This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02013L0036-20210628
Directive 2013/36/EU of the European Parliament and of the Council of 26 June 2013 on access to the activity of credit institutions and the prudential supervision of credit institutions, amending Directive 2002/87/EC and repealing Directives 2006/48/EC and 2006/49/EC (Text with EEA relevance)Text with EEA relevance
Consolidated text: Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
- Date of document:
- 28/06/2021
- Date of effect:
- 28/06/2021
- Author:
- Not available
- Form:
- Text consolidat
- Link
- Link
- Link
- Select all documents mentioning this document
- Consolidation: basic act:
- 32013L0036
02013L0036 — RO — 28.06.2021 — 007.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
►M6 DIRECTIVA 2013/36/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE ◄ (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 176 27.6.2013, p. 338) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
DIRECTIVA 2014/17/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 4 februarie 2014 |
L 60 |
34 |
28.2.2014 |
|
|
DIRECTIVA 2014/59/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 mai 2014 |
L 173 |
190 |
12.6.2014 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2015/2366 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 noiembrie 2015 |
L 337 |
35 |
23.12.2015 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2018/843 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 30 mai 2018 |
L 156 |
43 |
19.6.2018 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2019/878 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 |
L 150 |
253 |
7.6.2019 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2019/2034 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 27 noiembrie 2019 |
L 314 |
64 |
5.12.2019 |
|
|
DIRECTIVA (UE) 2021/338 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 2021 |
L 68 |
14 |
26.2.2021 |
|
Rectificată prin:
DIRECTIVA 2013/36/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 26 iunie 2013
cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE
(Text cu relevanță pentru SEE)
TITLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect
Prezenta directivă stabilește norme privind:
accesul la activitatea instituțiilor de credit;
competențele și instrumentele pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit de către autoritățile competente;
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit de către autoritățile competente într-o manieră coerentă cu normele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
cerințele de publicare pentru autoritățile competente în domeniul reglementării și supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
▼M6 —————
Prezenta directivă nu se aplică următoarelor:
▼M6 —————
bănci centrale;
oficii poștale care efectuează operațiuni de virament;
în Danemarca, „Eksport Kredit Fonden”, „Eksport Kredit Fonden A/S”, „Danmarks Skibskredit A/S” și „KommuneKredit”;
în Germania, „Kreditanstalt für Wiederaufbau”, „Landwirtschaftliche Rentenbank”, „Bremer Aufbau-Bank GmbH”, „Hamburgische Investitions- und Förderbank”, „Investitionsbank Berlin”, „Investitionsbank des Landes Brandenburg”, „Investitionsbank Schleswig-Holstein”, „Investitions- und Förderbank Niedersachsen – NBank”, „Investitions- und Strukturbank Rheinland-Pfalz”, „Landeskreditbank Baden-Württemberg – Förderbank”, „LfA Förderbank Bayern”, „NRW.BANK”, „Saarländische Investitionskreditbank AG”, „Sächsische Aufbaubank – Förderbank”, „Thüringer Aufbaubank”, întreprinderi care, în sensul „Wohnungsgemeinnützigkeitsgesetz”, sunt recunoscute ca organisme ale politicii naționale în domeniul locuințelor și care nu sunt angajate în principal în tranzacții bancare, precum și întreprinderi care, în sensul legii respective, sunt recunoscute ca organisme fără scop lucrativ în domeniul locuințelor;
în Estonia, „hoiu-laenuühistud”, ca întreprinderi cooperative care sunt recunoscute în conformitate cu „hoiu-laenuühistu seadus”;
în Irlanda, „Strategic Banking Corporation of Ireland”, „credit unions” și „friendly societies”;
în Grecia, „Ταμείο Παρακαταυηκών και Δανείων” (Tamio Parakatathikon kai Danion);
în Spania, „Instituto de Crédito Oficial”;
în Franța, „Caisse des dépôts et consignations”;
în Croația, „kreditne unije” și „Hrvatska banka za obnovu i razvitak”;
în Italia, „Cassa depositi e prestiti”;
în Letonia, „krājaizdevu sabiedrības”, întreprinderi care sunt recunoscute în conformitate cu „krājaizdevu sabiedrību likums” ca întreprinderi cooperative prestatoare de servicii financiare numai către membrii lor;
în Lituania, „kredito unijos”, altele decât „centrinės kredito unijos”;
în Ungaria, „MFB Magyar Fejlesztési Bank Zártkörűen Működő Részvénytársaság” și „Magyar Export-Import Bank Zártkörűen Működő Részvénytársaság”;
în Malta, „The Malta Development Bank”;
în Țările de Jos, „Nederlandse Investeringsbank voor Ontwikkelingslanden NV”, „NV Noordelijke Ontwikkelingsmaatschappij”, „NV Limburgs Instituut voor Ontwikkeling en Financiering”, „Ontwikkelingsmaatschappij Oost-Nederland NV” și „kredietunies”;
în Austria, întreprinderile recunoscute ca asociații de interes public în domeniul locuințelor și „Österreichische Kontrollbank AG”;
în Polonia, „Spółdzielcze Kasy Oszczędnościowo – Kredytowe” și „Bank Gospodarstwa Krajowego”;
în Portugalia, „Caixas Económicas” existente la 1 ianuarie 1986, cu excepția celor constituite ca societăți anonime, precum și „Caixa Económica Montepio Geral”;
în Slovenia, „SID-Slovenska izvozna in razvojna banka, d.d. Ljubljana”;
în Finlanda, „Teollisen yhteistyön rahasto Oy/Fonden för industriellt samarbete AB” și „Finnvera Oyj/Finnvera Abp”;
în Suedia, „Svenska Skeppshypotekskassan”;
în Regatul Unit, „National Savings and Investments (NS&I), CDC Group plc”, „Agricultural Mortgage Corporation Ltd”, „Crown Agents for overseas governments and administrations”, „credit unions” și „municipal banks”.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„firmă de investiții” înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție” înseamnă o instituție astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
▼M6 —————
„întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„întreprindere de reasigurare” înseamnă o întreprindere de reasigurare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 6 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„organ de conducere” înseamnă un organ sau organe ale unei instituții, care sunt numite în conformitate cu dreptul intern, care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a instituției, și care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere, și include persoane care conduc în mod efectiv activitatea instituției;
„organ de conducere în funcția sa de supraveghere” înseamnă organul de conducere care își îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere;
„conducere superioară” înseamnă persoanele fizice care exercită funcții de conducere în cadrul unei instituții și care sunt responsabili și răspunzători față de organul de conducere pentru activitatea de conducere curentă a instituției;
„risc sistemic” înseamnă un risc de perturbare a sistemului financiar care poate avea consecințe negative foarte grave pentru sistemul financiar și pentru economia reală;
„risc de model” înseamnă pierderea potențială pe care o poate suferi o instituție în urma deciziilor care s-ar putea baza, în special, pe rezultatul modelelor interne datorită erorilor în elaborarea, implementarea sau utilizarea unor astfel de modele;
„inițiator” înseamnă un inițiator astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„sponsor” înseamnă un sponsor astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„filială” înseamnă o filială astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„sucursală” înseamnă o sucursală astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„întreprindere prestatoare de servicii auxiliare” înseamnă o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate de administrare a activelor” înseamnă o societate de administrare a activelor astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate financiară holding” înseamnă o societate financiară holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate financiară holding mixtă” înseamnă o societate financiară holding mixtă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate holding cu activitate mixtă” înseamnă o societate holding cu activitate mixtă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție financiară” înseamnă o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„entitate din sectorul financiar” înseamnă o entitate din sectorul financiar astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 27 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție-mamă dintr-un stat membru” înseamnă o instituție-mamă dintr-un stat membru astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 28 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție-mamă din UE” înseamnă o instituție-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru” înseamnă societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 30 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
„societate financiară holding-mamă din UE” înseamnă societate financiară holding-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 31 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
„societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru” înseamnă o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 32 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„societate financiară holding mixtă-mamă din UE” înseamnă o societate financiară holding mixtă-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție de importanță sistemică” înseamnă o instituție-mamă din UE, un societate financiară holding-mamă din UE, un societate financiară holding mixtă-mamă din UE sau o instituție al cărei faliment sau a cărei funcționare defectuoasă ar putea declanșa un risc sistemic;
„contraparte centrală” înseamnă o contraparte centrală astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 34 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„participație” înseamnă o participație astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 35 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„participație calificată” înseamnă o participație calificată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„control” înseamnă control astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„legături strânse” înseamnă legături strânse astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„autoritate competentă” înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„supraveghetor consolidant” înseamnă un supraveghetor consolidant astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 41 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„autorizație” înseamnă o autorizație astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 42 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„stat membru de origine” înseamnă stat membru de origine astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 43 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„stat membru gazdă” înseamnă stat membru gazdă astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„bănci centrale din cadrul SEBC” înseamnă bănci centrale din cadrul SEBC astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 45 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„bănci centrale” înseamnă bănci centrale astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 46 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„situație consolidată” înseamnă o situație consolidată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 47 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„bază consolidată” înseamnă o bază consolidată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 48 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„bază subconsolidată” înseamnă o bază subconsolidată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 49 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instrument financiar” înseamnă un instrument financiar astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„fonduri proprii” înseamnă fonduri proprii astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„risc operațional” înseamnă risc operațional astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„diminuarea riscului de credit” înseamnă diminuarea riscului de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 57 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„securitizare” înseamnă o securitizare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„poziție de securitizare” înseamnă o poziție de securitizare astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 62 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„entitate special constituită în scopul securitizării” înseamnă o entitate special constituită în scopul securitizării astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 66 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„beneficii discreționare de tipul pensiilor” înseamnă beneficii discreționare de tipul pensiilor astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 73 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„portofoliu de tranzacționare” înseamnă un portofoliu de tranzacționare astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 86 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„piață reglementată” înseamnă o piață reglementată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„efect de levier” înseamnă efect de levier astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 93 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„risc asociat folosirii excesive a efectului de levier” înseamnă un risc asociat folosirii excesive a efectului de levier astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 94 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție externă de evaluare a creditului” înseamnă o instituție externă de evaluare a creditului astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 98 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„abordări interne” înseamnă abordările bazate pe ratinguri interne menționate la articolul 143 alineatul (1), cele bazate pe modele interne menționate la articolul 221, cele privind propriile estimări menționate le articolul 225, cele privind măsurătoarea avansată menționată la articolul 312 alineatul (2), metoda modelelor interne menționată la articolele 283 și 363 și abordarea privind evaluarea internă menționată la articolul 259 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„autoritate de rezoluție” înseamnă o autoritate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 );
„instituție de importanță sistemică globală” sau „G-SII” înseamnă o G-SII astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instituție de importanță sistemică globală din afara UE” sau „G-SII din afara UE” înseamnă o G-SII din afara UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 134 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„grup” înseamnă un grup astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 138 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„grup dintr-o țară terță” înseamnă un grup a cărui întreprindere-mamă este stabilită într-o țară terță;
„politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului” înseamnă o politică de remunerare bazată pe egalitatea de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.
Pentru a asigura faptul că cerințele sau competențele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică pe o bază consolidată sau subconsolidată, în conformitate cu prezenta directivă și cu respectivul regulament, termenii „instituție”, „instituție-mamă dintr-un stat membru”, „instituție-mamă din UE” și „întreprindere-mamă” includ de asemenea:
societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte care au fost aprobate în conformitate cu articolul 21a din prezenta directivă;
instituțiile desemnate controlate de o societate financiară holding-mamă din UE, de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru sau de o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru în cazul cărora întreprinderea-mamă relevantă nu face obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din prezenta directivă și;
societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte sau instituțiile desemnate în temeiul articolului 21a alineatul (6) litera (d) din prezenta directivă.
TITLUL II
AUTORITĂȚI COMPETENTE
Articolul 4
Desemnarea și atribuțiile autorităților competente
Articolul 5
Coordonarea în cadrul statelor membre
Statele membre în care există mai multe autorități competente pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare iau măsurile necesare pentru a organiza coordonarea între aceste autorități.
Articolul 6
Cooperarea în cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari
În exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile competente iau în considerare convergența în ceea ce privește instrumentele de supraveghere și practicile de supraveghere în punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. În acest scop, statele membre se asigură că:
autoritățile competente, ca părți la Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF), cooperează în spiritul încrederii și al respectului deplin și reciproc, în special pentru a asigura circulația între ele și alte părți la SESF a unor informații pertinente și fiabile, în conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;
autoritățile competente participă la activitățile ABE și, dacă este cazul, la cele ale colegiilor autorităților de supraveghere;
autoritățile competente depun toate eforturile necesare pentru a respecta orientările și recomandările emise de ABE în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și pentru a da curs avertizărilor și recomandărilor emise de CERS în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010;
autoritățile competente cooperează îndeaproape cu CERS;
mandatele naționale conferite autorităților competente nu impietează asupra îndeplinirii atribuțiilor care le revin în calitate de membri ai ABE, după caz ai CERS, sau în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
Articolul 7
Dimensiunea supravegherii în Uniune
În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente din fiecare stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din celelalte state membre în cauză și, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.
TITLUL III
CERINȚE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATEA INSTITUȚIILOR DE CREDIT
CAPITOLUL 1
Cerințe generale privind accesul la activitatea instituțiilor de credit
Articolul 8
Autorizarea
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
informațiile care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a instituțiilor de credit, inclusiv programul de activitate, organizarea structurală și cadrul de administrare, prevăzute la articolul 10;
cerințele aplicabile acționarilor și asociaților care dețin o participație calificată sau, atunci când nu există participații calificate, cerințele aplicabile celor mai mari 20 de acționari sau asociați, în temeiul articolului 14; și
obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere de către autoritatea competentă, astfel cum sunt menționate la articolul 14.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 8a
Cerințe specifice pentru autorizarea instituțiilor de credit menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
Statele membre prevăd obligația întreprinderilor menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care au obținut deja o autorizație în temeiul titlului II din Directiva 2014/65/UE de a solicita o autorizație în conformitate cu articolul 8 cel târziu la data la care are loc oricare dintre următoarele evenimente:
media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR; sau
media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mică de 30 de miliarde EUR și întreprinderea face parte dintr-un grup în cadrul căruia valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup, care în mod individual au active a căror valoare totală este mai mică de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR, ambele cuantumuri fiind calculate ca medie pe o perioadă de 12 luni consecutive.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
informațiile pe care întreprinderea trebuie să le furnizeze autorităților competente în cererea de autorizare, inclusiv programul de activitate prevăzut la articolul 10;
metodologia pentru calcularea pragurilor menționate la alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf literele (a) și (b), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
Articolul 9
Interdicția impusă persoanelor sau întreprinderilor, altele decât instituțiile de credit, de a desfășura activitatea de preluare de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populație
Articolul 10
Programul de activitate, organizarea structurală și cadrul de administrare
Articolul 11
Necesități economice
Statele membre nu solicită ca cererea de autorizare să fie examinată în contextul necesităților economice ale pieței.
Articolul 12
Capitalul inițial
Statele membre pot acorda autorizația anumitor categorii de instituții de credit al căror capital inițial este inferior celui menționat la alineatul (1), sub rezerva următoarelor condiții:
capitalul inițial nu este mai mic de 1 milion EUR,
statele membre în cauză notifică Comisia și ABE în legătură cu motivele pentru care au recurs la opțiunea respectivă.
Articolul 13
Conducerea efectivă a activității și sediul central
Autoritățile competente refuză o astfel de autorizație în cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 91 alineatul (1).
Fiecare stat membru solicită următoarele:
o instituție de credit care este persoană juridică și care, în conformitate cu dreptul intern, are un sediu social, are sediul central în același stat membru în care se află sediul social;
o instituție de credit, alta decât cea menționată la litera (a), are sediul central în statul membru care i-a acordat autorizația și în care își desfășoară efectiv activitatea.
Articolul 14
Acționari și asociați
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participația calificată, se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE ( 2 ), precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva menționată.
Statele membre nu iau în considerare drepturile de vot sau acțiunile pe care le pot deține instituțiile ca urmare a subscrierii de instrumente financiare sau a plasării de instrumente financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secțiunea A punctul 6 din anexa I la Directiva 2004/39/CE, cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului și să fie cedate în termen de un an de la data achiziției.
Autoritățile competente refuză unei instituții de credit autorizația de începere a unei activități în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe, care reglementează activitatea uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care instituția de credit respectivă are legături strânse, sau dificultățile prezentate de punerea în aplicare a respectivelor acte împiedică exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere ale autorităților respective.
Autoritățile competente solicită instituțiilor de credit să le ofere informațiile necesare pentru a monitoriza în mod continuu respectarea condițiilor menționate la prezentul alineat.
Articolul 15
Refuzul acordării autorizației
În cazul în care o autoritate competentă refuză să acorde autorizația de începerea a activității unei instituții de credit, aceasta îl informează pe solicitant în legătură cu decizia luată și motivele care au stat la baza acesteia în termen de șase luni de la primirea cererii respective sau, în cazul în care cererea este incompletă, în termen de șase luni de la primirea informațiilor complete necesare pentru luarea deciziei.
În orice caz, termenul în care se ia o decizie de acordare sau de refuz al autorizației nu va depăși 12 luni de la primirea cererii.
Articolul 16
Consultarea prealabilă a autorităților competente ale celorlalte state membre
Înainte de autorizarea unei instituții de credit, autoritatea competentă consultă autoritățile competente dintr-un alt stat membru în care instituția de credit este:
filiala unei instituții de credit autorizate în acel alt stat membru;
filiala unei întreprinderi-mamă a unei instituții de credit autorizate în alt stat membru;
controlată de aceleași persoane fizice sau juridice precum cele care controlează o instituție de credit autorizată în acel alt stat membru.
Autoritatea competentă consultă, înainte de a acorda autorizație unei instituții de credit, autoritatea competentă care este responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a firmelor de investiții în statul membru respectiv în care instituția de credit este:
o filială a unei întreprinderi de asigurare sau a unei firme de investiții autorizate în Uniune;
o filială a unei întreprinderi-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau a unei firme de investiții autorizate în Uniune;
controlată de aceleași persoane fizice sau juridice precum cele care controlează o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții autorizată în Uniune.
Articolul 17
Sucursalele instituțiilor de credit autorizate în alt stat membru
Statele membre gazdă nu cer autorizare sau capital de dotare pentru sucursalele instituțiilor de credit autorizate în alte state membre. Înființarea și supravegherea sucursalelor în cauză se face în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1), (2) și (3), articolul 37, articolele 40-46, articolul 49, și articolele 74 și 75.
Articolul 18
Retragerea autorizației
Autoritățile competente pot retrage autorizația acordată unei instituții de credit în cazul în care instituția de credit:
nu utilizează autorizația respectivă în termen de 12 luni, renunță în mod expres la aceasta sau își încetează activitatea pe o perioadă mai mare de șase luni, cu excepția cazului în care statul membru respectiv prevede că în astfel de situații autorizația expiră;
își utilizează autorizația exclusiv pentru a participa la activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și pentru o perioadă de cinci ani consecutivi media activelor sale totale este inferioară pragurilor prevăzute la articolul respectiv;
a obținut autorizația pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;
nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației;
nu mai îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute în partea a treia, a patra sau a șasea, mai puțin cerințele prevăzute la articolele 92a și 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă sau se consideră că instituția de credit este susceptibilă de a nu-și putea onora obligațiile față de creditori și, în special, nu mai oferă garanții pentru activele care i-au fost încredințate de către deponenți;
se încadrează în una dintre situațiile pentru care dreptul intern prevede retragerea autorizației; sau
comite una dintre încălcările menționate la articolul 67 alineatul (1).
Articolul 19
Denumirea instituțiilor de credit
În scopul desfășurării activităților specifice și fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la utilizarea termenilor „bancă”, „casă de economii” sau alți termeni care denumesc instituții bancare utilizați în statele membre gazde, instituțiile de credit pot utiliza pe întreg teritoriul Uniunii aceeași denumire pe care o utilizează și în statul membru în care își au sediul central. În cazul în care există pericolul unor confuzii, statul membru gazdă poate solicita, în scopul clarificării, ca denumirea instituției respective să fie însoțită de anumite detalii explicative.
Articolul 20
Notificarea autorizației și a retragerii autorizației
Articolul 21
Derogări pentru instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
Statele membre pot menține și utiliza dreptul intern în vigoare privind aplicarea unei astfel de derogări, dacă aceasta nu intră în conflict cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Articolul 21a
Aprobarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte
În sensul alineatului (1), societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte menționate la respectivul alineat transmit supraveghetorului consolidant și, atunci când acesta este diferit, autorității competente din statul membru în care sunt stabilite următoarele informații:
organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, cu indicarea clară a filialelor și, dacă este cazul, a întreprinderilor-mamă ale acesteia, precum și a situării și a tipului de activitate desfășurată de fiecare dintre entitățile grupului;
informații privind numirea a cel puțin două persoane care conduc efectiv societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă și privind respectarea cerințelor prevăzute la articolul 121 privind calificarea directorilor;
informații privind respectarea criteriilor prevăzute la articolul 14 privind acționarii și asociații, atunci când societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă are ca filială o instituție de credit;
organizarea internă și repartizarea sarcinilor în cadrul grupului;
orice altă informație care poate fi necesară pentru efectuarea evaluărilor menționate la alineatele (3) și (4) din prezentul articol.
În cazul în care aprobarea unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte are loc în același timp cu evaluarea menționată la articolul 22, autoritatea competentă în sensul articolului respectiv se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant și, în cazul în care acesta este diferit, cu autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. ►C4 În acest caz, perioada de evaluare menționată la articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf se suspendă pentru o perioadă mai lungă de 20 de zile lucrătoare până la încheierea procedurii prevăzute la prezentul articol. ◄
Aprobarea poate fi acordată unei societăți financiare holding sau unei societăți financiare holding mixte în temeiul prezentului articol doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:
mecanismele interne și repartizarea sarcinilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea cerințelor impuse de prezenta directivă și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată sau subconsolidată și, în special, sunt eficace pentru:
a coordona toate filialele societății financiare holding sau ale societății financiare holding mixte, inclusiv, în situațiile în care este necesar, prin intermediul unei repartizări adecvate a sarcinilor între instituțiile care sunt filiale;
a preîntâmpina sau a gestiona conflictele din interiorul grupului; și
a asigura respectarea politicilor stabilite pentru întregul grup de societatea financiară holding-mamă sau de societatea financiară holding mixtă-mamă;
organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu obstrucționează și nu împiedică în alt fel supravegherea efectivă a instituțiilor care sunt filiale sau a instituțiilor-mamă ale acesteia în ceea ce privește obligațiile individuale, consolidate și, acolo unde este cazul, subconsolidate care li se aplică. Evaluarea respectivului criteriu ține seama, în special, de:
poziția societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte într-un grup cu mai multe niveluri;
structura acționariatului; și
rolul societății financiare holding sau al societății financiare holding mixte în cadrul grupului;
sunt respectate criteriile prevăzute la articolul 14 și cerințele stabilite la articolul 121.
Aprobarea societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte în temeiul prezentului articol nu este necesară în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
activitatea principală a societății financiare holding este aceea de a achiziționa participații în filiale sau, în cazul unei societăți financiare holding mixte, activitatea sa principală în raport cu instituțiile sau cu instituțiile financiare este aceea de a achiziționa participații în filiale;
societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu a fost desemnată ca entitate de rezoluție în niciunul dintre grupurile de rezoluție din cadrul grupului în conformitate cu strategia de rezoluție stabilită de autoritatea de rezoluție relevantă în temeiul Directivei 2014/59/UE;
o instituție de credit filială este desemnată ca fiind responsabilă cu asigurarea respectării de către grup a cerințelor prudențiale pe bază consolidată și acesteia i se pun la dispoziție toate mijloacele necesare și autoritatea legală pentru a îndeplini obligațiile respective în mod eficace;
societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu este angajată în luarea unor decizii de management, operaționale sau financiare care afectează grupul sau filialele acestuia care sunt instituții sau instituții financiare;
nu există niciun impediment în calea supravegherii efective a grupului pe bază consolidată.
Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte exceptate de la aprobare în conformitate cu prezentul alineat nu sunt excluse din perimetrul de consolidare astfel cum este stabilit în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Măsurile de supraveghere menționate la primul paragraf pot include:
suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acțiunilor instituțiilor care sunt filiale deținute de societatea financiară holding sau de societatea financiară holding mixtă;
stabilirea de interdicții sau sancțiuni împotriva societății financiare holding, a societății financiare holding mixte sau a membrilor organului de conducere și a administratorilor, sub rezerva articolelor 65-72;
adresarea de instrucțiuni sau de directive societății financiare holding sau societății financiare holding mixte de a transfera acționarilor săi participațiile la instituțiile sale filiale;
desemnarea temporară a altei societăți financiare holding, societăți financiare holding mixte sau instituții din cadrul grupului drept responsabilă pentru asigurarea respectării cerințelor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată;
restricționarea sau interzicerea distribuirilor sau a plăților sub formă de dobânzi către acționari;
obligarea societăților financiare holding sau a societăților financiare holding mixte să cesioneze sau să-și reducă participațiile în instituții sau în alte entități din sectorul financiar;
obligarea societăților financiare holding sau a societăților financiare holding mixte să transmită un plan privind revenirea, fără întârzieri, la conformitate.
Decizia comună este documentată și justificată în mod corespunzător. Supraveghetorul consolidant comunică decizia comună societății financiare holding sau societății financiare holding mixte.
În cazul unui dezacord, supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă se abține de la adoptarea unei decizii și sesizează ABE cu privire la respectiva chestiune în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. Autoritățile competente în cauză adoptă o decizie comună în conformitate cu decizia ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea perioadei de două luni sau după ce s-a luat o decizie comună.
În orice caz, termenul în care se ia o decizie de acordare sau de refuz al aprobării nu depășește șase luni de la primirea cererii. Refuzul poate fi însoțit, dacă este necesar, de oricare dintre măsurile menționate la alineatul (6).
