examinate a crescut cu 1,6 puncte procentuale. În decursul perioadei de anchetă, importurile din RPC au reprezentat 12,9 % din întreaga piață comunitară.

(60)

Ținând seama de datele revizuite pentru 2003 privind importurile, prețurile importurilor din RPC menționate la considerentul 68 din regulamentul provizoriu au fost modificate corespunzător. Prețul mediu al importurilor a scăzut astfel cu 3 %.

(61)

În urma comunicării informațiilor finale, reclamantul a afirmat că Comisia nu ar fi trebuit să excludă nici un tip de produs corespunzător din calculul subcotării prețului. El a susținut că, în acest fel, prețurile comunitare ale importurilor din RPC ar fi fost supraestimate în mod exagerat. În această privință, considerentul 70 din regulamentul provizoriu prevede, într-adevăr, că un număr limitat de tipuri de produse („PCN”) au fost excluse din compararea subcotării, întrucât s-a considerat că o comparație pe tip de produs trebuia să fie utilă și corectă și, prin urmare, nu ar trebui permisă compararea unei clase standard cu o clasă specială care intră în definiția produsului.

(62)

Tipurile de produse (PCN) în cauză reprezentau 34 % din importurile din China în cursul PA, însă industria comunitară (nu reclamantul) le-a produs în cantități foarte mici, reprezentând 0,1 %-0,5 % din vânzările sale de produse similare în cursul PA. Deși importurile din RPC de PVA de tipurile PCN în cauză se refereau la o clasă standard de PVA, producătorul comunitar al tipurilor de produse respective a indicat Comisiei că, în cazul lui, tipurile de produse în cauză se refereau la produse specializate de înaltă calitate destinate utilizării în aplicații de nișă și care nu pot fi înlocuite cu PVA standard. De asemenea, aceste tipuri de produse nu au fost fabricate pe o linie de producție standard, ci într-o uzină specializată în cadrul unui proces de producție în loturi. De asemenea, producătorul comunitar în cauză a precizat în mod special că acest tip de PVA nu intra în concurență cu PVA standard. Prin urmare, Comisia a concluzionat că pentru aceste PCN importate din RPC, care erau PVA standard, nu existau clase corespunzătoare comercializate de industria comunitară. Având în vedere faptul că calculul subcotării ar putea să se bazeze în continuare pe volumele reprezentative (respectiv 54 % din importurile în cauză), s-a decis să se excludă aceste PCN din comparație.

(63)

Pe baza acestor elemente și întrucât reclamantul nu a prezentat nici o probă care să dovedească contrariul, se confirmă că excluderea acestor PCN din calculele subcotării este justificată și, prin urmare, reclamația se respinge.

(64)

În absența oricăror informații sau argumente noi și întemeiate în acest sens, se confirmă considerentele 65-71 din regulamentul provizoriu, cu excepția importurilor din China și a datelor privind cota de piață, aspecte care au fost abordate mai sus.

(65)

Ținând seama de cifrele revizuite privind consumul comunitar (a se vedea considerentul 51 de mai sus), cota de piață a industriei comunitare în decursul perioadei examinate este modificată corespunzător după cum urmează:

(66)

Astfel cum s-a concluzionat la considerentul 76 din regulamentul provizoriu, în ceea ce privește volumul vânzărilor, industria comunitară a beneficiat de cererea în creștere pe piața comunitară.

(67)

După comunicarea faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea de măsuri antidumping provizorii, mai multe părți au susținut faptul că majoritatea indicatorilor de prejudiciu au evoluat în mod pozitiv și, prin urmare, nu ar exista niciun prejudiciu material. Una dintre părțile interesate a afirmat că Comisia a concluzionat numai pe baza scăderii prețurilor de vânzare ale industriei comunitare faptul că industria comunitară a suferit un prejudiciu material.

