18/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

59

L 353/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În conformitate cu Rezoluția 1551 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, adoptată în unanimitate la 9 iulie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite își exprimă satisfacția cu privire la intenția Uniunii Europene de a lansa în Bosnia și Herțegovina, începând din decembrie 2004, o misiune a Uniunii Europene incluzând o componentă militară, în condițiile menționate în scrisoarea din 29 iunie 2004, adresată președintelui Consiliului de Securitate de către ministrul afacerilor externe al Irlandei și de președintele Consiliului Uniunii Europene. Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a decis că acordurile privind statutul forțelor militare prevăzute în anexa 1A apendicele B din acordul de pace se aplică, cu titlu provizoriu, viitoarei misiuni a Uniunii Europene și forțelor acesteia, de la începutul desfășurării acestora în Bosnia și Herțegovina, în așteptarea înțelegerii părților cu privire la acordurile menționate în acest sens.

(2)

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a aprobat, la 22 noiembrie 2004, Rezoluția 1575 (2004) prin care, între altele, statele membre, acționând prin intermediul Uniunii Europene sau în cooperare cu aceasta, sunt autorizate să creeze, pentru o primă perioadă prevăzută la douăsprezece luni, o forță multinațională de stabilizare (EUFOR) care va succeda SFOR din punct de vedere juridic, aflată sub o structură de comandă și control unificată și care își va îndeplini misiunile de punere în aplicare a dispozițiilor anexelor 1A și 2 la acordul de pace, în cooperare cu cartierul general al prezenței NATO, în conformitate cu acordurile încheiate între NATO și Uniunea Europeană, astfel cum au fost transmise acestea Consiliului de securitate de către cele două instituții, în care se recunoaște că EUFOR va juca un rol principal în stabilizarea păcii, în conformitate cu aspectele militare prevăzute în acordul de pace, și recunoscând că acordul de pace, precum și dispozițiile și rezoluțiile anterioare relevante se aplică EUFOR și prezenței NATO la fel cum s-au aplicat și SFOR, că, deci, trimiterile privind IFOR și/sau SFOR, NATO și Consiliul Atlanticului de Nord cuprinse în acordul de pace, în special la anexa 1A și apendicele acesteia, precum și în rezoluțiile relevante se aplică, după caz, prezenței NATO, EUFOR, Uniunii Europene și Comitetului politic și de securitate sau Consiliului Uniunii Europene.

(3)

În conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii Europene cu implicații în domeniul apărării. Danemarca nu participă la finanțarea operațiunii.

(4)

La 12 și 13 decembrie 2002, Consiliul European de la Copenhaga a adoptat o declarație prin care se afirmă că acordurile „Berlin plus” și punerea lor în aplicare se aplică numai acelor state membre ale UE care sunt fie membre NATO, fie părți la „parteneriatul pentru pace” și care au încheiat, în consecință, acorduri de securitate bilaterale cu NATO,