11/Volumul 34

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

152

L 072/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2003 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) Comisia a instituit un drept antidumping la importurile de păstrăvi curcubeu mari, care se încadrează la codurile NC 0302 11 20, 0303 21 20, 0304 10 15 și 0304 20 15, originare din Norvegia și din Insulele Feroe.

(2)

Se reamintește că ancheta privind dumpingul și prejudiciile aduse a inclus perioada cuprinsă între 1 octombrie 2001 și 30 septembrie 2002 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante în scopul analizei prejudiciului a inclus perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1999 și 30 septembrie 2002 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(3)

Mai multe părți interesate au formulat observații scrise în urma instituirii drepturilor provizorii la importurile de păstrăvi curcubeu mari originare din Norvegia și din Insulele Feroe. Părților care au solicitat să fie audiate li s-a acordat această posibilitate.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea de drepturi antidumping definitive și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drepturi provizorii. De asemenea, s-a acordat un termen pentru ca părțile să poată să formuleze observații în urma notificării respective.

(5)

Observațiile prezentate oral și în scris de părțile interesate au fost examinate și, după caz, concluziile definitive au fost modificate corespunzător.

(6)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare în scopul prezentării concluziilor sale definitive. În afara vizitelor de verificare la sediile societăților menționate la considerentul 6 din regulamentul provizoriu, ar trebui remarcat că, după instituirea măsurilor provizorii, s-a efectuat o verificare la sediile următoarelor societăți și asociații:

(7)

Anumite părți au susținut că perioada de anchetă aleasă nu era potrivită, deoarece prețurile erau foarte scăzute la acel moment și au crescut ulterior. Ar trebui să se reamintească în acest sens că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, în scopul unei determinări reprezentative se alege o perioadă de anchetă care, în caz de dumping, include în mod normal o perioadă cu o durată minimă de șase luni imediat anterioară deschiderii procedurii. Altfel spus, perioada de anchetă este, de fapt, determinată de data deschiderii procedurii. Cu toate acestea, se reamintește, de asemenea, că, în conformitate cu practica obișnuită a Comunității, ancheta privind dumpingul a inclus o perioadă de un an. Durata respectivă este în general suficient de lungă pentru a include variațiile sezoniere ale cererii și a asigura astfel o determinare reprezentativă, evitându-se în special ca fluctuațiile momentane de pe piața comunitară sau de pe piața internă a țării de export să exercite o influență excesivă asupra determinărilor. Articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază stabilește, de asemenea, normele în materie de examinare a evenimentelor de după perioada de anchetă. Astfel, informațiile privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă nu sunt, în mod normal, luate în considerare. În conformitate cu practica constantă a Comunității, această dispoziție a fost interpretată astfel încât evenimentele care au loc după perioada de anchetă nu se pot lua în considerare decât dacă sunt evidente, necontestate și durabile. Prezenta anchetă nu a dovedit nimic care să permită să se considere că datele privind perioada ulterioară perioadei de anchetă sunt reprezentative într-o mai mare măsură decât cele legate de aceasta. Evenimentele anterioare perioadei de anchetă sunt oricum incluse în perioada examinată. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(8)

Producătorii-exportatori norvegieni și Ministerul Norvegian al Pescuitului au susținut că păstrăvii proaspeți/refrigerați nu ar trebui considerați produse similare, având în vedere că nu au aceleași caracteristici fizice, deoarece păstrăvii congelați sunt produse prelucrate pe baza materiei prime, care este păstrăvul proaspăt. Au adăugat că păstrăvul congelat nu intră decât într-o măsură limitată în concurență cu păstrăvul proaspăt și este, în mare parte, destinat altor piețe decât cele ale păstrăvului proaspăt. De asemenea, au observat că autoritățile din Statele Unite ale Americii au exclus întotdeauna produsele congelate din anchetele antidumping privind somonii originari din Norvegia. În mod similar, cu ocazia unei proceduri antidumping recente privind somonii originari din Norvegia, Insulele Feroe și Chile, instituțiile comunitare au constatat că fileurile congelate originare din Chile nu intrau decât într-o măsură limitată în concurență cu somonul proaspăt produs de industria comunitară. Prin invocarea acestor argumente, aceștia au cerut ca peștii întregi și fileurile congelate să fie excluși din procedură.

(9)

În acest sens, ar trebui să se remarce faptul că, pentru a determina dacă produsul în cauză ar trebui considerat similar cu păstrăvul curcubeu mare produs în Comunitate, ar trebui mai întâi să se examineze dacă diferitele tipuri și prezentări de păstrăvi curcubeu mari, și anume fileurile și peștii întregi, proaspeți sau congelați, prezintă sau nu aceleași caracteristici fizice, tehnice și/sau chimice esențiale. S-a considerat că, spre deosebire de afumare sau marinare, de exemplu, congelarea păstrăvilor curcubeu mari nu le modifică caracteristicile esențiale, ci doar permite depozitarea lor în vederea consumului ulterior. Mai mult, prezenta anchetă a stabilit că păstrăvii curcubeu mari proaspeți și congelați sunt interschimbabili. De altfel, în cursul recentei anchete (3) privind somonii, în care a fost prezentat un argument similar, s-a determinat că produsul în cauză includea peștii întregi, peștii eviscerați și diversele tipuri de file proaspete, refrigerate sau congelate și că prezentările respective ale somonului constituie un singur produs, considerat similar din toate punctele de vedere cu produsul producătorilor comunitari vândut pe piața Comunității. Cazul respectiv nu susține argumentul invocat. În sfârșit, argumentele privind practica Statelor Unite nu au fost considerate relevante în speță, deoarece anchetele antidumping efectuate de autoritățile americane se refereau la un produs diferit. Având în vedere argumentele anterioare, cererea de excludere a peștilor întregi și a fileurilor congelate din procedură nu a putut fi acceptată.

(10)

Aceleași părți au declarat, de asemenea, că păstrăvii vii nu ar trebui incluși în definiția produsului în cauză, că producătorii de păstrăvi vii nu ar trebui să fie luați în calcul pentru definiția industriei comunitare și că producătorii de păstrăvi ar trebui să fie deosebiți de societățile care sacrifică, ambalează, congelează și tranșează în file peștii. În acest sens, ar trebui să se precizeze că păstrăvii vii nu sunt incluși în anchetă și, prin urmare, nu sunt luați în calcul în producția comunitară totală a produsului în cauză. În plus, nu sunt incluși în produsul în cauză, iar producătorii lor nu sunt incluși în definiția industriei comunitare. Cu toate acestea, legat de argumentul conform căruia ar trebui să se deosebească crescătorii de păstrăvi, s-a stabilit că toți producătorii din eșantion care au cooperat și sunt incluși în definiția industriei comunitare cresc pești pentru a-i sacrifica, a-i ambala sau a-i tranșa în file. În anumite cazuri, peștii sunt prelucrați și/sau congelați ulterior. Nu există, așadar, nici o distincție între producători și fabricile de prelucrare în cadrul industriei comunitare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(11)