(68)

În acest sens, ar trebui reamintit faptul că, astfel cum se indică la considerentul 90 din regulamentul provizoriu, un număr de indicatori evoluat într-adevăr în sens pozitiv în decursul perioadei examinate, datorită cererii puternice și crescânde pe piața comunitară. Cu toate acestea, scăderea prețurilor pe piața comunitară, corelată cu creșterea puternică la nivel mondial a costurilor materiilor prime de bază, a condus la o evoluție negativă a tuturor indicatorilor financiari, cum ar fi rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități. Aceasta este explicată în detaliu la considerentele 84 și 85 din regulamentul provizoriu. Cu toate că, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, niciunul dintre factorii economici pertinenți evaluați în acest sens nu constituie neapărat o bază decisivă de analiză, este evident că indicatorii financiari se numără printre principalii indicatori. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(69)

În absența oricăror informații sau argumente noi și întemeiate cu privire la situația industriei comunitare, se confirmă considerentele 72-92 din regulamentul provizoriu, cu excepția considerentelor 75 și 76 abordate mai sus.

(70)

Mai multe părți interesate au scos în evidență concluzia provizorie conform căreia importurile originare din China au scăzut puternic între 2003 și 2004. Acestea au susținut că, având în vedere faptul că, în aceeași perioadă, rentabilitatea industriei comunitare a scăzut în mod considerabil cu 62 %, deprecierea prețurilor nu ar fi putut fi cauzată de importurile originare din China.

(71)

În acest sens, trebuie reamintit faptul că ancheta a stabilit că importurile din RPC au subcotat prețurile industriei comunitare cu 3,3 % în decursul perioadei de anchetă și că aceste importuri au fost declarate la frontiera comunitară, în decursul perioadei examinate, la prețuri mai mici decât cele obținute de industria comunitară. Diferența dintre prețurile de import din RPC din statisticile Eurostat și prețurile de vânzare ale industriei comunitare pare a fi mai mare în 2003 decât în perioada de anchetă. Cu toate acestea, pe baza unei astfel de analize nu se poate trage nicio concluzie referitor la subcotarea din anii anteriori perioadei de anchetă; o marjă de subcotare precisă și fiabilă poate fi calculată numai pentru perioada de anchetă, pe baza unei comparații model cu model și în urma unei ajustări adecvate pentru costurile (post-)import și diferențele în nivelul comercial. Astfel de date sunt disponibile numai pentru perioada de anchetă. Prin urmare, nu se poate stabili nicio concluzie privind efectul importurilor din RPC asupra subcotării prețurilor din industria comunitară în decursul perioadei examinate.

(72)

Ancheta a stabilit, de asemenea, că piața a cunoscut o scădere semnificativă a prețurilor. Această scădere a prețurilor a adus prejudicii în contextul creșterii puternice a costurilor materiilor prime de bază în decursul aceleiași perioade, astfel cum se detaliază la considerentele 78 și 79 din regulamentul provizoriu. Având în vedere observațiile primite și menționate la considerentul 70 de mai sus, evoluția prețurilor materiilor prime în decursul perioadei examinate a fost analizată pe o bază anuală. În conformitate cu cele menționate la considerentul 78 din regulamentul provizoriu, materia primă de bază utilizată pentru producerea de PVA este monomer acetatul de vinil („VAM”). Aceasta reprezintă aproximativ 65 % din costul de producție al PVA. Tabelul de mai jos arată costul VAM/tonă de PVA în decursul perioadei examinate:

(73)

Analiza arată că, în 2004, creșterea costurilor materiei prime a fost moderată în comparație cu creșterea acestora în 2005 și în decursul PA. Având în vedere evoluția prețurilor materiilor prime, care este cel mai bine ilustrată de evoluția costurilor VAM de mai sus și care nu corespunde întocmai cu tendința rentabilității, se poate concluziona că scăderea accentuată a rentabilității în decursul anului 2004 a fost cauzată mai degrabă de scăderea cu 7 % a prețurilor de vânzare ale industriei comunitare, astfel cum se menționează la considerentul 79 din regulamentul provizoriu, decât de creșterea costurilor materiilor prime.