Articolul 21b
Întreprinderea-mamă din UE intermediară
Autoritățile competente le pot permite instituțiilor menționate la alineatul (1) să aibă două întreprinderi-mamă din UE intermediare în cazul în care decid că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din UE intermediară:
ar fi incompatibilă cu cerința obligatorie de separare a activităților, impusă prin normele sau de autoritățile de supraveghere ale țării terțe în care își are sediul central întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din grupul dintr-o țară terță; sau
ar face mai puțin eficiente posibilitățile de soluționare decât atunci când există două întreprinderi-mamă din UE intermediare în conformitate cu o evaluare efectuată de autoritatea de rezoluție competentă a întreprinderii-mamă din UE intermediare.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care niciuna dintre instituțiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu este o instituție de credit sau în cazul în care o a doua întreprindere-mamă din UE intermediară trebuie să fie înființată în legătură cu activitățile de investiții pentru a respecta o cerință obligatorie astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, întreprinderea-mamă din UE intermediară sau a doua întreprindere-mamă din UE intermediară poate fi o firmă de investiții autorizată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE și aflată sub incidența Directivei 2014/59/UE.
În sensul prezentului articol:
valoarea totală a activelor din Uniune ale grupului din țara terță este suma următoarelor elemente:
valoarea totală a activelor fiecărei instituții din Uniune din cadrul grupului dintr-o țară terță, astfel cum rezultă din bilanțurile sale consolidate sau, în cazul în care bilanțul instituției nu este consolidat, din bilanțul său individual; și
valoarea totală a activelor fiecărei sucursale a grupului din țara terță, autorizată în Uniune în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ) sau cu Directiva 2014/65/UE;
termenul „instituție” include, de asemenea, firmele de investiții.
Autoritățile competente notifică ABE următoarele informații cu privire la fiecare grup dintr-o țară terță care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor:
numele și valoarea totală a activelor ale instituțiilor supravegheate care aparțin unui grup dintr-o țară terță;
numele și valoarea totală a activelor corespunzătoare sucursalelor autorizate în statul membru respectiv în conformitate cu prezenta directivă, cu Directiva 2014/65/UE sau cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și tipurile de activități pe care sunt autorizate să le desfășoare;
numele și forma, astfel cum este menționată la alineatul (3), ale oricărei întreprinderi-mamă din UE intermediare înființate în statul membru respectiv și numele grupului dintr-o țară terță din care face parte.
Autoritățile competente se asigură că fiecare instituție aflată sub jurisdicția lor care face parte dintr-un grup dintr-o țară terță îndeplinește una dintre următoarele condiții:
are o întreprindere-mamă din UE intermediară;
este o întreprindere-mamă din UE intermediară;
este singura instituție în Uniune din grupul dintr-o țară terță; sau
face parte dintr-un grup dintr-o țară terță a cărui valoare totală a activelor în Uniune este mai mică de 40 de miliarde EUR.
Până la 30 decembrie 2026, Comisia, după consultarea ABE, revizuiește cerințele impuse instituțiilor de prezentul articol și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul respectiv evaluează cel puțin:
dacă cerințele prevăzute la prezentul articol sunt funcționale, necesare și proporționale și dacă alte măsuri ar fi mai adecvate;
dacă cerințele impuse instituțiilor de prezentul articol ar trebui revizuite pentru a reflecta cele mai bune practici de la nivel internațional.
Până la 28 iunie 2021, ABE prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la tratamentul aplicat sucursalelor din țări terțe în conformitate cu dreptul intern din statele membre. Raportul respectiv evaluează cel puțin:
dacă și în ce măsură practicile de supraveghere din dreptul intern referitoare la sucursalele din țări terțe diferă între statele membre;
dacă un tratament diferit al sucursalelor din țări terțe în dreptul intern ar putea avea ca rezultat arbitrajul de reglementare;
dacă continuarea armonizării regimurilor naționale pentru sucursalele din țări terțe ar fi necesară și adecvată, în special în ceea ce privește sucursalele importante din țări terțe.
Dacă este cazul, Comisia transmite o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului, pe baza recomandărilor făcute de ABE.
CAPITOLUL 2
Participații calificate deținute la o instituție de credit
Articolul 22
Notificarea și evaluarea proiectelor de achiziție
Autoritățile competente au la dispoziție un termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării și a tuturor documentelor pe care statele membre le doresc anexate la notificare în baza listei prevăzute la articolul 23 alineatul (4) („termen de evaluare”), pentru a finaliza evaluarea menționată la articolul 23 alineatul (1) („evaluarea”).
În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritățile competente comunică potențialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
Termenul de evaluare se suspendă între data solicitării de informații de către autoritățile competente și data primirii răspunsului potențialului achizitor la această solicitare. Suspendarea nu poate depăși 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritățile competente în vederea completării sau clarificării informațiilor sunt la discreția autorităților competente, dar nu pot conduce la suspendare a termenului de evaluare.
ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice respective până la 31 decembrie 2015
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 23
Criterii de evaluare
La examinarea notificării prevăzute la articolul 22 alineatul (1) și a informațiilor menționate la articolul 22 alineatul (3), autoritățile competente evaluează, pentru a asigura administrarea viabilă și prudentă a instituției de credit vizate de achiziție și ținând seama de posibila influență a potențialului achizitor asupra instituției de credit respective, adecvarea potențialului achizitor, precum și soliditatea financiară a proiectului de achiziție, în conformitate cu următoarele criterii:
reputația potențialului achizitor;
reputația, cunoștințele, aptitudinile și experiența, astfel cum sunt menționate la articolul 91 alineatul (1), ale oricărui membru al organului de conducere care va conduce activitatea instituției de credit ca urmare a proiectului de achiziție;
soliditatea financiară a potențialului achizitor, în special în ceea ce privește tipul de activitate desfășurată și prevăzută a se desfășura în cadrul instituției de credit vizate de proiectul de achiziție;
capacitatea instituției de credit de a respecta și de a continua să respecte cerințele prudențiale prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și, după caz, în dreptul Uniunii, în special Directivele 2002/87/CE și 2009/110/CE, inclusiv condiția ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul real de informații între autoritățile competente și împărțirea responsabilităților între autoritățile competente;
existența unor motive rezonabile de a suspecta că o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în sensul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului ( 5 ) a fost sau este săvârșită în legătură cu proiectul de achiziție sau că proiectul de achiziție ar putea crește un astfel de risc.
Articolul 24
Cooperarea dintre autoritățile competente
Autoritățile competente relevante se consultă reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potențialul achizitor este:
o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiții sau o societate de administrare în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE („societate de administrare a OPCVM”) autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție;
întreprinderea-mamă a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei firme de investiții sau a unei societăți de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție;
o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiții sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție.
Articolul 25
Notificarea în caz de cesionare
Statele membre cer oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o instituție de credit să notifice în scris autoritățile competente, indicând mărimea participației vizate, înainte de cesiune. O astfel de persoană notifică, de asemenea, autoritățile competente dacă a decis să își reducă participația calificată, iar drept consecință proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut scade sub 20, 30 sau 50 % ori instituția de credit încetează să mai fie filiala sa. Statelor membre nu li se impune să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Articolul 26
Obligații de informare și sancțiuni
Cel puțin o dată pe an, instituțiile de credit admise la bursă pe o piață reglementată informează autoritățile competente cu privire la numele acționarilor și asociaților care dețin participații calificate, precum și mărimea respectivelor participații, așa cum apar acestea, de exemplu, în informațiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acționarilor și asociaților sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societățile admise la bursă pe o piață reglementată.
Măsuri similare se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligația de a furniza informații prealabile, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (1) și sub rezerva articolelor 65-72.
În cazul în care se dobândește o participație în pofida opoziției autorităților competente, statele membre, indiferent de sancțiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.
Articolul 27
Criterii privind participațiile calificate
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participațiile calificate astfel cum se menționează la articolele 22, 25 și 26, se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9, 10 și 11 din Directiva 2004/109/CE, precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă.
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participațiile calificate prevăzute la articolul 26, statele membre nu țin seama de drepturile de vot sau acțiunile deținute de instituții ca urmare a subscrierii de instrumente financiare sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I secțiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE, cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului și să fie cedate în termen de un an de la data achiziției.
▼M6 —————
TITLUL V
DISPOZIȚII PRIVIND LIBERTATEA DE STABILIRE ȘI LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII
CAPITOLUL 1
Principii generale
Articolul 33
Instituții de credit
Statele membre adoptă dispoziții în conformitate cu care pot fi desfășurate pe teritoriul lor activitățile prevăzute în anexa I, în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1)-(3), articolul 39 alineatele (1) și (2) și articolele 40-46, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituție de credit autorizată și supravegheată de către autoritățile competente dintr-un alt stat membru, cu condiția ca activitățile respective să fie incluse în autorizație.
Articolul 34
Instituții financiare
Statele membre adoptă dispoziții în conformitate cu care pot fi desfășurate pe teritoriul lor activitățile prevăzute de anexa I, în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1)-(3), articolul 39 alineatele (1) și (2) și articolele 40-46, fie prin înființarea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituție financiară din alt stat membru, care poate fi fie filiala unei instituții de credit, fie o filială deținută în comun de două sau mai multe instituții de credit, al cărei act constitutiv și statut permit desfășurarea acestor activități și care îndeplinește următoarele condiții:
întreprinderea sau întreprinderile-mamă sunt instituții de credit autorizate în statele membre în temeiul legii care reglementează și activitatea instituției financiare;
activitățile respective se desfășoară efectiv pe teritoriul aceluiași stat membru;
întreprinderea sau întreprinderile-mamă dețin cel puțin 90 % din drepturile de vot aferente acțiunilor deținute în capitalul social al instituției financiare;
întreprinderea sau întreprinderile-mamă îndeplinesc cerințele autorităților competente în ceea ce privește administrarea prudentă a instituției financiare și trebuie să fi declarat, cu consimțământul autorităților competente din statul membru de origine, că garantează în solidar angajamentele asumate de instituția financiară;
instituția financiară este inclusă efectiv, în special în ceea ce privește activitățile în cauză, în supravegherea consolidată a întreprinderii-mamă sau a fiecăreia dintre întreprinderile-mamă, în conformitate cu titlul VII capitolul 3 din prezenta directivă și cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special în sensul cerințelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 din respectivul regulament, pentru controlul expunerilor mari prevăzute în partea a patra din regulamentul respectiv și pentru limitarea participațiilor prevăzute la articolele 89 și 90 din regulamentul respectiv.
Autoritățile competente din statul membru de origine verifică respectarea condițiilor prevăzute la primul paragraf și eliberează instituției financiare un certificat de conformitate, care este parte integrantă din notificarea menționată la articolele 35 și 39.
CAPITOLUL 2
Dreptul de stabilire al instituțiilor de credit
Articolul 35
Obligația de notificare și interacțiunea dintre autoritățile competente
Statele membre cer fiecărei instituții de credit care dorește să își deschidă o sucursală într-un alt stat membru să furnizeze toate informațiile specificate mai jos, la depunerea notificării menționate la alineatul (1):
statul membru pe teritoriul căruia instituția de credit respectivă intenționează să își deschidă o sucursală;
un program de activitate care să specifice, printre altele, tipurile de activități anticipate și organizarea structurală a sucursalei respective;
adresa la care pot fi solicitate documente în statul membru gazdă;
numele celor care răspund de administrarea sucursalei.
Autoritățile competente ale statului membru de origine comunică, de asemenea, cuantumul și structura fondurilor proprii, precum și cuantumul cerințelor de fonduri proprii ale instituției de credit, prevăzut la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la paragraful al doilea, în cazul prevăzut la articolul 34, autoritățile competente din statul membru de origine comunică cuantumul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare și valoarea totală a expunerilor la risc calculate în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ale instituției de credit care este întreprinderea-mamă.
Refuzul de a răspunde sau absența unui astfel de răspuns pot fi atacate într-o instanță din statul membru de origine.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 36
Începerea activităților
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 37
Informații cu privire la refuzuri
Statele membre informează Comisia și ABE cu privire la numărul și tipul cazurilor în care s-a refuzat acordarea unei autorizații în conformitate cu articolul 35 și cu articolul 36 alineatul (3).
Articolul 38
Agregarea sucursalelor
Mai multe sedii secundare înființate în același stat membru de o instituție de credit cu sediul central în alt stat membru sunt considerate o singură sucursală.
CAPITOLUL 3
Exercitarea libertății de a presta servicii
Articolul 39
Procedura de notificare
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
CAPITOLUL 4
Atribuțiile autorităților competente din statul membru gazdă
Articolul 40
Cerințe de raportare
Autoritățile competente ale statelor membre gazdă pot solicita tuturor instituțiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să le transmită rapoarte periodice cu privire la activitatea lor din statele membre gazdă respective.
Astfel de rapoarte sunt cerute numai în scop informativ sau statistic, pentru aplicarea articolului 51 alineatul (1) sau în scopuri de supraveghere în conformitate cu prezentul capitol. Acestea fac obiectul cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1).
Autoritățile competente ale statului membru gazdă pot, în special, solicita informații de la instituțiile de credit menționate la primul paragraf cu scopul de a permite autorităților competente să evalueze dacă o sucursală este semnificativă în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).
Articolul 41
Măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la activitățile desfășurate în statul membru gazdă
În cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă constată, pe baza informațiilor primite din partea autorităților competente din statul membru gazdă în temeiul articolului 50, că o instituție de credit care are o sucursală sau prestează servicii pe teritoriul statului respectiv se regăsește în una dintre situațiile de mai jos în ceea ce privește activitățile desfășurate în respectivul stat membru gazdă, acestea informează autoritățile competente din statul membru de origine:
instituția de credit nu respectă dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
există un risc semnificativ ca instituția de credit să nu respecte dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autoritățile competente din statul membru de origine iau fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituția de credit în cauză remediază situația de nerespectare sau ia măsurile necesare pentru a evita riscul de nerespectare. Autoritățile competente ale statului membru de origine comunică fără întârziere respectivele măsuri autorităților competente din statul membru gazdă.
Articolul 42
Motivare și comunicare
Orice măsură luată în temeiul articolului 41 alineatul (1), sau al articolului 43 sau al articolului 44, care implică sancțiuni sau restricții în exercitarea libertății de a presta servicii ori a libertății de stabilire, se motivează în mod corespunzător și se comunică instituției de credit în cauză.
Articolul 43
Măsuri preventive
În cazul în care autoritățile competente ale statului membru de origine sau ale altor state membre afectate au obiecții față de măsurile luate de autoritățile competente ale statului membru gazdă, pot să sesizeze ABE în acest sens și să îi solicite asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acționează în conformitate cu articolul menționat, aceasta ia orice decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul respectiv în termen de 24 de ore. ABE poate de asemenea să acorde asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în vederea ajungerii la un acord, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
Articolul 44
Competențele statelor membre gazdă
Statele membre gazdă pot, în pofida articolelor 40 și 41, să își exercite competențele acordate în temeiul prezentei directive pentru a lua măsurile adecvate în scopul prevenirii sau sancționării încălcărilor comise pe teritoriul lor dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive sau din motive de interes general. Aceste măsuri includ și posibilitatea de a împiedica instituțiile de credit care au comis nereguli să efectueze noi tranzacții pe teritoriile lor.
Articolul 45
Măsuri după retragerea autorizației
În cazul retragerii autorizației, autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă fără întârziere. Autoritățile competente din statul membru gazdă adoptă măsurile necesare pentru a împiedica instituția de credit în cauză să inițieze noi tranzacții pe teritoriul acestuia și pentru a proteja interesele deponenților.
Articolul 46
Publicitate
Niciuna dintre dispozițiile prezentului capitol nu împiedică instituțiile de credit cu sediul central în alte state membre să facă publicitate serviciilor lor prin toate mijloacele de comunicare disponibile în statul membru gazdă, sub rezerva respectării normelor privind forma și conținutul acestei publicități, adoptate din motive de interes general.
TITLUL VI
RELAȚII CU ȚĂRI TERȚE
Articolul 47
Notificările în legătură cu sucursalele din țări terțe și condițiile de acces pentru instituțiile de credit care dețin astfel de sucursalele
Un stat membru impune sucursalelor instituțiilor de credit care au sediul central într-o țară terță să raporteze cel puțin o dată pe an autorităților competente următoarele informații:
activele totale corespunzătoare activităților sucursalei autorizate în statul membru respectiv;
informațiile privind activele lichide disponibile pentru sucursală, în special disponibilitatea activelor lichide în monede ale statelor membre;
fondurile proprii de care dispune sucursala;
modalitățile de protecție a depozitelor puse la dispoziția deponenților sucursalei;
mecanismele în materie de administrare a riscurilor;
cadrul de administrare, inclusiv persoanele care dețin funcții-cheie pentru activitățile sucursalei;
planurile de redresare care privesc sucursala; și
orice altă informație pe care autoritatea competentă o consideră necesară pentru facilitarea monitorizării cuprinzătoare a activităților sucursalei.
Autoritățile competente notifică ABE următoarele:
toate autorizațiile pentru sucursale acordate instituțiilor de credit cu sediul central într-o țară terță și orice modificare ulterioară a acestor autorizații;
activele și pasivele totale ale sucursalelor autorizate ale instituțiilor de credit cu sediul central într-o țară terță, astfel cum sunt raportate periodic;
numele grupului dintr-o țară terță căruia îi aparține o sucursală autorizată.
ABE publică pe site-ul său o listă a tuturor sucursalelor din țări terțe autorizate să își desfășoare activitatea în Uniune, indicând statul membru în care sunt autorizate să opereze.
ABE facilitează cooperarea între autoritățile competente în sensul primului paragraf din prezentul alineat, inclusiv atunci când verifică dacă este respectat pragul menționat la articolul 21b alineatul (4).
Articolul 48
Cooperarea cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe privind supravegherea pe bază consolidată
Comisia poate prezenta Consiliului, fie la cererea unui stat membru, fie din proprie inițiativă, propuneri pentru negocierea de acorduri cu una sau mai multe țări terțe, cu privire la mijloacele de exercitare a supravegherii pe bază consolidată a:
instituțiilor ale căror întreprinderi-mamă au sediile centrale într-o țară terță;
instituțiilor situate în țări terțe, ale căror întreprinderi-mamă, fie că sunt instituții, societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte, își au sediile centrale în Uniune.
Acordurile menționate la alineatul (1) urmăresc, în special, să garanteze că:
autoritățile competente din statele membre pot obține informațiile necesare pentru a supraveghea, pe baza situațiilor lor financiare consolidate, instituțiile, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte situate în Uniune și care au ca filiale instituții sau instituții financiare situate într-o țară terță, sau care dețin participații în astfel de entități;
autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe pot obține informațiile necesare pentru a supraveghea întreprinderile-mamă ale căror sedii centrale sunt situate pe teritoriile lor și care au ca filiale instituții sau instituții financiare situate în unul sau mai multe state membre sau care dețin participații în astfel de entități; și
ABE poate obține de la autoritățile competente ale statelor membre informațiile primite de la autoritățile naționale ale țărilor terțe, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
TITLUL VII
SUPRAVEGHERE PRUDENȚIALĂ
CAPITOLUL 1
Principii de supraveghere prudențială
Articolul 49
Competențele autorităților competente ale statului membru de origine și a celui gazdă
Articolul 50
Colaborarea privind supravegherea
În cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine au obiecții față de măsurile care urmează să fie luate de autoritățile competente din statul membru gazdă, ele pot să sesizeze ABE și să îi solicite asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Atunci când ABE acționează în conformitate cu articolul menționat, aceasta adoptă o decizie în termen de o lună.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 51
Sucursale semnificative
Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
în cazul în care cota de piață a sucursalei în ceea ce privește depozitele depășește 2 % în statul membru gazdă;
impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operațiunilor instituției asupra lichidității sistemice și asupra sistemelor de plată, compensare și decontare din statul membru gazdă;
dimensiunea și importanța sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienți, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autoritățile competente ale statelor membre de origine și ale statelor membre gazdă și, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autoritățile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autoritățile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii și rezerve ale autorității responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităților competente din statul membru de origine.
Deciziile menționate la al treilea și al patrulea paragraf se includ într-un document care cuprinde motivarea completă, se transmit autorităților competente în cauză și se consideră ca fiind determinante și aplicate de autoritățile competente din statele membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților autorităților competente prevăzute în prezenta directivă.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine constată prezența unei situații de urgență, astfel cum se menționează la articolul 114 alineatul (1), aceasta alertează fără întârziere autoritățile menționate la articolul 58 alineatul (4) și la articolul 59 alineatul (1).
Autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă în care sunt situate sucursale semnificative rezultatele evaluărilor riscurilor vizând instituțiile cu astfel de sucursale, menționate la articolul 97, și, după caz, articolul 113 alineatul (2). Acestea comunică, de asemenea, deciziile adoptate în temeiul articolelor 104 și 105 în măsura în care aceste evaluări și decizii sunt relevante pentru sucursalele în cauză.
Autoritățile competente din statele membre de origine consultă autoritățile competente din statele membre gazdă în care sunt stabilite sucursale semnificative cu privire la etapele operaționale prevăzute la articolul 86 alineatul (11), în cazul în care prezintă relevanță pentru riscurile de lichiditate în moneda statului membru gazdă.
În cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine nu au consultat autoritățile competente din statul membru gazdă sau în cazul în care, în urma unei astfel de consultării, autoritățile competente din statul membru gazdă consideră că etapele operaționale cerute la articolul 86 alineatul (11) nu sunt adecvate, autoritățile competente din statul membru gazdă pot să sesizeze ABE și să îi solicite asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Decizia autorității competente din statul membru de origine ține seama de relevanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități, în special de impactul potențial asupra stabilității sistemului financiar din statele membre vizate, menționat la articolul 7, și de obligațiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol.
În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toți membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum și în legătură cu activitățile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin și în timp util, pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni și acțiunile întreprinse.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 52
Verificări la fața locului și inspecții ale sucursalelor înființate în alt stat membru
Articolul 53
Secretul profesional
Informațiile confidențiale pe care astfel de persoane, auditori sau experți le obțin în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor pot fi divulgate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica instituțiile de credit individuale, fără a aduce însă atingere situațiilor care fac obiectul dreptului penal.
Cu toate acestea, în cazul în care o instituție a fost declarată în faliment sau se află în executare silită, informațiile confidențiale care nu se referă la părți terțe implicate în eforturile de salvare a instituției de credit respective pot fi divulgate în cursul unor acțiuni în instanțe civile sau comerciale.
Articolul 54
Utilizarea informațiilor confidențiale
Autoritățile competente care primesc informații confidențiale în temeiul articolului 53 le utilizează numai în cursul exercitării atribuțiilor lor și numai în oricare dintre următoarele scopuri:
verificarea îndeplinirii condițiilor care reglementează accesul la activitatea instituțiilor de credit, precum și facilitarea supravegherii, pe bază consolidată sau neconsolidată, a desfășurării activității respective, în special în ceea ce privește supravegherea lichidității, a solvabilității, a expunerilor mari și a procedurilor contabile și administrative, precum și a mecanismelor interne de control;
aplicarea de sancțiuni;
într-un apel împotriva unei decizii a autorității competente, inclusiv acțiuni în instanță în temeiul articolului 72;
în acțiuni în instanță deschise în temeiul unor dispoziții speciale prevăzute de legislația Uniunii adoptată în domeniul instituțiilor de credit.
Articolul 54a
Articolele 53 și 54 nu aduc atingere competențelor de investigare conferite Parlamentului European prin articolul 226 TFUE.
Articolul 55
Acorduri de cooperare
În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, statele membre și ABE pot încheia acorduri de cooperare care să prevadă schimburi de informații cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau cu autorități sau organisme ale țărilor terțe, în conformitate cu articolul 56 și articolul 57 alineatul (1) din prezenta directivă, doar cu condiția ca informațiile furnizate să facă obiectul unei garanții de respectare a cerințelor privind secretul profesional care să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) din prezenta directivă. Un astfel de schimb de informații are drept scop îndeplinirea sarcinilor de supraveghere ale acestor autorități sau organisme.
În cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea se divulgă doar cu acordul expres al autorităților care le-au transmis și, după caz, doar în scopurile pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.
Articolul 56
Schimbul de informații între autorități
Articolul 53 alineatul (1) și articolul 54 nu împiedică schimbul de informații între autoritățile competente din cadrul unui stat membru sau între autoritățile competente din state membre diferite sau între autoritățile competente și entitățile de mai jos, în exercitarea funcției lor de supraveghere:
autoritățile care au sarcina publică de a supraveghea alte entități din sectorul financiar și autoritățile responsabile cu supravegherea piețelor financiare;
autoritățile sau organismele care au responsabilitatea de a menține stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea reglementărilor macroprudențiale;
organisme sau autorități de reorganizare care au ca scop protejarea stabilității sistemului financiar;
sistemele de protecție contractuală sau instituțională astfel cum sunt menționate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
organismele implicate în lichidarea și procedurile de faliment ale instituțiilor, precum și în alte proceduri similare;
persoanele responsabile cu auditarea legală a conturilor instituțiilor, ale întreprinderilor de asigurare și ale instituțiilor financiare;
autoritățile responsabile cu supravegherea entităților obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 ) pentru a asigura respectarea directivei respective, precum și unitățile de informații financiare;
autoritățile competente sau organismele responsabile cu aplicarea normelor privind separarea structurală în cadrul unui grup bancar.
Articolul 53 alineatul (1) și articolul 54 nu împiedică furnizarea, către organismele responsabile cu administrarea sistemelor de garantare a depozitelor și a sistemelor de compensații pentru investitori, a informațiilor necesare pentru exercitarea funcției lor.
În orice caz, informațiile primite fac obiectul cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1).
Articolul 57
Schimbul de informații cu organismele de supraveghere
În pofida articolelor 53, 54 și 55, statele membre se asigură că poate avea loc un schimb de informații între autoritățile competente și autoritățile responsabile cu supravegherea:
organismelor implicate în lichidarea și procedurile de faliment ale instituțiilor, precum și în alte proceduri similare;
sistemelor de protecție contractuală sau instituțională astfel cum sunt menționate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor instituțiilor, ale întreprinderilor de asigurare și ale instituțiilor financiare.
