31980L0720

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 24 iunie 1980

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la ușile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

(80/720/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească tractoarele în temeiul legislațiilor interne se referă, printre altele, la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere (dispozitive de urcare și de coborâre), precum și la uși și ferestre;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este, prin urmare, necesar ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale, în primul rând pentru a permite punerea în aplicare, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CEE care face obiectul Directivei 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (4), astfel cum a fost modificată prin Directiva 79/694/CEE (5),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Se înțelege prin „tractor (agricol sau forestier)” orice vehicul cu motor, cu roți sau șenile, care are cel puțin două axe, a cărui funcție constă în mod esențial în forța sa de tracțiune și care este special conceput pentru tractarea, împingerea, purtarea sau acționarea anumitor utilaje, mașini sau remorci destinate să fie folosite în exploatarea agricolă sau forestieră. Acesta poate fi amenajat pentru a transporta o încărcătură și însoțitori.

(2)   Prezenta directivă se aplică numai tractoarelor menționate la alineatul (1), montate pe pneuri, care au două axe și o viteză maximă prin construcție cuprinsă între 6 și 25 km/h și o distanță minimă fixă sau reglabilă a uneia dintre axele motoare de cel puțin 1 150 milimetri.

Articolul 2

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE sau omologarea la scară națională a unui tractor și nici refuza înmatricularea sau interzice vânzarea, punerea în circulație sau utilizarea unui tractor din motive privind:

în cazul în care acestea îndeplinesc cerințele care figurează în anexa I.

Articolul 3

Modificările necesare pentru adaptarea cerințelor din anexa I la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 4

(1)   Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de optsprezece luni de la notificarea acesteia și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 25, 29.1.1979, p. 30.

(2)  JO C 127, 21.5.1979, p. 80.

(3)  JO C 227, 10.9.1979, p. 34.

(4)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

(5)  JO L 205, 13.8.1979, p. 17.

ANEXA I

I.   Spațiu de manevră

I.1.   „Spațiu de manevră” înseamnă spațiul minim delimitat de orice structură fixă pusă la dispoziția conducătorului astfel încât acesta să poată efectua orice manevră cu tractorul de pe scaunul său, în deplină siguranță.

„Punct de referință al scaunului” înseamnă punctul de referință stabilit conform metodei descrise în apendicele I.

„Plan de referință” înseamnă planul paralel cu planul longitudinal median al tractorului care trece prin punctul de referință al scaunului.

I.2.   Spațiul de manevră, cu o înălțime cuprinsă între 400 și 900 mm deasupra punctului de referință și o lungime de 450 mm în fața punctului de referință, trebuie să aibă o lățime de cel puțin 900 mm (a se vedea figurile 2 și 3).

I.3.   Componentele și accesoriile vehiculului nu trebuie să îl incomodeze pe conducător la conducerea tractorului.

I.4.   Oricare ar fi poziția coloanei volanului și a volanului, spațiul liber dintre partea inferioară a volanului și părțile fixe ale tractorului trebuie să fie de cel puțin 50 mm; în orice altă direcție, acest spațiu liber trebuie să fie de cel puțin 80 mm de la marginea volanului, distanță măsurată în exteriorul volumului pe care-l ocupă volanul (a se vedea figura 2).

I.5.   Peretele din spate al cabinei, cu o înălțime cuprinsă între 300 și 900 mm deasupra punctului de referință, trebuie să fie amplasat la cel puțin 150 mm în spatele unui plan vertical care trece prin punctul de referință și este perpendicular pe planul de referință (a se vedea figurile 2 și 3).

Lățimea acestui perete trebuie să fie de cel puțin 300 mm de o parte și de alta a planului de referință al scaunului (a se vedea figura 3).

I.6.   Comenzile manuale trebuie să fie situate unele față de altele și față de alte componente ale tractorului de așa manieră încât manevrarea lor să nu provoace rănirea mâinilor operatorului.

Atunci când efortul necesar comenzii este mai mare de 150 N, se consideră suficient un spațiu liber de 50 mm, iar atunci când acest efort este cuprins între 80 N și 150 N, va fi suficient un spațiu liber de 25 mm. Atunci când efortul este mai mic de 80 N, nu se va impune nici o specificație referitoare la dimensiunea spațiului liber (a se vedea figura 3).

Se acceptă orice altă dispoziție prin care se îndeplinește în mod echivalent obiectivul menționat mai sus.

I.7.   Nici un punct al acoperișului nu trebuie să fie situat la mai puțin de 1 050 mm de punctul de referință al scaunului, în zona situată în fața unui plan vertical care trece prin punctul de referință și este perpendicular pe planul de referință (a se vedea figura 2).