(74)

Ținând seama de cele de mai sus, cotele de piață pentru 2004 au fost analizate în continuare în termeni absoluți, precum și comparativ cu 2003 pentru a stabili dacă importurile care fac obiectul unui dumping, luate în considerare separat, au avut un impact important asupra prejudiciului. S-a stabilit faptul că, în decursul anului 2004, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 1 %. În același timp, importurile din China au pierdut 16 % din cota lor de piață. Prin urmare, în decursul anului 2004, cota de piață a industriei comunitare a fost de peste patru ori mai mare decât cota de piață a RPC. În aceste condiții, este cu adevărat dificil a se considera că importurile din RPC din anul decisiv 2004 au determinat scăderea prețurilor, având în vedere că importurile au fost relativ reduse și în declin puternic.

(75)

În urma comunicării informațiilor definitive, industria comunitară a afirmat că, în ciuda cotei de piață reduse, importurile care fac obiectul unui dumping au reușit să cauzeze o perturbare gravă pe piață, dată fiind natura activității. Aceasta a susținut că, potrivit afirmațiilor Comisiei, PVA este o marfă, iar cel mai mic preț cotat pe piață determină în mare măsură prețul pieței, preț la care ceilalți producători trebuie să se adapteze dacă doresc să își păstreze comenzile. Ar trebui precizat faptul că, în documentul de prezentare a concluziilor definitive, Comisia doar a citat o plângere a reclamantului, fără a o aproba. Reclamantul a susținut apoi că această presupusă influență a importurilor din RPC asupra prețurilor de vânzare ale industriei comunitare ar fi dovedită de tendința descendentă a prețurilor de vânzare ale industriei comunitare pe parcursul perioadei examinate, în timp ce prețurile materiei prime de bază, VAM, au explodat. Industria comunitară a susținut că nu a fost în măsură să transpună creșterea prețurilor la materiile prime în prețurile practicate față de clienții săi, deoarece presiunea puternică asupra prețurilor exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping ar fi condus la scăderea rentabilității, a randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități.

(76)

Cu toate acestea, analizând în detaliu evoluția respectivă, se constată că deteriorarea considerabilă a situației financiare a industriei comunitare a survenit în principal în perioada cuprinsă între 2004 și PA. În 2003, anul în care importurile din RPC au beneficiat de o cotă de piață de 11,3 %, iar prețurile de vânzare nu au variat mult în comparație cu anii următori, industria comunitară a înregistrat rezultate satisfăcătoare, în special în materie de rentabilitate. Această evaluare este susținută de faptul că însăși industria comunitară a caracterizat anul (2002 și) 2003 ca fiind anul „premergător intrării masive pe piața comunitară a importurilor care fac obiectul unui dumping”. Această părere a fost susținută de constatările anchetei și, prin urmare, s-a concluzionat la considerentul 131 din regulamentul provizoriu că anul 2003 a fost într-adevăr un an în care piața comunitară a fost caracterizată de o situație normală a concurenței. Această concluzie nu a fost contestată de niciuna dintre părțile interesate și sugerează că denaturările pe piață, în cazul în care au existat, au fost limitate în decursul anului 2003. Dimpotrivă, în 2004, în situația în care importurile din RPC s-au diminuat, în timp ce prețul de vânzare a rămas destul de stabil, situația financiară a industriei comunitare s-a deteriorat brusc în mod considerabil.

(77)

În urma comunicării informațiilor definitive, industria comunitară a susținut că Comisia ar considera în mod eronat că importurile care fac obiectul unui dumping constituie principala cauză a prejudiciului. În acest sens, se observă că Comisia nu consideră importurile care fac obiectul unui dumping ca fiind principala cauză a prejudiciului. Într-adevăr, articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că „volumele și/sau nivelurile prețurilor (…) au un impact asupra industriei comunitare (…) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.” (sublinierile aparțin autorului).

(78)

O analiză mai detaliată a faptelor stabilite în cadrul anchetei a arătat că importurile care fac obiectul unui dumping, luate în considerare separat, au avut un impact asupra prejudiciului suferit de industria comunitară, însă, ținând seama de cotele de piață în general limitate ale acestora în comparație cu cotele de piață în creștere ale industriei comunitare și de lipsa unei suprapuneri clare în timp între importurile care fac obiectul unui dumping și situația cea mai prejudiciabilă pentru industria comunitară, acest impact nu este considerat important.