S-a susținut și că o parte a producției comunitare de păstrăvi curcubeu mari era destinată producției de icre și că peștii crescuți în acest scop până la maturitate furnizau un produs de calitate net inferioară care nu putea fi considerat similar cu produsul în cauză. S-a afirmat, de asemenea, că peștii prezintă caracteristici fizice esențiale mult diferite, deoarece carnea lor este mai puțin grasă și culoarea lor este diferită. În acest sens, ar trebui în primul rând să se observe că conținutul de grăsime și culoarea cărnii nu se schimbă în mod semnificativ decât dacă peștele este matur, nu înainte de aceasta. Peștii sunt însă sacrificați înainte de a ajunge la maturitate, calitatea lor nefiind, din acest motiv, afectată în așa măsură încât să nu poată fi vânduți pe piață pentru consumul uman. Este important să se adauge că păstrăvii maturi produc icre de calitate mai slabă. Din acest motiv, nu există nici un avantaj economic în creșterea păstrăvilor până la maturitate, nici măcar pentru producția de icre. Prin urmare, peștii crescuți pentru produse secundare, cum sunt icrele, și sacrificați înainte de a ajunge la maturitate deplină se pot vinde pe piață la prețuri echivalente sau inferioare prețului păstrăvilor imaturi, prețul fiind în funcție de gradul lor de maturitate și de condițiile de piață. Prin urmare, maturitatea peștilor nu le schimbă caracteristicile fizice esențiale decât dacă s-a ajuns la maturitatea deplină, ceea ce, după cum s-a explicat anterior, nu este în interesul crescătorilor. În ceea ce privește diferențele de calitate, acestea sunt luate în considerare la determinarea diferitelor tipuri de pești incluși în anchetă și, prin urmare, sunt luate în considerare în cadrul calculării dumpingului și a evaluării prejudiciului. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(12)

În absența altor informații comunicate de părțile interesate, concluziile stabilite la considerentele 9 și 10 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(13)

Anumite părți din Norvegia și din Insulele Feroe au declarat că, producția lor de păstrăvi curcubeu mari fiind destinată mai ales pieței japoneze, calculele de dumping nu luau în considerare suficient diferențele fizice prezumate dintre calitatea produselor vândute pe această piață și a celor vândute în Comunitate și pe piața internă. Acestea au pus la îndoială corectitudinea repartizării costurilor de producție pe baza cifrei de afaceri, subliniind că ar fi trebuit să se accepte de către Comisie calculele prezentate în chestionare. Costul de producție al tipurilor de produse de calitate nesuperioară ar fi fost scăzut din diferența absolută dintre prețurile de vânzare medii, exprimate în NOK/kg, ale produselor de calitate superioară și ale produselor de calitate nesuperioară.

(14)

Calculele costurilor de producție prezentate de societăți în răspunsurile lor din chestionare nu au putut fi acceptate, deoarece, după cum se precizează la considerentul 46 din regulamentul provizoriu, societățile respective nu au putut să dovedească faptul că toți păstrăvii de calitate japoneză erau destinați pieței japoneze și nici că toate costurile specifice legate de peștii respectivi nu fuseseră, de fapt, repartizate pe total de pești în cursul ciclului de producție. În plus, metoda propusă de societățile respective avea ca efect eliminarea anumitor costuri, mai degrabă decât redistribuirea lor per total de unități de producție, iar producătorii din eșantion nu dispuneau de nici un sistem care să le permită să împartă costurile în funcție de diferențele existente între diferitele calități ale produsului examinat și nu folosiseră niciodată metoda propusă anterior. De altfel, cu toate că se recunoaște că majoritatea păstrăvilor exportați de Norvegia și de Insulele Feroe este destinată pieței japoneze, nu se poate exclude faptul că păstrăvii de calitate denumită „japoneză” sunt uneori exportați spre alte piețe. În cazul în care se acceptă argumentul părților în conformitate cu care principalul obiectiv de producție este de a furniza păstrăvi care îndeplinesc standardele japoneze, singura opțiune corectă constă în a repartiza costurile, cum este cel al pigmenților care se adaugă în hrană, per total de pești produși. Repartizarea costurilor de producție pe baza cifrei de afaceri, prevăzută, de asemenea, în absența unei metode mai adecvate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, este de fapt cea mai bună metodă pentru a se reflecta diferențele atunci când aceleași costuri sunt suportate per total de produse, dar calitatea obținută la final este diferită.

(15)

În afară de aceasta, producătorii din Insulele Feroe incluși în eșantion susțineau că metoda propusă de rectificare a costurilor în funcție de diferențele dintre valorile de revânzare a diferitelor categorii de păstrăvi era conformă cu principiile contabile general recunoscute. După cum s-a precizat la considerentul 56 din regulamentul provizoriu, metoda utilizată de producătorii din eșantion nu repartizează costurile de producție pe produse în funcție de modul în care costurile respective au fost efectiv suportate, nici într-un mod care să reflecte corect valoarea de vânzare respectivă a diferitelor produse. Dimpotrivă, efectul este de a neglija anumite costuri de producție, deoarece nu face decât să reducă costurile pentru produsele de calitate inferioară, cu o sumă egală cu diferența dintre prețurile de vânzare și cele ale produsului de calitate superioară. Prin urmare, metoda respectivă nu poate fi considerată conformă cu principiile contabile general recunoscute.

(16)

În concluzie, repartizarea costurilor de producție pe baza cifrei de afaceri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, permite reflectarea corectă în calcule a oricărei diferențe fizice prezumate dintre calitățile diferite ale produsului în cauză, deoarece, prin natura sa, metoda respectivă afectează mai mult costurile de producție ale peștilor a căror valoare de vânzare este mai mare, cum este cazul păstrăvilor de calitate superioară. Astfel, argumentele prezentate la considerentele 11 și 12 sunt respinse, iar abordarea expusă la considerentul 46 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(17)

Mai multe părți norvegiene au susținut că acele calcule ale costului de achiziție pentru fiecare producător, bazate pe vânzările destinate consumului intern (a se vedea considerentul 30 din regulamentul provizoriu), reprezintă doar o proporție scăzută din vânzările interne totale și, prin urmare, nu sunt reprezentative. Atunci când acest argument a fost luat în considerare, metoda utilizată pentru determinarea costului de achiziție, descrisă la considerentele 29-32 din regulamentul provizoriu, a fost, la rândul său, reexaminată. S-a concluzionat că excluderea vânzărilor care nu fuseseră efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale și compunerea costurilor pentru vânzările fără profit, pe tip de produs, puteau să atragă după ele includerea, în costul de achiziție, a unor elemente nu numai legate de costuri, dar care implică și o noțiune de profit. S-a stabilit, astfel, că nu reprezintă o metodă adecvată verificarea tranzacțiilor efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale la nivel de producător. Astfel, s-a decis să se bazeze „costul de achiziție” exclusiv pe costurile suportate de producătorii din eșantion, menținându-se repartizarea acestora în conformitate cu metoda precizată la ultima teză a considerentului 46 din regulamentul provizoriu. În plus, pentru a se garanta o reprezentativitate maximă, s-a decis să se pondereze costurile de achiziție astfel calculate pentru fiecare producător din eșantion pe cantitățile vândute de producătorii respectivi unor clienți independenți pe piața internă, astfel încât să se obțină un cost de achiziție global pentru fiecare tip de produs vândut de producătorii din eșantion.