În cazurile menționate la alineatul (1), statele membre cer îndeplinirea cel puțin a următoarelor condiții:
informațiile sunt schimbate în scopul îndeplinirii sarcinii menționate la alineatul (1);
informațiile primite fac obiectul cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1);
în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, doar în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.
În astfel de cazuri, statele membre cer îndeplinirea cel puțin a următoarelor condiții:
informațiile respective sunt schimbate în scopul îndeplinirii sarcinilor de detectare și investigare a încălcărilor aduse dreptului societăților comerciale;
informațiile primite fac obiectul cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1);
în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, doar în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.
Articolul 58
Transmiterea de informații privind aspectele monetare, protecția depozitelor, aspectele sistemice și aspectele legate de plăți
Nicio dispoziție din prezentul capitolul nu împiedică, o autoritate competentă să transmită entităților de mai jos informațiile de care acestea au nevoie în îndeplinirea responsabilităților lor:
băncile centrale din cadrul SEBC și alte organisme cu o funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare, în cazul în care aceste informații sunt relevante pentru exercitarea sarcinilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare și furnizarea de lichidități aferente acestei politici, supravegherea sistemelor de plată, de compensare și de decontare și menținerea stabilității sistemului financiar;
sistemele de protecție contractuală sau instituțională astfel cum sunt menționate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
după caz, alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată;
CERS, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (AEAPO) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ) și AEVMP, în cazul în care aceste informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor lor în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1092/2010, (UE) nr. 1094/2010 sau (UE) nr. 1095/2010.
Statele membre iau măsurile adecvate pentru a elimina obstacolele care împiedică autoritățile competente să transmită informații în conformitate cu primul paragraf.
Articolul 58a
Transmiterea informațiilor către organisme internaționale
În pofida articolului 53 alineatul (1) și a articolului 54, autoritățile competente pot, sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol, să transmită sau să împărtășească anumite informații următoarelor instituții:
Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale, în scopul evaluărilor pentru Programul de evaluare a sectorului financiar;
Băncii Reglementelor Internaționale, în scopul studiilor cantitative de impact;
Consiliului pentru Stabilitate Financiară, în scopul funcției sale de supraveghere.
Autoritățile competente nu pot împărtăși informații confidențiale decât în urma unei solicitări explicite din partea organismului relevant, în cazul în care sunt îndeplinite cel puțin condițiile următoare:
solicitarea este pe deplin justificată prin prisma sarcinilor specifice efectuate de organismul solicitant în conformitate cu mandatul statutar al acestuia;
solicitarea este suficient de precisă în ceea ce privește natura, sfera de cuprindere și formatul informațiilor solicitate, precum și mijloacele de publicare sau transmitere a acestora;
informațiile solicitate sunt necesare strict pentru îndeplinirea sarcinilor specifice ale organismului solicitant și nu depășesc sarcinile statutare atribuite organismului solicitant;
informațiile sunt transmise sau divulgate strict persoanelor direct implicate în efectuarea sarcinii respective;
persoanele care au acces la informații sunt supuse unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1).
Articolul 59
Transmiterea informațiilor către alte entități
Cu toate acestea, o astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care este necesară din motive de supraveghere prudențială, prevenție și rezoluție a instituțiilor aflate în dificultate. Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, persoanele care au acces la informații fac obiectul unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1).
Într-o situație de urgență, astfel cum se menționează la articolul 114 alineatul (1), statele membre permit autorităților competente să divulge informații relevante departamentelor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în toate statele membre vizate.
Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informații referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor către comisii parlamentare de anchetă din statul membru respectiv, curți de conturi din statul membru respectiv și alte entități cu atribuții de anchetare din statul membru respectiv, în următoarele condiții:
entitățile au un mandat precis, în temeiul dreptului intern, de a cerceta sau examina acțiunile autorităților responsabile cu supravegherea instituțiilor sau cu legislația privind supravegherea;
informațiile sunt strict necesare pentru îndeplinirea mandatului menționat la litera (a);
persoanele care au acces la informații sunt supuse cerințelor privind secretul profesional prevăzute de dreptul intern, cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 53 alineatul (1);
atunci când informațiile provin de la un alt stat membru, acestea nu se divulgată fără acordul expres al autorităților competente care le-au transmis și exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.
În măsura în care divulgarea informațiilor legate de supravegherea prudențială implică prelucrarea de date cu caracter personal, orice prelucrare efectuată de entitățile menționate la primul paragraf respectă legile naționale aplicabile transpunere a Directivei 95/46/CE.
Articolul 60
Divulgarea informațiilor obținute prin verificări și inspecții la fața locului
Statele membre asigură că informațiile primite în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2) și articolul 56, precum și informațiile obținute prin intermediul verificărilor la fața locului sau inspecții menționate la articolul 52 alineatele (1) și (2) nu se divulgă în temeiul articolului 59 decât cu acordul expres al autorităților competente care au furnizat informațiile respective sau al autorităților competente din statul membru în care s-a desfășurat o astfel de verificarea la fața locului sau inspecție.
Articolul 61
Divulgarea informațiilor privind serviciile de compensare și decontare
Articolul 62
Prelucrarea datelor cu caracter personal
Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Directiva 95/46/CE și, după caz, cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Articolul 63
Obligațiile persoanelor responsabile cu controlul legal al conturilor anuale și consolidate
Statele membre adoptă dispoziții care prevăd că orice persoană autorizată în conformitate cu Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate ( 12 ) și care îndeplinește în cadrul unei instituții sarcinile prevăzute la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale ( 13 ), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate ( 14 ) sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE, sau orice altă sarcină statutară, are cel puțin obligația de a informa cu promptitudine autoritățile competente în legătură cu orice fapt sau decizie cu privire la o anumită instituție care ajunge la cunoștința sa în exercitarea sarcinilor sale și care este de natură:
să constituie o încălcare serioasă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care reglementează condițiile de autorizare sau care reglementează activitățile instituțiilor;
să afecteze continuitatea activității instituției;
să conducă la refuzul certificării conturilor sau la formularea anumitor rezerve.
Statele membre dispun cel puțin că o persoană menționată la primul paragraf are, de asemenea, obligația de a semnala orice fapt sau decizie care ajunge la cunoștința persoanei respective în exercitarea sarcinilor care îi revin, astfel cum se descrie la primul paragraf, în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse ce rezultă dintr-o relație de control cu instituția în cadrul căreia persoana îndeplinește sarcina respectivă.
Statele membre prevăd că autoritățile competente pot solicita înlocuirea unei persoane menționate la primul paragraf în cazul în care aceasta încalcă obligațiile care îi revin în temeiul primului paragraf.
Articolul 64
Competențe de supraveghere și de sancționare
Autoritățile competente își exercită competențele de supraveghere și de sancționare în conformitate cu prezenta directivă și cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:
în mod direct;
în colaborare cu alte autorități;
sub responsabilitatea lor, prin delegare către astfel de autorități;
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
Articolul 65
Sancțiuni administrative și alte măsuri administrative
Autoritățile competente au toate competențele de colectare a informațiilor și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Fără a aduce atingere altor dispoziții relevante din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, respectivele competențe includ:
competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin autorităților competente, inclusiv a unor informații care trebuie furnizate la intervale repetate și în formate specificate în scopuri de supraveghere și în scopuri statistice aferente, de la următoarele persoane fizice sau juridice:
instituții cu sediul în statul membru în cauză;
societăților financiare holding cu sediul în statul membru în cauză;
societăților financiare holding mixte cu sediul în statul membru în cauză;
societăților financiare holding cu activitate mixtă cu sediul în statul membru în cauză;
persoane care aparțin entităților menționate la punctele (i)-(iv);
părți terțe către care entitățile menționate la punctele (i)-(iv) au externalizat anumite funcții sau activități operaționale;
competența de a efectua toate investigațiile necesare în legătură cu orice persoană menționată la punctele (i)-(vi) stabilită sau care se află în statul membru în cauză, unde este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor autorităților competente, inclusiv:
dreptul de a solicita prezentarea de documente;
de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la punctele (i)-(vi) și de a ridica copii sau extrase ale acestor evidențe și registre;
de a obține explicații scrise sau orale de la orice persoană menționată la litera (a) punctele (i)–(vi) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia; și
de a intervieva orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;
Sub rezerva altor condiții prevăzute de dreptul Uniunii, competența de a efectua toate inspecțiile necesare, la sediile comerciale ale persoanelor juridice menționate la litera (a) punctele (i)-(vi) și la sediul oricărei alte întreprinderi incluse în supravegherea consolidată pentru care o autoritate competentă este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, sub rezerva notificării prealabile a autorităților competente vizate. În cazul în care inspecția necesită autorizarea din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită o astfel autorizare.
Articolul 66
Sancțiuni și alte măsuri administrative privind încălcarea cerințelor de autorizare și a cerințelor pentru achiziția de participații calificate
Statele membre se asigură că actele cu putere de lege și actele administrative naționale prevăd sancțiuni și alte măsuri administrative cel puțin pentru următoarele cazuri:
desfășurarea de activități de preluare de depozite sau alte fonduri rambursabile de la populație, fără a avea statutul de instituție de credit, cu încălcarea articolului 9;
desfășurarea a cel puțin uneia dintre activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și atingerea pragului indicat la articolul respectiv fără a avea o autorizație ca instituție de credit;
începerea de activități specifice unei instituții de credit, fără a fi obținut autorizație, cu încălcarea articolului 9;
achiziționarea, în mod direct sau indirect, a unei participații calificate într-o instituție de credit sau majorarea, directă sau indirectă, a unei astfel de participații calificate într-o instituție de credit, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să atingă sau să depășească pragurile menționate la articolul 22 alineatul (1) sau astfel încât instituția de credit să devină o filială a sa, fără a notifica în scris autoritățile competente ale instituției de credit în cadrul căreia intenționează să achiziționeze ori să majoreze o participație calificată, în cursul perioadei de evaluare, sau acționând în pofida opoziției autorităților competente, cu încălcarea articolului 22 alineatul (1);
cedarea, directă sau indirectă, a unei participații calificate într-o instituție de credit sau reducerea unei participații calificate astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să scadă sub pragurile menționate la articolul 25 sau astfel încât instituția de credit să înceteze să mai fie o filială, fără a notifica în scris autoritățile competente;
încălcarea articolului 21a prin nesolicitarea aprobării sau orice altă încălcare a cerințelor prevăzute la articolul respectiv.
Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), se pot aplica cel puțin următoarele sancțiuni administrative și alte măsuri administrative:
o declarație publică în care se identifică persoana fizică, instituția, societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă responsabilă și natura încălcării;
un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv și să se abțină de la repetarea comportamentului respectiv;
în cazul unei persoane juridice, sancțiuni administrative pecuniare de până la 10 % din valoarea totală netă anuală a cifrei de afaceri, care include următoarele sume ale întreprinderii din exercițiul financiar precedent: venitul brut constând din dobânzile de primit și alte venituri similare, venitul rezultat din acțiuni și alte titluri cu randament fix/variabil, precum și comisioanele sau taxele de primit, în conformitate cu articolul 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
în cazul unei persoane fizice, sancțiuni administrative pecuniare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, echivalentul în moneda națională la 17 iulie 2013;
sancțiuni administrative pecuniare egale cu până la de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul poate fi stabilit;
suspendarea drepturilor de vot ale acționarului sau acționarilor considerați responsabili de încălcările menționate la alineatul (1).
În cazul în care întreprinderea menționată la primul paragraf litera (c) este o filială a unei întreprinderi-mamă, venitul brut relevant este venitul brut rezultat din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă principale din exercițiul financiar precedent.
Articolul 67
Alte dispoziții
Prezentul articol se aplică cel puțin în oricare dintre situațiile următoare:
o instituție a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice alte mijloace nelegitime;
o instituție, după ce dobândește informații cu privire la achiziții sau cedări de participații la capitalul lor care fac ca participațiile să depășească sau să scadă sub pragurile menționate la articolul 22 alineatul (1) sau la articolul 25, nu informează autoritățile competente cu privire la respectivele achiziții sau cedări, încălcând articolul 26 alineatul (1) primul paragraf;
o instituție cotată pe o piață reglementată inclusă în lista care urmează să fie publicată de AEVMP în conformitate cu articolul 47 din Directiva 2004/39/CE nu informează autoritățile competente, cel puțin anual, cu privire la numele acționarilor și asociaților care dețin participații calificate, precum și la mărimea respectivelor participații, încălcând articolul 26 alineatul (1) al doilea paragraf din prezenta directivă;
o instituție nu aplică măsurile în materie de guvernanță cerute de autoritățile competente, în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a articolului 74;
o instituție nu transmite autorităților competente informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte privind respectarea obligației îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, încălcând articolul 99 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul menționat;
o instituție nu transmite autorităților competente date sau furnizează informații incomplete sau inexacte cu privire la datele menționate la articolul 101 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție nu transmite autorităților competente informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte privind o expunere mare, încălcând articolul 394 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție nu transmite autorităților competente informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte privind lichiditatea, încălcând articolul 415 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție nu transmite autorităților competente informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte privind rata efectului de levier, încălcând articolul 430 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție nu își îndeplinește în mod repetat sau persistent obligația de a dispune de active lichide, încălcând articolul 412 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție își asumă o expunere care încalcă limitele stabilite la articolul 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție este expusă la riscul de credit al unei poziții de securitizare fără a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție nu comunică informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte, încălcând articolului 431 alineatele (1), (2) și (3) sau articolul 451 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o instituție efectuează plăți către deținătorii instrumentelor incluse în fondurile sale proprii fără a respecta dispozițiile articolului 141 din prezenta directivă ►C2 sau în cazurile în care articolul 28, 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzice astfel de plăți către deținătorii de instrumente incluse în fonduri proprii; ◄
o instituție este găsită vinovată de o încălcare gravă a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul Directivei 2005/60/CE;
o instituție permite uneia sau mai multor persoane care nu respectă articolul 91 să devină sau să rămână membri ai organului de conducere;
o instituție-mamă, o societate financiară holding-mamă sau o societate financiară holding mixtă-mamă nu ia măsurile care pot fi solicitate pentru asigurarea conformității cu cerințele prudențiale prevăzute în partea a treia, a patra, a șasea sau a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau care se impun în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă pe bază consolidată sau subconsolidată.
Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), se pot aplica cel puțin următoarele sancțiuni administrative și alte măsuri administrative:
o declarație publică în care se indică persoana fizică, instituția, societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă responsabilă și natura încălcării;
un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv și să se abțină de la repetarea comportamentului respectiv;
în cazul unei instituții, retragerea autorizației instituției în conformitate cu articolul 18;
sub rezerva articolului 65 alineatul (2), sancționarea unui membru al organului de conducere al instituției sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile prin interzicerea temporară a exercitării funcțiilor lor în instituții;
în cazul unei persoane juridice, sancțiuni administrative pecuniare de până la 10 % din valoarea totală netă anuală a cifrei de afaceri, care include următoarele sume ale întreprinderii din exercițiul financiar precedent: venitul brut constând din dobânzile de primit și alte venituri similare, venitul rezultat din acțiuni și alte titluri cu randament fix/variabil, precum și comisioanele sau taxele de primit, în conformitate cu articolul 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
în cazul unei persoane fizice, sancțiuni administrative pecuniare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, echivalentul în moneda națională la 17 iulie 2013;
sancțiuni administrative pecuniare egale cu până la de două ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care acestea pot fi stabilite.
În cazul în care o întreprindere menționată la primul paragraf litera (e) este o filială a unei întreprinderi-mamă, venitul brut relevant este venitul brut rezultat din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă principale din exercițiul financiar precedent;
Articolul 68
Publicarea sancțiunilor administrative
În cazul în care statele membre permit publicarea sancțiunilor împotriva cărora există o cale de atac, autoritățile competente publică, de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor internet oficiale, informații privind starea recursului și rezultatul acestuia.
Autoritățile competente publică sancțiunile fără a indica identitatea entităților implicate, în conformitate cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele situații:
atunci când sancțiunea este impusă unei persoane fizice și, în urma unei evaluări anterioare obligatorii, se dovedește că publicarea datelor cu caracter personal este disproporționată;
atunci când publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfășurare;
atunci când publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate instituțiilor sau persoanelor fizice implicate.
Alternativ, în cazul în care circumstanțele menționate la primul paragraf ar putea înceta într-un termen rezonabil, publicarea în temeiul alineatului (1) poate fi amânată pentru un astfel de termen.
Articolul 69
Schimbul de informații privind sancțiunile și menținerea de către ABE a unei baze de date centrale
Articolul 70
Aplicarea efectivă a sancțiunilor și exercitarea competențelor de a impune sancțiuni de către autoritățile competente
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor administrative sau al altor măsuri administrative și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:
gravitatea și durata încălcării;
gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;
capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare, astfel cum este indicată, de exemplu, de cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau de venitul anual al persoanei fizice;
volumul profiturilor obținute sau a veniturilor rezultate din evitarea pierderilor de către persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
pierderile suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare cooperează cu autoritatea competentă;
încălcări anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă de încălcare;
orice posibile consecințe sistemice ale încălcării.
Articolul 71
Raportarea încălcărilor
Mecanismele menționate la alineatul (1) cuprind cel puțin:
proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;
protecție adecvată pentru angajații instituțiilor care raportează încălcări comise în cadrul instituției, împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum și ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
norme clare care asigură faptul că este garantată confidențialitatea în toate cazurile față de persoana care raportează încălcările comise în cadrul instituției, cu excepția cazului în care dreptul intern impune dezvăluirea în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.
Un astfel de canal poate fi furnizat și prin dispoziții prevăzute de partenerii sociali. Se aplică măsurile de protecție menționate la alineatul (2) literele (b), (c) și (d).
Articolul 72
Dreptul la o cale de atac
Statele membre se asigură că deciziile și măsurile luate în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot face obiectul unei căi de atac. Statele membre se asigură de asemenea că situația în care nu se ia nicio decizie în termen de șase luni de la prezentarea cererii de autorizare care conține toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive, face obiectul dreptului la o cale de atac.
CAPITOLUL 2
Procese de control
Articolul 73
Capital intern
Instituțiile dispun de strategii și proceduri solide, eficace și cuprinzătoare pentru a evalua și menține în permanență valorile, tipurile și repartizarea capitalului intern pe care le consideră adecvate pentru a acoperi natura și nivelul riscurilor la care sunt expuse sau ar putea fi expuse.
Strategiile și procedurile respective fac obiectul unui control intern periodic pentru a garanta că rămân complete și adaptate naturii, amplorii și complexității activităților instituției în cauză.
Articolul 74
Cadrul de administrare a activității și planuri de redresare și rezoluție
Politicile și practicile de remunerare menționate la primul paragraf sunt neutre din punctul de vedere al genului.
ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la politica de remunerare neutră din punctul de vedere al genului, adresate instituțiilor.
În termen de doi ani de la data publicării orientărilor menționate la al doilea paragraf, pe baza informațiilor colectate de autoritățile competente, ABE publică un raport privind aplicarea politicilor de remunerare neutre din punctul de vedere al genului de către instituții.
Articolul 75
Supravegherea politicilor de remunerare
AEVMP colaborează strâns cu ABE pentru a elabora orientări cu privire la politicile de remunerare pentru categoriile de personal implicate în furnizarea de servicii și activități de investiții în sensul punctului 2 de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE.
ABE utilizează informațiile primite de la autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) pentru a compara tendințele și practicile de remunerare la nivelul Uniunii.
Articolul 76
Tratarea riscurilor
Comitetul de risc consiliază organul de conducere cu privire la apetitul pentru risc și strategia de risc globale actuale și viitoare ale instituției și sprijină organul de conducere în monitorizarea punerii în aplicare a acestei strategii de către conducerea superioară. Responsabilitatea generală în privința riscurilor îi revine în continuare organului de conducere.
Comitetul de risc verifică dacă prețurile activelor și pasivelor oferite clienților țin seama pe deplin de modelul de afaceri și strategia de risc ale instituției. În cazul în care prețurile nu reflectă riscurile în mod adecvat în conformitate cu modelul de afaceri și cu strategia de risc, comitetul de risc prezintă organului de conducere un plan de remediere a situației.
Autoritățile competente pot permite unei instituții, care nu este considerată semnificativă în sensul primului paragraf, să unifice comitetul de risc și comitetul de audit astfel cum este menționat la articolul 41 din Directiva 2006/43/CE. Membrii comitetului mixt au cunoștințele, competențele și experiența necesare atât pentru comitetul de risc, cât și pentru cel de audit.
Organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, precum și comitetul de risc, în cazul în care s-a înființat un astfel de comitet, stabilesc natura, cantitatea, formatul și frecvența informațiilor privind riscurile pe care urmează să le primească. Pentru a sprijini crearea unor politici și practici de remunerare fiabile, comitetul de risc verifică, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare țin seama de riscuri, capital, lichidități, precum și de probabilitatea și calendarul câștigurilor.
Statele membre garantează că funcția de gestionare a riscului se asigură că toate riscurile semnificative sunt identificate, evaluate și raportate în mod corespunzător. Acestea garantează că funcția de gestionare a riscului este implicată activ în elaborarea strategiei de risc a instituției și în toate deciziile importante privind gestionarea riscurilor și că poate oferi o imagine completă asupra întregii game de riscuri la care este expusă instituția.
În cazul în care este necesar, statele membre garantează că funcția de gestionare a riscurilor poate informa direct organul de conducere în funcția sa de supraveghere, independent de conducerea superioară, și poate să facă sesizări și să avertizeze acest organ, atunci când este cazul, dacă au loc evoluții specifice ale riscurilor care afectează sau ar putea să afecteze instituția, fără a aduce atingere responsabilităților pe care le are organul de conducere în funcțiile sale de supraveghere și/sau de conducere în conformitate cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Coordonatorul funcției de gestionare a riscurilor trebuie să fie un cadru de conducere superior independent, cu responsabilități distincte privind funcția de gestionare a riscurilor. În cazul în care natura, amploarea și complexitatea activităților instituției nu justifică numirea unei persoane distincte, o altă persoană de rang înalt din cadrul instituției poate îndeplini funcția respectivă, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese.
Coordonatorul funcției de gestionare a riscurilor nu poate fi demis fără aprobarea prealabilă din partea organului de conducere în funcția sa de supraveghere și are acces direct la organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, atunci când este necesar.
▼M6 —————
Articolul 77
Abordări interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii
Prezentul articol nu aduc atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul IV capitolul 5 secțiunile 1-5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 78
Abordări interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii
Autoritățile competente monitorizează, pe baza informațiilor transmise de instituții în conformitate cu alineatul (1), diferitele valori ale expunerilor ponderate la risc sau cerințele de fonduri proprii, după caz, cu excepția riscului operațional, pentru expunerile sau tranzacțiile din portofoliul de referință, care se bazează pe metodele interne ale instituțiilor respective. Cel puțin o dată pe an, autoritățile competente realizează o evaluare a calității metodelor respective, acordând o atenție deosebită:
metodelor care afișează diferențe semnificative în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pentru aceeași expunere;
metodelor în cazul cărora diversitatea este deosebit de mare sau mică, precum și în cazul cărora subestimarea cerințelor de fonduri proprii este semnificativă și sistematică.
ABE produce un raport pentru a sprijini autoritățile competente în evaluarea calității metodelor interne pe baza informațiilor menționate la alineatul (2).
Autoritățile competente asigură faptul că deciziile lor privind caracterul adecvat al măsurilor corective menționate la alineatul (4) respectă principiul conform căruia aceste măsuri trebuie să mențină obiectivele unei metode interne și, prin urmare:
nu conduc la standardizare sau metode preferate;
nu creează stimulente incorecte; sau
nu cauzează un comportament gregar.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
procedurile pentru transmiterea reciprocă a evaluărilor efectuate în conformitate cu alineatul (3) între autoritățile competente și cu ABE;
standardele pentru evaluarea efectuată de autoritățile competente menționate la alineatul (3).
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
modelul, definițiile și soluțiile informatice care trebuie aplicate în Uniune pentru raportarea menționată la alineatul (2);
portofoliul sau portofoliile de referință menționate la alineatul (1).
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 79
Riscul de credit și riscul de contrapartidă
Autoritățile competente se asigură că:
acordarea de credite se face pe baza unor criterii solide și bine definite și că procesul de aprobare, modificare, reînnoire și refinanțare a creditelor se stabilește cu claritate;
instituțiile au metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor față de debitori individuali, titluri de valoare sau pozițiile din securitizare, precum și riscul de credit la nivelul portofoliului. În special, metodologiile interne nu trebuie să se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratinguri de credit externe. În cazul în care cerințele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu scutește instituțiile de a lua în considerare și alte informații relevante pentru a își evalua modul de repartizare a capitalului intern;
gestionarea și monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit și a diferitelor expuneri ale instituțiilor, inclusiv pentru identificarea și gestionarea creditelor problematice și pentru efectuarea ajustărilor de valoare și constituirea unor provizioane adecvate, se fac prin sisteme eficiente;
diversitatea portofoliilor de credite trebuie să fie adecvată în funcție de piețele țintă și strategiile globale de creditare ale instituției.
Articolul 80
Riscul rezidual
Autoritățile competente se asigură că riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate de instituții să se dovedească mai puțin eficace decât previziunile este abordat și controlat, inclusiv prin intermediul unor politici și proceduri scrise.
Articolul 81
Riscul de concentrare
Autoritățile competente se asigură că riscul de concentrare rezultat din expunerile față de fiecare contraparte, inclusiv contrapartide centrale, grupuri de contrapartide asociate și contrapartide din același sector economic, aceeași regiune geografică sau care desfășoară aceeași activitate sau furnizează aceeași marfă, sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, inclusiv, în special, riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu, față de un singur emitent de garanții, este abordat și controlat, inclusiv prin intermediul unor politici și proceduri scrise.
