11/Volumul 44

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

170

L 023/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1259/2005 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu la importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză (RPC).

(2)

Se amintește că ancheta privind dumpingul și prejudiciul a cuprins perioada 1 iulie 2003-30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). În ceea ce privește examinarea tendințelor în scopul evaluării prejudiciului, Comisia a analizat datele referitoare la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și 30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioada examinată”). Perioada reținută pentru concluziile privind subcotarea, prețuri indicative și eliminarea prejudiciului coincide cu perioada de anchetă menționată anterior.

(3)

În urma instituirii unui drept antidumping provizoriu la importurile de acid tartric originar din RPC, anumite părți interesate au prezentat observații în scris.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru concluziile definitive. După instituirea măsurilor provizorii, Comisia a efectuat noi verificări, în principal, privind determinarea valorii normale, la următoarele localuri:

Producători-exportatori în RPC:

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale care au stat la baza intenției de a recomanda instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlul de drepturi provizorii. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma notificării menționate.

(6)

Observațiile prezentate verbal și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate ca atare.

(7)

Produsul în cauză este acidul tartric încadrat în prezent la codul NC 2918 12 00. Produsul este utilizat în producția de vin și de alte băuturi, ca aditiv alimentar și ca produs ignifug în ipsos și în numeroase alte produse. Produsul poate fi obținut fie pe baza produselor secundare din fabricarea vinului, ca în cazul tuturor producătorilor comunitari, fie prin sinteză chimică plecând de la compuși petrochimici, ca în cazul producătorilor-exportatori chinezi.

(8)

Doi importatori au afirmat că trebuia să se facă distincția între acidul tartric de proveniență alimentară sau farmaceutică, astfel cum este acidul tartric natural produs de industria comunitară și acidul tartric sintetic de uz tehnic (nealimentar). Importatorii respectivi au adăugat că acesta din urmă trebuia exclus din procedură în măsura în care, spre deosebire de acidul tartric produs de industria comunitară, acidul pentru uz tehnic nu poate fi utilizat pentru consumul uman.

(9)

De asemenea, un importator a mai remarcat că acidul tartric produs de industria comunitară și cel importat din RPC erau obținute prin procedee de fabricație total diferite și că doar acidul tartric natural poate fi utilizat la fabricarea vinului. Importatorul a mai adăugat că tipul de acid tartric pe care îl importă este adaptat nevoilor unui anumit utilizator și nu poate fi folosit de alții, arătând deci că acest tip de acid tartric și cel produs de industria comunitară nu sunt produse similare.

(10)

Deși s-a admis că există diferite tipuri de acid tartric care nu se folosesc în același fel pentru toate aplicațiile, ancheta a confirmat că toate aceste tipuri prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale. În cazul aplicațiilor, numai acidul tartric natural este bun pentru fabricarea vinului, reprezentând 25 % din piață. Cu toate acestea, pentru restul de 75 %, în special pentru anumite produse destinate consumului uman, se poate utiliza acidul tartric natural sau sintetic, iar atunci cele două se află în concurență. Trebuie precizat, de asemenea, că procedeele de fabricare ca atare nu sunt relevante pentru definirea produsului similar.

(11)

În absența oricăror altor comentarii referitoare la produsul în cauză și produsul similar, se confirmă concluziile considerentelor 11-13 din regulamentul provizoriu.

(12)

În absența oricăror comentarii cu privire la acest aspect, se confirmă definitiv concluziile enunțate la considerentele 14-17 din regulamentul provizoriu.

(13)

Nu s-a formulat nici o observație privind metoda utilizată pentru a determina valoarea normală după divulgarea concluziilor provizorii. În consecință, se confirmă definitiv concluziile considerentelor 18-34 din regulamentul provizoriu.

(14)

În absența unor comentarii pertinente referitoare la prețurile de export, se confirmă definitiv concluziile enunțate la considerentul 35 din regulamentul provizoriu.

(15)

În absența oricăror comentarii cu privire la comparația dintre valoarea normală și prețul de export se confirmă definitiv concluziile enunțate la considerentele 36-37 din regulamentul provizoriu.

(16)

Doi producători-exportatori au formulat observații privind calculele detaliate care au condus la stabilirea marjelor de dumping provizorii. Comentariile respective au fost examinate din perspectiva datelor revizuite obținute în cursul vizitelor de verificare menționate la considerentul 4 din prezentul regulament. Câteva greșeli de calcul au fost, de altfel, corectate.

(17)

Prin urmare, în stadiul definitiv, marjele medii ponderate de dumping, exprimate în procentaj din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, se ridică la:

(18)

Nu s-a formulat nici o observație privind metoda utilizată pentru calculul marjei de dumping a celorlalți producători-exportatori după divulgarea concluziilor provizorii. Prin urmare, se confirmă definitiv marja provizorie de dumping la scară națională, stabilită la 34,9 % din prețul CIF la frontiera comunitară.

(19)

În absența unor observații privind producția comunitară, se confirmă concluziile considerentelor 43 și 44 din regulamentul provizoriu.

(20)

Un importator a declarat că anumiți producători comunitari semnatari ai reclamației își încetaseră producția, solicitând Comisiei să verifice dacă ancheta mai beneficiază de un sprijin suficient în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

În această privință, ancheta a confirmat că producătorii care susțineau reclamația reprezentau mai mult de 95 % din producția comunitară estimată în cursul perioadei de anchetă. Condițiile impuse la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt, așadar, îndeplinite.

(22)

În absența oricărui alt comentariu referitor la definiția industriei comunitare, se confirmă considerentul 45 din regulamentul provizoriu.

(23)

Deoarece nu s-a formulat nici o observație cu privire la consumul comunitar, se confirmă concluziile considerentului 46 din regulamentul provizoriu.

(24)

În absența oricărui comentariu referitor la importurile provenite din țara în cauză, se confirmă concluziile considerentelor 47-52 din regulamentul provizoriu.

(25)

Un importator/utilizator și un exportator au contestat analiza regulamentului provizoriu pe motiv că anumiți producători comunitari își încetaseră producția și nu ar fi trebuit luați în considerare la evaluarea situației industriei comunitare.

(26)

Trebuie precizat că analizarea de către Comisie a factorilor enumerați la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază nu s-a bazat pe nici o informație provenind de la societățile care își încetaseră producția. Societățile respective nu au fost menționate în regulamentul provizoriu decât în măsura în care acest lucru a fost necesar pentru interpretarea anumitor indicatori cumulați, cum ar fi cotele de piață sau capacitatea totală de producție, astfel cum era clar explicat în textul referitor la fiecare dintre acești indicatori, și pentru a contura astfel o imagine completă și exactă a situației în care se găsește industria comunitară. Se consideră, așadar, că analiza situației industriei comunitare este în perfectă conformitate cu regulamentul de bază.

(27)

În absența oricărui alt comentariu referitor la situația industriei comunitare, se confirmă concluziile considerentelor 53-82 din regulamentul provizoriu.

(28)

Un exportator a afirmat că producătorii comunitari ocupau o poziție dominantă pe piață și că importurile produsului chinezesc, care ocupă numai 11,5 % din piață, nu pot fi cauza principală a prejudiciului.

(29)

Cota de piață a exporturilor din RPC este estimată între 11,5 și 15,8 %, în funcție de utilizarea datelor Eurostat sau a statisticilor chinezești. Nici chiar o cotă de piață minimă estimată la 11,5 % nu poate fi considerată nesemnificativă deoarece, astfel cum precizează regulamentul provizoriu, prejudiciul rezultă în mod evident din presiunea tot mai mare exercitată de importurile în creștere efectuate la prețuri care antrenează o puternică subcotare a prețurilor din industria comunitară. Faptul că industria comunitară ocupă sau nu o poziție dominantă nu este în cele din urmă relevant în cazul în care se stabilește că industria în cauză a suferit un prejudiciu care nu are altă cauză esențială decât importurile în dumping. Trebuie să se evidențieze, în ceea ce privește acest aspect, că deși deține o cotă de piață mai importantă, industria comunitară nu a suferit pierderi majore în perioada examinată, ceea ce contrazice afirmația potrivit căreia industria comunitară a beneficiat de o poziție dominantă. De altfel, importurile provenite din țări terțe garantează o concurență suficientă pe piață.

(30)

Un alt exportator a remarcat că producția comercializată de cei doi producători care s-au stabilit recent în Comunitate depășea creșterea importurilor chinezești, astfel încât prejudiciul ar fi fost autoindus. Cu toate acestea, prețurile acestor producători erau apropiate de cele ale producătorilor mai vechi, iar producția lor era inferioară producției societăților care își încetaseră activitatea. Pentru toate aceste motive, fără importurile de produse chinezești, intrarea lor pe piață nu ar putea explica căderea prețurilor intervenită atunci când consumul comunitar era în creștere.

(31)

Un alt exportator a afirmat că cadrul normativ de politică agricolă comună denatura condițiile normale de piață pentru producătorii comunitari, fapt de care analiza legăturii de cauzalitate nu a ținut seama. Deși acest argument a fost formulat doar în termeni foarte generali, trebuie să se observe că politica agricolă comună nu reglementează prețurile acidului tartric în sine, ci se limitează la a stabili prețuri minime pentru anumite intrări necesare în procesul de producție și un preț minim pentru alcool. Astfel cum se precizează la considerentul 89 din regulamentul provizoriu, acești parametri de reglementare au rămas stabili pe toată durata perioadei examinate și, prin urmare, nu pot explica deteriorarea situației industriei comunitare. Parametrii respectivi nu repun în discuție faptul că importurile provenite din RPC fac obiectul unui dumping și provoacă un prejudiciu industriei comunitare.

(32)

În absența oricăror alte comentarii referitoare la legătura de cauzalitate, se confirmă concluziile considerentelor 83-95 din regulamentul provizoriu.

(33)

Un utilizator din industria gipsului a arătat că partea de costuri de producție a acestei industrii reprezentată de acidul tartric, indicată în regulamentul provizoriu (mai puțin de 2 %) fusese subestimată. Cifra respectivă se baza, cu toate acestea, pe date comunicate exact de utilizatorul respectiv. În conformitate cu aceleași date, această cifră ar fi ușor mai ridicată în cazul în care ar fi exprimată numai ca procentaj al produselor care conțin acid tartric. În schimb, alte două grupuri de producători de gips au indicat procentaje net inferioare valorii menționate anterior. Ceea ce confirmă faptul că datele utilizate în regulamentul provizoriu pot fi considerate ca o estimare rezonabilă.

(34)

Pe de altă parte, se amintește că, în conformitate cu datele Eurostat, produsele pe bază de gips la care se folosește acid tartric pentru proprietățile sale ignifuge nu sunt expuse unei concurențe prea mari din partea furnizorilor din țările terțe. Se menține, așadar, concluzia regulamentului provizoriu în conformitate cu care un drept antidumping moderat asupra acestei părți a costurilor nu ar trebui să afecteze semnificativ costurile și competitivitatea industriilor utilizatoare respective.

(35)

Același utilizator a mai susținut că măsurile ar putea determina o penurie de acid tartric, ceea ce s-ar mai fi întâmplat deja în trecut. Cu toate acestea, se consideră că, având în vedere nivelurile individuale propuse pentru societăți care reprezintă aproximativ două treimi din exportatorii din RPC, drepturile antidumping nu ar trebui să închidă piața comunitară pentru furnizorii din țara respectivă.

(36)

Un utilizator din industria de emulsifianți a afirmat că introducerea măsurilor asupra importurilor de acid tartric originar din RPC i-ar pune în pericol competitivitatea. Utilizatorul în cauză a evidențiat că din cauza evoluției tehnice emulsifianții sunt tot mai mult supuși concurenței exercitate de produsele necomunitare și că orice creștere a costurilor provocată de instituirea măsurilor i-ar afecta poziția concurențială pe piață. Comisia a încercat să verifice eventualul efect al măsurilor asupra categoriei respective de utilizatori bazându-se pe date cuantificate, lucru care s-a dovedit imposibil din cauza lipsei unor răspunsuri valabile la chestionarul său și a lipsei de cooperare din partea respectivului grup de utilizatori.

(37)

În absența oricăror alte comentarii referitoare la interesul Comunității, se confirmă concluziile considerentelor 98-114 din regulamentul provizoriu.

(38)

După comunicarea concluziilor provizorii, industria comunitară a afirmat că prețul neprejudiciabil calculat era prea mic din două motive:

(39)

Deoarece nu s-a formulat nici un alt comentariu privind nivelul eliminării prejudiciului, se confirmă concluziile considerentelor 115-118 din regulamentul provizoriu.

(40)

Ținând seama de cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie să se instituie un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping constatate, deoarece pentru toți producătorii-exportatori în cauză marjele respective sunt inferioare marjelor de prejudiciu.

(41)

În ceea ce privește forma măsurilor, industria comunitară a solicitat instituirea unui preț minim bazat pe nivelul de eliminare al prejudiciului. Cu toate acestea, deoarece nivelul dreptului antidumping definitiv se bazează pe marjele de dumping constatate, după cum se precizează la considerentul anterior, trebuie să se mențină drepturi ad valorem definitive în stadiul definitiv.

(42)

Având în vedere mențiunile anterioare, drepturile definitive se stabilesc după cum urmează:

(43)

Nivelurile drepturilor individuale precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Acestea reflectă, așadar, situația constatată pentru societățile în cauză în cursul anchetei menționate. Aceste niveluri ale drepturilor (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică în mod exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză fabricate de societățile și deci, de entitățile juridice specifice citate. Produsele importate fabricate de orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt în mod expres menționate în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile asociate societăților menționate în special, nu pot beneficia de nivelurile respective și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(44)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri ale dreptului individual (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată imediat Comisiei (3) și trebuie să conțină toate informațiile utile referitoare, în special, la orice modificare a activităților societății în legătură cu producția, cît și cu vânzările interne și cu exportul, modificare rezultată din respectiva schimbare de denumire sau din crearea de noi entități de producție sau de vânzare. În cazul în care este necesar, regulamentul va fi modificat în consecință printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri de drepturi individuale.

(45)

Pentru a garanta o bună aplicare a dreptului antidumping, nivelul dreptului rezidual nu ar trebui să se aplice exclusiv exportatorilor care nu au cooperat, ci și societăților care nu au exportat produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, aceste societăți sunt invitate, în momentul în care îndeplinesc condițiile articolului 11 alineatul (4) paragraful al doilea din regulamentul de bază, să prezinte o cerere de reexaminare în conformitate cu articolul menționat, pentru ca situația lor individuală să poată fi examinată.

(46)

Ținând seama de amploarea marjelor antidumping stabilite și de importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă în mod definitiv, la nivelul dreptului definitiv, sumele depuse cu titlul de drept antidumping provizoriu instituit prin regulamentul provizoriu, și anume Regulamentul (CE) nr. 1259/2005. Deoarece dreptul definitiv este inferior dreptului provizoriu, sumele provizorii depuse care depășesc nivelul dreptului definitiv vor fi eliberate.

(47)

Pentru a minimiza riscurile de eludare determinate de diferența mare dintre valorile dreptului, se consideră necesar, în speță, să se adopte dispoziții speciale pentru a garanta o bună aplicare a drepturilor antidumping. Dispozițiile speciale respective prevăd în special:

(48)

Prezentarea în fața autorităților vamale a statelor membre a unei facturi comerciale conforme și valabile, în conformitate cu cerințele stabilite în anexa la prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură sunt supuse unui drept antidumping rezidual aplicabil tuturor celorlalți exportatori.

(49)

În plus, Comisia va supraveghea fluxurile de export, precum și codul NC corespunzător sărurilor și esterilor de acid tartric. În cazul în care volumul exporturilor unei societăți care beneficiază de cele mai scăzute niveluri ale drepturilor individuale cresc semnificativ sau în cazul în care importurile declarate încadrate la codul NC corespunzător sărurilor și esterilor de acid tartric cresc în mod spectaculos, se poate considera că măsurile individuale sunt probabil insuficiente pentru a contracara dumpingul prejudiciabil constatat. În consecință și atât timp cât sunt îndeplinite condițiile cerute, Comisia va putea avea în vedere inițierea unei reexaminări pe baza dispozițiilor articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu această ocazie, Comisia va examina necesitatea de a elimina nivelurile drepturilor individuale și de a institui, în consecință, un drept la scară națională,

Comisia Europeană

Direcția Generală a Comerțului

Direcția B, Biroul J-79 5/16

B-1049 Bruxelles, Belgia.

1.

numele și funcția responsabilului societății care a eliberat factura comercială.

2.

declarație: „Subsemnatul, certific că (volumul) de acid tartric vândut la export către Comunitatea Europeană și inclus în prezenta factură a fost produs de (numele și adresa societății) (cod adițional TARIC) în (țara). Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”