(18)

S-a menționat, de asemenea, că reprezentativitatea vânzărilor interne ale exportatorilor norvegieni ar fi trebuit să fie apreciată, pentru fiecare tip de produs, pe baza vânzărilor interne cumulate a trei exportatori, nu individual pentru fiecare dintre aceștia (a se vedea considerentul 34 din regulamentul provizoriu). Cu toate acestea, abordarea, care constă în evaluarea reprezentativității vânzărilor interne pentru fiecare exportator individual, este conformă cu practica stabilită, care constă în examinarea circumstanțelor și determinarea rezultatelor pentru fiecare dintre exportatorii dintr-un eșantion pentru a se stabili rezultatul global pentru întregul eșantion. Evaluarea respectivă a reprezentativității nu este legată în nici un fel de aplicarea drepturilor individuale sau a unui drept național unic, ca în acest caz. Astfel, argumentul se respinge, iar abordarea descrisă la considerentele 26-28 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(19)

Mai multe părți norvegiene au susținut, într-un stadiu avansat al anchetei, că calculul costului de achiziție al păstrăvului file era inexact, deoarece era bazat pe costul de achiziție al peștilor de calitate „superioară” (a se vedea considerentul 33 din regulamentul provizoriu) și că codurile utilizate pentru file includeau mai multe calități diferite. Aceștia susțineau că nu se utilizează pești de calitate „superioară” pentru file, care provine, în general, din pești de „altă” calitate sau, uneori, din pești de calitate „ordinară”, calitățile respective fiind definite la considerentul 28 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, ei susțineau că nu era corect nici să se bazeze costurile pe pești de „altă” calitate, deoarece categoria respectivă include o serie întreagă de calități diferite. Cu toate că au fost invitate în mod expres, cu ocazia vizitei de verificare, părțile respective nu au furnizat nici o informație care să permită un calcul mai detaliat și nici nu și-au susținut argumentul în alt fel. Abordarea adoptată se consideră cea mai rezonabilă, deoarece, utilizând costul de achiziție pentru pești proaspeți, eviscerați, cu cap, de calitate superioară (tipul cel mai vândut) și rectificându-l pentru a se lua în considerare diferența procentuală dintre prețul de vânzare al produselor respective, pe de o parte, și al păstrăvului file, pe de altă parte, diferențele de calitate se reflectă efectiv în calcul. Ar trebui observat că chestionarele invitau societățile să intre imediat în contact cu funcționarii însărcinați să se ocupe de dosar pentru orice întrebare sau nelămurire privind principalele aspecte ale chestionarelor, cum ar fi partea referitoare la descrierea produsului. Societățile respective nu au folosit această posibilitate. În stadiul actual al anchetei, observațiile anterioare privind gama de calități inclusă în codurile produsului utilizate nu se mai pot lua în considerare. Prin urmare, metoda expusă la considerentul 33 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(20)

O parte norvegiană a susținut că marjele de profit utilizate pentru compunerea costurilor de achiziție și valorile normale erau prea mari și, deci, nerealiste (considerentele 31 și 38 din regulamentul provizoriu). În acest sens, s-a observat că, având în vedere reexaminarea metodei de stabilire a costului de achiziție, nici o marjă de profit nu se mai utilizează la nivelul producătorilor din eșantion. Marjele de profit aplicate la nivelul exportatorilor din eșantion, în acele cazuri în care valorile au fost compuse, erau între 12 și 21 %, cu o medie apropiată de 15 %. Cifrele au rezultat din datele verificate comunicate de societățile din eșantion privind vânzările lor cu profit și nu pot, astfel, fi considerate excesive. În consecință, argumentul se respinge. O parte norvegiană a susținut că faptul de a lua în considerare doar vânzările cu profit pentru a compune costul de achiziție și valoarea normală în cazurile indicate la considerentele 31 și 36 din regulamentul provizoriu era contrar normelor OMC. Argumentul respectiv nu poate fi acceptat. Metoda utilizată pentru stabilirea costului fusese deja verificată și nu se mai poate pune problema costului de achiziție. În ceea ce privește abordarea adoptată pentru verificarea rentabilității vânzărilor interne ale exportatorilor pentru determinarea valorii normale, aceasta este în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, care sunt conforme cu normele OMC. Prin urmare, argumentul se respinge.

(21)

Anumite părți din Insulele Feroe au susținut că, în absența vânzărilor interne, valorile normale ar trebui stabilite pe baza informațiilor privind vânzările la export către țări terțe, informații solicitate în chestionar (considerentele 50 și 51 din regulamentul provizoriu). În acest sens, ar trebui să se observe că faptul de a cere anumite informații în cadrul unei anchete nu aduce în nici un fel atingere analizei ulterioare și nu atrage după sine nici o obligație de a recurge la metode care să facă apel exclusiv la datele respective. Compunerea valorilor normale pe baza costurilor de producție în țara de origine este prima dintre opțiunile enumerate la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, în absența vânzărilor interne. În lipsa vânzărilor interne reprezentative, este de altfel practica constantă a Comunității să compună valoarea normală, în loc să o stabilească pe baza prețurilor de export către țări terțe. Nici un argument prezentat și nici un element constatat nu indică faptul că ar fi mai adecvat în acest caz să se utilizeze prețul de export către țări terțe în locul unei valori normale compuse. Prin urmare, argumentul se respinge, iar abordarea descrisă la considerentele 50 și 51 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(22)

Mai multe părți norvegiene au identificat anumite vânzări către angrosiști și distribuitori ca fiind excluse în mod injust din vânzările interne. Calculele au fost modificate pentru a se lua în considerare acest lucru.

(23)

Patru societăți norvegiene au susținut că codurile utilizate în cadrul anchetei pentru identificarea diferitelor tipuri ale produsului în cauză nu erau suficient de detaliate pentru acest scop. Ar trebui să se observe faptul că sistemul de codificare se bazează pe sistemul de clasificare general acceptat utilizat de industrie pentru a face distincție între calitățile diferite ale produsului. Se consideră, astfel, că acesta constituie o bază adecvată pentru a se asigura o comparație valabilă între valoarea normală și prețul la export pentru aceeași calitate și prezentare a produsului în cauză. Prin urmare, argumentul se respinge, din motivele expuse deja la considerentul 17.

(24)

Un exportator norvegian a cerut o rectificare pentru anumite vânzări interne către detailiști pe motiv că erau efectuate într-o altă etapă comercială decât vânzările către Comunitate. Argumentul a fost acceptat și calculele valorii normale au fost modificate în mod corespunzător.

(25)

Mai multe părți au formulat observații în vederea includerii anumitor elemente în costurile de producție și a identificării corecte a tranzacțiilor de vânzări pe piața internă, în cazul în care cele către comercianți sunt excluse. În cazul în care cererile au fost considerate justificate, calculele dumpingului au fost modificate în consecință. O eroare de scriere, care a atras după sine subestimarea costului de achiziție pentru un producător norvegian, a fost, la rândul său, corectată.

(26)

Mai multe părți din Insulele Feroe au susținut că producția și exporturile Insulelor Feroe au scăzut mult după perioada de anchetă și că, prin urmare, exporturile din Insulele Feroe cu destinația în Comunitate vor fi de minimis pe viitor. Din acest motiv, s-a susținut că procedura privind Insulele Feroe ar trebui să se încheie. Ar trebui să se observe în acest sens că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, informațiile privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă nu sunt, în mod normal, luate în considerare. Concluziile pot, astfel, să se limiteze la perioada de anchetă, cu excepția cazului în care se poate demonstra că efectele noilor circumstanțe sunt evidente, necontestate, durabile și nu fac obiectul manipulării sau al acțiunilor deliberate ale părților interesate. S-a verificat dacă producția și exporturile au scăzut într-adevăr. Cu toate acestea, chiar dacă scăderea menționată ar reduce exporturile Insulelor Feroe către Comunitate la un nivel inferior pragului de minimis într-un viitor apropiat, nu există elemente suficiente pentru a concluziona că acest fenomen este durabil. În plus, chiar în cazul scăderii durabile a producției și a exporturilor în general, nu ar fi posibil să se concluzioneze că exporturile destinate Comunității ar scădea și ele în mod durabil, deoarece acestea nu reprezintă decât 11 % din producție și, prin urmare, orice modificare, chiar minoră, a aprovizionării pieței japoneze, de exemplu, ar putea să atragă după sine o creștere importantă a exporturilor către Comunitate. Acest tip de situație nu se poate verifica decât pe termen lung. Prin urmare, argumentul se respinge.