(79)

Pe baza considerațiilor enunțate anterior, nu se poate concluziona faptul că importurile care fac obiectul unui dumping au avut un impact asupra prejudiciului suferit de industria comunitară care poate fi calificat drept important.

(80)

Ulterior instituirii măsurilor provizorii, s-au obținut informații care au indicat că datele Eurostat privind importurile din SUA erau incomplete. Volumele raportate s-au dovedit a fi prea mici în comparație cu datele privind exporturile din cadrul bazei de date a SUA privind exporturile, dar și în comparație cu alte surse. Prin urmare, s-a impus revizuirea datelor privind importurile respective și s-a considerat adecvată înlocuirea acestora cu datele furnizate de baza de date a SUA privind exporturile, iar valorile, convertite în euro, au fost ajustate corespunzător la prețurile CIF la frontiera comunitară. Impactul datelor revizuite privind volumele de import din RPC în 2003 asupra consumului comunitar calculat a afectat, de asemenea, cotele de piață ale altor țări în anul respectiv. Prin urmare, tabelele de la considerentul 97 din regulamentul provizoriu au fost modificate după cum urmează:

Importuri originare din alte țări terțe (cantitate)

Importuri originare din alte țări terțe (preț mediu)

Cote de piață

(81)

În comparație cu regulamentul provizoriu, principala diferență o reprezintă cantitățile de importuri originare din SUA și tendința care se remarcă referitor la aceste importuri. În decursul perioadei examinate, a existat într-adevăr numai în cazul importurilor de PVA din SUA o ușoară creștere, și anume o creștere cu 2 puncte procentuale în materie de cotă de piață, în timp ce în regulamentul provizoriu s-a concluzionat în mod eronat că importurile în cauză se dublaseră în perioada respectivă. De asemenea, prețurile CIF la frontiera comunitară ale acestor importuri par a fi în general mai mari decât s-a stabilit în mod provizoriu în cazul prețurilor care erau cu 4,3 % mai mari în decursul PA. Celelalte concluzii privind aceste importuri, astfel cum sunt rezumate la considerentul 98 din regulamentul provizoriu, rămân valabile.

(82)

În ceea ce privește considerentele 97 și 99 din regulamentul provizoriu, mai multe părți interesate au exprimat îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea prețurilor furnizate de Eurostat pentru importurile din Japonia, având în vedere că prețurile medii unitare ale acestor importuri erau semnificativ mai mari decât prețurile unitare ale PVA provenind din alte surse. Una dintre părțile interesate a afirmat că prețul mediu de vânzare ridicat ar fi putut rezulta în urma includerii eronate a altor produse mai scumpe, cum ar fi PVB. În acest sens, se subliniază faptul că aceste date au fost examinate în detaliu și că pe baza analizei respective s-a concluzionat, astfel cum se menționează la considerentul 99 din regulamentul provizoriu, că importurile din Japonia nu ar fi putut contribui la tendința negativă a prețurilor care a condus la deteriorarea semnificativă a situației financiare a industriei comunitare. Din motive de integralitate și claritate, urmează un rezumat al analizei respective.

(83)

O examinare ulterioară a datelor Eurostat privind importurile din Japonia a confirmat că acestea nu au inclus niciun alt produs în afara PVA și că nu erau mărite artificial de către alte produse mai scumpe. De asemenea, cum s-a menționat deja în plângere, importurile de PVA din Japonia au inclus anumite cantități limitate de PVA, altele decât produsul similar, care au avut probabil prețuri unitare mai mari. În ceea ce privește valoarea medie calculată pentru importurile din Japonia, pe baza datelor statistice, influența claselor de PVA de altă calitate asupra prețurilor nu a putut fi eliminată, deoarece datele respective nu fac diferența între produsul similar și alte clase de PVA. Cu toate acestea, ținând seama de volumele aproximative ale importurilor respective, pe baza datelor din plângere și în lumina prețului mediu calculat pentru toate importurile de PVA din Japonia în decursul PA, s-a stabilit că este puțin probabil ca excluderea claselor de PVA care nu se încadrează în definiția produsului să aibă ca rezultat un preț CIF mediu la frontiera comunitară al produsului similar, care să subcoteze prețul comunitar de vânzare în decursul PA. Mai mult, circa 25 % din importurile din Japonia din cursul PA au putut fi verificate și s-a constatat că priveau clase de PVA care se încadrează în definiția produsului. Importurile respective au fost făcute către părți asociate, la prețuri de transfer, și s-a constatat că prețurile de revânzare către primii clienți independenți din Comunitate au fost în medie cu 8 %-10 % mai mari decât prețurile pe care industria comunitară le-ar fi putut obține. Prin urmare, s-a concluzionat și se susține în continuare că nu există indicii că importurile de PVA din Japonia, din decursul PA, au subcotat prețurile industriei comunitare și, prin urmare, se consideră că aceste importuri nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(84)