II.   Mijloacele de acces la postul de conducere (dispozitive de urcare și de coborâre)

II.1.   Dispozitivele de urcare și de coborâre trebuie să poată fi utilizate în siguranță. Butucul roților, capacele acestora sau jantele nu sunt acceptate ca scări sau trepte.

II.2.   Culoarele de acces la postul de conducere și la scaunul însoțitorului nu trebuie să prezinte nici o piesă care ar putea provoca răni. Când există un obstacol, cum ar fi pedala de ambreiaj, trebuie prevăzută o scară sau o suprafață de sprijin pentru a se asigura accesul fără pericol la postul de conducere.

II.3.   Scările, dispozitivele de urcare încorporate și treptele trebuie să aibă următoarele dimensiuni:

II.4.   La coborâre, scara sau treapta superioară trebuie să fie ușor de recunoscut și accesibilă. Distanța pe vertical dintre scările sau treptele succesive trebuie să fie pe cât posibil egală.

II.5.   Ansamblul dispozitivelor de urcare și de coborâre trebuie prevăzut cu mânere sau cu mâini curente corespunzătoare.

II.6.   Distanța dintre elementul inferior al dispozitivelor de urcare și de coborâre și sol nu trebuie să depășească 550 mm atunci când tractorul este echipat cu cele mai mari pneuri recomandate de constructor (a se vedea figura 4). Scările sau treptele trebuie proiectate și construite de așa manieră încât să se evite alunecarea picioarelor.

III.   Uși, ferestre și ieșiri de urgență

III.1.   Dispozitivele care acționează ușile și ferestrele trebuie proiectate și montate în așa fel încât să nu prezinte nici un pericol pentru conducător și să nu-l incomodeze în timpul conducerii.

III.2.   Unghiul de deschidere al ușii trebuie să permită accesul și coborârea în siguranță.

III.3.   Ferestrele care servesc la aerisire trebuie să poată fi reglate ușor.

III.4.   Cabinele au în general două uși, una pe fiecare parte.

III.5.   Cabinele cu două uși trebuie să aibă o ieșire suplimentară, care să reprezinte ieșirea de urgență.

Cabinele cu o singură ușă trebuie să aibă două ieșiri suplimentare, reprezentând ieșiri de urgență.

Fiecare din cele trei ieșiri trebuie să fie situată pe un perete diferit (termenul „perete” poate include și acoperișul). Parbrizele, ferestrele laterale, fereastra din spate și deschiderea prevăzută în acoperiș pot fi considerate ieșiri de urgență, în cazul în care au fost luate măsuri pentru a permite deschiderea lor rapidă din interiorul cabinei.

Marginile ieșirilor de urgență nu trebuie să reprezinte un pericol atunci când se iese.

Dimensiunile ieșirilor de urgență trebuie să fie suficient de mari pentru a se putea înscrie o elipsă cu axa mică de 440 mm și axa mare de 640 mm.

Apendicele 1

METODA DE STABILIRE A PUNCTULUI DE REFERINȚĂ AL SCAUNULUI (S)

1.   Definiția punctului de referință al scaunului (S)

Se înțelege prin „punct de referință al scaunului (S)” punctul de intersecție situat în planul median longitudinal al scaunului între planul tangențial pe partea inferioară a spătarului tapițat și un plan orizontal. Acest plan orizontal secționează suprafața inferioară a panoului șezutului scaunului la 150 mm în fața punctului de referință al scaunului (S).

2.   Amplasarea scaunului

Scaunul trebuie reglat în lungime în poziția sa aflată cel mai în spate, iar în înălțime, în poziția sa medie. Atunci când scaunul are un sistem de suspensie, care poate sau nu să fie reglat în funcție de greutatea conducătorului, scaunul trebuie fixat la mijlocul cursei suspensiei.

3.   Dispozitivul de stabilire a punctului de referință al scaunului (S)

Dispozitivul reprezentat în figura 1 de mai jos este alcătuit dintr-un panou care reprezintă șezutul scaunului și alte panouri care reprezintă spătarul. Panoul inferior al spătarului este articulat la nivelul oaselor iliace (A) și al zonei lombare (B), înălțimea acestei articulații fiind reglabilă.

4.   Metoda de stabilire a punctului de referință al scaunului (S)

Punctul de referință al scaunului (S) se obține cu ajutorul dispozitivului reprezentat în figurile 1 și 2 de mai jos, care simulează ocuparea scaunului de către un conducător. Dispozitivul trebuie poziționat pe scaun. Se aplică apoi o sarcină cu forța de 550 N într-un punct situat la 50 mm în fața articulației (A) și pe două elemente ale panoului spătarului sprijinite ușor și tangențial pe spătarul tapițat.

În cazul în care nu se pot stabili tangentele la fiecare suprafață a spătarului tapițat (deasupra și sub regiunea lombară), trebuie procedat astfel:

ANEXA II

MODEL