(27)

Anumite cereri fiind acceptate și calculele rectificate în mod corespunzător, marja de dumping determinată în final, exprimată ca procentaj al prețului CIF net la frontieră comunitară, se stabilește după cum urmează:

(28)

Ministerul Norvegian al Pescuitului a susținut că producția industriei comunitare a reprezentat mai puțin de 25 % din producția comunitară totală, astfel încât procedura se putea încheia, deoarece nu beneficia de o susținere suficientă. Observația respectivă se baza pe două argumente, și anume că producția industriei comunitare nu ar trebui să înglobeze producția de păstrăvi curcubeu mari destinată utilizării captive, după cum se precizează la considerentul 41, și că cifrele care corespundeau producției comunitare totale pe 2001 și 2002, comunicate de Federația Europeană a Producătorilor de Acvacultură (FEAP), nu sunt credibile, deoarece nu există o metodă comună de colectare a datelor de la membri.

(29)

În ceea ce privește primul argument, ar trebui să se precizeze că, indiferent de modul în care ar trebui să se ia în considerare existența unei piețe captive în sensul stabilirii prejudiciului, ancheta trebuie să includă piața în totalitatea sa, din motivele precizate la considerentele 41, 42 și 43 și, în același timp, toată producția destinată vânzărilor pe piața liberă și cea destinată transferurilor pe piața captivă. De asemenea, reprezentativitatea trebuie stabilită pentru piață în totalitatea sa. Prin urmare, argumentul se respinge.

(30)

În ceea ce privește al doilea argument, este corect că, într-o etapă provizorie, informațiile statistice comunicate de FEAP conțineau anumite cifre neconfirmate, dar cifrele respective nu sunt singurele care au fost luate în considerare. FEAP adună toate datele privind producția, care îi sunt furnizate de membrii săi, asociațiile naționale și/sau institutele naționale de cercetare. Datele respective sunt verificate și transmise FEAP cu ocazia reuniunilor sale semestriale. Cifrele de producție ale anului precedent se examinează și se aprobă. Cifrele de producție au fost revizuite în mod adecvat după Adunarea Generală a FEAP din octombrie 2003 și la verificarea generală de la sediile sale. FEAP rămâne singura sursă de informare la nivel comunitar privind producția totală a Comunității. În ceea ce privește credibilitatea datelor, ar trebui să se precizeze că FEAP rectifică după caz cifrele de producție pentru a aplana posibilele divergențe dintre metodele utilizate de membrii săi și/sau de institutele naționale de cercetare și publică apoi datele consolidate. Pe această bază și având în vedere cifrele privind producția industriei comunitare care, după cum se explică la considerentul 44, au fost revizuite, s-a confirmat că industria comunitară reprezintă efectiv mai mult de 25 % din producția comunitară a produsului în cauză. Prin urmare, argumentul susținut de Ministerul Norvegian al Pescuitului este respins.

(31)

Producătorii-exportatori din Insulele Feroe, precum și Faeroe Fish Farming Association au susținut că reclamantul ar trebui considerat o industrie regională, pe motiv că cvasitotalitatea producției sale se vinde pe piața finlandeză și comerțul intracomunitar cu Finlanda este neglijabil, ceea ce corespunde criteriilor de definire a unei piețe izolate enunțate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. Dacă producătorii finlandezi au vândut într-adevăr o proporție majoră din producția lor de păstrăvi curcubeu mari pe piața finlandeză pe parcursul perioadei de anchetă, partea de piață deținută de ceilalți producători comunitari reprezenta mai mult de 12 %. Procentajul respectiv se consideră substanțial, cu atât mai mult cu cât piața produsului în cauză este concurențială, transparentă și sensibilă la variațiile prețurilor. Piața finlandeză nu se poate considera, așadar, o piață izolată. În plus, importurile de dumping provenite din Norvegia și din Insulele Feroe nu se concentrează asupra pieței finlandeze și nu cauzează prejudicii doar producătorilor de aici. Criteriile enunțate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulamentul de bază privind chestiunile regionale nu sunt, astfel, îndeplinite și argumentul se respinge.

(32)

Având în vedere reexaminarea cifrelor privind producția comunitară, astfel cum se menționează la considerentul 44, datele de la considerentele 67, 74 și 84 din regulamentul provizoriu privind consumul comunitar și, prin urmare, cotele de piață ale industriei comunitare și ale importurilor provenite din Norvegia și din Insulele Feroe au fost revizuite în consecință în sensul stabilirii definitive și se prezintă în continuare.

Consum comunitar aparent

(33)

Pe baza celor precedente, consumul aparent de păstrăvi curcubeu mari pe piața Comunității este ușor mai mare în raport cu cifrele indicate de regulamentul provizoriu.

(34)

O parte a declarat că acele coduri NC folosite de Eurostat pe perioada de anchetă includeau și păstrăvi porționați care nu sunt incluși în prezenta procedură, iar cifrele de export și de import care au servit ca bază de calcul pentru consumul comunitar aparent de păstrăvi curcubeu mari ar fi inexacte.

(35)

Metodologia utilizată pentru calculul consumului ia în considerare acest element și, astfel cum se explică la considerentul 65 din regulamentul provizoriu, s-au efectuat rectificările adecvate în acest sens.

(36)

În absența altor observații și luându-se în considerare noile cifre privind consumul comunitar, metodologia descrisă la considerentul 65 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(37)

Având în vedere reexaminarea cifrelor privind consumul comunitar descris mai jos, datele privind cota de piață a importurilor provenite din Norvegia și din Insulele Feroe au fost revizuite pentru stabilirea definitivă și sunt prezentate mai jos:

(38)

Datele de mai sus dovedesc aceeași creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Norvegia și din Insulele Feroe, astfel cum s-a stabilit la considerentul 74 din regulamentul provizoriu. De fapt, cota lor de piață a crescut cu aproape 13 % pe parcursul perioadei examinate și a absorbit esențialul creșterii consumului de pe piața comunitară de pe parcursul aceleiași perioade.

(39)

În urma instituirii măsurilor provizorii, s-a procedat la noi calcule ale marjelor de subcotare, din cauza înregistrării eronate a anumitor tranzacții și a corecțiilor făcute pentru a se lua în considerare contingentul în franciză a drepturilor vamale acordate Insulelor Feroe (considerentele 92 și 93); aceste calcule noi au dovedit că produsele în cauză originare din Norvegia și din Insulele Feroe au fost vândute în Comunitate la prețuri mai mici decât cele din industria comunitară, și anume cu 7,3 % în medie, pentru Norvegia, și cu 21,8-28,4 %, pentru Insulele Feroe.

(40)

Analiza în ansamblu a noilor cifre nu a atras după sine modificarea metodologiei explicate la considerentele 76 și 77 din regulamentul provizoriu, care se confirmă.

(41)

S-a dovedit pe parcursul anchetei că doi dintre producătorii comunitari care au cooperat și au fost incluși în eșantion au utilizat produsul similar în vederea prelucrării sale ulterioare în alte produse, în principal în păstrăv afumat și în făină de pește. Transferurile captive interne, anume cele practicate de un producător integrat în vederea prelucrării sau a asamblării ulterioare în cadrul unui proces integrat, nu ajung pe piața liberă și nu sunt în concurență directă cu importurile produsului în cauză. Pentru a lua în considerare situația respectivă și a se furniza o imagine cât mai completă a situației industriei comunitare, s-au obținut și s-au analizat datele privind ansamblul activităților, iar apoi s-a stabilit dacă producția fusese destinată unei utilizări captive sau pieței libere.

(42)

În ceea ce privește următorii indicatori economici, analiza a inclus situația prevalentă pe piața liberă: volumul vânzărilor, prețul de vânzare, rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități. În cazul în care a fost posibil și justificat, concluziile respective au fost mai apoi comparate cu datele privind piața captivă. Din pricina recurgerii la eșantionare, indicatorii respectivi au fost examinați pe baza datelor obținute de la societățile incluse în eșantion. Ar trebui să se remarce că nu exista nici o indicație despre o prelucrare ulterioară efectuată de către alte societăți care aparțin industriei comunitare, dar care nu sunt incluse în eșantion.