De asemenea, s-a supus atenției de către mai multe părți interesate modalitatea în care importurile din Japonia au reușit să păstreze o cotă de piață mare cu astfel de prețuri ridicate, în condițiile în care pe piața comunitară a existat o concurență acerbă. În acest sens, ar trebui menționat în primul rând, astfel cum se precizează la considerentul 83 de mai sus, că includerea altor clase de PVA, mai scumpe, a mărit artificial valorile medii ale Eurostat pentru prețurile de import din Japonia. Pe baza datelor verificate referitoare la circa 25 % din importurile din Japonia, prețurile medii de vânzare a acestor importuri către primul client independent din Comunitate par a fi cu 8 %-10 % mai mari decât prețurile industriei comunitare. Acesta nu reprezintă rezultatul unei comparații precise între clase identice de produs, ci este mai degrabă diferența de preț probabilă și aproximativă dintre prețurile de vânzare medii pentru o parte din importurile din Japonia și prețul de vânzare mediu obținut de industria comunitară. Pe această bază, rezultatul analizei privind prețurile importurilor din Japonia nu contrazice concluzia potrivit căreia prețurile pieței comunitare au fost depreciate, iar argumentul este respins.

(85)

Una dintre părțile interesate a susținut că volumul importurilor din Taiwan a crescut în perioada 2003-2006, contrar constatărilor Comisiei referitoare la scăderea cotei de piață, și că prețurile medii ale acestor importuri au crescut mai puțin decât figurează în constatările Comisiei. Această afirmație s-a întemeiat pe analiza datelor Eurostat. În acest sens, trebuie menționat faptul că, astfel cum se indică la considerentul 100 din regulamentul provizoriu, au fost utilizate cifrele reale referitoare la singurul producător taiwanez care a cooperat pe deplin la anchetă. Aceste date verificate au fost considerate mai fiabile decât datele provenind de la Eurostat, în special pentru că, în perioada examinată, producătorul respectiv a vândut, de asemenea, cantități considerabile de PVA încadrat la codul NC ex 3905 30 00, dar care nu se încadrează în definiția produsului. Prin urmare, argumentul părții interesate a trebuit să fie respins.

(86)

O altă parte interesată a susținut, în lumina analizei Comisiei privind prețurile importurilor din SUA, că importurile originare din Taiwan au contribuit la deprecierea prețurilor pe piața comunitară. Partea interesată a presupus că, în scopul calculării prețurilor medii către primul client independent, Comisia a ajustat prin majorare prețurile importurilor din SUA ale Eurostat, prețuri care erau deja mai ridicate decât prețurile importurilor din Taiwan și care în urma ajustării se situau la același nivel general cu prețurile industriei comunitare. Prin urmare, prețurile importurilor din Taiwan, care nu ar trebui ajustate, ar subcota prețurile industriei comunitare și ar contribui la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(87)

Acest argument a trebuit să fie respins. De fapt, prețurile importurilor din Taiwan menționate la considerentele 97 și 100 din regulamentul provizoriu sunt prețurile CIF la frontiera comunitară. În scopul calculării subcotării, s-au făcut o serie de ajustări ale acestor prețuri (taxa de import, costurile ulterioare importului, nivelul comercial). În cazul de față, ajustarea în funcție de nivelul comercial a fost semnificativă, deoarece aproape toate vânzările s-au făcut prin intermediul comercianților/distribuitorilor din Comunitate. Calcularea ulterioară a subcotării a putut fi făcută apoi în funcție de codul produselor, obținându-se astfel cifre foarte precise care nu indicau, într-adevăr, o subcotare.