Articolul 82
Riscul din securitizare
Articolul 83
Riscul de piață
Instituțiile care, la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de poziție în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și-au compensat pozițiile pe una sau mai multe dintre acțiunile care compun un indice bursier cu una sau mai multe poziții pe contractul futures pe indici bursieri sau un alt instrument derivat bazat pe indici bursieri au un capital intern adecvat pentru a acoperi riscul de bază de pierderi cauzate de faptul că valoarea contractului futures sau a unui alt instrument derivat nu evoluează în deplină concordanță cu valoarea acțiunilor constituente; de asemenea, instituțiile dețin un astfel de capital intern corespunzător atunci când dețin poziții opuse pe contracte futures privind indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce privește fie scadența ori structura lor, fie ambele.
În cazul în care utilizează tratamentul prevăzut la articolul 345 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile trebuie să se asigure că dețin un capital intern suficient pentru acoperirea riscului de pierdere care există între momentul angajamentului inițial și următoarea zi lucrătoare.
Articolul 84
Riscul de rată a dobânzii rezultat din activități din afara portofoliului de tranzacționare
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE emite orientări pentru a preciza criteriile pentru:
evaluarea de către sistemul intern al unei instituții a riscurilor menționate la alineatul (1);
identificarea, gestionarea și reducerea de către instituții a riscurilor menționate la alineatul (1);
evaluarea și monitorizarea de către instituții a riscurilor menționate la alineatul (2);
identificarea în rândul sistemelor interne puse în aplicare de către instituții în sensul alineatului (1) a acelora care nu sunt satisfăcătoare, astfel cum se menționează la alineatul (3).
ABE emite orientările respective până la 28 iunie 2020.
Articolul 85
Riscul operațional
Articolul 86
Riscul de lichiditate
Autoritățile competente monitorizează evoluțiile înregistrate în legătură cu profilurile de risc de lichiditate, de exemplu caracteristicile și volumurile unui produs, administrarea riscurilor, politicile de finanțare și concentrările de fonduri.
Autoritățile competente adoptă măsuri eficace în cazul în care evoluțiile menționate la al doilea paragraf pot conduce la instabilitatea sistemică sau a unor instituții individuale.
Autoritățile competente informează ABE cu privire la eventualele măsuri aplicate în conformitate cu al treilea paragraf.
ABE adresează recomandări atunci când este necesar, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 87
Riscul efectului de levier excesiv
Articolul 88
Principii de guvernanță
Aceste principii trebuie să includă următoarele principii:
organul de conducere trebuie să aibă responsabilitate generală în ceea ce privește instituția și aprobă și supraveghează punerea în aplicare a obiectivelor strategice, a strategiei de risc și a guvernanței interne a instituției;
organul de conducere trebuie să asigure integritatea sistemelor de contabilitate și de raportare financiară, inclusiv controalele financiare și operaționale și respectarea legislației și a standardelor relevante;
organul de conducere trebuie să supravegheze procesul de publicare a informațiilor și de comunicare;
organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru asigurarea supravegherii eficiente a conducerii superioare;
președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere a unei instituții trebuie să nu exercite simultan funcția de director executiv în cadrul aceleiași instituții, cu excepția cazului în care această suprapunere de funcții este justificată de instituție și este autorizată de autoritățile competente.
Statele membre se asigură că organul de conducere monitorizează și evaluează periodic eficacitatea principiilor de guvernanță ale instituției și adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.
Statele membre se asigură că datele privind împrumuturile acordate membrilor organului de conducere și părților lor afiliate sunt documentate în mod corespunzător și sunt puse la dispoziția autorităților competente la cerere.
În sensul prezentului articol, termenul „parte afiliată” înseamnă:
soțul/soția, partenerul înregistrat în conformitate cu dreptul intern, copilul sau părintele unui membru al organului de conducere;
o entitate comercială în care un membru al organului de conducere sau membrul său de familie în sens restrâns, astfel cum este menționat la litera (a), are o deținere calificată de 10 % sau mai mult din capital sau din drepturile de vot, sau în care respectivele persoane pot exercita o influență semnificativă, sau în care persoanele respective dețin poziții aferente conducerii superioare sau sunt membre ale organului de conducere.
Comitetul de numire îndeplinește următoarele sarcini:
identifică și recomandă candidați pentru ocuparea pozițiilor libere în cadrul organului de conducere, spre aprobare de către organul de conducere sau de către adunarea generală, evaluează echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere și pregătește o descriere a rolurilor și a capacităților în vederea numirii într-o anumită poziție și evaluează așteptările în ceea ce privește timpul alocat în acest sens;
În plus, comitetul de numire decide cu privire la un obiectiv de reprezentare a sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere și elaborează o politică privind modul de creștere a reprezentării sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectivul obiectiv. Obiectivul, politica și punerea sa în aplicare se publică în conformitate cu articolul 435 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, structura, dimensiunea, compoziția și performanțele organului de conducere și formulează recomandări organului de conducere cu privire la eventuale modificări;
evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și al organului de conducere în ansamblul său și raportează organului de conducere în mod corespunzător;
examinează periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor conducerii superioare și face recomandări organului de conducere.
În îndeplinirea sarcinilor sale, comitetul de numire ține cont, în măsura posibilului și în mod permanent, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor instituției în ansamblu.
Comitetul de numire poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră adecvate, inclusiv consultanță externă, și beneficiază de finanțare corespunzătoare în acest scop.
În cazul în care, conform dreptului intern, organul de conducere nu are nicio competență în ceea ce privește procesul selectării și numirii niciunuia dintre membrii săi, prezentul alineat nu se aplică.
Articolul 89
Raportarea pentru fiecare țară în parte
De la 1 ianuarie 2015, statele membre solicită fiecărei instituții să comunice anual, defalcat pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță în care a înființat o sucursală, următoarele informații pe bază consolidată pentru exercițiul financiar:
numele, natura activităților și localizarea geografică;
cifra de afaceri;
numărul de angajați în echivalent timp complet;
profit sau pierdere înainte de impozitare;
impozitul pe profit sau pierdere;
subvenții publice primite.
În cazul în care raportul Comisiei identifică efecte negative semnificative, Comisia va lua în considerare elaborarea unei propuneri legislative adecvate de modificare a obligațiilor de comunicare prevăzute la alineatul (1) și poate, în conformitate cu articolul 145 litera (h), să reporteze obligațiile respective. Comisia revizuiește anual necesitatea de a extinde respectiva reportare.
Până la 30 iunie 2021, pe baza consultărilor cu ABE, EIOPA și ESMA, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind analiza menționată la prezentul alineat, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Articolul 90
Publicarea rentabilității activelor
Printre indicatorii-cheie din rapoartele lor anuale, instituțiile publică rentabilitatea activelor lor, calculată ca profitul net realizat împărțit la valoarea totală a bilanțului.
Articolul 91
Organul de conducere
În cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc cerințele prevăzute la prezentul alineat, autoritățile competente au competența de a dispune înlocuirea unor astfel de membri din organul de conducere. Autoritățile competente verifică în special dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele prevăzute la prezentul alineat, în cazul în care au motive întemeiate să suspecteze că are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanțare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens în legătură cu instituția în cauză.
Numărul de funcții de conducere care pot fi deținute simultan de un membru al organului de conducere se stabilește în funcție de circumstanțele specifice și de natura, amploarea și complexitatea activităților instituției. În afara cazului în care reprezintă statul membru, membrii organului de conducere al unei instituții care este semnificativă din punct de vedere al dimensiunii, al organizării interne și al naturii, obiectului și complexității activităților sale dețin simultan, începând cu 1 iulie 2014, doar una dintre următoarele combinații de funcții de conducere:
funcție de conducere executivă cu două funcții de conducere neexecutive;
patru funcții de conducere neexecutive.
În sensul alineatului (3), următoarele sunt considerate ca fiind o singură funcție de conducere:
Funcțiile de conducere executive sau neexecutive deținute în cadrul aceluiași grup;
Funcțiile de conducere executive sau neexecutive deținute în cadrul:
instituțiilor care sunt membre ale aceluiași sistem instituțional de protecție, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; sau
întreprinderilor (inclusiv entități nefinanciare) în cadrul cărora instituția deține o participație calificată.
ABE emite orientări pentru a detalia următoarele:
noțiunea de dedicare a unui timp suficient de către un membru al organului de conducere pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în raport cu circumstanțele specifice și natura, amploarea și complexitatea activităților instituției;
noțiunea de deținere de către organul de conducere în ansamblul său a unor cunoștințe, competențe și experiență adecvate, menționată la alineatul (7);
noțiunile de onestitate, integritate și independență de spirit a unui membru al organului de conducere, menționate la alineatul (8);
noțiunea de alocare de resurse umane și financiare adecvate pentru integrarea și instruirea membrilor organului de conducere, menționată la alineatul (9);
noțiunea de luare în considerare a diversității la selectarea membrilor organului de conducere, menționată la alineatul (10);
aplicarea consecventă a competenței menționate la alineatul (1) al doilea paragraf.
ABE emite respectivele orientări până la 31 decembrie 2015.
Articolul 92
Politici de remunerare
▼M5 —————
►M5 Statele membre se asigură că, la stabilirea și aplicarea politicilor privind remunerația totală, inclusiv salariile și beneficiile discreționare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției, instituțiile respectă următoarele cerințe într-un mod adecvat în raport cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu natura, amploarea și complexitatea activităților lor: ◄
politica de remunerare promovează și este compatibilă cu o gestionare a riscurilor viabilă și eficace și nu încurajează asumarea unor riscuri care depășesc nivelul de risc tolerat de instituție;
politica de remunerare este o politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului;
politica de remunerare este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale instituției și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese;
organul de conducere al instituției, în funcția sa de supraveghere, adoptă și revizuiește periodic principiile generale ale politicii de remunerare și este responsabil cu supravegherea aplicării acesteia;
aplicarea politicii de remunerare este supusă, cel puțin o dată pe an, unei evaluări interne centrale și independente a respectării politicilor și procedurilor de remunerare adoptate de organul de conducere în cadrul funcției sale de supraveghere;
membrii personalului care dețin funcții de control sunt independenți de unitățile operaționale pe care le supraveghează, dețin autoritatea corespunzătoare, și sunt remunerați în funcție de realizarea obiectivelor legate de funcțiile lor, indiferent de performanțele sectoarelor operaționale pe care le controlează;
remunerarea funcționarilor cu rang superior cu atribuții de administrare a riscurilor și asigurare a conformității este supravegheată direct de către comitetul de remunerare menționat la articolul 95 sau, în cazul în care nu a fost înființat un astfel de comitet, de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere;
politica de remunerare, care ține cont de criteriile naționale de stabilire a salariilor, face o distincție clară între criteriile de stabilire:
a remunerației fixe de bază, care ar trebui să reflecte în primul rând experiența profesională relevantă și responsabilitatea organizațională, astfel cum sunt prevăzute în fișa postului unui angajat, ca parte a termenilor de angajare și
a remunerației variabile, care ar trebui să reflecte performanțele sustenabile și adaptate la risc, precum și performanțele care depășesc ceea ce este necesar pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute în fișa postului a unui angajat, ca parte a termenilor de angajare.
În sensul alineatului (2), categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției includ cel puțin:
toți membrii organului de conducere și ai conducerii superioare;
membrii personalului cu responsabilități de conducere asupra funcțiilor de control sau a unităților operaționale importante ale instituției;
membrii personalului îndreptățiți la remunerații semnificative în exercițiul financiar precedent, cu condiția ca următoarele condiții să fie îndeplinite:
remunerația membrului personalului este egală sau mai mare de 500 000 EUR și este egală sau mai mare decât remunerația medie acordată membrilor organului de conducere și ai conducerii superioare menționați la litera (a);
membrul personalului își desfășoară activitatea profesională într-o unitate operațională importantă, iar activitatea are, prin natura sa, un impact semnificativ asupra profilului de risc al unității operaționale în cauză.
Articolul 93
Instituțiile care beneficiază de o intervenție guvernamentală
În cazul instituțiilor care beneficiază de o intervenție guvernamentală excepțională, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2), se aplică următoarele:
remunerația variabilă este limitată în mod strict ca procent din veniturile nete atunci când aceasta nu este corelată cu menținerea unei baze solide de capital și încetarea în timp util a sprijinului guvernamental;
autoritățile competente relevante cer instituțiilor să restructureze remunerația într-un mod conform cu administrarea viabilă a riscurilor și creșterea viabilă pe termen lung, inclusiv, după caz, stabilirea de limite pentru remunerarea membrilor organului de conducere al instituției;
membrilor organului de conducere al instituției nu le este plătită nicio remunerație variabilă, decât în cazul în care acest lucru este justificat.
Articolul 94
Elementele variabile ale remunerației
Pentru elementele variabile ale remunerației, pe lângă principiile prevăzute la articolul 92 alineatul (2) și în aceleași condiții, se aplică următoarele:
atunci când remunerația este corelată cu performanța, la stabilirea valorii totale a remunerației se iau în considerare performanțele individuale și cele ale unității operaționale în cauză, precum și rezultatele generale ale instituției, iar la evaluarea performanțelor individuale se ține seama de criterii financiare și nefinanciare;
evaluarea performanțelor se realizează într-un cadru multianual pentru a se asigura că procesul de evaluare se bazează pe performanțe pe termen lung și că plata efectivă a componentelor bazate pe performanțe ale remunerației se întinde pe o perioadă care ține cont de ciclul de afaceri al instituției de credit și de riscurile specifice activității acesteia;
remunerația variabilă totală nu limitează capacitatea instituției de a-și întări baza de capital;
remunerația variabilă garantată nu este compatibilă cu administrarea sănătoasă a riscurilor sau cu principiul remunerării în funcție de performanță și nu trebuie să facă parte din planurile de remunerație prospective;
remunerația variabilă garantată este excepțională și apare numai în contextul angajării de personal nou și numai atunci când instituția dispune de o bază de capital solidă și puternică și este limitată la primul an de angajare;
între componenta fixă și cea variabilă a remunerației totale există un echilibru adecvat și componenta fixă reprezintă o proporție suficient de mare din remunerația totală pentru a permite aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remunerației variabile, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a remunerației variabile;
instituțiile stabilesc raporturile adecvate dintre componenta fixă și componenta variabilă ale remunerației totale, pentru care se aplică următoarele principii:
Componenta variabilă nu depășește 100 % din componenta fixă a remunerației totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut;
Statele membre pot permite acționarilor, proprietarilor sau asociaților instituției să aprobe un nivel maxim mai înalt al raportului dintre componenta fixă și cea variabilă a remunerației cu condiția ca nivelul global al componentei variabile să nu depășească 200 % din componenta fixă a remunerației totale pentru fiecare persoană. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
Orice aprobare a unei rate majorate în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct se realizează în conformitate cu următoarea procedură:
Statele membre pot permite instituțiilor să aplice rata de actualizare menționată la paragraful al doilea de la prezentul punct la cel mult 25 % din remunerația variabilă totală, cu condiția ca aceasta să fie plătită sub formă de instrumente care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani. Statele membre pot stabili un procentaj maxim mai scăzut.
ABE elaborează și emite, până la 31 martie 2014, orientări privind rata națională de actualizare aplicabilă, luând în considerare toți factorii relevanți, inclusiv rata inflației și riscul, care include durata reportării. Orientările ABE privind rata de actualizare iau în considerare în mod concret modul de stimulare a utilizării instrumentelor care sunt reportate pe o perioadă de minimum cinci ani.
plățile aferente încetării anticipate a unui contract reflectă performanțele obținute în timp și nu recompensează eșecurile sau conduita neprofesională;
pachetele salariale care sunt legate de compensarea sau preluarea drepturilor cuvenite în temeiul contractelor încheiate pentru perioade de angajare precedente trebuie să se alinieze la interesele pe termen lung ale instituției, inclusiv mecanismele privind reținerea, reportarea, performanța și acordurile de tip „clawback”;
măsurarea performanțelor, utilizate pentru a calcula componentele remunerației variabile sau portofoliile de componente ale remunerației variabile, include o ajustare pentru toate tipurile de riscuri curente și viitoare și ia în calcul costul capitalului și lichiditatea necesară;
alocarea componentelor variabile ale remunerației în cadrul instituției ține seama, de asemenea, de toate tipurile de riscuri actuale și viitoare;
o parte substanțială, dar în orice caz cel puțin 50 % din orice remunerație variabilă trebuie să fie reprezentată de o combinație echilibrată între următoarele elemente:
acțiuni sau, în funcție de forma juridică a instituției în cauză, participații echivalente; sau instrumente legate de acțiuni ori, în funcție de forma juridică a instituției în cauză, instrumente echivalente, altele decât cele în numerar;
în cazul în care este posibil, alte instrumente, în sensul articolului 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau alte instrumente care pot fi complet transformate în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau reduse, care în fiecare caz reflectă în mod adecvat calitatea creditului instituției pe bază continuă și sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile.
Instrumentele menționate la prezentul punct fac obiectul unei politici de conservare adecvate proiectate să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale instituției. Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot impune restricții cu privire la tipul acestor instrumente și la caracteristicile lor sau pot interzice utilizarea anumitor instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât părții componentei de remunerație variabilă care este reportată în conformitate cu litera (m), cât și părții componentei de remunerație variabilă care nu este reportată;
o parte substanțială, și în orice caz de cel puțin 40 %, din componenta de remunerație variabilă este reportată pentru o perioadă de cel puțin patru până la cinci ani și este în concordanță cu natura activității, riscurile aferente acesteia și activitățile membrului personalului în cauză. Pentru membrii organului de conducere și ai conducerii superioare a instituțiilor care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne și al naturii, amplorii și complexității activităților lor, perioada de amânare nu ar trebui să fie mai mică de cinci ani.
Remunerația datorată în cadrul unor acorduri de reportare nu se dobândește mai rapid decât pe o bază proporțională. Dacă valoarea unei componente a remunerației variabile este deosebit de mare, cel puțin 60 % din sumă este reportată. Durata perioadei de reportare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, natura activității, riscurile acesteia și activitățile membrului personalului în cauză;
remunerația variabilă, inclusiv partea reportată, este plătită sau se dobândește numai dacă poate fi susținută în conformitate cu situația financiară a instituției în ansamblu și dacă se justifică pe baza performanței instituției, a unității de afaceri în care se desfășoară activitatea și a angajatului în cauză.
Fără a aduce atingere principiilor generale de drept național al contractelor și al muncii, remunerația variabilă totală este, în general, redusă considerabil în cazul în care se înregistrează o performanță financiară redusă sau negativă a instituției, ținându-se seama atât de remunerația curentă, cât și de reducerile plăților aferente sumelor câștigate anterior, inclusiv prin acorduri de tip „malus” sau de tip „clawback”.
Până la 100 % din remunerația totală variabilă face obiectul acordurilor de tip „malus” sau de tip „clawback”. Instituțiile stabilesc criterii concrete pentru aplicarea acordurilor de tip „malus” sau de tip „clawback”. Respectivele criterii se referă în special la situații în care membrii personalului:
au participat la o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru instituție sau au fost răspunzători de o astfel de conduită;
nu au îndeplinit standardele corespunzătoare de aptitudini și comportament adecvat;
politica de pensii este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale instituției.
În cazul în care angajatul încetează, din proprie voință, raporturile contractuale cu instituția înainte de a se pensiona, beneficiile discreționare de tipul pensiilor se rețin de instituție timp de cinci ani sub forma instrumentelor menționate la litera (l). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, beneficiile discreționare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menționate la litera (l), care sunt supuse unei perioade de reținere de cinci ani;
membrilor personalului li se cere să se angajeze să nu utilizeze strategii personale de acoperire împotriva riscurilor (hedging) sau asigurare legată de remunerație și de răspundere pentru a submina efectele de aliniere la riscurile încorporate în acordurile lor de remunerare;
remunerația variabilă nu este plătită prin mecanisme sau metode care favorizează nerespectarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 martie 2014.
În scopul identificării personalului ale cărui activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției astfel cum se menționează la articolul 92 alineatul (3), cu excepția personalului din firmele de investiții, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care stabilesc criteriile pentru a defini următoarele:
responsabilități de conducere și funcții de control;
unitate operațională importantă și impact semnificativ asupra profilului de risc al unității operaționale în cauză; și
alte categorii de personal, care nu sunt menționate în mod expres la articolul 92 alineatul (3), ale căror activități profesionale exercită asupra profilului de risc al instituției un impact la fel de semnificativ ca cel al categoriilor de personal menționate la articolul 92 alineatul (3).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În ceea ce privește standardele tehnice de reglementare aplicabile firmelor de investiții, împuternicirea prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului ( 17 ), se aplică în continuare până la 26 iunie 2021.
Prin derogare de la alineatul (1), cerințele enunțate la alineatul (1) literele (l) și (m) și la alineatul (1) litera (o) al doilea paragraf din respectivul alineat nu se aplică:
unei instituții care nu este o instituție mare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 146 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și ale cărei active au în medie și pe bază individuală, în conformitate cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o valoare egală cu cel mult 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară exercițiului financiar curent;
unui membru al personalului a cărui remunerație variabilă anuală nu depășește 50 000 EUR și nu reprezintă mai mult de o treime din remunerația anuală totală a respectivului membru al personalului.
Prin derogare de la alineatul (3) litera (a), un stat membru poate reduce sau majora pragul indicat la litera respectivă, cu condiția ca:
instituția în legătură cu care statul membru utilizează această dispoziție să nu fie o instituție mare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 146 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și, în cazul în care pragul este majorat:
instituția să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 literele (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și
pragul să nu depășească 15 miliarde EUR;
modificarea pragului în conformitate cu prezentul alineat să fie adecvată, luându-se în considerare natura instituției, amploarea și complexitatea activităților sale, organizarea sa internă sau, dacă este cazul, caracteristicile grupului din care face parte.
Articolul 95
Comitetul de remunerare
Articolul 96
Menținerea unui site internet privind guvernanța și remunerarea corporativă
Instituțiile care mențin un site internet explică prin intermediul acestuia modul în care pun în aplicare cerințele enunțate la articolele 88-95.
Articolul 97
Procesul de supraveghere și evaluare
Ținând seama de criteriile tehnice stabilite la articolul 98, autoritățile competente analizează dispozițiile, strategiile, procedurile și mecanismele puse în aplicare de instituții pentru a se conforma prevederilor prezentei directive și Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și evaluează:
riscuri la care sunt expuse sau ar putea fi expuse instituțiile;
▼M5 —————
riscuri evidențiate în urma simulărilor de criză, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților unei instituții.
La efectuarea analizei și a evaluării menționate la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente aplică principiul proporționalității în conformitate cu criteriile publicate în temeiul articolului 143 alineatul (1) litera (c).
În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autoritățile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere și emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să specifice modul în care sunt evaluate profilurile de risc similare în sensul prezentului alineat și să asigure aplicarea coerentă și proporțională a metodologiilor în Uniune care sunt adaptate pentru instituții similare.
Articolul 98
Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere și evaluare
Pe lângă riscurile de credit, de piață și operaționale, analiza și evaluarea efectuate de autoritățile competente în sensul articolului 97 includ cel puțin:
rezultatele simulării de criză efectuate, în conformitate cu articolul 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de instituții aplicând o abordare bazată pe modele interne de rating;
expunerea la riscul de concentrare și gestionarea acestuia de către instituții, inclusiv conformitatea acestora cu cerințele din partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 81 din prezenta directivă;
soliditatea, caracterul adecvat și metoda de aplicare a politicilor și procedurilor puse în aplicare de instituții pentru gestionarea riscului rezidual asociat cu utilizarea tehnicilor recunoscute de diminuare a riscului de credit;
măsura în care fondurile proprii deținute de o instituție cu privire la activele pe care le-a securitizat sunt corespunzătoare având în vedere importanța economică a tranzacției, inclusiv gradul de transfer de risc obținut;
expunerea la riscul de lichiditate, măsurarea și gestionarea acestuia de către instituții, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de diminuare a riscului (în special nivelul, componența și calitatea rezervelor de lichidități) și planuri de urgență eficiente;
impactul efectelor de diversificare și modul în care astfel de efecte sunt integrate în sistemul de măsurare a riscurilor;
rezultatele simulărilor de criză realizate de instituții utilizând un model intern de calculare a cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de piață în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
distribuirea geografică a expunerilor instituțiilor;
modelul de afaceri al instituției.
▼M5 —————
Competențele de supraveghere se exercită cel puțin în următoarele cazuri:
dacă valoarea economică a capitalului propriu al unei instituții, astfel cum este menționată la articolul 84 alineatul (1), scade cu mai mult de 15 % din fondurile sale proprii de nivel 1 ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii astfel cum se prevede în oricare dintre cele șase scenarii de șoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii;
dacă veniturile nete din dobânzi ale unei instituții, astfel cum sunt menționate la articolul 84 alineatul (1), suferă o scădere semnificativă ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre cele două scenarii de șoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii.
În pofida celui de al doilea paragraf, autoritățile competente nu sunt obligate să exercite competențe de supraveghere în cazul în care consideră, pe baza analizei și a evaluării menționate la prezentul alineat, că gestionarea de către instituție a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activități din afara portofoliului de tranzacționare este adecvată și că instituția nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare.
În sensul prezentului alineat, termenul „competențe de supraveghere” înseamnă competențele menționate la articolul 104 alineatul (1), sau competența de a specifica ipoteze în materie de modelare și de parametri, altele decât cele identificate de ABE în temeiul literei (b) de la alineatul (5a) din prezentul articol care trebuie reflectate de instituții în calculul valorii economice a capitalului propriu în temeiul articolului 84 alineatul (1).