(43)

În ceea ce privește ceilalți indicatori economici, ancheta a stabilit că puteau fi examinați în mod rezonabil doar prin referire la ansamblul activităților. De fapt, producția (atât cea destinată pieței captive, cât și cea destinată pieței libere), capacitățile, utilizarea acestora, cota de piață, investițiile, numărul de locuri de muncă, productivitatea, salariile, capacitatea de mobilizare a capitalurilor depind de ansamblul activităților, indiferent că este vorba de producția captivă sau de cea vândută pe piața liberă.

(44)

În urma instituirii măsurilor provizorii, factorii enumerați în tabelul de mai jos au fost reexaminați. Anumite informații privind trei producători comunitari care au cooperat au putut fi, prin urmare, luate în considerare, ceea ce a permis să se constate că cifrele de la considerentul 81 din regulamentul provizoriu fuseseră ușor subestimate. Cifrele respective au fost ulterior rectificate în scopul stabilirii definitive și sunt prezentate mai jos.

Producție, capacități de producție și utilizarea capacităților de producție

(45)

Analiza în ansamblu a noilor cifre nu a atras după sine modificarea concluziilor de la considerentul 81 din regulamentul provizoriu, care se confirmă.

(46)

S-a dovedit pe parcursul anchetei că unul dintre producătorii comunitari care a cooperat și nu a fost inclus în eșantion a congelat o mare parte a producției în 2000 și 2001 și că apoi a vândut-o în 2001 și pe parcursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, nici un alt producător nu a congelat producția, drept pentru care concluziile de la considerentul 82 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(47)

În urma reexaminării cifrelor privind consumul comunitar și producția industriei comunitare, astfel cum se explică la considerentul 32, cota de piață deținută de industria comunitară în timpul perioadei examinate se prezintă după cum urmează:

Cota de piață a industriei comunitare

(48)

Tabelul de mai sus demonstrează că cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu patru procente pe parcursul perioadei examinate. Dacă creșterea mare a consumului comunitar, anume 27 % pe parcursul perioadei examinate, nu modifică tendința importurilor în cauză, caracterizată de o creștere importantă, aceasta atrage după sine o cotă de piață net inferioară pentru industria comunitară, scăderea fiind de mai mult de patru procente pe parcursul perioadei examinate. Concluziile de la considerentul 84 din regulamentul provizoriu sunt, astfel, confirmate. Ar trebui să se menționeze, cu toate acestea, faptul că cota de piață a industriei comunitare nu s-a diminuat decât în 2001, atunci când importurile în cauză au crescut brusc.

(49)

Din aceleași motive cu cele descrise la considerentul 44, cifrele privind numărul de locuri de muncă și productivitatea au fost revizuite și se prezintă după cum urmează:

Număr de locuri de muncă, productivitate

(50)

Analiza în ansamblu a cifrelor astfel revizuite nu a atras după sine modificarea concluziilor de la considerentul 86 din regulamentul provizoriu, care se confirmă.

(51)

În ceea ce privește aptitudinea de mobilizare a capitalurilor, se confirmă că industria comunitară nu s-a confruntat cu dificultăți speciale, având în vedere posibilitatea sa de a investi în echipamente noi, astfel cum se explică la considerentul 91 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, capacitatea respectivă ar trebui analizată în comparație cu eforturile depuse de industria comunitară pentru a-și spori productivitatea pentru a face față concurenței sporite rezultate din prețurile mici practicate pe piață.

(52)

În lipsa altor informații privind salariile, concluziile de la considerentul 87 din regulamentului provizoriu se confirmă.

(53)

În ceea ce privește volumul vânzărilor, ar trebui mai întâi să se reamintească, astfel cum s-a explicat la considerentele 65, 66 și 82 din regulamentul provizoriu, că cifrele de producție au fost considerate echivalente cu vânzările din produsul în cauză pe piața captivă și cea liberă, cu excepția vânzărilor unei singure societăți, astfel cum s-a explicat la considerentul 46. Vânzările din produsul similar pe piața liberă efectuate de industria comunitară și volumele de producție utilizate de două societăți din eșantion în scopul prelucrării ulterioare a produsului similar (utilizare captivă) se prezintă mai jos:

(54)

Cifrele de mai sus demonstrează că, deși vânzările de pe piața liberă nu au crescut decât cu zece procente pe parcursul perioadei examinate, utilizarea captivă s-a înmulțit de trei ori. Ar trebui, totuși, să se remarce faptul că această creștere mare a utilizării captive rezultă în mod esențial din faptul că unul dintre cei doi producători integrați nu și-a început efectiv operațiunile de prelucrare decât în 2000. În orice caz, evoluția indică faptul că industria comunitară nu a fost în măsură să profite de creșterea consumului (+27 % în perioada examinată), ci a fost mai degrabă constrânsă să crească utilizarea produsului similar.

(55)

Reexaminarea informațiilor prezentate de producătorii comunitari care au cooperat și au fost incluși în eșantion a permis să se revizuiască rentabilitatea societăților respective avându-se în vedere vânzările lor reale pe piața liberă în scopul stabilirii definitive. Rentabilitatea stabilită pe această bază se prezintă după cum urmează:

(56)

Cifrele de mai sus demonstrează că, deși rentabilitatea vânzărilor pe piața liberă a fost relativ mare între 1999 și 2001, aceasta s-a deteriorat foarte mult pe parcursul perioadei de anchetă atunci când pragul rentabilității abia a fost depășit, din cauza prețurilor scăzute practicate pe piață. În ceea ce privește rentabilitatea vânzărilor destinate unei utilizări captive, aceasta nu a putut fi determinată, în măsura în care transferurile captive ale produsului similar erau transferuri interne ale producătorilor integrați, care nu făceau obiectul nici unei facturi. Cu toate acestea, nu există nici un motiv pentru a se crede că rentabilitatea respectivelor transferuri captive ale acestor două societăți nu a urmat aceeași tendință ca aceea a vânzărilor pe piața liberă.

(57)

Randamentul investițiilor industriei comunitare incluse în eșantion a fost revizuit și se prezintă în continuare:

(58)

Cifrele de mai sus arată aceeași tendință ca cea stabilită provizoriu, ceea ce permite să se confirme concluziile de la considerentul 92 din regulamentului provizoriu. În ceea ce privește randamentul investițiilor transferurilor captive, acesta nu a putut fi determinat din aceleași motive care au fost invocate pentru rentabilitate. Cu toate acestea, în măsura în care transferurile captive se realizează de producători integrați care utilizează aceleași echipamente de producție și efectuează aceleași investiții, s-a considerat că a urmat aceeași tendință ca aceea a vânzărilor pe piața liberă.

(59)

Producătorii comunitari incluși în eșantion au înregistrat intrări nete din activitățile lor de exploatare pe parcursul perioadei examinate. Totuși, acestea au scăzut mult, astfel cum se observă din următorul tabel:

(60)

O parte a susținut că industria comunitară nu a suferit prejudicii importante pe perioada de anchetă, având în vedere că indicatorii de performanțe, cum sunt producția, capacitățile de producție, productivitatea și salariul mediu pe angajat, au crescut pe parcursul perioadei respective. Mai mult, a menționat rentabilitatea industriei comunitare, randamentul investițiilor sale și fluxul său pozitiv de lichidități. În ceea ce privește creșterea producției, ar trebui remarcat faptul că producția și vânzarea pe piață sunt tributare ciclului biologic al păstrăvului curcubeu mare (de la doi ani jumătate la trei ani). O creștere a producției pe parcursul perioadei de anchetă rezultă, astfel, dintr-o decizie a crescătorilor privind cantitatea de alevini introduși în apă în 1999 și 2000, care reflecta condițiile pieței din anii respectivi, în care influența importurilor care fac obiectul unui dumping nu se făcuse încă simțită. În ceea ce privește creșterea productivității, aceasta este în mod esențial atribuită investițiilor în noi echipamente în cadrul eforturilor industriei comunitare de a face față nivelului scăzut al prețurilor de pe piață, precum și scăderii numărului de locuri de muncă, ceea ce reflectă bine gravitatea situației în care se găsea industria respectivă. În ceea ce privește rentabilitatea și fluxul de lichidități, acești doi indicatori au înregistrat o scădere importantă pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce reflectă nivelul scăzut al prețurilor obținute pe piață și situația financiară dificilă a industriei comunitare.