(88)

Mai multe părți interesate au susținut că scăderea rentabilității a fost cauzată de însăși industria comunitară. Acestea au susținut că, datorită unei capacități de producție suplimentare în 2004, industria comunitară a trebuit să facă față unor mari cantități suplimentare de PVA produs pe care a trebuit să îl vândă. Aceste părți au afirmat că însuși reclamantul s-ar fi angajat într-o politică agresivă de subcotare a tuturor furnizorilor de PVA în scopul maximizării volumelor sale de vânzare și a excluderii altor concurenți de pe piață. În opinia părților respective, acest fapt ar justifica declinul prețurilor la PVA în decursul perioadei examinate. Părțile interesate au considerat că producătorii chinezi s-au adaptat la prețurile existente și nu au fixat alte prețuri.

(89)

Cu privire la acest argument, ancheta a indicat într-adevăr că investițiile făcute de industria comunitară pentru a crește capacitatea de producție i-au permis acesteia să vândă cantități suplimentare semnificative pe piața comunitară. Acest fapt demonstrează, pe de o parte, că decizia de a face investiția respectivă a fost o decizie corectă în ceea ce privește creșterea preconizată a pieței. Consumul de PVA pe piața comunitară a crescut puternic în decursul perioadei examinate, astfel cum se explică la considerentele 51-53 de mai sus, iar acest fapt a condus la creșterea vânzărilor în ansamblul lor. Mai mult, o analiză a datelor ulterioare perioadei de anchetă (din iulie 2006 până în septembrie 2007) privind consumul și vânzările comunitare pe baza datelor și cifrelor furnizate de Eurostat și a celor furnizate de către părțile care fac obiectul anchetei a confirmat faptul că consumul comunitar a crescut în mod semnificativ și că industria comunitară și-a sporit volumul vânzărilor cu 10 %.

(90)

Cu toate acestea, ancheta a stabilit, în același timp, că o fabrică de PVA ar trebui să producă în continuu pentru o eficiență maximă. Acesta a fost, de asemenea, cazul industriei comunitare. Ancheta a arătat că, datorită extinderii capacității care a avut loc în perioada 2004-2006, volumele de producție au crescut semnificativ începând cu 2004. În urma comunicării informațiilor definitive, industria comunitară a afirmat că linia de producție a PVA suplimentară a fost disponibilă doar din 2005 și că, din acest motiv, nu a existat un plus de capacitate în 2004. Cu toate acestea, ancheta a arătat că, în 2004, capacitatea de producție a fost cu 7 % mai mare decât în 2003. În același timp, industria comunitară a scăzut prețurile de vânzare cu 7 %, iar în 2005, când capacitatea de producție a ajuns la 129 % din capacitatea din 2003, prețurile erau încă cu 5 % sub nivelul prețurilor din 2003, în ciuda creșterii puternice a costurilor materiei prime, astfel cum se indică la considerentul 72 de mai sus (+ 19 % pentru VAM). Între timp, industria comunitară și-a crescut volumul de vânzări către clienți independenți cu 12 % și și-a sporit în continuare vânzările cu încă 10 puncte procentuale în 2005. Prin urmare, se pare că ar fi putut exista o legătură între prețurile de vânzare ale industriei comunitare și cantitatea de PVA produsă.

(91)

Două dintre părțile interesate au susținut că investiția în capacitatea de producție a cauzat evoluția negativă a indicatorilor financiari, deoarece costul investiției ar fi afectat în mod considerabil rentabilitatea industriei comunitare. În acest sens, ancheta a stabilit că, astfel cum se menționează la considerentul 103 din regulamentul provizoriu, costurile antrenate de extinderea capacității de producție pot fi identificate și că acestea nu au influențat în mod semnificativ tendința negativă accentuată constatată cu privire la evoluția poziției financiare a industriei comunitare. Prin urmare, argumentul potrivit căruia aceste costuri au cauzat deteriorarea puternică a celor mai importanți indicatori financiari ai industriei comunitare trebuie respins.