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza, în sensul alineatului (5):
cele șase scenarii de șoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menționate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), și cele două scenarii de șoc în materie de supraveghere, astfel cum sunt menționate la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care trebuie aplicate ratelor dobânzii pentru fiecare monedă;
din perspectiva standardelor prudențiale convenite la nivel internațional, ipotezele comune în materie de modelare și de parametri, cu excepția ipotezelor comportamentale, de care instituțiile țin seama în calculul valorii economice a capitalului propriu, astfel cum se menționează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), care se limitează la:
tratamentul capitalurilor proprii ale instituției;
includerea, compoziția și actualizarea fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele și elementele extrabilanțiere ale instituției, inclusiv tratamentul marjelor comerciale și al altor componente de marjă;
utilizarea modelelor bilanțiere dinamice sau statice și tratamentul în consecință al pozițiilor amortizate și care se apropie de scadență;
din perspectiva standardelor convenite la nivel internațional, ipotezele comune în materie de modelare și de parametri, cu excepția ipotezelor comportamentale, de care instituțiile țin seama în calculul veniturilor nete din dobânzi, astfel cum se menționează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), care se limitează la:
includerea și compoziția fluxurilor de numerar sensibile la ratele dobânzii care rezultă din activele, pasivele și elementele extrabilanțiere ale instituției, inclusiv tratamentul marjelor comerciale și al altor componente de marjă;
utilizarea modelelor bilanțiere dinamice sau statice și tratamentul în consecință al pozițiilor amortizate și care se apropie de scadență;
perioada pe parcursul căreia se măsoară viitoarele venituri nete din dobânzi;
ce anume constituie o „scădere semnificativă”, astfel cum se menționează la alineatul (5) al doilea paragraf litera (b).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2020.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În sensul primului paragraf, evaluarea ABE cuprinde cel puțin elementele următoare:
formularea unei definiții uniforme a riscurilor ESG, inclusiv a riscurilor fizice și a celor de tranziție; acestea din urmă cuprind riscurile legate de deprecierea activelor ca urmare a unor modificări cu caracter normativ;
elaborarea unor criterii calitative și cantitative adecvate pentru evaluarea impactului riscurilor ESG asupra stabilității financiare a instituțiilor pe termen scurt, mediu și lung; astfel de criterii includ procese pentru simulările de criză și analize ale scenariilor pentru a evalua impactul riscurilor ESG în cadrul unor scenarii cu grade diferite de gravitate;
dispozițiile, procedurile, mecanismele și strategiile care urmează să fie puse în aplicare de către instituții pentru a identifica, evalua și gestiona riscurile ESG;
metodele și instrumentele de analiză destinate evaluării impactului riscurilor ESG asupra creditării și a activităților de intermediere financiară ale instituțiilor.
ABE transmite Comisiei, Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzând constatările sale până la 28 iunie 2021.
Pe baza rezultatelor raportului său, ABE poate, dacă este cazul, să emită orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la integrarea uniformă a riscurilor ESG în procesul de supraveghere și evaluare realizat de autoritățile competente.
Articolul 99
Programul de supraveghere prudențială
Autoritățile competente, cel puțin o dată pe an, adoptă un program de supraveghere prudențială pentru instituțiile pe care le supraveghează. Programul ține seama de procesul de supraveghere și evaluare prevăzut la articolul 97. Acesta cuprinde următoarele:
o indicare a modului în care autoritățile competente intenționează să-și îndeplinească atribuțiile și să aloce resursele;
o identificare a instituțiilor care urmează să facă obiectul supravegherii sporite și măsurile adoptate privind o astfel de supraveghere, în conformitate cu alineatul (3);
un plan pentru inspecții vizând sediile utilizate de o instituție, inclusiv sucursalele și filialele stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu articolele 52, 119 și 122.
Programele de supraveghere prudențială includ următoarele instituții:
Instituțiile în cazul cărora rezultatele simulărilor de criză menționate la articolul 98 alineatul (1) literele (a) și (g) și articolul 100 sau rezultatul procesului de supraveghere și evaluare prevăzut la articolul 97 indică riscuri semnificative pentru soliditatea financiară a acestora sau indică încălcarea dispozițiilor interne de transpunere a prezentei directive și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
▼M5 —————
Orice altă instituție pentru care autoritățile competente consideră acest lucru necesar.
Atunci când se consideră necesar, în conformitate cu articolul 97, se iau, în special, următoarele măsuri:
o creștere a numărului sau a frecvenței inspecțiilor la fața locului vizând instituția;
o prezență permanentă a autorității competente în cadrul instituției;
raportări suplimentare sau mai frecvente din partea instituției;
analize suplimentare sau mai frecvente ale planurilor operaționale, strategice sau de afaceri ale instituției;
controale tematice de monitorizare a riscurilor specifice cu probabilitate mai mare de materializare.
Articolul 100
Testele de stres prudențiale
Articolul 101
Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne
ABE elaborează, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, orientări care cuprind valori de referință bazate pe această analiză.
Autoritățile competente țin seama de respectiva analiză și de valorile de referință atunci când examinează permisiunile de a utiliza abordări interne pe care le acordă instituțiilor.
Articolul 102
Măsuri de supraveghere
Autoritățile competente cer unei instituții să ia din timp măsurile necesare pentru a aborda problemele relevante în următoarele situații:
instituția nu îndeplinește cerințele prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
autoritățile competente dețin date conform cărora este probabil că instituția va încălca cerințele prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în următoarele 12 luni;
▼M5 —————
Articolul 104
Competențe de supraveghere
În sensul articolului 97, al articolului 98 alineatele (4) și (5), al articolului 101 alineatul (4) și al articolului 102 din prezenta directivă și al aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente au cel puțin următoarele competențe:
de a cere instituțiilor să dețină fonduri proprii suplimentare, pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condițiile stabilite la articolul 104a din prezenta directivă;
de a cere consolidarea cadrului de administrare, a proceselor, a mecanismelor și a strategiilor puse în aplicare în conformitate cu articolele 73 și 74;
de a cere instituțiilor să prezinte un plan pentru restabilirea conformității cu cerințele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și să stabilească un termen-limită pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătățiri ale planului respectiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și termenul-limită;
de a cere instituțiilor să aplice o anumită politică de constituire de provizioane sau un anumit tratament al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;
de a restrânge sau a limita activitățile, operațiunile sau rețeaua instituțiilor ori de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituții;
de a cere diminuarea riscului inerent activităților, produselor și sistemelor instituțiilor, inclusiv al activităților externalizate;
de a cere instituțiilor limitarea remunerației variabile la un procent din veniturile nete atunci când nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital solide;
de a cere instituțiilor utilizarea profiturilor lor nete pentru a-și consolida fondurile proprii;
de a restricționa sau a interzice distribuirile sau plățile sub formă de dobânzi de către o instituție către acționari, asociați sau deținători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, atunci când interdicția nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;
de a impune cerințe de raportare suplimentare sau o frecvență mai mare a raportării, inclusiv raportări privind fondurile proprii, lichiditatea și efectul de levier;
de a impune cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și pasive;
de a cere să se facă publice unele informații suplimentare.
În sensul articolelor 97-102, se consideră că orice informație suplimentară care poate fi solicitată din partea instituțiilor este redundantă în cazul în care aceeași informație sau o informație care este în mare măsură aceeași a fost deja raportată în alt mod autorității competente ori poate fi produsă de autoritatea competentă.
Autoritatea competentă nu solicită unei instituții să raporteze informații suplimentare în cazul în care a primit anterior informațiile respective într-un alt format sau la un alt nivel de granularitate și când respectivul format sau nivel de granularitate diferit nu împiedică autoritatea competentă să producă informații de aceeași calitate și fiabilitate precum cele produse pe baza informațiilor suplimentare care ar fi raportate în alt mod.
▼M5 —————
Articolul 104a
Cerința de fonduri proprii suplimentare
Autoritățile competente impun cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 97 și 101, acestea stabilesc că instituția respectivă se află în una dintre următoarele situații:
instituția este expusă la riscuri sau la elemente de risc care fie nu sunt acoperite, fie nu sunt acoperite în mod suficient, astfel cum se specifică la alineatul (2) din prezentul articol, de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( 18 );
instituția nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 73 și 74 din prezenta directivă sau la articolul 393 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și este puțin probabil ca alte măsuri de supraveghere să fie suficiente pentru a garanta că respectivele cerințe pot fi îndeplinite într-un termen adecvat;
reevaluările menționate la articolul 98 alineatul (4) sunt considerate insuficiente pentru a permite instituției să își vândă sau să își acopere pozițiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață;
din evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 101 alineatul (4) reiese că nerespectarea cerințelor prevăzute pentru aplicarea abordării permise va duce probabil la cerințe de fonduri proprii neadecvate;
instituția nu reușește în mod repetat să stabilească sau să mențină un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare pentru a se conforma orientărilor comunicate în conformitate cu articolul 104b alineatul (3);
alte situații specifice instituției, despre care autoritatea competentă consideră că ridică probleme semnificative în materie de supraveghere.
Autoritățile competente impun cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) numai pentru acoperirea riscurilor la care sunt expuse instituțiile individuale ca urmare a activităților lor, inclusiv a celor care reflectă impactul anumitor evoluții economice sau ale pieței asupra profilului de risc al unei instituții individuale.
În sensul primului paragraf, autoritățile competente evaluează, ținând seama de profilul de risc al fiecărei instituții în parte, riscurile la care este expusă instituția, inclusiv:
riscurile specifice instituției sau elementele unor astfel de riscuri care sunt excluse în mod explicit din cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 sau care nu sunt abordate în mod explicit în cadrul cerințelor menționate;
riscurile specifice instituției sau elementele unor astfel de riscuri care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerințelor aplicabile prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În măsura în care fac obiectul unor dispoziții tranzitorii sau al unor clauze de păstrare a drepturilor obținute prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscurile sau elementele de risc nu sunt considerate riscuri sau elemente de risc care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerințelor aplicabile prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
În sensul primului paragraf, capitalul considerat adecvat acoperă toate riscurile sau elementele de risc identificate ca semnificative în temeiul evaluării prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care nu sunt acoperite deloc sau nu sunt acoperite suficient de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
Riscul de rată a dobânzii care decurge din pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare poate fi considerat a fi semnificativ cel puțin în cazurile prevăzute la articolul 98 alineatul (5), cu excepția cazului în care autoritățile competente ajung, efectuând analiza și evaluarea, la concluzia că gestionarea de către instituție a riscului de rată a dobânzii la care este expusă ca urmare a unor activități din afara portofoliului de tranzacționare este adecvată și că instituția nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii ca urmare a unor activități din afara portofoliului de tranzacționare.
În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul prezentului articol alineatul (1) litera (a) ca diferență între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol și cerințele de fonduri proprii relevante prevăzute în părțile a treia și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Instituția îndeplinește cerința de fonduri proprii suplimentare impusă de autoritatea competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii care îndeplinesc următoarele condiții:
cel puțin trei sferturi din cerința de fonduri proprii suplimentare sunt îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;
cel puțin trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 menționate la litera (a) sunt constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază.
Instituția îndeplinește cerința de fonduri proprii suplimentare impusă de autoritatea competentă în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii de nivel 1.
Prin derogare de la primul și al doilea paragraf, autoritatea competentă poate solicita instituției să își îndeplinească cerința de fonduri proprii suplimentare cu un procent mai ridicat de fonduri proprii de nivel 1 sau de fonduri proprii de nivel 1 de bază, atunci când este necesar și având în vedere circumstanțele specifice ale instituției.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, impusă de autoritățile competente pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea respectării niciunuia dintre elementele următoare:
cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
cerința amortizorului combinat;
orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate la articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă, atunci când orientările respective abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, impusă de autoritățile competente pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu sunt utilizate în vederea respectării niciunuia dintre elementele următoare:
cerința de fonduri proprii prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate la articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă, atunci când orientările respective abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.
Articolul 104b
Orientări privind fondurile proprii suplimentare
În temeiul analizei respective, autoritățile competente stabilesc, pentru fiecare instituție, nivelul global al fondurilor proprii pe care îl consideră adecvat.
Orientările privind fondurile proprii suplimentare indică excedentul de fonduri proprii în raport cu cuantumul relevant al fondurilor proprii solicitat în temeiul părților a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al capitolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, al articolului 104 alineatul (1) litera (a) și al articolului 128 punctul 6 din prezenta directivă sau în temeiul articolului 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după caz, care este necesar pentru a se ajunge la nivelul global al fondurilor proprii considerat adecvat de către autoritățile competente în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerințele următoare:
cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
cerința prevăzută la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autoritățile competente în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, și cerința amortizorului combinat.
Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii cerinței de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autoritățile competente în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, și nici în vederea îndeplinirii cerinței amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Articolul 104c
Cooperarea cu autoritățile de rezoluție
Autoritățile competente notifică autorităților de rezoluție relevante cerința de fonduri proprii suplimentare impusă instituțiilor în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) și eventualele orientări privind fondurile proprii suplimentare comunicate instituțiilor în conformitate cu articolul 104b alineatul (3).
Articolul 105
Cerințe specifice privind lichiditățile
În scopul determinării nivelului adecvat al cerințelor de lichiditate pe baza analizei și a evaluării efectuate în conformitate cu secțiunea III, autoritățile competente stabilesc dacă, pentru acoperirea riscurilor de lichiditate la care o instituție este sau ar putea fi expusă, este necesară impunerea unei cerințe specifice privind lichiditățile, luând în considerare următoarele elemente:
modelul de afaceri specific al instituției;
măsurile, procedurile și mecanismele instituției, menționate în secțiunea II și în special la articolul 86;
rezultatul analizei și al evaluării efectuate în conformitate cu articolul 97.
▼M5 —————
În mod special, fără a aduce atingere articolului 67, autoritățile competente ar trebui să analizeze necesitatea aplicării unor sancțiuni administrative sau a altor măsuri administrative, inclusiv a unor taxe prudențiale, al căror nivel este corelat în general cu diferența dintre poziția lichidității curente a unei instituții și eventualele cerințe în materie de lichiditate și finanțare stabilă definite la nivel național sau la nivelul Uniunii.
Articolul 106
Cerințe specifice de publicare
Statele membre abilitează autoritățile competente să ceară instituțiilor:
să publice informațiile menționate în partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 de mai multe ori pe an și să stabilească termene pentru publicare;
să utilizeze mijloace de informare și locuri de publicare specifice, altele decât situațiile financiare;
Articolul 107
Consecvența analizelor prudențiale, a evaluărilor și a măsurilor de supraveghere
Autoritățile competente informează ABE în legătură cu:
funcționarea procesului de analiză și evaluare menționat la articolul 97;
metodologia utilizată pentru luarea deciziilor menționate la articolele 98, 100, 101, 102, 104 și 105 privind procesul menționat la litera (a).
ABE evaluează informațiile puse la dispoziție de autoritățile competente în scopul dezvoltării coerenței procesului de analiză prudențială și de evaluare. ABE poate solicita informații suplimentare autorităților competente, în vederea finalizării evaluării sale în mod proporțional, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind ABE.
Pentru a crește gradul de convergență, ABE efectuează evaluări inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 108
Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern
Autoritățile competente pot excepta o instituție de credit de la cerințele prevăzute la articolul 73 din prezenta directivă în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care autoritățile competente renunță la aplicarea cerințelor de fonduri proprii pe o bază consolidată, prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerințele articolului 73 din prezenta directivă se aplică pe bază individuală.
▼M5 —————
Articolul 109
Dispozitivele, procedurile și mecanismele instituțiilor
Cerințele privind remunerarea prevăzute la articolele 92, 94 și 95 nu se aplică pe bază consolidată niciuneia dintre următoarele categorii:
filiale stabilite în Uniune, atunci când acestea fac obiectul unor cerințe specifice privind remunerarea în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii;
filiale stabilite într-o țară terță, atunci când acestea ar face obiectul unor cerințe specifice privind remunerarea în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii dacă ar fi stabilite în Uniune.
Prin derogare de la alineatul (4) din prezentul articol și pentru a se evita eludarea normelor prevăzute la articolele 92, 94 și 95, statele membre se asigură că cerințele prevăzute la articolele 92, 94 și 95 se aplică membrilor personalului filialelor care nu fac obiectul prezentei directive pe bază individuală în cazul în care:
filiala este fie o societate de administrare a activelor, fie o întreprindere care prestează serviciile și activitățile de investiții enumerate la punctele 2, 3, 4, 6 și 7 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE; și
respectivii membri ai personalului au fost autorizați să desfășoare activități profesionale care au un impact semnificativ direct asupra profilului de risc sau asupra activității instituțiilor din cadrul grupului.
Articolul 110
Analiza și evaluarea și măsurile de supraveghere
▼M6 —————
CAPITOLUL 3
Supravegherea pe bază consolidată
Articolul 111
Stabilirea supraveghetorului consolidant
În cazul în care o întreprindere-mamă este o instituție de credit-mamă dintr-un stat membru sau o instituție de credit-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează instituția de credit‐mamă respectivă în statul membru sau instituția de credit-mamă respectivă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiții-mamă din UE și niciuna dintre filialele acesteia nu este o instituție de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează respectiva firmă de investiții-mamă din statul membru sau respectiva firmă de investiții-mamă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiții-mamă din UE și cel puțin una dintre filialele acesteia este o instituție de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă a instituției de credit sau, în cazul în care există mai multe instituții de credit, de către autoritatea competentă a instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului.
Dacă două sau mai multe instituții de credit sau firme de investiții autorizate în Uniune au ca instituție-mamă aceeași societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, aceeași societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, aceeași societate financiară holding-mamă din UE sau aceeași societate financiară holding mixtă-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către:
autoritatea competentă a instituției de credit în cazul în care există o singură instituție de credit în cadrul grupului;
autoritatea competentă a instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului, în cazul în care există mai multe instituții de credit în cadrul grupului; sau
autoritatea competentă a firmei de investiții cu cel mai mare total al bilanțului, în cazul în care grupul nu include nicio instituție de credit.
Prin derogare de la alineatul (1) al treilea paragraf, alineatul (3) litera (b) și alineatul (4), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai multe instituții de credit din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe instituții de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanțurilor instituțiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituțiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.
Prin derogare de la alineatul (3) litera (c), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai mult de o firmă de investiții din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe firme de investiții din cadrul grupului cu cel mai mare total al bilanțului cumulat.
Articolul 112
Coordonarea activităților de supraveghere de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată
Pe lângă obligațiile care îi revin în conformitate cu prezenta directive și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată îndeplinește următoarele atribuții:
coordonarea colectării și difuzării de informații relevante sau esențiale în situațiile obișnuite și în cele de urgență;
planificarea și coordonarea activităților de supraveghere în situațiile obișnuite, inclusiv în ceea ce privește activitățile menționate la titlul VII capitolul 3, în cooperare cu autoritățile competente implicate;
planificarea și coordonarea activităților de supraveghere, în cooperare cu autoritățile competente implicate și, dacă este necesar, cu băncile centrale din cadrul SEBC, pentru pregătirea pentru situații de urgență și în situațiile de urgență, inclusiv evoluțiile negative din cadrul instituțiilor sau de pe piețele financiare, utilizând, acolo unde este posibil, căile de comunicare existente pentru a facilita gestionarea crizelor.
ABE poate de asemenea acorda asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în cazul unui dezacord în legătură cu coordonarea activităților de supraveghere desfășurate în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menționat.
Articolul 113
Decizii comune cu privire la cerințele prudențiale specifice unei instituții
Supraveghetorul consolidant și autoritățile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding-mamă din UE ori a unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună:
cu privire la aplicarea articolelor 73 și 97 pentru a stabili caracterul adecvat al nivelului consolidat al fondurilor proprii deținute de grupul de instituții în ceea ce privește situația sa financiară și profilul său de risc și cu privire la nivelul fondurilor proprii impus pentru aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) fiecărei entități din cadrul grupului de instituții, precum și pe bază consolidată;
cu privire la măsurile de abordare a oricărei probleme și constatări semnificative legate de supravegherea lichidității, inclusiv legate de caracterul adecvat al organizării și al tratării riscurilor, astfel cum se prevede la articolul 86, și legate de necesitatea impunerii unor cerințe privind lichiditățile specifice instituției, în conformitate cu articolul 105;
cu privire la orice orientări privind fondurile proprii suplimentare menționate la articolul 104b alineatul (3).
Deciziile comune menționate la alineatul (1) se iau:
în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite celorlalte autorități competente relevante un raport ce conține evaluarea riscurilor aferente grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolul 104a;
în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (b), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite un raport ce conține evaluarea profilului riscului de lichiditate al grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolele 86 și 105;
în sensul prezentului articol alineatul (1) litera (c), în termen de patru luni de la data la care supraveghetorul consolidant transmite un raport ce conține evaluarea riscurilor aferente grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolul 104b.
Deciziile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol țin seama în mod corespunzător și de evaluarea riscurilor aferente filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante în conformitate cu articolele 73, 97, 104a și 104b.
Deciziile comune menționate la literele (a) și (b) din alineatul (1) se includ în documente care cuprind motivația completă a deciziilor respective, iar supraveghetorul consolidant transmite aceste documente instituției-mamă din UE. În caz de dezacord, supraveghetorul consolidant, la solicitarea oricăreia dintre celelalte autorități competente în cauză, consultă ABE. Supraveghetorul consolidant poate consulta ABE din proprie inițiativă.
Decizia privind aplicarea articolelor 73, 86 și 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105 din prezenta directivă se ia de respectivele autorități competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după luarea în considerare în mod corespunzător a opiniilor și rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant. În cazul în care, la încheierea oricăreia dintre termenele menționate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autoritățile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritățile competente își amână decizia și așteaptă luarea unei decizii de către ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, adoptându-și apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menționate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul regulamentului respectiv. ABE își ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.
Deciziile se includ într-un document care cuprinde motivația completă și țin seama de evaluarea riscurilor și de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente exprimate în termenele menționate la alineatul (2). Documentul se transmite de către supraveghetorul consolidant tuturor autorităților competente în cauză și instituției-mamă din UE.
În cazul consultării ABE, toate autoritățile competente țin seama de avizul acesteia și explică orice abatere semnificativă de la avizul respectiv.
Deciziile comune menționate la alineatul (1) din prezentul articol și orice decizie luată în absența unei decizii comune în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, se actualizează în fiecare an sau, în circumstanțe excepționale, atunci când o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE transmite o cerere scrisă și complet motivată supraveghetorului consolidant, în vederea actualizării deciziei privind aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105. În aceste circumstanțe excepționale actualizarea poate fi tratată pe bază bilaterală, între supraveghetorul consolidant și autoritatea competentă care formulează cererea.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 114
Cerințe de informare în situații de urgență
În cazul în care o bancă centrală din SEBC constată prezența unei situații descrise la prima teză, aceasta avertizează cât mai curând posibil autoritățile competente menționate la articolul 112, precum și ABE.
Atunci când acest lucru este posibil, autoritatea competentă și autoritatea menționată la articolul 58 alineatul (4) utilizează căile de comunicare existente.
Articolul 115
Coordonarea și acordurile de cooperare
În cadrul acestor acorduri, se pot încredința atribuții suplimentare autorității responsabile cu supravegherea consolidată și se pot specifica proceduri pentru procesul decizional și pentru cooperarea cu alte autorități competente.
Articolul 116
Colegiile de supraveghere
ABE contribuie la promovarea și monitorizarea funcționării eficiente, efective și coerente a colegiilor de supraveghetori menționate în prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În acest sens, ABE participă în mod corespunzător și este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest scop.
Colegiile de supraveghetori elaborează un cadru pentru autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, pentru ABE și pentru celelalte autorități competente implicate în realizarea următoarelor sarcini:
schimbul de informații între acestea, precum și cu ABE, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;
convenirea distribuirii voluntare a sarcinilor și a delegării voluntare a responsabilităților atunci când este cazul;
stabilirea de programe de supraveghere prudențială, conform articolului 99, pe baza unei evaluări a riscurilor legate de grup, în conformitate cu articolul 97;
sporirea eficienței supravegherii prin eliminarea dublării inutile a cerințelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește cererile de informații prevăzute la articolul 114 și la articolul 117 alineatul (3);
aplicarea consecventă a cerințelor prudențiale în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 pentru toate entitățile din cadrul unui grup de instituții, fără a aduce atingere opțiunilor și drepturilor prevăzute în dreptul Uniunii;
aplicarea articolului 112 alineatul (1) litera (c), ținând seama de activitățile pe care alte foruri le-ar putea desfășura în acest domeniu.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE înaintează proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 decembrie 2014.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă căreia i s-a acordat aprobare în conformitate cu articolul 21a poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori relevant.
În cazul unui dezacord între autoritățile competente în ceea ce privește funcționarea colegiilor de supraveghere, oricare din autoritățile competente vizate poate sesiza ABE și îi poate solicita asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în cazul unui dezacord în legătură cu funcționarea colegiilor de supraveghere, în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menționat.
Articolul 117
Obligații de cooperare
Autoritățile competente cooperează cu ABE în sensul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Autoritățile competente furnizează ABE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Informațiile menționate la primul paragraf sunt considerate esențiale în cazul în care pot avea un impact important asupra evaluării solidității financiare a unei instituții sau a unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.
În special, autoritățile responsabile cu supravegherea consolidată a instituțiilor-mamă din UE și a instituțiilor controlate de societăți financiare holding-mamă din UE sau de societăți financiare holding mixte-mamă din UE transmit autorităților competente din alte state membre, responsabile cu supravegherea filialelor întreprinderilor-mamă respective, toate informațiile relevante. Pentru stabilirea sferei informațiilor relevante, se ține seama de importanța filialelor respective în cadrul sistemului financiar al statelor membre în cauză.
Informațiile esențiale menționate la primul paragraf includ în special următoarele elemente:
identificarea structurii juridice a grupului, precum și a structurii de guvernanță, care include structura organizațională, acoperind toate entitățile reglementate, entitățile nereglementate, filialele nereglementate și sucursalele semnificative care aparțin grupului, întreprinderile-mamă, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) și articolul 109 alineatul (2), precum și autoritățile competente pentru entitățile reglementate din cadrul grupului vizat;
procedurile de colectare de informații de la instituțiile dintr-un grup și verificarea informațiilor;
evoluțiile negative înregistrate de instituții sau de alte entități dintr-un grup, care ar putea afecta grav instituțiile;
sancțiunile semnificative și măsurile excepționale luate de autoritățile competente în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv impunerea unei cerințe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 și a unei limite privind utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autoritățile competente pot sesiza ABE în oricare dintre următoarele situații:
o autoritate competentă nu a transmis informații esențiale;
o cerere de cooperare, în special în vederea schimbului de informații relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 258 din TFUE, ABE poate acționa în conformitate cu competențele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE poate de asemenea acorda asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în vederea dezvoltării unor practici de cooperare consecvente, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul menționat.
Înainte de a lua o decizie cu privire la elementele enumerate mai jos, autoritățile competente în cauză se consultă între ele, ►C2 în cazul în care o astfel de decizie prezintă importanță pentru atribuțiile de supraveghere ale altor autorități competente: ◄
modificările structurii acționariatului, organizaționale sau de conducere a instituțiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea din partea autorităților competente și
sancțiunile semnificative sau măsurile excepționale luate de autoritățile competente, inclusiv impunerea unei cerințe specifice de fonduri proprii în temeiul articolului 104 și a unei limite privind utilizarea abordărilor avansate de evaluare pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În sensul literei (b), se consultă întotdeauna autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată.
Cu toate acestea, o autoritate competentă poate decide să nu consulte alte autorități competente în situații de urgență sau în cazul în care consultarea ar putea pune în pericol eficacitatea deciziilor sale. În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează fără întârziere celelalte autorități competente după luarea deciziei.
ABE poate acorda asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în cazul unui dezacord în legătură cu coordonarea activităților de supraveghere desfășurate în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 118
Verificarea informațiilor referitoare la entitățile din alte state membre
În cazul în care, în aplicarea prezentei directive și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente dintr-un stat membru doresc, în cazuri specifice, să verifice informațiile cu privire la o instituție, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă o instituție financiară, o întreprindere de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor menționate la articolul 125 sau o filială de tipul celor menționate la articolul 119 alineatul (3), situată într-un alt stat membru, autoritățile respective solicită autorităților competente din celălalt stat membru să dispună efectuarea acestei verificări. Autoritățile care primesc o astfel de solicitare îi dau curs, în cadrul competențelor lor, procedând la efectuarea verificărilor respective prin propriile servicii sau permițând autorităților care au făcut solicitarea să efectueze verificarea ori permițând unui auditor sau expert să o efectueze. În cazul în care nu efectuează ea însăși verificarea, autoritatea competentă care a făcut solicitarea poate participa la efectuarea acesteia, dacă dorește.
Articolul 119
Includerea societăților holding în supravegherea consolidată
Articolul 120
Supravegherea societăților financiare holding mixte
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 121
Calificarea directorilor
Statele membre cer ca membrii organului de conducere al unei societăți financiare holding sau al unei societăți financiare holding mixte să aibă o reputație suficient de bună și cunoștințele, competențele și experiența necesară, astfel cum se prevede la articolul 91 alineatul (1), pentru a exercita aceste atribuții, având în vedere rolul specific al unei societăți financiare holding sau al unei societăți financiare holding mixte.
Articolul 122
Solicitări de informații și inspecții
Articolul 123
Supravegherea
Articolul 124
Schimbul de informații
În cazul în care autoritățile competente din statul membru unde se află întreprinderea-mamă nu exercită ele însele supravegherea pe bază consolidată în conformitate cu articolul 111, acestea pot fi invitate de autoritățile competente responsabile cu exercitarea supravegherii să solicite întreprinderii-mamă orice informații care ar putea fi relevante pentru supravegherea pe bază consolidată și să transmită aceste informații autorităților respective.
În mod similar, statele membre autorizează, între autoritățile lor competente, schimbul de informații menționate la articolul 122, cu condiția ca colectarea sau deținerea de informații să nu implice obligația autorităților competente de a exercita un rol de supraveghere a holdingului cu activitate mixtă și a filialelor sale care nu sunt instituții de credit, sau a filialelor menționate la articolul 119 alineatul (3).
Articolul 125
Cooperarea
În cazul în care, în temeiul articolului 111 din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant pentru un grup cu o societate financiară holding mixtă-mamă este diferit față de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul consolidant și coordonatorul cooperează în scopul aplicării pe bază consolidată a prezentei directive și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Pentru a facilita și a institui o cooperare eficace, supraveghetorul consolidant și coordonatorul încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.
Articolul 126
Sancțiuni
În conformitate cu capitolul 1 secțiunea IV din prezentul titlu, statele membre asigură posibilitatea de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative menite să pună capăt încălcărilor constatate sau cauzelor acestora în cazul holdingurilor financiare, al societăților financiare holding-mixte și al holdingurilor cu activitate mixtă sau al managerilor responsabili care încalcă actele cu putere de lege și actele administrative de transpunere a prezentului capitol.
Articolul 127
Evaluarea echivalenței supravegherii consolidate din țări terțe
Evaluarea se face de autoritatea competentă care ar fi responsabilă cu supravegherea consolidată dacă s-ar aplica dispozițiile alineatului (3), la cererea întreprinderii-mamă sau a uneia din entitățile reglementate autorizate în Uniune ori din proprie inițiativă. Autoritatea competentă respectivă consultă celelalte autorități competente în cauză.
Autoritatea competentă care efectuează evaluarea menționată la alineatul (1) primul paragraf ține seama de recomandările menționate anterior. În acest scop, autoritatea competentă consultă ABE înainte de a adopta o decizie.
Tehnicile de supraveghere respective sunt convenite de autoritatea competentă care urmează a fi responsabilă cu supravegherea consolidată, după consultarea celorlalte autorități competente în cauză.
Autoritățile competente pot să ceară în special înființarea unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte cu sediul central în Uniune și să aplice dispozițiile privind supravegherea consolidată situației consolidate a respectivei societăți financiare holding sau situației consolidate a instituțiilor respectivei societăți financiare holding mixte.
Tehnicile de supraveghere urmăresc atingerea obiectivelor supravegherii consolidate din în prezentul capitol și sunt notificate celorlalte autorități competente în cauză, ABE și Comisiei.
CAPITOLUL 4
Amortizoare de capital
Articolul 128
Definiții
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:
„amortizor de conservare a capitalului” înseamnă fondurile proprii pe care o instituție este obligată să le mențină în conformitate cu articolul 129;
„amortizor anticiclic de capital specific instituției” înseamnă fondurile proprii pe care o instituție este obligată să le mențină în conformitate cu articolul 130;
„amortizor G-SII” înseamnă fonduri proprii care trebuie să fie deținute în conformitate cu articolul 131 alineatul (4);
„amortizor O-SII” înseamnă fonduri proprii care ar putea să trebuiască să fie deținute în conformitate cu articolul 131 alineatul (5);
„amortizor de risc sistemic” înseamnă fondurile proprii pe care o instituție este sau poate fi obligată să le mențină în conformitate cu articolul 133;
„cerință de amortizor combinat” înseamnă fonduri proprii de nivel 1 de bază necesar pentru a îndeplini cerința privind amortizorul de conservare a capitalului plus următoarele, după caz:
amortizor anticiclic de capital specific instituției;
un amortizor G-SII;
un amortizor O-SII;
un amortizor de risc sistemic;
„rata amortizorului anticiclic” înseamnă indicele pe care instituțiile trebuie să îl aplice pentru a calcula amortizorul anticiclic de capital specific instituției respective și care este stabilit în conformitate cu articolul 136 și articolul 137 sau de o autoritate competentă dintr-o țară terță (după cum este cazul);
„instituție autorizată la nivel național” înseamnă o instituție care a fost autorizată în statul membru și pentru care o anumită autoritate desemnată este responsabilă de stabilire a ratei amortizorului anticiclic;
„referențial pentru amortizor” înseamnă o rată de referință a amortizoarelor calculată în conformitate cu articolul 135 alineatul (1).
Instituțiile nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a îndeplini cerința amortizorului combinat menționată la punctul 6 din primul paragraf de la prezentul articol, pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerințele de fonduri proprii suplimentare impuse în temeiul articolului 104a din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, precum și orientările comunicate în conformitate cu articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.
Instituțiile nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a respecta unul dintre elementele cerinței amortizorului combinat pentru a asigura conformitatea cu celelalte elemente aplicabile ale cerinței amortizorului combinat.
Instituțiile nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a îndeplini cerința amortizorului combinat menționată la punctul 6 din primul paragraf de la prezentul articol pentru a asigura conformitatea cu componentele bazate pe riscuri ale cerințelor prevăzute la articolele 92a și 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE.
▼M6 —————
Articolul 129
Cerința de menținere a unui amortizor de conservare a capitalului
▼M6 —————
Articolul 130
Cerința de menținere a unui amortizor anticiclic de capital specific instituției
▼M6 —————
Articolul 131
Instituții globale de importanță sistemică și alte instituții de importanță sistemică
O G-SII este oricare dintre următoarele:
un grup condus de o instituție-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă din UE sau de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE; sau
o instituție care nu este o filială a unei instituții-mamă din UE, a unei societăți financiare holding-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE.
O-SII poate fi fie o instituție, fie un grup condus de o instituție-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă din UE, de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE, de o instituție-mamă dintr-un stat membru, de o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru sau de o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru.
Metodologia de identificare a G-SII se bazează pe următoarele categorii:
dimensiunea grupului;
interconectarea grupului cu sistemul financiar;
posibilitatea de substituire a serviciilor sau a infrastructurii financiare furnizate de grup;
complexitatea grupului;
activitatea transfrontalieră a grupului, inclusiv activitatea transfrontalieră între statele membre și între statele membre și o țară terță.
Fiecare categorie primește o ponderare egală și constă în indicatori cuantificabili.
Metodologia produce un scor global pentru fiecare entitate menționată la alineatul (1) evaluată, ceea ce permite G-SII să fie identificate și alocate într-o subcategorie, astfel cum se descrie la alineatul (9).
O metodologie suplimentară de identificare a G-SII se bazează pe următoarele categorii:
categoriile menționate la alineatul (2) literele (a)-(d) de la prezentul articol;
activitatea transfrontalieră a grupului, excluzând activitățile grupului în toate statele membre participante, astfel cum sunt menționate la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 19 ).
Fiecare categorie primește o ponderare egală și constă în indicatori cuantificabili. Pentru categoriile menționate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat, indicatorii sunt aceiași ca și indicatorii corespunzători stabiliți în temeiul alineatului (2).
Metodologia suplimentară de identificare produce un scor global suplimentar pentru fiecare entitate menționată la alineatul (1) evaluată, pe baza căruia autoritățile competente sau desemnate pot lua una dintre măsurile menționate la alineatul (10) litera (c).
OSII se identifică în conformitate cu alineatul (1). Importanța sistemică se evaluează pe baza a cel puțin unul dintre criteriile următoare:
dimensiunea
importanța pentru economia Uniunii sau a statului membru relevant;
anvergura activităților transfrontaliere;
interconectarea instituției sau a grupului cu sistemul financiar.
După consultarea CERS, ABE emite, până la 1 ianuarie 2015, orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la criteriile de stabilire a condițiilor de aplicare a prezentului alineat în ceea ce privește evaluarea O-SII. Orientările respective țin seama de cadrele internaționale pentru instituțiile naționale de importanță sistemică, precum și de particularitățile Uniunii și de cele naționale.
După consultarea CERS, ABE prezintă Comisiei, până la 31 decembrie 2020, un raport privind metodologia adecvată de stabilire și calibrare a ratelor amortizorului O-SII.
În termen de șase săptămâni de la primirea notificării menționate la alineatul (7) din prezentul articol, CERS transmite Comisiei un aviz în care precizează dacă amortizorul O-SII este considerat adecvat. De asemenea, ABE îi poate transmite Comisiei avizul său referitor la amortizor în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În termen de trei luni de la transmiterea de către CERS a notificării menționate la alineatul (7) către Comisie, aceasta, ținând seama de evaluarea realizată de CERS și ABE, dacă este cazul, și în cazul în care consideră că amortizorul O-SII nu implică efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată să adopte măsura propusă.
Atunci când solicită menținerea unui amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată respectă următoarele:
amortizorul O-SII trebuie să nu poată implica efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar în ansamblu sau asupra unor părți ale acestuia în alte state membre sau în Uniune în ansamblu, formând sau creând un obstacol pentru funcționarea pieței interne;
amortizorul O-SII trebuie să fie reexaminat de către autoritatea competentă sau autoritatea desemnată cel puțin anual.
Înainte de a stabili sau restabili un amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare către CERS cu o lună înainte de publicarea deciziei menționate la alineatul (5) și transmite o notificare către CERS cu trei luni înainte de publicarea deciziei autorității competente sau a autorității desemnate menționate la alineatul (5a). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări către Comisie, ABE și autoritățile competente și desemnate ale statelor membre în cauză. Notificările respective prevăd în detaliu:
motivele pentru care se consideră că amortizorul O-SII poate fi eficace și proporțional în ceea ce privește atenuarea riscului;
o evaluare a impactului pozitiv sau negativ probabil al amortizorului O-SII pe piața internă, pe baza informațiilor aflate la dispoziția statului membru;
rata amortizorului O-SII pe care statul membru dorește să îl stabilească.
Fără a aduce atingere articolului 133 și alineatului (5) de la prezentul articol, în cazul în care o O-SII este o filială fie a unei G-SII, fie a unei O-SII care este fie o instituție, fie un grup condus de o instituție-mamă din UE și face obiectul unui amortizor O-SII pe bază consolidată, amortizorul care se aplică pe bază individuală sau subconsolidată pentru O-SII nu depășește cuantumul mai mic dintre următoarele:
suma dintre cuantumul cel mai mare dintre rata amortizorului G-SII sau O-SII aplicabilă grupului pe bază consolidată și 1 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și
3 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau rata a cărei aplicare pentru grup pe bază consolidată a fost autorizată de Comisie în conformitate cu alineatul (5a) din prezentul articol.
Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (9) și utilizând subcategoriile și scorurile-limită menționate la alineatul (9), autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate, în cadrul unui proces solid de evaluare în vederea supravegherii:
să realoce o G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-o subcategorie superioară;
să aloce o entitate menționată la alineatul (1) cu un scor global astfel cum se menționează la alineatul (2) inferior scorului-limită al subcategoriei celei mai joase în respectiva subcategorie sau într-o subcategorie superioară, astfel desemnând-o drept G-SII;
luând în considerare mecanismul unic de rezoluție, să realoce o G-SII dintr-o subcategorie superioară într-o subcategorie inferioară, pe baza scorului global suplimentar menționat la alineatul (2a).
▼M5 —————
Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată revizuiește anual identificarea G-SII și a O-SII, precum și alocarea G-SII în subcategoriile respective și comunică rezultatul instituției de importanță sistemică vizate și către CERS, care transmite fără întârziere rezultatele Comisiei și ABE. Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată face publică lista actualizată a instituțiilor de importanță sistemică identificate și subcategoria în care este alocată fiecare G-SII identificată.
▼M5 —————
În cazul în care suma dintre rata amortizorului de risc sistemic, astfel cum este calculată în sensul articolului 133 alineatul (10), (11) sau (12), și rata amortizorului O-SII sau rata amortizorului G-SII al cărui obiect îl face aceeași instituție ar fi mai mare de 5 %, se aplică procedura stabilită la alineatul (5a) din prezentul articol.
▼M5 —————
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2014.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
▼M5 —————
Articolul 133
Cerința de menținere a unui amortizor de risc sistemic
Instituțiile calculează amortizorul de risc sistemic după cum urmează:
unde:
BSR = amortizorul de risc sistemic;
rT = rata amortizorului aplicabilă cuantumului total al expunerii la risc a unei instituții;
ET = cuantumul total al expunerii la risc a unei instituții, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
i = indicele care desemnează subsetul de expuneri, astfel cum este menționat la alineatul (5);
ri = rata amortizorului aplicabilă cuantumului expunerii la risc a subsetului de expuneri i; și
Ei = cuantumul expunerii la risc a unei instituții pentru subsetul de expuneri i, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Un amortizor de risc sistemic se poate aplica:
tuturor expunerilor de pe teritoriul statului membru care stabilește amortizorul;
următoarelor expuneri sectoriale de pe teritoriul statului membru care stabilește amortizorul:
tuturor expunerilor de tip retail față de persoane fizice care sunt garantate cu bunuri imobile locative;
tuturor expunerilor față de persoane juridice care sunt garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale;
tuturor expunerilor față de persoane juridice în afara celor menționate la punctul (ii);
tuturor expunerilor față de persoane fizice în afara celor menționate la punctul (i);
tuturor expunerilor de pe teritoriul altor state membre, sub rezerva alineatelor (12) și (15);
expunerilor sectoriale, astfel cum sunt identificate la litera (b) din prezentul alineat, de pe teritoriul altor state membre, numai pentru a permite recunoașterea unei rate a amortizorului stabilite de alt stat membru în conformitate cu articolul 134;
expunerilor de pe teritoriul țărilor terțe;
subseturilor oricăreia dintre categoriile de expuneri identificate la litera (b).
Atunci când solicită menținerea unui amortizor de risc sistemic, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată respectă următoarele:
amortizorul de risc sistemic nu implică efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne;
amortizorul de risc sistemic este reexaminat de către autoritatea competentă sau autoritatea desemnată cel puțin o dată la doi ani;
amortizorul de risc sistemic nu este utilizat pentru abordarea unor riscuri care sunt acoperite de articolele 130 și 131.
În cazul în care instituția căreia i se aplică una sau mai multe rate ale amortizorului de risc sistemic este o filială a cărei întreprindere-mamă este stabilită într-un alt stat membru, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare și autorităților statului membru în cauză.
În cazul în care o rată a amortizorului de risc sistemic se aplică expunerilor de pe teritoriul unor țări terțe, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, transmite, de asemenea, o notificare către CERS. CERS transmite fără întârziere notificările respective autorităților de supraveghere ale respectivelor țări terțe.
Notificările respective prevăd în detaliu:
riscul macroprudențial sau sistemic în statul membru vizat;
motivele pentru care dimensiunea riscurilor macroprudențiale sau sistemice amenință stabilitatea sistemului financiar la nivel național, justificând rata amortizorului de risc sistemic;
motivele pentru care se consideră că amortizorul de risc sistemic poate fi eficace și proporțional în ceea ce privește atenuarea riscului;
o evaluare a impactului pozitiv sau negativ probabil al amortizorului de risc sistemic pe piața internă, pe baza informațiilor aflate la dispoziția statului membru;
rata sau ratele amortizorului de risc sistemic pe care autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, intenționează să le impună și expunerile cărora li se aplică aceste rate, precum și instituțiile care fac obiectul ratelor respective;
în cazul în care rata amortizorului de risc sistemic se aplică tuturor expunerilor, o justificare a motivului pentru care autoritatea consideră că amortizorul de risc sistemic nu constituie o duplicare a funcționării amortizorului O-SII prevăzut la articolul 131.
În cazul în care decizia privind stabilirea ratei amortizorului de risc sistemic conduce la o scădere a ratei amortizorului stabilite anterior sau la menținerea ei la același nivel, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, respectă doar prezentul alineat.
În sensul prezentului alineat, recunoașterea unei rate a amortizorului de risc sistemic stabilită de alt stat membru în conformitate cu articolul 134 nu este inclusă în calculul pragului de 3 %.
În cazul în care Comisia emite un aviz negativ, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, din statul membru care stabilește respectivul amortizor de risc sistemic respectă avizul în cauză sau prezintă motivele pentru care nu face acest lucru.
În cazul în care o instituție căreia i se aplică una sau mai multe rate ale amortizorului de risc sistemic este o filială a cărei întreprindere-mamă este stabilită într-un alt stat membru, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată solicită în notificarea transmisă în conformitate cu alineatul (9) o recomandare din partea Comisiei și a CERS.
Comisia și CERS își emit fiecare recomandarea în termen de șase săptămâni de la primirea notificării.
În cazul în care autoritățile filialei și întreprinderii-mamă nu sunt de acord cu privire la rata sau ratele amortizorului de risc sistemic aplicabile instituției respective și în cazul unei recomandări negative atât din partea Comisiei, cât și a CERS, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, poate sesiza ABE și solicita asistența acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Decizia privind stabilirea ratei sau a ratelor amortizorului de risc sistemic pentru expunerile respective se suspendă până la luarea unei decizii de către ABE.
În termen de șase săptămâni de la primirea notificării menționate la alineatul (9) din prezentul articol, CERS transmite Comisiei un aviz în care precizează dacă amortizorul de risc sistemic este considerat adecvat. De asemenea, ABE îi poate transmite Comisiei avizul său referitor la respectivul amortizor de risc sistemic în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În termen de trei luni de la primirea notificării menționate la alineatul (9), Comisia, ținând seama de evaluarea realizată de CERS și ABE, după caz, și în cazul în care consideră că rata sau ratele amortizorului de risc sistemic nu implică efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, să adopte măsura propusă.
Fiecare autoritate competentă sau autoritatea desemnată, după caz, anunță stabilirea sau restabilirea uneia sau mai multor rate ale amortizorului de risc sistemic prin intermediul publicării pe un site internet adecvat. Publicarea respectivă conține cel puțin următoarele informații:
rata sau ratele amortizorului de risc sistemic;
instituțiile cărora li se aplică amortizorul de risc sistemic;
expunerile cărora li se aplică rata sau ratele amortizorului de risc sistemic;
o justificare pentru stabilirea sau restabilirea ratei sau a ratelor amortizorului de risc sistemic;
data de la care instituțiile aplică stabilirea sau restabilirea amortizorului de risc sistemic; și
numele țărilor pe teritoriul cărora expunerile sunt recunoscute în cadrul amortizorului de risc sistemic.
În cazul în care publicarea informațiilor menționate la litera (d) de la primul paragraf ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului financiar, aceste informații nu sunt publicate.
În cazul în care aplicarea restricțiilor privind distribuirile conduce la o ameliorare nesatisfăcătoare a fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției, din perspectiva riscului sistemic relevant, autoritățile competente pot lua măsuri suplimentare în conformitate cu articolul 64.
Articolul 134
Recunoașterea unei rate a amortizorului de risc sistemic
Articolul 135
Orientări CERS privind stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice
CERS poate formula, prin recomandări conform articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, orientări pentru autoritățile desemnate de statele membre conform articolului 136 alineatul (1) privind stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice, în special:
principii destinate să îndrume autoritățile desemnate atunci când își exercită puterea de apreciere privind rata adecvată a amortizorului anticiclic, să garanteze că autoritățile adoptă o abordare corespunzătoare în ceea ce privește ciclurile macroeconomice în cauză și să promoveze un proces decizional solid și consecvent în toate statele membre;
orientări generale privind:
măsurarea și calcularea abaterii indicatorului credite/produsul intern brut (PIB) de la tendințele pe termen lung;
calcularea referențialelor pentru amortizoare prevăzute la articolul 136 alineatul (2);
orientări privind variabilele care indică apariția unui risc sistemic asociat cu existența unor perioade de creștere excesivă a creditelor în sistemul financiar, în special indicatorul credit/PIB relevant și abaterea acestuia de la tendința pe termen lung și privind alți factori relevanți, inclusiv progresele economice care apar în diferite sectoare ale economiei, care trebuie luați în considerare de autoritățile desemnate atunci când stabilesc rata adecvată a amortizorului anticiclic conform articolului 136;
orientări privind variabilele, inclusiv criterii calitative, care indică faptul că amortizorul trebuie menținut, redus sau eliminat în întregime.
Articolul 136
Stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice
Fiecare autoritate desemnată calculează în fiecare trimestru un referențial pentru amortizoare, destinat să îndrume exercitarea puterii sale de apreciere în stabilirea ratei amortizorului anticiclic în conformitate cu alineatul (3). Referențialul pentru amortizoare reflectă, în mod concret, ciclul de creditare și riscurile datorate creșterii excesive a creditelor în statul membru și ia în considerare în mod corespunzător particularitățile economiei naționale. Acesta se bazează pe abaterea indicatorului credite/PIB de la tendința pe termen lung, luând în considerare, între altele:
un indicator al creșterii nivelurilor creditului în statul membru în cauză și, în special, un indicator care reflectă modificările raportului „credite acordate în statul membru în cauză/PIB”.
orice orientări menținute în vigoare de CERS în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) litera (b).
Fiecare autoritate desemnată evaluează trimestrial intensitatea riscului sistemic ciclic și caracterul adecvat al ratei amortizorului anticiclic pentru statul său membru și stabilește sau ajustează rata amortizorului anticiclic, dacă este necesar. În cadrul acestui proces, fiecare autoritate desemnată ia în considerare următoarele:
referențialul pentru amortizor, calculat în conformitate cu alineatul (2);
orice orientare menținută în vigoare de CERS în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a), (c) și (d), și orice recomandare emisă de CERS cu privire la stabilirea ratei unui amortizor;
alte variabile pe care autoritatea desemnată le consideră relevante pentru abordarea riscului sistemic ciclic.
Fiecare autoritate desemnată publică trimestrial pe site-ul său internet cel puțin următoarele informații:
rata aplicabilă a amortizorului anticiclic;
indicatorul credit/PIB relevant și abaterea acestuia de la tendința pe termen lung;
referențialul pentru amortizor, calculat în conformitate cu alineatul (2);
o justificare a respectivei rate a amortizorului;
în cazul în care rata amortizorului este majorată, data de la care instituțiile aplică rata majorată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituției;
în cazul în care data menționată la litera (e) este înainte de 12 luni de la data publicării prevăzute la prezentul alineat, o trimitere la circumstanțele excepționale care justifică reducerea termenului de punere în aplicare;
în cazul în care rata amortizorului este redusă, perioada orientativă pentru care nu se preconizează nicio majorare, împreună cu o justificare pentru perioada respectivă.
Autoritățile desemnate iau toate măsurile rezonabile pentru a coordona momentul publicării informațiilor.
Autoritățile desemnate notifică CERS fiecare modificare a ratei amortizorului anticiclic, precum și informațiile necesare specificate la literele (a)-(g) de la primul paragraf. CERS publică pe site-ul său internet toate ratele amortizoarelor care i-au fost comunicate, precum și informațiile asociate.
Articolul 137
Recunoașterea ratelor amortizorului anticiclic mai mari de 2,5 %
În cazul în care o autoritate desemnată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol recunoaște o rată a amortizorului mai mare de 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta anunță recunoașterea prin publicare pe site-ul său internet. Anunțul include cel puțin următoarele informații:
rata aplicabilă a amortizorului anticiclic;
statul membru sau țările terțe cărora li se aplică;
în cazul în care rata amortizorului este majorată, data de la care instituțiile autorizate în statul membru al autorității desemnate trebuie să aplice rata majorată al amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituției;
în cazul în care data menționată la litera (c) este înainte de 12 luni de la data anunțului prevăzut la prezentul alineat, o trimitere la circumstanțele excepționale care justifică reducerea termenului de punere în aplicare.
Articolul 138
Recomandarea CERS privind ratele amortizorului anticiclic pentru țările terțe
CERS poate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, să emită o recomandare pentru autoritățile desemnate privind rata adecvată a amortizorului anticiclic pentru expunerile față de o țară terță în cazul în care:
o rată a amortizorului anticiclic nu a fost stabilită sau publicată de către autoritatea relevantă dintr-o țară terță pentru această țară terță (denumită în continuare „autoritatea relevantă dintr-o țară terță”) față de care una sau mai multe instituții din Uniune au expuneri din credite;
CERS consideră că rata amortizorului anticiclic stabilită și publicată de autoritatea competentă din țara terță pentru această țară terță nu este suficient pentru a proteja în mod adecvat instituțiile din Uniune împotriva riscurilor de creștere excesivă a creditelor în această țară terță sau o autoritate desemnată notifică CERS că consideră rata amortizorului ca fiind insuficient pentru a asigura protecția.
Articolul 139
Decizia autorităților desemnate privind ratele amortizorului anticiclic pentru țările terțe
Atunci când o autoritate desemnată exercită puterea care îi este conferită în temeiul primului paragraf, aceasta nu stabilește o rată a amortizorului anticiclic sub rata stabilită de autoritatea competentă din țara terță, în afară de cazul în care această rată a amortizorului depășește 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a instituțiilor care au expuneri la riscul de credit în țara terță în cauză.
Pentru a asigura o coerență în ceea ce privește stabilirea amortizoarelor pentru țări terțe, CERS poate formula recomandări cu privire la stabilirea amortizoarelor respective.
Autoritățile desemnate publică pe site-ul lor internet orice rată a amortizorului anticiclic care a fost stabilită pentru o țară terță în conformitate cu alineatul (2) sau (3), incluzând următoarele informații:
rata amortizorului anticiclic și țara terță căreia i se aplică;
o justificare a acestei rate a amortizorului;
în cazul în care rata amortizorului este stabilită la peste zero pentru prima dată sau este majorat, data de la care instituțiile trebuie să aplice rata majorată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituției;
în cazul în care data menționată la litera (c) este înainte de 12 luni de la data publicării ratei prevăzută la prezentul alineat, o trimitere la circumstanțele excepționale care justifică scurtarea termenului pentru punerea în aplicare.
Articolul 140
Calcularea ratei amortizorului anticiclic de capital specific instituției
Pentru a calcula media ponderată menționată la primul paragraf, statele membre cer instituțiilor să aplice fiecărei rate al amortizorului anticiclic aplicabilă cerințele sale totale de fonduri proprii pentru riscul de credit, stabilite în conformitate cu partea a treia titlurile II și IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, corespunzând expunerilor din credite relevante din teritoriul în cauză, împărțite la cerințele totale de fonduri proprii pentru riscul de credit corespunzând tuturor expunerilor sale din credite relevante.
Dacă, în conformitate cu articolul 136 alineatul (4), o autoritate desemnată stabilește o rată a amortizorului anticiclic mai mare de 2,5 % din cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 statele membre se asigură că următoarele rate ale amortizorului se aplică expunerilor din credite relevante situate în statul membru al autorității desemnate în cauză (denumit în continuare, „statul membru A”) în scopul calculului prevăzut la alineatul (1), inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzând instituției în cauză:
instituțiile autorizate la nivel național aplică rata amortizorului mai mare de 2,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc;
instituțiile care sunt autorizate într-un alt stat membru aplică o rată a amortizorului anticiclic de 2,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc dacă autoritatea desemnată din statul membru în care acestea au fost autorizate nu a recunoscut rata amortizorului mai mare de 2,5 % în conformitate cu articolul 137 alineatul (1);
instituțiile care sunt autorizate într-un alt stat membru aplică rata amortizorului anticiclic stabilită de autoritatea desemnată din statul membru A, dacă autoritatea desemnată din statul membru în care au fost autorizate a recunoscut rata amortizorului în conformitate cu articolul 137.
Dacă rata amortizorului anticiclic stabilită de autoritatea competentă dintr-o țară terță pentru această țară terță este mai mare de 2,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, statele membre se asigură că următoarele rate ale amortizorului se aplică expunerilor din credite relevante situate în această țară terță în scopul calculului prevăzut la alineatul (1), inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzând instituției în cauză:
instituțiile aplică o rată a amortizorului anticiclic de 2,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc dacă autoritatea desemnată din statul membru în care acestea au fost autorizate nu a recunoscut rata amortizorului mai mare de 2,5 % în conformitate cu articolul 137 alineatul (1);
instituțiile aplică rata amortizorului anticiclic stabilită de autoritatea competentă din țara terță dacă autoritatea desemnată din statul membru în care au fost autorizate a recunoscut această rată a amortizorului în conformitate cu articolul 137.
Expunerile la riscul de credit relevante includ toate categoriile de expuneri, în afară de cele menționate la articolul 112 literele (a)-(f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care fac obiectul următoarelor cerințe.
cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit, prevăzute în partea a treia titlul II din regulamentul menționat;
în cazul în care expunerea este deținută în portofoliul de tranzacționare, cerințele de fonduri proprii pentru riscuri specifice, prevăzute în partea a treia titlul IV capitolul 2 din regulamentul menționat sau riscuri adiționale de nerambursare și de migrare, prevăzute în partea a treia titlul IV capitolul 5 din regulamentul menționat;
în cazul în care expunerea este o securitizare, cerințele de fonduri proprii prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 5 din regulamentul menționat.
În scopul calculului prevăzut la alineatul (1):
o rată a amortizorului anticiclic pentru un stat membru se aplică de la data precizată în informațiile publicate în conformitate cu articolul 136 alineatul (7) litera (e) sau articolul 137 alineatul (2) litera (c), dacă decizia are ca efect majorarea ratei amortizorului;
sub rezerva literei (c), o rată a amortizorului anticiclic pentru o țară terță se aplică la 12 luni de la data la care autoritatea competentă dintr-o țară terță a anunțat modificarea ratei amortizorului, indiferent dacă autoritatea în cauză impune instituțiilor înființate în țara terță să aplice modificarea într-un termen mai scurt, dacă decizia are ca efect majorarea ratei amortizorului;
în cazul în care autoritatea desemnată a unui stat membru de origine stabilește rata amortizorului anticiclic pentru o țară terță în conformitate cu articolul 139 alineatul (2) sau (3) sau recunoaște rata amortizorului anticiclic pentru o țară terță în conformitate cu articolul 137, rata amortizorului în cauză se aplică de la data precizată în informațiile publicate în conformitate cu articolul 139 alineatul (5) litera (c) sau articolul 137 alineatul (2) litera (c), dacă decizia are ca efect majorarea ratei amortizorului;
o rată a amortizorului anticiclic se aplică imediat dacă decizia are ca efect reducerea ratei amortizorului.
În sensul literei (b), o modificare a ratei amortizorului anticiclic pentru o țară terță va fi considerată ca anunțată la data la care este publicată de autoritatea competentă din țara terță în conformitate cu normele naționale aplicabile.
ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde de reglementare până la 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 141
Restricții privind distribuirile
În cazul în care se aplică primul paragraf, instituția nu întreprinde niciuna dintre acțiunile de mai jos înainte de a calcula MDA:
efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază;
crearea unei obligații de plată a unei remunerații variabile sau a unor beneficii discreționare de tipul pensiilor ori plata unei remunerații variabile în cazul în care obligația de plată a fost creată într-un moment în care instituția nu îndeplinea cerința amortizorului combinat; sau
efectuarea de plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.
Suma de înmulțit în conformitate cu alineatul (4) constă în:
orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate în prezentul articol alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), (b) sau (c);
plus
orice profituri de la sfârșit de exercițiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate în prezentul articol alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), (b) sau (c);
minus
cuantumurile care ar urma să fie plătite ca taxe și impozite dacă elementele specificate la prezentul alineat literele (a) și (b) ar fi reportate.
Factorul se stabilește după cum urmează:
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nici cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în prima cuartilă (și anume, cea mai scăzută) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0;
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nici cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a doua cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,2;
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nici cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a treia cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,4;
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nici cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a patra cuartilă (și anume, cea mai ridicată) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,6.
Limitele inferioară și superioară ale fiecărei cuartile a cerinței amortizorului combinat sunt calculate după cum urmează:
unde:
Qn = numărul ordinal al cuartilei în cauză.
În cazul în care o instituție nu îndeplinește obligația amortizorului combinat și intenționează să distribuie toate sau o parte din profiturile sale distribuibile ori ia una dintre măsurile menționate la articolul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) și (c), aceasta notifică autoritatea competentă și furnizează următoarele informații:
valoarea capitalului menținut de instituție, defalcat după cum urmează:
fonduri proprii de nivel 1 de bază,
fonduri proprii de nivel 1 suplimentar,
fonduri proprii de nivel 2;
valoarea profiturilor intermediare și la sfârșit de exercițiu financiar;
MDA, calculată în conformitate cu alineatul (4);
valoarea profiturilor distribuibile pe care planifică să le aloce următoarelor:
plăți de dividende,
răscumpărări de acțiuni,
plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar,
plata unei remunerații variabile sau a unor beneficii discreționare de tipul pensiilor, inclusiv prin crearea unei noi obligații de plată, sau plata în temeiul unei obligații de plată creată la momentul la care instituția nu îndeplinea cerința de amortizor combinat.
În sensul alineatelor (1) și (2), o distribuire în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază include următoarele:
o plată de dividende în numerar;
o distribuire de acțiuni bonus, achitate parțial sau integral, sau de alte instrumente de capital menționate la articolul 26 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
o răscumpărare sau achiziție de către o instituție a propriilor sale acțiuni sau alte instrumente de capital menționate la articolul 26 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat;
o rambursare a sumelor achitate în legătură cu instrumentele de capital menționate la articolul 26 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat;
o distribuire de elemente menționate la articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(e) din regulamentul menționat.
Articolul 141a
Neîndeplinirea cerinței amortizorului combinat
Se consideră că o instituție nu îndeplinește cerința privind amortizorul combinat în sensul articolului 141 atunci când nu deține fonduri proprii în cuantumul necesar și de calitatea necesară pentru a îndeplini în același timp cerința amortizorului combinat și fiecare dintre cerințele prevăzute:
la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;
la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;
la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă.
Articolul 142
Planul de conservare a capitalului
►C2 Autoritățile competente acordă astfel de autorizații doar în baza situației individuale a unei instituții și ◄ ținând seama de scala și complexitatea activităților instituției.
Planul de conservare a capitalului include următoarele:
estimări ale veniturilor și cheltuielilor și un bilanț previzional;
măsuri de creștere a ratei de capital a instituției;
un plan și un calendar pentru majorarea fondurilor proprii în vederea îndeplinirii pe deplin a cerinței amortizorului combinat;
orice alte informații pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a realiza evaluarea prevăzută la alineatul (3).
Dacă autoritatea competentă nu aprobă planul de conservare a capitalului în conformitate cu alineatul (3), aceasta aplică una dintre măsurile de mai jos sau pe amândouă:
cere instituției să-și majoreze fondurile proprii până la un anumit nivel, urmând un calendar precis;
își exercită competențele prevăzute la articolul 102 pentru a aplica restricții privind distribuirile mai stricte decât cele prevăzute la articolul 141.
TITLUL VIII
INFORMAȚIILE CARE TREBUIE FĂCUTE PUBLICE DE CĂTRE AUTORITĂȚILE COMPETENTE
Articolul 143
Cerințe generale privind publicarea
Autoritățile competente publică următoarele informații:
textul actelor cu putere de lege și al actelor administrative și recomandările generale adoptate în statul membru respectiv în domeniul reglementării prudențiale;
modalitățile de exercitare a opțiunilor și drepturilor prevăzute în dreptul Uniunii;
criteriile generale și metodele utilizate pentru analiza și evaluarea menționate la articolul 97, inclusiv criteriile pentru aplicarea principiului proporționalității, astfel cum se menționează la articolul 97 alineatul (4);
fără a aduce atingere dispozițiilor din titlul VII capitolul 1 secțiunea II din prezenta directivă și, după caz, dispozițiilor din titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, date statistice agregate privind aspecte esențiale ale punerii în aplicare a cadrului prudențial în fiecare stat membru, inclusiv numărul și natura măsurilor de supraveghere luate în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, precum și a sancțiunilor administrative aplicate în conformitate cu articolul 65 din prezenta directivă.
ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 144
Cerințe de publicare specifice
În sensul părții a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente publică următoarele informații:
criteriile generale și metodologiile adoptate pentru a verifica respectarea dispozițiilor de la articolele 405-409 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
fără a aduce atingere dispozițiilor de la titlul VII capitolul 1 secțiunea II, o descriere succintă a rezultatului analizei prudențiale și o descriere a măsurilor aplicate în cazurile de nerespectare a dispozițiilor de la articolele 405-409 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, identificate anual.
Autoritatea competentă dintr-un stat membru care exercită opțiunea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 publică informațiile de mai jos:
criteriile pe care le aplică pentru a stabili că nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, existent sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor;
numărul de instituții-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și numărul celor care au filiale într-o țară terță;
pe bază agregată, pentru statul membru:
valoarea totală a fondurilor proprii pe bază consolidată ale instituției-mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opțiunii prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, deținute la filiale dintr-o țară terță;
procentajul de fonduri proprii pe bază consolidată ale instituțiilor-mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la articolul 7 alineatul (3) din regulamentul menționat, reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale dintr-o țară terță;
procentajul fondurilor proprii totale necesare în temeiul articolului 92 din regulamentul menționat, pe bază consolidată, ale instituțiilor-mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opțiunii prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din regulamentul menționat, reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale dintr-o țară terță.
Autoritatea competentă care exercită opțiunea prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 publică următoarele informații:
criteriile pe care le aplică pentru a stabili că nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, existent sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor;
numărul de instituții-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și numărul acestor instituții-mamă care au filiale într-o țară terță;
pe bază agregată, pentru statul membru
valoarea totală a fondurilor proprii ale instituțiilor-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, deținute la filiale dintr-o țară terță;
procentajul fondurilor proprii totale ale instituțiilor-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale dintr-o țară terță;
procentajul fondurilor proprii totale necesare în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ale instituțiilor-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale dintr-o țară terță.
TITLUL IX
ACTE DELEGATE ȘI DE PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 145
Acte delegate
Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 148 privind următoarele:
clarificarea definițiilor menționate la articolul 3 și articolul 128 pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive;
clarificarea definițiilor menționate la articolul 3 și articolul 128, astfel încât să se țină seama, la punerea în aplicare a prezentei directive, de evoluțiile de pe piețele financiare;
adaptarea terminologiei și a formulării definițiilor menționate la articolul 3 în conformitate cu dispozițiile actelor ulterioare privind instituțiile și domeniile conexe;
ajustările valorilor menționate la articolul 31 alineatul (1), pentru a ține seama de modificările indicelui european al prețurilor de consum publicat de Eurostat, în concordanță și concomitent cu modificările efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2002/92/CE;
îmbogățirea conținutului listei menționate la articolele 33 și 34 și specificate în anexa I sau adaptarea terminologiei folosite în acea listă, astfel încât să se țină seama de evoluțiile de pe piețele financiare;
identificarea domeniilor în care autoritățile competente trebuie să facă schimb de informații, în conformitate cu articolul 50;
adaptarea dispozițiilor articolelor 76-88 și articolului 98, astfel încât să se țină seama de evoluția piețelor financiare (în special de apariția noilor produse financiare) sau a standardelor sau cerințelor contabile care țin seama de dreptul Uniunii sau în ceea ce privește convergența practicilor de supraveghere;
reportarea obligației în materie de informare în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) al doilea paragraf, în cazul în care raportul Comisiei transmis în temeiul primului paragraf identifică efecte negative semnificative;
adaptarea criteriilor stabilite la articolul 23 alineatul (1), pentru a ține seama de evoluțiile viitoare și pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive.
Articolul 146
Acte de punere în aplicare
În conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 147 alineatul (2), o modificare a valorii capitalului inițial prevăzute la articolul 12 și în titlul IV, astfel încât să se țină seama de evoluțiile din domeniul economic și monetar, se adoptă printr-un act de punere în aplicare.
Articolul 147
Comitetul bancar european
Articolul 148
Exercitarea competențelor delegate
Articolul 149
Obiecții la standardele tehnice de reglementare
În cazul în care Comisia adoptă în temeiul prezentei directive un standard tehnic de reglementare care este identic cu proiectul de standard tehnic de reglementare prezentat de ABE, perioada în care Parlamentul European și Consiliul pot prezenta obiecții cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare este de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, această perioadă se prelungește cu o lună. Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, perioada în care Parlamentul European și Consiliul pot prezenta obiecții cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare poate fi prelungită cu încă o lună, după caz.
TITLUL X
MODIFICĂRI ALE DIRECTIVEI 2002/87/CE
Articolul 150
Modificarea Directivei 2002/87/CE
Articolul 21a din Directiva 2002/87/CE se modifică după cum urmează:
la alineatul (2), litera (a) se elimină.
alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
AES înaintează Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare cu până la cinci luni înainte de data aplicării menționate la articolul 309 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, respectiv.”
TITLUL XI
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
CAPITOLUL 1
Dispoziții tranzitorii privind supravegherea instituțiilor care își exercită libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii
Articolul 151
Domeniul de aplicare
Articolul 152
Cerințe de raportare
În scopuri statistice, statele membre gazdă pot cere tuturor instituțiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să depună la autoritățile competente din statul membru gazdă respectiv rapoarte periodice cu privire la activitatea lor în acel stat membru gazdă.
În îndeplinirea responsabilităților care le revin în conformitate cu articolul 156 din prezenta directivă, statele membre gazdă pot cere ca sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre să comunice aceleași informații pe care le cer instituțiilor de credit naționale în scopul respectiv.
Articolul 153
Măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la activitățile desfășurate în statul membru gazdă
Articolul 154
Măsuri preventive
Înainte de a urma procedura prevăzută la articolul 153, autoritățile competente din statul membru gazdă pot lua, în situații de urgență, orice măsuri preventive considerate necesare pentru protecția intereselor deponenților, investitorilor și ale celorlalte persoane cărora li se prestează servicii. Comisia și autoritățile competente din celelalte state membre în cauză sunt informate în legătură cu măsurile respective cât mai curând posibil.
După consultarea autorităților competente din statele membre în cauză, Comisia poate decide ca statul membru respectiv să modifice sau să abroge măsurile respective.
Articolul 155
Responsabilitatea
Articolul 156
Supravegherea lichidității
Până la o coordonare ulterioară, statele membre gazdă răspund în continuare, în cooperare cu autoritățile competente din statul membru de origine, de supravegherea lichidității sucursalelor instituțiilor de credit.
Fără a aduce atingere măsurilor necesare pentru consolidarea Sistemului Monetar European, statele membre gazdă păstrează întreaga responsabilitate pentru măsurile rezultate din punerea în aplicare a politicilor lor monetare.
Aceste măsuri nu prevăd tratamente discriminatorii sau restrictive pe baza faptului că o instituție de credit este autorizată în alt stat membru.
Articolul 157
Colaborarea privind supravegherea
Autoritățile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activității instituțiilor care funcționează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care își au sediul central. Autoritățile competente din statele membre își comunică toate informațiile privind administrarea și proprietatea asupra unor astfel de instituții care pot facilita supravegherea acestora și examinarea condițiilor de autorizare a acestora, precum și toate informațiile care pot facilita supravegherea acestor instituții în special în ceea ce privește lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern.
Articolul 158
Sucursale semnificative
Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
atingerea de către o sucursală, în statul membru gazdă, a unei cote de piață de peste 2 % în ceea ce privește depozitele;
impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operațiunilor instituției asupra lichidității sistemice și asupra sistemelor de plată, compensare și decontare din statul membru gazdă;
dimensiunea și importanța sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienți, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă și autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autoritățile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autoritățile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii și rezerve ale autorității responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităților competente din statul membru de origine.
Deciziile menționate la al doilea și al treilea paragraf sunt incluse într-un document care cuprinde motivarea completă și se transmit autorităților competente în cauză, fiind considerate determinante și aplicate de autoritățile competente ale statelor membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților autorităților competente prevăzute în prezenta directivă.
Articolul 159
Verificări la fața locului
CAPITOLUL 1a
Dispoziții tranzitorii privind societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte
Articolul 159a
Dispoziții tranzitorii privind aprobarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte
Societățile financiare holding-mamă și societățile financiare holding mixte-mamă deja existente la 27 iunie 2019 solicită aprobarea în conformitate cu articolul 21a până la 28 iunie 2021. În cazul în care o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă nu solicită aprobarea până la 28 iunie 2021, se iau măsuri adecvate în conformitate cu articolul 21a alineatul (6).
În cursul perioadei de tranziție menționate la primul paragraf din prezentul articol, autoritățile competente dețin toate competențele de supraveghere necesare care le sunt conferite de prezenta directivă în ceea ce privește societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte care fac obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a în scopul supravegherii consolidate.
CAPITOLUL 2
Dispoziții tranzitorii privind rezervele de capital
Articolul 160
Dispoziții tranzitorii privind rezervele de capital
Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2016:
rezerva de conservare a capitalului constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 0,625 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
amortizorul anticiclic de capital specific instituției este de cel mult 0,625 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și 31 decembrie 2017:
rezerva de conservare a capitalului va consta în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 1,25 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
amortizorul anticiclic de capital specific instituției va fi de cel mult 1,25 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018:
rezerva de conservare a capitalului va consta în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 1,875 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
amortizorul anticiclic de capital specific instituției va fi de cel mult 1,875 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituției, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
CAPITOLUL 3
Dispoziții finale
Articolul 161
Revizuire și raport
În urma unei analize, în strânsă cooperare cu ABE, până la 30 iunie 2016, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de o propunere legislativă, dacă este cazul, cu privire la dispozițiile referitoare la remunerare din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ținând seama de evoluțiile de la nivel internațional și acordând o atenție deosebită:
eficienței, punerii în aplicare și asigurării respectării, inclusiv identificarea oricărei lacune care rezultă din aplicarea principiului proporționalității în cazul acestor dispoziții.
impactului respectării principiului de la articolul 94 alineatul (1) litera (g) în ceea ce privește
competitivitatea și stabilitatea financiară, și
orice membri ai personalului care activează efectiv și fizic în filiale stabilite în afara SEE ale unor instituții-mamă stabilite în interiorul SEE.
În cadrul revizuirii respective se analizează în special dacă principiul stabilit la articolul 94 alineatul (1) litera (g) ar trebui să continue să se aplice oricăror membri ai personalului care fac obiectul primului paragraf litera (b)punctul (ii).
Articolul 162
Transpunere
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2014.
Statele membre transmit Comisiei și ABE textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. În cazul în care documentele care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin respectarea de către dispozițiile de transpunere a anumitor dispoziții din prezenta directivă, Comisia, fie la cererea ABE în vederea îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, fie din proprie inițiativă, poate solicita statelor membre să furnizeze informații mai detaliate referitoare la transpunerea prezentei directive și la punerea în aplicare a dispozițiilor respective.
Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, articolul 131 se aplică de la 1 ianuarie 2016. Începând cu 1 ianuarie 2016, statele membre pun în aplicare articolul 131 alineatul (4) după cum urmează:
25 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2016;
50 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2017;
75 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2018; și
100 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2019.
Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, articolul 133 se aplică de la 1 ianuarie 2014.
◄
Articolul 163
Abrogare
Directivele 2006/48/CE și 2006/49/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II la prezenta directivă și din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Articolul 164
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 165
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
LISTA ACTIVITĂȚILOR CARE FAC OBIECTUL RECUNOAȘTERII RECIPROCE
Preluarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile.
Acordarea de împrumuturi, printre altele: credite de consum, contracte de credit legate de bunuri imobile, factoring cu sau fără recurs, finanțarea tranzacțiilor comerciale (inclusiv forfetare).
Leasingul financiar.
Servicii de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului ( 20 ).
Emiterea și gestionarea altor mijloace de plată (spre exemplu, cecuri de călătorie și trate bancare) în măsura în care o astfel de activitate nu este reglementată de punctul 4.
Garanții și angajamente.
Tranzacții în cont propriu sau în contul clienților, cu oricare dintre următoarele:
instrumente de pe piața monetară (cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit etc.);
valută;
contracte futures pe instrumente financiare și contracte cu opțiuni;
instrumente valutare și de rate ale dobânzii;
valori mobiliare.
Participare la emisiunile de valori mobiliare și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni
Consultanță acordată întreprinderilor cu privire la structura capitalului social, strategia industrială și alte aspecte conexe, precum și consultanță și servicii referitoare la fuziuni și achiziții de întreprinderi
Brokeraj monetar;
Administrarea de portofolii și consultanță;
Păstrarea și administrarea valorilor mobiliare;
Servicii de informații privind creditele;
Servicii de păstrare în depozit;
Emiterea de monedă electronică.
Serviciile și activitățile menționate în secțiunile A și B din anexa I la Directiva 2004/39/CE, atunci când se face referire la instrumentele financiare prevăzute la secțiunea C din anexa I la respectiva directivă, fac obiectul recunoașterii reciproce în conformitate cu prezenta directive.
ANEXA II
TABEL DE CORESPONDENȚĂ
|
Prezenta directivă |
Directiva 2006/48/CE |
Directiva 2006/49/CE |
|
Articolul 1 |
Articolul 1 alineatul (1) |
|
|
Articolul 2 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 2 alineatul (4) |
Articolul 1 alineatul (2) |
|
|
Articolul 2 alineatul (5) |
Articolul 2 |
|
|
Articolul 2 alineatul (6) |
Articolul 1 alineatul (3) |
|
|
Articolul 3 |
Articolul 4 |
|
|
Articolul 3 punctul 53 |
Articolul 4 punctul 49 |
|
|
Articolul 4 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (5) |
|
Articolul 35 alineatul (1) |
|
Articolul 4 alineatul (6) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (7) |
|
|
|
Articolul 4 alineatul (8) |
|
|
|
Articolul 5 |
Articolul 128 |
|
|
Articolul 6 |
Articolul 42b alineatul (1) |
|
|
Articolul 7 |
Articolul 40 alineatul (3) |
|
|
Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatul (1) |
|
|
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 6 alineatul (2) |
|
|
Articolul 8 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (3) |
|
|
Articolul 8 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 9 |
Articolul 5 |
|
|
Articolul 10 |
Articolul 7 |
|
|
Articolul 11 |
Articolul 8 |
|
|
Articolul 12 alineatul (1) |
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
Articolul 12 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf |
|
|
Articolul 12 alineatul (3) |
Articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 12 alineatul (4) |
Articolul 9 alineatul (2) |
|
|
Articolul 13 alineatul (1) |
Articolul 11 alineatul (1) |
|
|
Articolul 13 alineatul (2) |
Articolul 11 alineatul (2) |
|
|
Articolul 14 alineatul (1) |
Articolul 12 alineatul (1) |
|
|
Articolul 14 alineatul (2) |
Articolul 12 alineatul (2) |
|
|
Articolul 14 alineatul (3) |
Articolul 12 alineatul (3) |
|
|
Articolul 15 |
Articolul 13 |
|
|
Articolul 16 alineatul (1) |
Articolul 15 alineatul (1) |
|
|
Articolul 16 alineatul (2) |
Articolul 15 alineatul (2) |
|
|
Articolul 16 alineatul (3) |
Articolul 15 alineatul (3) |
|
|
Articolul 17 |
Articolul 16 |
|
|
Articolul 18 |
Articolul 17 alineatul (1) |
|
|
Articolul 19 |
Articolul 18 |
|
|
Articolul 20 alineatul (1) |
Articolul 14 |
|
|
Articolul 20 alineatul (2) |
Articolul 14 |
|
|
Articolul 20 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 20 alineatul (5) |
Articolul 17 alineatul (2) |
|
|
Articolul 21 |
Articolul 3 |
|
|
Articolul 22 alineatul (1) |
Articolul 19 alineatul (1) |
|
|
Articolul 22 alineatul (2) |
Articolul 19 alineatul (2) |
|
|
Articolul 22 alineatul (3) |
Articolul 19 alineatul (3) |
|
|
Articolul 22 alineatul (4) |
Articolul 19 alineatul (4) |
|
|
Articolul 22 alineatul (5) |
Articolul 19 alineatul (5) |
|
|
Articolul 22 alineatul (6) |
Articolul 19 alineatul (6) |
|
|
Articolul 22 alineatul (7) |
Articolul 19 alineatul (7) |
|
|
Articolul 22 alineatul (8) |
Articolul 19 alineatul (8) |
|
|
Articolul 22 alineatul (9) |
Articolul 19 alineatul (9) |
|
|
Articolul 23 alineatul (1) |
Articolul 19a alineatul (1) |
|
|
Articolul 23 alineatul (2) |
Articolul 19a alineatul (2) |
|
|
Articolul 23 alineatul (3) |
Articolul 19a alineatul (3) |
|
|
Articolul 23 alineatul (4) |
Articolul 19a alineatul (4) |
|
|
Articolul 23 alineatul (5) |
Articolul 19a alineatul (5) |
|
|
Articolul 24 alineatul (1) |
Articolul 19b alineatul (1) |
|
|
Articolul 24 alineatul (2) |
Articolul 19b alineatul (2) |
|
|
Articolul 25 |
Articolul 20 |
|
|
Articolul 26 alineatul (1) |
Articolul 21 alineatul (1) |
|
|
Articolul 26 alineatul (2) |
Articolul 21 alineatul (2) |
|
|
Articolul 27 |
Articolul 21 alineatul (3) |
|
|
Articolul 28 alineatul (1) |
|
Articolul 4 |
|
Articolul 28 alineatul (2) |
|
Articolul 9 |
|
Articolul 29 alineatul (1) |
|
Articolul 5 alineatul (1) |
|
Articolul 29 alineatul (2) |
|
Articolul 5 alineatul (2) |
|
Articolul 29 alineatul (3) |
|
Articolul 5 alineatul (3) |
|
Articolul 29 alineatul (4) |
|
Articolul 5 alineatul (2) |
|
Articolul 30 |
|
Articolul 6 |
|
Articolul 31 alineatul (1) |
|
Articolul 7 |
|
Articolul 31 alineatul (2) |
|
Articolul 8 |
|
Articolul 32 alineatul (1) |
|
Articolul 10 alineatul (1) |
|
Articolul 32 alineatul (2) |
|
Articolul 10 alineatul (2) |
|
Articolul 32 alineatul (3) |
|
Articolul 10 alineatul (3) |
|
Articolul 32 alineatul (4) |
|
Articolul 10 alineatul (4) |
|
Articolul 32 alineatul (5) |
|
Articolul 10 alineatul (5) |
|
Articolul 33 |
Articolul 23 |
|
|
Articolul 34 alineatul (1) |
Articolul 24 alineatul (1) |
|
|
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 24 alineatul (2) |
|
|
Articolul 34 alineatul (3) |
Articolul 24 alineatul (3) |
|
|
Articolul 35 alineatul (1) |
Articolul 25 alineatul (1) |
|
|
Articolul 35 alineatul (2) |
Articolul 25 alineatul (2) |
|
|
Articolul 35 alineatul (3) |
Articolul 25 alineatul (3) |
|
|
Articolul 35 alineatul (4) |
Articolul 25 alineatul (4) |
|
|
Articolul 35 alineatul (5) |
Articolul 25 alineatul (5) |
|
|
Articolul 35 alineatul (6) |
Articolul 25 alineatul (5) |
|
|
Articolul 35 alineatul (7) |
Articolul 25 alineatul (5) |
|
|
Articolul 36 alineatul (1) |
Articolul 26 alineatul (1) |
|
|
Articolul 36 alineatul (2) |
Articolul 26 alineatul (2) |
|
|
Articolul 36 alineatul (3) |
Articolul 26 alineatul (3) |
|
|
Articolul 36 alineatul (4) |
Articolul 26 alineatul (4) |
|
|
Articolul 36 alineatul (5) |
Articolul 26 alineatul (5) |
|
|
Articolul 36 alineatul (6) |
Articolul 26 alineatul (5) |
|
|
Articolul 36 alineatul (7) |
Articolul 26 alineatul (5) |
|
|
Articolul 37 |
Articolul 36 |
|
|
Articolul 38 |
Articolul 27 |
|
|
Articolul 39 alineatul (1) |
Articolul 28 alineatul (1) |
|
|
Articolul 39 alineatul (2) |
Articolul 28 alineatul (2) |
|
|
Articolul 39 alineatul (3) |
Articolul 28 alineatul (3) |
|
|
Articolul 39 alineatul (4) |
Articolul 28 alineatul (4) |
|
|
Articolul 39 alineatul (5) |
Articolul 28 alineatul (4) |
|
|
Articolul 39 alineatul (6) |
Articolul 28 alineatul (4) |
|
|
Articolul 40 primul paragraf |
Articolul 29 primul paragraf |
|
|
Articolul 40 al doilea paragraf |
|
|
|
Articolul 40 al treilea paragraf |
|
|
|
Articolul 41 alineatul (1) |
Articolul 30 alineatele (1) și (2) |
|
|
Articolul 41 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 42 |
Articolul 32 |
|
|
Articolul 43 alineatul (1) |
Articolul 33 primul paragraf |
|
|
Articolul 43 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 43 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 43 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 43 alineatul (5) |
|
|
|
Articolul 44 |
Articolele 31 și 34 |
|
|
Articolul 45 |
Articolul 35 |
|
|
Articolul 46 |
Articolul 37 |
|
|
Articolul 47 alineatul (1) |
Articolul 38 alineatul (1) |
|
|
Articolul 47 alineatul (2) |
Articolul 38 alineatul (2) |
|
|
Articolul 47 alineatul (3) |
Articolul 38 alineatul (3) |
|
|
Articolul 48 alineatul (1) |
Articolul 39 alineatul (1) |
|
|
Articolul 48 alineatul (2) |
Articolul 39 alineatul (2) |
|
|
Articolul 48 alineatul (3) |
Articolul 39 alineatul (3) |
|
|
Articolul 48 alineatul (4) |
Articolul 39 alineatul (4) |
|
|
Articolul 49 alineatul (1) |
Articolul 40 alineatul (1) |
|
|
Articolul 49 alineatul (2) |
Articolul 40 alineatul (2) |
|
|
Articolul 49 alineatul (3) |
Articolul 41 alineatul (3) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 50 alineatul (1) |
Articolul 42 primul paragraf |
|
|
Articolul 50 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 50 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 50 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 50 alineatul (5) |
Articolul 42 al doilea paragraf |
|
|
Articolul 50 alineatul (6) |
Articolul 42 al treilea și al șaselea paragraf |
|
|
Articolul 50 alineatul (7) |
Articolul 42 al patrulea și al șaptelea paragraf |
|
|
Articolul 50 alineatul (8) |
Articolul 42 al cincilea paragraf |
|
|
Articolul 51 alineatul (1) |
Articolul 42a alineatul (1) |
|
|
Articolul 51 alineatul (2) |
Articolul 42a alineatul (2) |
|
|
Articolul 51 alineatul (3) |
Articolul 42a alineatul (3) |
|
|
Articolul 51 alineatul (4) |
Articolul 42a alineatul (3) |
|
|
Articolul 51 alineatul (5) |
Articolul 42a alineatul (3) |
|
|
Articolul 51 alineatul (6) |
|
|
|
Articolul 52 alineatul (1) |
Articolul 43 alineatul (1) |
|
|
Articolul 52 alineatul (2) |
Articolul 43 alineatul (2) |
|
|
Articolul 52 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 52 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 53 alineatul (1) |
Articolul 44 alineatul (1) |
|
|
Articolul 53 alineatul (2) |
Articolul 44 alineatul (2) |
|
|
Articolul 53 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 54 |
Articolul 45 |
|
|
Articolul 55 |
Articolul 46 |
|
|
Articolul 56 |
Articolul 47 |
|
|
Articolul 57 alineatul (1) |
Articolul 48 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
Articolul 57 alineatul (2) |
Articolul 48 alineatul (1) al doilea paragraf |
|
|
Articolul 57 alineatul (3) |
Articolul 48 alineatul (2) primul și al doilea paragraf |
|
|
Articolul 57 alineatul (4) |
Articolul 48 alineatul (2) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 57 alineatul (5) |
Articolul 48 alineatul (2) al cincilea paragraf |
|
|
Articolul 57 alineatul (6) |
Articolul 48 alineatul (2) al patrulea paragraf |
|
|
Articolul 58 |
Articolul 49 primul paragraf |
|
|
Articolul 58 alineatul (2) |
Articolul 49 al doilea paragraf |
|
|
Articolul 58 alineatul (3) |
Articolul 49 al patrulea paragraf |
|
|
Articolul 58 alineatul (4) |
Articolul 49 al cincilea paragraf |
|
|
Articolul 59 alineatul (1) |
Articolul 50 |
|
|
Articolul 59 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 60 |
Articolul 51 |
|
|
Articolul 61 alineatul (1) |
Articolul 52 primul paragraf |
|
|
Articolul 61 alineatul (2) |
Articolul 52 al doilea paragraf |
|
|
Articolul 62 |
|
|
|
Articolul 63 alineatul (1) |
Articolul 53 alineatul (1) |
|
|
Articolul 63 alineatul (2) |
Articolul 53 alineatul (2) |
|
|
Articolul 64 |
|
|
|
Articolul 65 |
|
|
|
Articolul 66 |
|
|
|
Articolul 67 |
|
|
|
Articolul 68 |
|
|
|
Articolul 69 |
|
|
|
Articolul 70 |
|
|
|
Articolul 71 |
|
|
|
Articolul 72 |
Articolul 55 |
|
|
Articolul 73 |
Articolul 123 |
|
|
Articolul 74 alineatul (1) |
Articolul 22 alineatul (1) |
|
|
Articolul 74 alineatul (2) |
Articolul 22 alineatul (2) |
|
|
Articolul 74 alineatul (3) |
Articolul 22 alineatul (6) |
|
|
Articolul 74 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 75 alineatul (1) |
Articolul 22 alineatul (3) |
|
|
Articolul 75 alineatul (2) |
Articolul 22 alineatul (4) |
|
|
Articolul 75 alineatul (3) |
Articolul 22 alineatul (5) |
|
|
Articolul 76 alineatul (1) |
Anexa V punctul 2 |
|
|
Articolul 76 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 76 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 76 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 76 alineatul (5) |
|
|
|
Articolul 77 |
|
|
|
Articolul 78 |
|
|
|
Articolul 79 |
Anexa V punctele 3, 4 și 5 |
|
|
Articolul 80 |
Anexa V punctul 6 |
|
|
Articolul 81 |
Anexa V punctul 7 |
|
|
Articolul 82 alineatul (1) |
Anexa V punctul 8 |
|
|
Articolul 82 alineatul (2) |
Anexa V punctul 9 |
|
|
Articolul 83 alineatul (1) |
Anexa V punctul 10 |
|
|
Articolul 83 alineatul (2) |
|
Anexa IV punctul 5 |
|
Articolul 83 alineatul (3) |
|
Anexa I punctele 38 și 41 |
|
Articolul 84 |
Anexa V punctul 11 |
|
|
Articolul 85 alineatul (1) |
Anexa V punctul 12 |
|
|
Articolul 85 alineatul (2) |
Anexa V punctul 13 |
|
|
Articolul 86 alineatul (1) |
Anexa V punctul 14 |
|
|
Articolul 86 alineatul (2) |
Anexa V punctul 14a |
|
|
Articolul 86 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 86 alineatul (4) |
Anexa V punctul 15 |
|
|
Articolul 86 alineatul (5) |
Anexa V punctul 16 |
|
|
Articolul 86 alineatul (6) |
Anexa V punctul 17 |
|
|
Articolul 86 alineatul (7) |
Anexa V punctul 18 |
|
|
Articolul 86 alineatul (8) |
Anexa V punctul 19 |
|
|
Articolul 86 alineatul (9) |
Anexa V punctul 20 |
|
|
Articolul 86 alineatul (10) |
Anexa V punctul 21 |
|
|
Articolul 86 alineatul (11) |
Anexa V punctul 22 |
|
|
Articolul 87 |
|
|
|
Articolul 88 alineatul (1) |
Anexa V punctul 1 |
|
|
Articolul 88 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 89 |
|
|
|
Articolul 90 |
|
|
|
Articolul 91 |
|
|
|
Articolul 92 alineatul (1) |
Anexa V punctul 23 al doilea paragraf |
|
|
Articolul 92 alineatul (2), fraza introductivă |
Anexa V punctul 23 fraza introductivă |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (a) |
Anexa V punctul 23 litera (a) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (b) |
Anexa V punctul 23 litera (b) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (c) |
Anexa V punctul 23 litera (c) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (d) |
Anexa V punctul 23 litera (d) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (e) |
Anexa V punctul 23 litera (e) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (f) |
Anexa V punctul 23 litera (f) |
|
|
Articolul 92 alineatul (2) litera (g) |
|
|
|
Articolul 93 |
Anexa V punctul 23 litera (k) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (a) |
Anexa V punctul 23 litera (g) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (b) |
Anexa V punctul 23 litera (h) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (c) |
Anexa V punctul 23 litera (i) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (d) |
|
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (e) |
Anexa V punctul 23 litera (j) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (f) |
Anexa V punctul 23 litera (l) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (g) |
|
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (h) |
Anexa V punctul 23 litera (m) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (i) |
|
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (j) |
Anexa V punctul 23 litera (n) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (k) |
Anexa V punctul 23 litera (n) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (l) |
Anexa V punctul 23 litera (o) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (m) |
Anexa V punctul 23 litera (p) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (n) |
Anexa V punctul 23 litera (q) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (o) |
Anexa V punctul 23 litera (r) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (p) |
Anexa V punctul 23 litera (s) |
|
|
Articolul 94 alineatul (1) litera (q) |
Anexa V punctul 23 litera (t) |
|
|
Articolul 94 alineatul (2) |
Articolul 150 alineatul (3) litera b |
|
|
Articolul 95 |
Anexa V punctul 24 |
|
|
Articolul 96 |
|
|
|
Articolul 97 alineatul (1) |
Articolul 124 alineatul (1) |
|
|
Articolul 97 alineatul (2) |
Articolul 124 alineatul (2) |
|
|
Articolul 97 alineatul (3) |
Articolul 124 alineatul (3) |
|
|
Articolul 97 alineatul (4) |
Articolul 124 alineatul (4) |
|
|
Articolul 98 alineatul (1) |
Anexa XI punctul 1 |
|
|
Articolul 98 alineatul (2) |
Anexa XI punctul 1a |
|
|
Articolul 98 alineatul (3) |
Anexa XI punctul 2 |
|
|
Articolul 98 alineatul (4) |
Anexa XI punctul 3 |
|
|
Articolul 98 alineatul (5) |
Articolul 124 alineatul (5) |
|
|
Articolul 98 alineatul (6) |
|
|
|
Articolul 98 alineatul (7) |
|
|
|
Articolul 99 |
|
|
|
Articolul 100 |
|
|
|
Articolul 101 |
|
|
|
Articolul 102 alineatul (1) |
Articolul 136 alineatul (1) |
|
|
Articolul 102 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 103 |
|
|
|
Articolul 104 |
Articolul 136 |
|
|
Articolul 105 |
|
|
|
Articolul 106 alineatul (1) |
Articolul 149 |
|
|
Articolul 106 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 107 |
|
|
|
Articolul 108 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 68(2) |
|
|
Articolul 108 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 3 |
|
|
Articolul 108 alineatul (1) al treilea paragraf |
|
|
|
Articolul 108 alineatul (2) |
Articolul 71 alineatul (1) |
|
|
Articolul 108 alineatul (3) |
Articolul 71 alineatul (2) |
|
|
Articolul 108 alineatul (4) |
Articolul 73 alineatul (2) |
|
|
Articolul 109 alineatul (1) |
Articolul 68 alineatul (1) |
|
|
Articolul 109 alineatul (2) |
Articolul 73 alineatul (3) |
|
|
Articolul 109 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 110 alineatul (1) |
Articolul 124 alineatul (2) |
|
|
Articolul 110 alineatul (2) |
Articolul 23 |
|
|
Articolul 111 alineatul (1) |
Articolul 125 alineatul (1) |
Articolul 2 |
|
Articolul 111 alineatul (2) |
Articolul 125 alineatul (2) |
Articolul 2 |
|
Articolul 111 alineatul (3) |
Articolul 126 alineatul (1) |
|
|
Articolul 111 alineatul (4) |
Articolul 126 alineatul (2) |
|
|
Articolul 111 alineatul (5) |
Articolul 126 alineatul (3) |
|
|
Articolul 111 alineatul (6) |
Articolul 126 alineatul (4) |
|
|
Articolul 112 alineatul (1) |
Articolul 129 alineatul (1) primul paragraf |
|
|
Articolul 112 alineatul (2) |
Articolul 129 alineatul (1) al doilea paragraf |
|
|
Articolul 112 alineatul (3) |
Articolul 129 alineatul (1) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 129 alineatul (3) primul paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (1) litera (b) |
|
|
|
Articolul 113 alineatul (2) litera (a) primul paragraf |
Articolul 129 alineatul (3) al doilea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (2) litera (b) primul paragraf |
|
|
|
Articolul 113 alineatul (2) al doilea paragraf |
Articolul 129 alineatul (3) al doilea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (3) al treilea paragraf |
Articolul 129 alineatul (3) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (3) |
Articolul 129 alineatul (3) de la al patrulea la al șaptelea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (4) |
Articolul 129 alineatul (3) al optulea și al nouălea paragraf |
|
|
Articolul 113 alineatul (5) |
Articolul 129 alineatul (3) al zecelea și al unsprezecelea paragraf |
|
|
Articolul 114 |
Articolul 130 |
|
|
Articolul 115 |
Articolul 131 |
|
|
Articolul 116 alineatul (1) |
Articolul 131a alineatul (1) primul, al doilea și al treilea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (2) |
Articolul 131a alineatul (1) al patrulea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (3) |
Articolul 131a alineatul (2) primul paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (4) |
Articolul 131a alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (5) |
Articolul 131a alineatul (2) al patrulea și al cincilea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (6) |
Articolul 131a alineatul (2) al șaselea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (7) |
Articolul 131a alineatul (2) al șaptelea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (8) |
Articolul 131a alineatul (2) al optulea paragraf |
|
|
Articolul 116 alineatul (9) |
Articolul 131a alineatul (2) al nouălea paragraf |
|
|
Articolul 117 alineatul (1) |
Articolul 132 alineatul (1) de la primul la al șaselea paragraf |
|
|
Articolul 117 alineatul (2) |
Articolul 132 alineatul (1) al șaptelea și al optulea paragraf |
|
|
Articolul 117 alineatul (3) |
Articolul 132 alineatul (2) |
|
|
Articolul 117 alineatul (4) |
Articolul 132 alineatul (3) |
|
|
Articolul 118 |
Articolul 141 |
|
|
Articolul 119 alineatul (1) |
Articolul 127 alineatul (1) |
|
|
Articolul 119 alineatul (2) |
Articolul 127 alineatul (2) |
|
|
Articolul 119 alineatul (3) |
Articolul 127 alineatul (3) |
|
|
Articolul 120 |
Articolul 72a |
|
|
Articolul 121 |
Articolul 135 |
|
|
Articolul 122 |
Articolul 137 |
|
|
Articolul 123 alineatul (1) |
Articolul 138 alineatul (1) |
|
|
Articolul 123 alineatul (2) |
Articolul 138 alineatul (2) primul paragraf |
|
|
Articolul 124 |
Articolul 139 |
|
|
Articolul 125 |
Articolul 140 |
Articolul 2 |
|
Articolul 126 |
Articolul 142 |
|
|
Articolul 127 |
Articolul 143 |
|
|
Articolul 128 |
|
|
|
Articolul 129 |
|
|
|
Articolul 130 |
|
|
|
Articolul 131 |
|
|
|
Articolul 132 |
|
|
|
Articolul 133 |
|
|
|
Articolul 134 |
|
|
|
Articolul 135 |
|
|
|
Articolul 136 |
|
|
|
Articolul 137 |
|
|
|
Articolul 138 |
|
|
|
Articolul 139 |
|
|
|
Articolul 140 |
|
|
|
Articolul 141 |
|
|
|
Articolul 142 |
|
|
|
Articolul 143 |
Articolul 144 |
|
|
Articolul 144 alineatul (1) |
Articolul 122a alineatul (9) |
|
|
Articolul 144 alineatul (2) |
Articolul 69 alineatul (4) |
|
|
Articolul 144 alineatul (3) |
Articolul 70 alineatul (4) |
|
|
Articolul 145 |
Articolul 150 alineatul (1) |
|
|
Articolul 146 |
Articolul 150 alineatul (1a) |
|
|
Articolul 147 alineatul (1) |
Articolul 151 alineatul (1) |
|
|
Articolul 147 alineatul (2) |
Articolul 151 alineatul (2) |
|
|
Articolul 148 alineatul (1) |
Articolul 151a alineatul (3) |
|
|
Articolul 148 alineatul (2) |
Articolul 151a alineatul (1) |
|
|
Articolul 148 alineatul (3) |
Articolul 151b |
|
|
Articolul 148 alineatul (4) |
Articolul 151a alineatul (2) |
|
|
Articolul 148 alineatul (5) |
Articolul 151c |
|
|
Articolul 149 |
|
|
|
Articolul 150 |
|
|
|
Articolul 151 |
|
|
|
Articolul 152 |
Articolul 29 |
|
|
Articolul 153 |
Articolul 30 |
|
|
Articolul 154 |
Articolul 33 |
|
|
Articolul 155 |
Articolul 40 |
|
|
Articolul 156 |
Articolul 41 |
|
|
Articolul 157 |
Articolul 42 |
|
|
Articolul 158 |
Articolul 42a |
|
|
Articolul 159 |
Articolul 43 |
|
|
Articolul 160 |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (1) |
Articolul 156 al șaselea paragraf |
|
|
Articolul 161 alineatul (2) |
Articolul 156 al patrulea paragraf |
|
|
Articolul 161 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (4) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (5) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (6) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (7) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (8) |
|
|
|
Articolul 161 alineatul (9) |
|
|
|
Articolul 162 alineatul (1) |
|
|
|
Articolul 162 alineatul (2) |
|
|
|
Articolul 162 alineatul (3) |
|
|
|
Articolul 162 alineatul (4) |
Articolul 157 alineatul (1) al treilea paragraf |
|
|
Articolul 162 alineatul (5) |
|
|
|
Articolul 162 alineatul (6) |
|
|
|
Articolul 163 |
Articolul 158 |
|
|
Articolul 164 |
Articolul 159 |
|
|
Articolul 165 |
Articolul 160 |
|
|
Anexa I |
Anexa I |
|
( 1 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
( 2 ) JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
( 5 ) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
( 6 ) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
( 7 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
( 8 ) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p.64).
( 9 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
( 10 ) JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
( 11 ) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
( 12 ) JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
( 13 ) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
( 14 ) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
( 15 ) JO L 120, 15.5.2009, p. 22.
( 16 ) Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26).
( 17 ) Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).
( 18 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).
( 19 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
( 20 ) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