(61)

În afară de aceasta, s-a susținut că producția industriei comunitare nu a putut să crească pentru a satisface creșterea cererii din cauza practicilor de acordare a autorizațiilor în Comunitate. Ar trebui remarcat că capacitățile de producție depind de autorizații de mediu a căror acordare a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate, astfel cum se indică la considerentul 81 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, deoarece capacitățile de producție nu au fost utilizate complet, capacitățile disponibile ar fi putut fi folosite pentru a răspunde creșterii cererii. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(62)

În sfârșit, s-a susținut că mai mulți exportatori norvegieni vând, de asemenea, păstrăvi cu o greutate mai mică de 1,2 kg, pentru care ar putea să obțină prețuri mai scăzute, ceea ce ar influența evaluarea prejudiciului. În această privință, ar trebui să se sublinieze că nici o vânzare din tipul respectiv de păstrăv nu s-a constatat la societățile din eșantion și incluse în anchetă, care au reprezentat aproximativ 40 % din totalul exporturilor norvegiene pe parcursul perioadei de anchetă. Se poate estima că acele cantități în cauză au fost neglijabile, la fel ca efectul lor asupra analizei prejudiciului. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(63)

În absența altor informații și luându-se în considerare reexaminarea tuturor cifrelor privind indicatorii economici, concluziile de la considerentele 80-98 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(64)

Utilizarea captivă nu a afectat decât doi producători comunitari incluși în eșantion și nu a existat nici o indicație de prelucrare ulterioară a produsului similar de către alți producători din industria comunitară. În afară de aceasta, având în vedere beneficiile realizate de industria comunitară între 1999 și 2001, este puțin probabil ca utilizarea captivă să fi putut avea o influență semnificativă asupra situației economice a industriei comunitare. Prin urmare, nu se consideră că utilizarea captivă a modificat concluziile analizei precedente privind situația industriei comunitare.

(65)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul importurilor la preț scăzut provenite din Norvegia și Insulele Feroe a crescut semnificativ. Cota lor de piață a crescut de la 3,8 % la 16,7 %. Trebuie subliniat faptul că creșterea importurilor provenite din Norvegia și din Insulele Feroe și scăderea prețurilor de vânzare au fost cele mai pronunțate între 2001 și perioada de anchetă. Volumele importurilor s-au multiplicat de 4 până la 6 ori pe parcursul perioadei respective, iar prețurile de import au scăzut cu 34 %, ceea ce a generat o subcotare a prețului de vânzare al industriei comunitare (apropiată de pragul rentabilității), care a variat între 7,3 % și 28,4 % pe parcursul perioadei de anchetă. Ar trebui să se facă o paralelă cu evoluția rentabilității industriei comunitare: după ce s-a înregistrat prima scădere în 2001, rentabilitatea a scăzut semnificativ până aproape de nivelul zero pe parcursul perioadei de anchetă.

(66)

În ceea ce privește argumentul în conformitate cu care evoluția pozitivă a anumitor indicatori de prejudiciu pertinenți pe parcursul perioadei examinate ar dovedi lipsa prejudiciului, ar trebui să se precizeze mai întâi că, în temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, nici unul dintre factorii sau indicii economici enumerați la articolul respectiv nu constituie o bază determinantă pentru stabilirea unui prejudiciu important suferit de industria comunitară. În plus, dacă anumiți indicatori economici care caracterizează situația industriei comunitare, cum sunt producția, capacitățile de producție instalate, utilizarea capacităților, productivitatea și investițiile, au avut o tendință crescătoare pe parcursul perioadei examinate, aceștia nu au avut efectul pozitiv scontat. De fapt, industria comunitară a suferit o eroziune a cotelor sale de piață în ciuda extinderii pieței și a creșterii cererii, iar scăderea prețurilor a creat o situație cvasideficitară pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce a eliminat în fapt efectele pozitive menționate anterior.

(67)

Luându-se în considerare toți factorii menționați anterior, se consideră că industria comunitară a suferit un prejudiciu important.

(68)

S-a susținut că subcotarea prețurilor de către exporturile norvegiene de păstrăvi curcubeu mari nu ar trebui considerată semnificativă și prejudiciabilă pentru industria comunitară. În această privință, trebuie precizat mai întâi că subcotarea constatată este semnificativă, luându-se în considerare caracteristicile specifice ale produsului în cauză: păstrăvul curcubeu mare este un produs de bază sensibil la fluctuațiile prețurilor. În afară de aceasta, industria comunitară este foarte fragmentată și nu poate, din această cauză, să impună prețurile sale pe piață. Toți acești factori explică efectul prejudiciabil pe care nivelul subcotării prețurilor constatat l-a avut asupra industriei comunitare.

(69)

S-a susținut, de asemenea, că perioada de anchetă a coincis cu un dezechilibru temporar și ciclic al ofertei și al cererii pe piața mondială a păstrăvului. Deciziile de investiții fiind luate cu doi sau trei ani înaintea introducerii produsului pe piață, stabilitatea prețurilor este uneori afectată. Lipsa temporară în aprovizionare pe piață antrenează o creștere a prețurilor sau viceversa, atunci când cererea nu urmează ritmul producției.

(70)

În această privință, trebuie să se remarce că, dacă piața Comunității s-ar fi confruntat cu o cerere excedentară care provoacă o lipsă în aprovizionare pe parcursul perioadei examinate, acest fapt ar fi dus în mod normal la o creștere a prețurilor în măsura în care consumatorii ar fi provocat creșterea prețurilor prin mărirea cererii. Cu toate acestea, s-a produs o scădere continuă a prețurilor în 2001 și pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce, în absența altor explicații posibile, trebuie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Norvegia și din Insulele Feroe.

(71)

S-a susținut, de asemenea, că păstrăvul curcubeu mare este un produs de bază ale cărui prețuri mondiale sunt stabilite pe piața dominantă japoneză și că prețurile comunitare au urmat aceste prețuri care au scăzut mult pe parcursul aceleiași perioade. În acest sens, ar trebui să se observe că, pe baza informațiilor prezentate de Norwegian Seafood Federation privind cotațiile japoneze ale prețurilor en gros ale păstrăvului norvegian congelat pe parcursul perioadei dintre 1997 și 2003, prețurile de pe piața japoneză au scăzut continuu pe parcursul întregii perioade examinate, luându-se în considerare fluctuațiile ratelor de schimb. Cu toate acestea, argumentul conform căruia prețurile păstrăvului curcubeu mare la nivel mondial sunt stabilite pe piața japoneză nu a fost confirmat de concluziile anchetei. Cu toate că este adevărat că prețurile Comunității au scăzut brusc pe parcursul perioadei de anchetă, la fel ca prețurile de pe piața japoneză, acestea s-au menținut la un nivel rezonabil în 1999 și chiar au crescut în 2000, contrar prețurilor de pe piața japoneză. Pe parcursul anilor respectivi, importurile provenite din Norvegia și din Insulele Feroe au urmat aceeași tendință ca prețurile comunitare, atât timp cât volumele lor erau mici. Abia în 2001, atunci când prețurile de pe piața japoneză au atins un nivel foarte scăzut, importurile de dumping provenite din Norvegia și din Insulele Feroe au crescut considerabil în Comunitate, ajungând la un volum de trei ori mai mare decât cel din anul 2000. Creșterea importurilor respective se poate, astfel, atribui direct vânzării pe piața Comunității a unei părți din producția excedentară datorată scăderii exporturilor acestor țări pe piața japoneză prăbușită. Pe baza celor anterioare, argumentul se respinge.