(92)

O parte interesată a susținut că prețurile vânzărilor destinate utilizării captive ar fi influențat negativ cifrele referitoare la rentabilitate ale reclamantului. În acest sens, se remarcă faptul că vânzările de PVA către părți asociate au fost verificate amănunțit. În primul rând, aceste vânzări au fost separate de vânzările către părți neasociate. Prin urmare, acestea nu au fost incluse în cadrul indicatorilor financiari prezentați la considerentele 84 și 85 din regulamentul provizoriu, astfel cum se specifică la considerentul 84. În al doilea rând, verificarea vânzărilor destinate utilizării captive a indicat că prețul acestor vânzări, care au reprezentat mai puțin de 20 % din totalul vânzărilor industriei comunitare în decursul PA, nu a avut un impact negativ asupra rezultatului raportat privind vânzările de PVA ale industriei comunitare către părți neasociate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(93)

O altă parte interesată a susținut că presupusa depreciere a pieței construcțiilor din Germania din decursul primilor ani ai perioadei examinate ar fi cauzat evoluția negativă a indicatorilor financiari esențiali ai industriei comunitare. Cu toate acestea, nu au fost prezentate dovezi în sprijinul acestui argument, iar datele statistice indică în mod clar o tendință de creștere a consumului de PVA și chiar o creștere și mai puternică a consumului de PVB. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(94)

În urma comunicării informațiilor definitive, industria comunitară a susținut că, întrucât s-a pus accent pe 2003 și 2004, nu s-a efectuat o analiză satisfăcătoare a legăturii de cauzalitate pentru perioada 2004-2006. În acest sens, trebuie observat, în primul rând, că 2003 și 2004 sunt primii doi ani ai perioadei examinate și, ca atare, nu pot fi considerați ca fiind „depășiți”. De asemenea, astfel cum se prezintă în rezumat la considerentul 91 din regulamentul provizoriu, grupul de indicatori de prejudiciu este reprezentat de indicatorii financiari, în timp ce majoritatea celorlalți indicatori indică o evoluție pozitivă. În această situație, este oportun ca autoritatea de anchetă să acorde mai multă atenție numai perioadei în care indicatorii financiari au înregistrat scăderea cea mai pronunțată, ceea ce s-a întâmplat în 2004, când rentabilitatea industriei comunitare s-a redus cu 62 %, randamentul investițiilor a scăzut cu 83 %, iar fluxul de lichidități a scăzut cu 45 %. În sfârșit, după cum demonstrează considerentele 70-93 de mai sus, se consideră că analiza legăturii de cauzalitate nu se limitează la anii 2003 și 2004, ci acoperă întreaga perioadă examinată, respectiv din 2003 până la sfârșitul PA (septembrie 2006). Prin urmare, acest argument se respinge.

(95)

În concluzie, în urma unei analize ulterioare generate de observațiile primite după instituirea măsurilor provizorii, nu se poate confirma faptul că importurile care fac obiectul unui dumping au avut un impact important asupra prejudiciului suferit de industria comunitară. Având în vedere (i) cota de piață relativ limitată și doar în creștere ușoară a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC (de la 11,3 % la 12,9 %) și cota de piață mult mai importanta și în creștere ușoară a vânzărilor industriei comunitare (în decursul PA, aceasta a fost de peste trei ori mai mare decât cota de piață a RPC) și (ii) subcotarea redusă, deși nu lipsită de importanță, cauzată de importurile din RPC, se poate concluziona că prețurile scăzute de pe piața comunitară în contextul creșterii prețurilor materiei prime, care au contribuit în mod semnificativ la prejudiciul suferit de industria comunitară, nu pot fi atribuite importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Prin urmare, legătura de cauzalitate, în sensul articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, dintre importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și prejudiciul material suferit de industria comunitară nu a putut fi stabilită în mod satisfăcător.

(96)

Prin urmare, procedura ar trebui încheiată, deoarece marja de dumping stabilită pentru Taiwan reprezintă mai puțin de 2 % și din cauza lipsei unei dovezi privind existența unei legături de cauzalitate între dumping și prejudiciu în ceea ce privește importurile originare din RPC,