(72)

În lipsa altor informații prezentate de părți privind legătura de cauzalitate, concluziile enunțate la considerentele 109-120 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(73)

În urma instituirii măsurilor provizorii, anumite asociații din industria prelucrătoare a peștelui au prezentat argumente împotriva măsurilor. Acestora li s-a trimis ulterior un chestionar, la care au fost invitate să răspundă. Pe baza răspunsurilor lor, s-a procedat la o evaluare a efectelor economice prezumate ale măsurilor antidumping asupra părților respective. O parte a răspuns la chestionar și a prezentat informații privind șapte dintre societățile sale asociate. Pe baza acestor informații, care au fost consolidate pentru cele șapte societăți, s-a concluzionat că efectul economic al măsurilor antidumping asupra societăților de prelucrare a peștelui ar fi neglijabil. Prin urmare, argumentul acestora a fost respins.

(74)

O parte a susținut că produsul în cauză provenit din Norvegia este de o calitate superioară și că instituirea de măsuri definitive ar reduce aprovizionarea cu păstrăv de calitate din țara respectivă. Importatorii și consumatorii ar fi afectați în măsura în care prețurile ar risca să crească din cauza scăderii ofertei provenite din Norvegia. În conformitate cu partea respectivă, efectul acestei aprovizionări scăzute s-ar putea resimți la sfârșitul verii și la începutul toamnei, atunci când aprovizionarea de către industria finlandeză este slabă. Un alt argument prezentat este că instituirea de măsuri antidumping ar contribui la o reorientare durabilă a activităților de vânzare ale exportatorilor norvegieni către alte piețe decât cea a Comunității, ceea ce ar aduce, de asemenea, atingere intereselor importatorilor și consumatorilor din Comunitate.

(75)

În ceea ce privește diferențele de calitate, ar trebui remarcat că acestea au fost studiate în cadrul examinării diferitelor tipuri de produse în cauză și luate în considerare în calculul dumpingului și la evaluarea prejudiciului. În ceea ce privește creșterea prețurilor care rezultă din scăderea aprovizionării din Norvegia, trebuie să se sublinieze faptul că drepturile antidumping urmăresc să restabilească condiții de concurență echitabile, și nu să împiedice accesul pe piețele Comunității. În ceea ce privește efectul măsurilor pe piața finlandeză care rezultau dintr-o scădere a aprovizionării, mai ales pe timpul verii, trebuie observat că piața finlandeză nu este considerată o piață distinctă, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. Prin urmare, condițiile ofertei și cererii sunt determinate la nivelul întregii piețe a Comunității, unde importurile norvegiene sunt în concurență cu producătorii comunitari. În ceea ce privește posibilitatea producătorilor-exportatori norvegieni de a exporta pe timpul verii, atunci când oferta pe piața finlandeză este slabă, aceasta constituie un avantaj comparativ. Dacă un astfel de avantaj ar exista, acesta nu ar fi afectat de instituirea măsurilor antidumping și producătorii-exportatori norvegieni ar continua să beneficieze de acesta.

(76)

S-a susținut de către aceeași parte că, de la instituirea măsurilor provizorii, exporturile norvegiene de păstrăvi curcubeu mari către Comunitate au scăzut cu mai mult de 60 % în comparație cu aceeași perioadă din 2002. Scăderea respectivă pare să continue pe viitor, avându-se în vedere diminuarea nivelului de producție a păstrăvilor curcubeu mari în Norvegia, și că ar ajunge să fie prejudiciabilă pentru importatori, pentru industria de prelucrare și pentru consumatorii din Comunitate.

(77)

În această privință, trebuie mai întâi să se precizeze că măsurile antidumping urmăresc să restabilească condiții de concurență echitabile și nu să împiedice accesul pe piețele Comunității. În acest context, se constată că importurile s-au menținut la un nivel comparabil cu cel din 1999 și 2000, înainte de creșterea deosebită de importuri de dumping din 2001. În ceea ce privește scăderea nivelului de producție în Norvegia, nu s-a furnizat nici un element de probă care să demonstreze caracterul durabil al situației respective. În afară de aceasta, posibila scădere a producției nu afectează exporturile către piața comunitară în nici un fel, în cazul în care condițiile de aprovizionare pe alte piețe de export sunt mai puțin favorabile decât cele din Comunitate la momentul exporturilor. Pe această bază, argumentul a fost respins.

(78)

Mai multe asociații din industria de prelucrare a peștelui au menționat că nu s-a acordat suficientă atenție existenței diferitelor segmente de piață (pești întregi, file, icre, pește afumat) și diferențelor de prețuri practicate pe segmentele respective. De asemenea, acestea au susținut că păstrăvul curcubeu mare crescut în apele sărate ale Norvegiei ocupă o poziție specifică pe piață și restrângerea accesului la produsul respectiv de origine specifică prin instituirea unui drept mai mare nu favorizează libera concurență.

(79)

În primul rând, trebuie observat că păstrăvul afumat și icrele nu sunt incluse în prezenta anchetă. În ceea ce privește peștii întregi și fileurile, aceștia au fost considerați tipuri diferite ale produsului în cauză și, cu acest titlu, s-au luat în considerare în calculul dumpingului și în evaluarea prejudiciului. Diferențele de preț practicate în conformitate cu segmentele de piață au fost, astfel, luate în considerare. În ceea ce privește originea specifică a produsului, ancheta a stabilit că produsele exportate de Norvegia și de Insulele Feroe și cele vândute de producătorii comunitari erau similare pe planul caracteristicilor fizice esențiale și al utilizărilor lor.

(80)

S-a susținut, de asemenea, că păstrăvul mare ieftin, produs esențial în Finlanda, s-a vândut în principal pe piața de consum sub formă de pește întreg sau de file și nu a fost utilizat în practică de prelucrători. Argumentul respectiv nu a fost susținut prin elemente de probă. Dimpotrivă, pe baza informațiilor furnizate de societățile finlandeze care au cooperat, s-a constatat nu numai că producția lor a fost, de asemenea, vândută prelucrătorilor, dar și că o parte dintre acestea prelucraseră produsul în cauză înainte de a-l vinde. În afară de aceasta, subcotarea importantă stabilită pentru importurile din Norvegia și din Insulele Feroe demonstrează mai degrabă că importurile ieftine din Norvegia și din Insulele Feroe au atras prelucrătorii din cauza nivelului scăzut al prețurilor lor. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(81)

S-a susținut, de asemenea, că piața Comunității a înregistrat prețuri mai mari după perioada de anchetă, ceea ce semnifică sfârșitul unei perioade de prețuri scăzute pentru păstrăv, și că este foarte probabil ca prețurile să rămână relativ mari pe termen scurt și mediu. În primul rând, trebuie observat faptul că, în conformitate cu practica constantă a Comunității, evenimentele ulterioare perioadei de anchetă nu se pot lua în considerare decât în cazul în care sunt evidente, necontestate și durabile. Cu toate acestea, evoluția respectivă a prețurilor nu a fost susținută și nu s-a furnizat nici un element de probă care să demonstreze probabilitatea caracterului său durabil. Cu toate că după perioada de anchetă s-au constatat într-adevăr prețuri mai ridicate, acest fapt nu constituie în sine un element de probă în privința prețurilor viitoare, acestea fiind determinate pe baza unui echilibru între cerere și ofertă. În această privință, trebuie să se sublinieze că, dacă este posibil să se prevadă oferta, este, totuși, dificil să se anticipeze cererea, dat fiind faptul că există numeroși factori de interacțiune pe piață care pot să provoace fluctuații ale prețurilor. În orice caz, nu s-a furnizat nici o informație pertinentă care să permită estimarea celor doi factori. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(82)

S-a pretins, de asemenea, că instituirea unui drept pe importuri va conduce la o creștere a prețurilor, că prelucrătorii vor fi interesați de alte tipuri de pește, cum este somonul, și că crescătorii comunitari vor întâmpina dificultăți în vânzarea păstrăvilor. Astfel, măsurile antidumping nu ar fi în interesul producătorilor.

(83)

În ceea ce privește creșterea prețurilor, măsurile antidumping urmăresc creșterea prețurilor care fac obiectul unui dumping, în așa fel încât să elimine efectul lor prejudiciabil asupra industriei comunitare. Nu se poate exclude un efect de substituire, avându-se în vedere posibilitatea de substituire a păstrăvului curcubeu mare cu somonul și diferența de preț dintre aceștia. În general, dacă o majorare a prețurilor permite industriei comunitare să-și redobândească rentabilitatea, se poate ca alți exportatori neincluși în cadrul măsurilor, precum și industria comunitară, datorită unei utilizări sporite a capacităților sale de producție, să reușească să-și sporească oferta, care trebuie să se alinieze cererii și să găsească un nou echilibru printr-un nivel mai scăzut al prețurilor. În această privință, trebuie să se sublinieze că substituirea cu somonul are același efect asupra prețurilor. În concluzie, dacă drepturile antidumping urmăresc restabilirea condițiilor de concurență echitabile, forțele pieței sunt cele care determină prețurile.

(84)

O parte a susținut că absența unei reacții din partea sa în apărarea intereselor asociațiilor de consumatori nu ar trebui interpretată ca o lipsă de interes și, mai ales, nu ar trebui să servească drept argument pentru a concluziona că efectul măsurilor antidumping asupra consumatorilor va fi limitat. Astfel, aceasta a solicitat să se modifice în consecință considerentul 117 din regulamentul provizoriu. Instituțiile au ținut seama de cererea respectivă. Cu toate acestea, în absența informațiilor detaliate, cererea nu afectează concluziile regulamentului provizoriu în ceea ce privește interesul Comunității.

(85)

Federația finlandeză a industriilor agro-alimentare a prezentat observații care, cu toate acestea, nu au putut fi luate în considerare în scopul prezentării concluziilor definitive, din moment ce federația respectivă nu s-a făcut cunoscută ca parte interesată în termenele stabilite în avizul de deschidere a prezentei proceduri și nici în termenul menționat la articolul 2 din regulamentul provizoriu. În afară de aceasta, afirmațiile federației respective au fost respinse în mod expres de către membrii săi care au cooperat la anchetă.

(86)

În absența altor informații privind interesul Comunității, concluziile enunțate la considerentele 109-120 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(87)

Având în vedere concluziile stabilite privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră că măsurile antidumping definitive trebuie instituite pentru a se evita agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Norvegia și din Insulele Feroe.

(88)

Pe baza metodei expuse la considerentele 121-125 din regulamentul provizoriu, s-a calculat un nivel de eliminare a prejudiciului pentru a se stabili nivelul măsurilor care trebuie instituite definitiv.

(89)

Autoritățile norvegiene au menționat că o marjă de profit normală de 12 % era prea mare. S-a menționat, în afară de aceasta, că perioada examinată nu era reprezentativă pentru o situație concurențială normală în măsura în care, în conformitate cu industria, prețurile și marja de profit erau mult mai mari pe parcursul anilor în cauză față de situația normală din industria respectivă.

(90)

În primul rând, trebuie să se observe că argumentul respectiv nu a fost susținut prin elemente de probă. În al doilea rând, scăderea prețurilor păstrăvului norvegian pe piața japoneză ar fi putut să aibă un efect semnificativ asupra profiturilor realizate de industria norvegiană pe parcursul perioadei examinate, astfel cum se explică la considerentul 71. Scăderea prețurilor nu s-a produs însă pe piața Comunității înainte de creșterea bruscă a importurilor care făceau obiectul unui dumping, atunci când situația concurențială era normală. Prin urmare, argumentul în conformitate cu care perioada examinată nu era reprezentativă pentru o situație concurențială normală a fost respins.

(91)

Cu toate acestea, cifrele privind rentabilitatea industriei comunitare au fost revizuite, astfel cum se explică la considerentul 55, iar pe baza lor s-a considerat o marjă de profit de 10 % drept nivelul de profit adecvat pe care industria comunitară îl putea obține în absența dumpingului prejudiciabil.

(92)

O parte a susținut că nivelurile diferite ale calității produsului similar în Comunitate nu fuseseră evaluate corect, ceea ce determinase prețuri de referință contradictorii.

(93)

S-a dovedit, într-adevăr, că anumite tranzacții nu fuseseră înregistrate corect în ceea ce privește calitatea, din cauza erorilor de interpretare a unor facturi. Prin urmare, s-a procedat la corectarea tuturor tranzacțiilor în cauză și la noi calcule ale subcotării și ale marjelor prejudiciului. S-au efectuat și alte corecții pentru a se lua în considerare contingentul de franciză de drepturi la import acordat Insulelor Feroe.

(94)

Pe baza celor anterioare, noile marje de eliminare a prejudiciului stabilite se prezintă după cum urmează:

(95)

În absența altor informații, metoda utilizată pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului, descrisă la considerentele 121-125 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(96)

Având în vedere cele anterioare și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive pe importurile originare din Norvegia și din Insulele Feroe. Măsurile ar trebui instituite pe baza marjelor de prejudiciu sau a marjelor de dumping stabilite, în cazul în care acestea din urmă sunt mai mici. Nu există nici un motiv pentru ca măsurile definitive, similar cu măsurile provizorii, să nu se prezinte sub forma unui drept ad valorem.

(97)

După instituirea oricărei măsuri definitive, Comisia va examina evoluția pieței, în special efectul extinderii pieței Comunității, și va propune modificări ale aplicării măsurilor, după caz.

(98)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping stabilite și prejudiciul cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă efectiv sumele depuse cu titlu de drept antidumping provizoriu, instituit prin regulamentul provizoriu, la nivelul dreptului definitiv. În cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, doar sumele depuse cu titlu de drept provizoriu trebuie percepute efectiv.

(99)

Orice cerere de aplicare a nivelurilor drepturilor individuale (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau de creare a unor entități de producție sau de vânzare noi) trebuie să fie adresată imediat Comisiei (4) și să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților întreprinderii legate de producție, precum și de vânzările interne și de exporturile care rezultă din schimbările respective de denumire sau din crearea noilor entități de producție sau de vânzări. După consultarea Comitetului Consultativ, Comisia va modifica, după caz, regulamentul prin actualizarea listei de societăți care beneficiază de nivelul de drepturi individuale.

(100)

Comisia a acceptat, prin Regulamentul (CE) nr. 117/2004 din 23 ianuarie 2004 de modificare a regulamentului provizoriu, angajamentele oferite de doi producători-exportatori din Insulele Feroe. Motivele care au justificat acceptarea angajamentului sunt expuse în regulamentul respectiv. Consiliul recunoaște că angajamentele elimină efectul prejudiciabil al dumpingului. În afară de aceasta, societățile vor prezenta periodic Comisiei informații detaliate privind exporturile lor către Comunitate, ceea ce va permite Comisiei să controleze eficient angajamentele. În aceste condiții, se consideră că riscul de încălcare a angajamentelor convenite este limitat.

(101)

Se subliniază că, în caz de încălcare prezumtivă, de încălcare sau de retragere a angajamentului, se poate institui un drept antidumping în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază,