02008L0050 — RO — 18.09.2015 — 001.002

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	DIRECTIVA 2008/50/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152 11.6.2008, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DIRECTIVA (UE) 2015/1480 A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 28 august 2015	L 226	4	29.8.2015

Rectificată prin:

►C1	Rectificare, JO L 072, 14.3.2019, p.  141 (2015/1480)

---

▼B

DIRECTIVA 2008/50/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 21 mai 2008

privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește măsuri care urmăresc:

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

Articolul 3

Responsabilități

Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile și organismele competente responsabile pentru:

După caz, autoritățile și organismele competente se conformează prevederilor secțiunii C din anexa I.

Articolul 4

Stabilirea zonelor și a aglomerărilor

Statele membre stabilesc zone și aglomerări pe întreg teritoriul lor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și aglomerările.

CAPITOLUL II

EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

SECȚIUNEA 1

Evaluarea calității aerului înconjurător privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie, plumbul, benzenul și monoxidul de carbon

Articolul 5

Regimul de evaluare

(1)  Pragul superior și cel inferior de evaluare, precizate în secțiunea A din anexa II, se aplică la dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen și monoxidul de carbon.

Fiecare zonă sau aglomerare este clasificată în funcție de aceste praguri de evaluare.

(2)  Clasificarea menționată la alineatul (1) se reexaminează cel puțin odată la fiecare cinci ani în conformitate cu procedura prevăzută în secțiunea B din anexa II.

Cu toate acestea, clasificările se reexaminează mai des în cazul unor modificări importante ale activităților care au efecte asupra concentrațiilor ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este cazul, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen sau monoxid de carbon.

Articolul 6

Criterii de evaluare

(1)  Statele membre realizează evaluarea calității aerului înconjurător cu privire la poluanții menționați la articolul 5 în toate zonele și aglomerările lor, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol și în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa III.

(2)  În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) depășește pragul superior de evaluare stabilit pentru acei poluanți, evaluarea calității aerului înconjurător se face prin măsurători în puncte fixe. Aceste măsurători în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare și/sau măsurători indicative pentru a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a calității aerului înconjurător.

(3)  În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) este sub pragul superior de evaluare stabilit pentru acei poluanți, evaluarea calității aerului înconjurător se poate face prin utilizarea unei combinații de măsurători în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau măsurători indicative.

(4)  În toate zonele și aglomerările în care nivelul de poluanți menționați la alineatul (1) este sub pragul inferior de evaluare stabilit pentru acei poluanți, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective, sau ambele sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.

(5)  Pe lângă evaluările menționate la alineatele (2), (3) și (4), se efectuează măsurători de fond în mediul rural, departe de surse importante de poluare a aerului, în scopul de a furniza, cel puțin, informații privind concentrația masică totală și concentrațiile chimice de speciație ale pulberilor în suspensie (PM2,5) pe baza mediilor anuale, măsurători care se efectuează în următoarele condiții:

Statele membre informează de asemenea Comisia în legătură cu metodele de măsurare folosite la măsurarea compoziției chimice a pulberilor în suspensie (PM2,5).

Articolul 7

Puncte de prelevare

(1)  Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, a pulberilor în suspensie (PM10, PM2,5), a plumbului, a benzenului și a monoxidului de carbon din aerul înconjurător se determină în conformitate cu criteriile enumerate în anexa III.

(2)  În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant nu este inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat în secțiunea A din anexa V.

(3)  Cu toate acestea, în zonele și aglomerările în care informațiile de la punctele de prelevare pentru măsurători în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurători indicative, numărul total de puncte de prelevare precizat în secțiunea A din anexa V poate fi redus cu până la 50 %, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește respectarea valorilor-limită, se ține cont de rezultatele provenite de la modelare și/sau de la măsurătorile indicative.

(4)  Aplicarea în statele membre a criteriilor de selecție a punctelor de prelevare este monitorizată de către Comisie pentru a facilita aplicarea armonizată a acestor criterii în întreaga Uniune Europeană.

Articolul 8

Metode de referință pentru măsurători

(1)  Statele membre aplică metodele de referință pentru măsurători și criteriile specificate în secțiunile A și C din anexa VI.

(2)  Alte metode de măsurare pot fi utilizate, cu respectarea condițiilor stabilite în secțiunea B din anexa VI.

SECȚIUNEA 2

Evaluarea calității aerului înconjurător în ceea ce privește ozonul

Articolul 9

Criterii de evaluare

(1)  În cazul în care, într-o zonă sau o aglomerare, concentrațiile de ozon au depășit obiectivele pe termen lung specificate în secțiunea C din anexa VII în cursul oricăruia dintre ultimii cinci ani de măsurare, se efectuează măsurători în puncte fixe.

(2)  În cazul în care sunt disponibile date pentru mai puțin de cinci ani, statele membre pot să combine, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung menționate la alineatul (1) au fost depășite în cursul acelor cinci ani, rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată desfășurate în momente și locuri susceptibile de a fi la cele mai înalte niveluri de poluare cu rezultatele extrase din inventare de emisii și din modelare.

Articolul 10

Puncte de prelevare

(1)  Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea ozonului se determină în conformitate cu criteriile stabilite în anexa VIII.

(2)  În fiecare zonă sau aglomerare în care măsurătorile în puncte fixe constituie singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare pentru ozon nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat în secțiunea A din anexa IX.

(3)  Cu toate acestea, în zonele și aglomerările în care informațiile de la punctele de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe sunt suplimentate cu informații provenite de la modelare și/sau măsurători indicative, numărul de puncte de prelevare specificat în secțiunea A din anexa IX poate fi redus, atunci când sunt respectate următoarele condiții:

Pentru evaluarea calității aerului în ceea ce privește valorile-țintă, se ține cont de rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurătorile indicative.

(4)  Dioxidul de azot este măsurat în cel puțin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute în secțiunea A din anexa IX. Măsurările sunt continue, cu excepția stațiilor de fond rural menționate în secțiunea A din anexa VIII, unde se pot folosi și alte metode de măsurare.

(5)  În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecărui an din ultimii cinci ani de măsurare, concentrațiile sunt inferioare obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se determină în conformitate cu secțiunea B din anexa IX.

(6)  Fiecare stat membru se asigură că cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului enumerate în anexa X, este instalat și funcționează pe teritoriul său. Fiecare stat membru alege numărul și amplasarea stațiilor unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului, ținând cont de obiectivele și metodele prevăzute în anexa X.

Articolul 11

Metode de referință pentru măsurători

(1)  Statele membre aplică pentru măsurarea ozonului metodele de referință stabilite la punctul 8 în secțiunea A din anexa VI. Alte metode de măsurare pot fi folosite respectând condițiile prevăzute în secțiunea B din anexa VI.

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu metodele pe care le folosește pentru a preleva și măsura COV enumerați în anexa X.

CAPITOLUL III

GESTIONAREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Articolul 12

Cerințe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită

În zonele și aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, PM10, PM2,5, plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în anexele XI și XIV, statele membre mențin nivelurile acelor poluanți sub valorile-limită și fac eforturi să păstreze cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu dezvoltarea durabilă.

Articolul 13

Valorile-limită și pragurile de alertă pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor și aglomerărilor lor, nivelurile de dioxid de sulf, PM10, plumb și monoxid de carbon din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită prevăzute în anexa XI.

În ceea ce privește dioxidul de azot și benzenul, valorile-limită specificate în anexa XI nu pot fi depășite începând cu datele specificate în respectiva anexă.

Gradul de respectare a acestor cerințe este evaluat în conformitate cu anexa III.

Marjele de toleranță prevăzute în anexa XI se aplică în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (1).

(2)  Pragurile de alertă pentru concentrațiile de dioxid de sulf și dioxid de azot în aerul înconjurător sunt cele prevăzute în secțiunea A din anexa XII.

Articolul 14

Niveluri critice

(1)  Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice specificate în anexa XIII, evaluate în conformitate cu secțiunea A din anexa III.

(2)  În cazul în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calității aerului, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim specificat în secțiunea C din anexa V. În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurători indicative sau modelare, atunci numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50 %, cu condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secțiunea A din anexa I.

Articolul 15

Obiectivul național de reducere a expunerii la PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a reduce expunerea la PM2,5 în vederea atingerii obiectivului național de reducere a expunerii stabilit în secțiunea B din anexa XIV, până în anul precizat în cuprinsul acesteia.

(2)  Statele membre se asigură că indicatorul mediu de expunere pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu secțiunea A din anexa XIV, nu depășește obligația referitoare la concentrația de expunere stabilită la secțiunea C din respectiva anexă.

(3)  Indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5 se estimează în conformitate cu secțiunea A din anexa XIV.

(4)  Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa III, că distribuția și numerotarea punctelor de prelevare pe care se bazează calculul indicatorului mediu de expunere pentru PM2,5 reflectă în mod adecvat expunerea generală a populației. Numărul de puncte de prelevare nu este mai mic decât cel stabilit prin aplicarea secțiunii B din anexa V.

Articolul 16

Valoarea-țintă și valoarea-limită ale PM2,5 pentru protecția sănătății umane

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a se asigura că nu este depășită valoarea-țintă pentru concentrațiile de PM2,5 din aerul înconjurător, așa cum este stabilită în secțiunea D din anexa XIV, începând cu data specificată de aceasta.

(2)  Statele membre se asigură că nivelul concentrațiilor de PM2,5 din aerul înconjurător nu depășește valoarea-limită stabilită în secțiunea E din anexa XIV pe ansamblul zonelor și aglomerărilor din cadrul acestora, începând de la data specificată de aceasta. Gradul de respectare a acestei cerințe este evaluat în conformitate cu anexa III.

(3)  Marja de toleranță prevăzută în secțiunea E din anexa XIV se aplică în conformitate cu articolul 23 alineatul (1).

Articolul 17

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon depășesc valorile-țintă și obiectivele pe termen lung

(1)  Statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate pentru a se asigura că valorile-țintă și obiectivele pe termen lung sunt atinse.

(2)  Pentru zonele și aglomerările în care o valoare-țintă este depășită, statele membre se asigură că sunt puse în aplicare, pentru a atinge valorile-țintă, programul pregătit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/81/CE și, dacă este cazul, un plan privind calitatea aerului, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin mijloace care nu implică costuri disproporționate, de la data menționată în secțiunea B din anexa VII la prezenta directivă.

(3)  Pentru zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon în aerul înconjurător depășesc obiectivele pe termen lung, dar se situează sub valorile-țintă sau sunt egale cu acestea, statele membre pregătesc și pun în aplicare măsuri care nu presupun costuri disproporționate cu scopul de a atinge obiectivele pe termen lung. Aceste măsuri sunt cel puțin conforme cu planurile privind calitatea aerului și cu programul menționat la alineatul (2).

Articolul 18

Cerințele în zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung

În zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, statele membre, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon și condițiile meteorologice o permit, mențin aceste niveluri sub cele ale obiectivelor pe termen lung și conservă, prin măsuri adecvate, cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile și un înalt nivel de protecție a mediului și a sănătății umane.

Articolul 19

Măsuri necesare în cazul în care sunt depășite pragurile de informare sau de alertă

În cazul în care pragul de informare precizat în anexa XII sau oricare din pragurile de alertă stabilite în cadrul acesteia sunt depășite, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.

Statele membre transmit Comisiei, în mod provizoriu, informații privind nivelurile înregistrate și durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depășite pragurile de alertă sau de informare.

Articolul 20

Contribuții din surse naturale

(1)  Statele membre trimit Comisiei, pentru un anumit an, liste cu zonele și aglomerările unde depășirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt datorate contribuțiilor din surse naturale. Statele membre furnizează informații cu privire la concentrații și surse, precum și cu privire la probele care demonstrează că depășirile pot fi atribuite surselor naturale.

(2)  În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depășire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (1), această depășire nu este considerată ca o depășire în înțelesul prezentei directive.

(3)  Comisia publică, până la 11 iunie 2010, ghidurile pentru demonstrarea și scăderea depășirilor ce pot fi atribuite surselor naturale.

Articolul 21

Depășiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă

(1)  Statele membre pot desemna zone sau aglomerări în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depășite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.

(2)  Statele membre trimit Comisiei lista oricăror astfel de zone sau aglomerări, împreună cu informații privind concentrațiile și sursele de PM10 din aceste zone sau aglomerări.

(3)  Atunci când transmit informații Comisiei în conformitate cu articolul 27, statele membre furnizează probele necesare pentru a demonstra că orice astfel de depășiri se datorează resuspensiei particulelor și că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua concentrațiile.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 20, în cazul zonelor și aglomerărilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre trebuie să întocmească planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 23 numai în cazul în care depășirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

(5)  Comisia publică până la 11 iunie 2010 ghidurile privind determinarea contribuțiilor datorate resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.

Articolul 22

Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită și derogarea de la obligația de a aplica anumite valori-limită

(1)  Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate în anexa XI, un stat membru poate proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult cinci ani, sub condiția întocmirii unui plan privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea; acest plan privind calitatea aerului este completat cu informațiile enumerate în secțiunea B din anexa XV cu privire la poluanții respectivi și demonstrează cum se va obține conformitatea cu valorile-limită înaintea expirării noului termen.

(2)  Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru PM10, astfel cum sunt precizate în anexa XI, nu poate fi atinsă datorită unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condițiilor climatice nefavorabile sau contribuțiilor transfrontaliere, un stat membru este exonerat de obligația de a aplica aceste valori-limită până la 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite la alineatul (1) și cu condiția ca statul membru să demonstreze că au fost luate toate măsurile necesare la nivel național, regional și local pentru respectarea termenelor.

(3)  Atunci când un stat membru aplică alineatul (1) sau (2), se asigură că valoarea-limită pentru fiecare poluant nu este depășită cu mai mult decât marja maximă de toleranță precizată în anexa XI pentru fiecare dintre poluanții respectivi.

(4)  Statele membre notifică Comisia atunci când, în opinia lor, alineatele (1) sau (2) sunt aplicabile și comunică acesteia planul privind calitatea aerului menționat la alineatul (1), inclusiv toate informațiile relevante necesare Comisiei, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condițiile relevante sunt sau nu îndeplinite. În cadrul evaluării, Comisia ține seama de efectele estimate, prezente și viitoare, asupra calității aerului înconjurător din statele membre ale măsurilor ce au fost luate de statele membre, precum și de efectele estimate asupra calității aerului înconjurător ale actualelor măsuri comunitare și ale măsurilor ce urmează a fi propuse de către Comisie.

Atunci când Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la primirea notificării, se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea alineatului (1) sau (2).

În cazul în care se ridică obiecții, Comisia poate cere statelor membre să modifice sau să furnizeze noi planuri privind calitatea aerului.

CAPITOLUL IV

PLANURI

Articolul 23

Planuri privind calitatea aerului

(1)  Atunci când, în anumite zone sau aglomerări, nivelul poluanților în aerul înconjurător depășește orice valoare-limită sau valoare-țintă, plus marja de toleranță pentru fiecare dintre acestea, statele membre se asigură că sunt întocmite planuri pentru aceste zone sau aglomerări pentru respectarea valorii-limită sau valorii-țintă respective, precizate în anexele XI și XIV.

În eventualitatea unor depășiri a acelor valori-limită al căror termen de atingere a expirat deja, planurile privind calitatea aerului stabilesc măsurile potrivite, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință. Planurile privind calitatea aerului pot include, în plus, măsuri specifice vizând protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii.

Aceste planuri privind calitatea aerului includ cel puțin informațiile enumerate în secțiunea A din anexa XV și pot include măsuri în conformitate cu articolul 24. Aceste planuri sunt comunicate de îndată Comisiei, dar în cel mult doi ani de la încheierea primului an în care a fost observată depășirea.

În cazul în care trebuie pregătite și puse în aplicare planuri referitoare la mai mulți poluanți, statele membre pregătesc și pun în aplicare, unde este cazul, planuri integrate privind calitatea aerului, privitoare la toți poluanții respectivi.

(2)  Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanța cu alte planuri cerute în temeiul Directivei 2001/80/CE, al Directivei 2001/81/CE sau al Directivei 2002/49/CE pentru a atinge obiectivele de mediu relevante.

Articolul 24

Planuri de acțiune pe termen scurt

(1)  Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul ca nivelurile poluanților să depășească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa XII, statele membre întocmesc planuri de acțiune care conțin măsurile ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depășiri. În cazul în care riscul se referă la una sau mai multe dintre valorile-limită sau valorile-țintă precizate în anexele VII, XI și XIV, statele membre pot întocmi asemenea planuri de acțiune pe termen scurt, acolo unde este cazul.

Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon precizat în secțiunea B din anexa XII să fie depășit, statele membre întocmesc asemenea planuri de acțiune pe termen scurt numai atunci când consideră că există un potențial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea depășirii, avându-se în vedere condițiile geografice, meteorologice și economice naționale proprii. La întocmirea unui asemenea plan de acțiune pe termen scurt, statele membre țin seama de Decizia 2004/279/CE.

(2)  Planurile de acțiune pe termen scurt menționate la alineatul (1) pot furniza, în fiecare caz în parte, măsuri eficiente de control și, unde este necesar, de suspendare a activităților care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită sau țintă, sau pragul de alertă, să fie depășite. Aceste planuri de acțiune pot să includă măsuri în ceea ce privește circulația autovehiculelor, lucrările de construcție, navele aflate la dană, precum și utilizarea instalațiilor sau a produselor industriale și încălzirea locuințelor. Acțiuni specifice vizând protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii, pot fi, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.

(3)  Atunci când statele membre au întocmit un plan de acțiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziția publicului și a organizațiilor interesate, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populației, celorlalte organisme relevante în domeniul sănătății publice și federațiilor industriale pertinente, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea și conținutul planurilor efective de acțiune pe termen scurt, cât și informațiile privind punerea în aplicare a acestora.

(4)  Pentru prima dată înainte de 11 iunie 2010 și ulterior la intervale regulate, Comisia publică exemple de cele mai bune practici pentru elaborarea planurilor de acțiune pe termen scurt, inclusiv exemple de cele mai bune practici vizând protecția unor grupuri sensibile ale populației, inclusiv copiii.

Articolul 25

Poluarea transfrontalieră a aerului

(1)  Atunci când orice prag de alertă, valoare-limită sau valoare-țintă la care se adaugă orice marjă relevantă de toleranță sau obiectiv pe termen lung sunt depășite, datorită unui transport important de poluanți atmosferici sau de precursori ai acestora, statele membre respective cooperează și, unde este cazul, stabilesc acțiuni comune, cum ar fi pregătirea unor planuri comune sau coordonate privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru a îndepărta aceste depășiri prin aplicarea unor măsuri potrivite și proporționale.

(2)  Comisia este invitată să ia parte la orice proces de cooperare de natura celui menționat la alineatul (1) și să îl susțină. Unde este cazul, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2001/81/CE, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivel comunitar pentru a reduce emisiile de precursori responsabile pentru poluarea transfrontalieră.

(3)  După caz, în conformitate cu articolul 24, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt, care privesc zonele învecinate din celelalte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre care au adoptat planuri de acțiune pe termen scurt primesc toate informațiile necesare.

(4)  În cazul în care pragul de informare sau pragul de alertă sunt depășite în zone sau aglomerări apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații cât mai curând cu putință autorităților competente din statele membre învecinate respective. Aceste informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.

(5)  La elaborarea planurilor, prevăzute la alineatele (1) și (3), și la informarea publicului, prevăzută la alineatul (4), statele membre se vor strădui să coopereze cu țările terțe și în special cu țările candidate.

CAPITOLUL V

INFORMARE ȘI RAPORTARE

Articolul 26

Informarea publicului

(1)  Statele membre se asigură că atât publicul, cât și organizațiile interesate, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului, cele de protecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populației, celelalte organisme relevante în domeniul sănătății și federațiile industriale pertinente sunt informate în mod adecvat și în timp util privind următoarele aspecte:

Informațiile sunt puse la dispoziție gratuit, prin intermediul oricăror mijloace media ușor accesibile, inclusiv internetul sau alte metode de telecomunicații și țin cont de prevederile Directivei 2007/2/CE.

(2)  Statele membre pun la dispoziția publicului rapoarte anuale privind toți poluanții care intră sub incidența prezentei directive.

Aceste rapoarte prezintă pe scurt nivelurile ce depășesc valorile-limită, valorile-țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și cele de alertă pentru perioadele relevante de calculare a mediei. Aceste informații sunt combinate cu o evaluare schematică a efectelor depășirilor respective. Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informații suplimentare și evaluări privind protecția pădurilor, precum și informații privind alți poluanți pentru care prezenta directivă conține prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanțe precursoare ale ozonului nereglementate, enumerate în secțiunea B din anexa X.

(3)  Statele membre informează publicul cu privire la autoritatea sau organismul competent desemnate în legătură cu sarcinile menționate la articolul 3.

Articolul 27

Transmiterea informațiilor și raportarea

(1)  Statele membre se asigură că informațiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția Comisiei în termenele necesare, stabilite prin măsurile de punere în aplicare de la articolul 28 alineatul (2).

(2)  În orice împrejurare, în scopul de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită și a nivelurilor critice, precum și cel de atingere a valorilor-țintă, aceste informații sunt puse la dispoziția Comisiei în cel mult nouă luni de la încheierea fiecărui an și includ:

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică informațiilor colectate începând cu cel de al doilea an calendaristic după intrarea în vigoare a măsurilor de punere în aplicare menționate la articolul 28 alineatul (2).

Articolul 28

Măsuri de punere în aplicare

(1)  Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, și anume anexele I-VI, anexele VIII-X și anexa XV, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).

Cu toate acestea, modificările pot să nu aibă efectul de a modifica, în mod direct sau indirect, oricare dintre următoarele aspecte:

(2)  În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 29 alineatul (2), Comisia stabilește informațiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziție de către statele membre în conformitate cu articolul 27, precum și calendarul conform căruia urmează să fie comunicate aceste informații.

De asemenea, Comisia identifică posibilitățile de îmbunătățire a modului în care se efectuează raportarea datelor și schimbul reciproc de informații și date din rețelele și stațiile individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător din statele membre, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(3)  Comisia elaborează ghiduri pentru acordurile privind stabilirea stațiilor comune de măsurare menționate la articolul 6 alineatul (5).

(4)  Comisia publică ghiduri privind demonstrarea echivalenței menționate în secțiunea B din anexa VI.

CAPITOLUL VI

COMITET, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 29

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de un comitet, „Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător”.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

Articolul 30

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 31

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)  Directivele 96/62/CE, 1999/30/CE, 2000/69/CE și 2002/3/CE se abrogă la 11 iunie 2010, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea și punerea în aplicare a acestor directive.

Cu toate acestea, de la 11 iunie 2008 se aplică următoarele dispoziții:

„(1)  Normele de aplicare cu privire la transmiterea informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu articolul 11 se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).”;

(2)  Sub rezerva alineatului (1) primul paragraf, următoarele articole rămân în vigoare:

(3)  Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XVII.

(4)  Decizia 97/101/CE se abrogă de la sfârșitul celui de-al doilea an calendaristic care urmează intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din prezenta directivă.

Cu toate acestea, la articolul 7 din Decizia 97/101/CE, se elimină a treia, a patra și a cincea liniuță de la 11 iunie 2008.

Articolul 32

Revizuirea

(1)  În 2013, Comisia va revizui dispozițiile cu privire la PM2,5 și, după caz, la alți poluanți, prezentând o propunere Parlamentului European și Consiliului.

În ceea ce privește PM2,5, revizuirea se efectuează cu scopul stabilirii unei obligații juridice naționale referitoare la reducerea expunerii pentru a înlocui obiectivul național de reducere a expunerii și pentru a revizui obligația referitoare la concentrația de expunere, menționate la articolul 15, luând în considerare, printre altele, următoarele elemente:

(2)  Comisia ține seama de posibilitatea de a adopta o valoare-limită a PM2,5 mai ambițioasă, revizuiește valoarea-limită indicativă a PM2,5 din a doua etapă și examinează posibilitatea de a confirma sau modifica această valoare.

(3)  În cadrul revizuirii, Comisia pregătește de asemenea un raport privind experiența și necesitatea monitorizării PM10 și PM2,5, luând în considerare progresele tehnice în ceea ce privește tehnicile automate de măsurare. Dacă este cazul, sunt propuse noi metode de referință pentru măsurarea PM10 și PM2,5.

Articolul 33

Transpunerea

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 11 iunie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Cu toate acestea, statele membre se asigură că, până la 1 ianuarie 2009, este stabilit un număr suficient de stații de măsurare de fond urban a PM2,5 necesare pentru calcularea indicatorului mediu de expunere, în conformitate cu secțiunea B din anexa V, pentru a respecta termenul și condițiile menționate în secțiunea A din anexa XIV.

(3)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 35

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

ANEXA I

OBIECTIVE DE CALITATE A DATELOR

A.   Obiective de calitate a datelor pentru evaluarea calității aerului înconjurător

Incertitudinea metodelor de evaluare (exprimată cu un nivel de încredere de 95 %) va fi stabilită în conformitate cu principiile ghidului CEN privind exprimarea incertitudinii la măsurare (ENV 13005-1999), metodologia ISO 5725:1994 și ghidul furnizat în raportul CEN „Calitatea aerului – Determinarea incertitudinii în cazul metodelor de referință pentru măsurarea aerului înconjurător” (CR 14377:2002E). Procentajele privind incertitudinea din tabelul de mai sus sunt date pentru măsurătorile individuale, mediate pentru perioada considerată de valoarea-limită (sau valoare-țintă, în cazul ozonului), pentru un nivel de încredere de 95 %. Incertitudinea în cazul măsurătorilor în puncte fixe se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită adecvată (sau valoarea-țintă, în cazul ozonului).

Incertitudinea în cazul modelării se definește ca deviația maximă a nivelurilor de concentrație măsurate și calculate pentru 90 % din punctele individuale de monitorizare, pe perioada considerată de valoare-limită (sau valoare-țintă, în cazul ozonului), fără a lua în considerare ordinea evenimentelor. Incertitudinea în cazul modelării se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită corespunzătoare (sau valoarea-țintă, în cazul ozonului). Măsurătorile în puncte fixe care trebuie selectate pentru compararea cu rezultatele modelării sunt reprezentative pentru scara modelului.

Incertitudinea în cazul estimării obiective se definește ca deviația maximă a nivelurilor de concentrație măsurate și calculate, pe perioada considerată de valoare-limită (sau valoare-țintă, în cazul ozonului), fără a lua în considerare ordinea evenimentelor.

Cerințele privind captura minimă de date și timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrării periodice sau întreținerii normale a instrumentelor.

B.   Rezultatele evaluării calității aerului

Pentru zonele sau aglomerările în cadrul cărora se folosesc alte mijloace de evaluare decât măsurătorile sau ca singure mijloace de evaluare a calității aerului, pentru a suplimenta informațiile obținute în urma măsurătorii, se furnizează de asemenea următoarele informații:

▼M1

C.   Asigurarea calității pentru evaluarea calității aerului înconjurător: validarea datelor

▼B

---

ANEXA II

Determinarea cerințelor pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon în aerul înconjurător într-o anumită zonă sau aglomerare

A.   Praguri superioare și inferioare de evaluare

Se aplică următoarele praguri superioare și inferioare de evaluare:

1.   Dioxid de sulf

2.   Dioxid de azot și oxizi de azot

3.   Pulberi în suspensie (PM10/PM2,5)

4.   Plumb

5.   Benzen

6.   Monoxid de carbon

B.   Determinarea depășirilor pragurilor superioare și inferioare de evaluare

Depășirile pragurilor superioare și inferioare de evaluare se determină în baza concentrațiilor din cei cinci ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depășit dacă a fost depășit în cel puțin trei din cei cinci ani anteriori.

Atunci când datele disponibile acoperă mai puțin de cinci ani, statele membre pot să combine campanii de măsurare de scurtă durată de-a lungul anului în locuri susceptibile de a fi reprezentative pentru cele mai înalte niveluri de poluare cu rezultatele extrase din inventare de emisii și din modelare pentru a determina depășirile pragurilor superioare și inferioare de evaluare.

---

ANEXA III

Evaluarea calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător

A.   Generalități

Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele și aglomerările în conformitate cu următoarele criterii:

1.

Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepția celor enumerate la punctul 2, în conformitate cu criteriile stabilite în secțiunile B și C pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe. Principiile prevăzute în secțiunile B și C se aplică de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării amplasamentelor specifice în care este determinată concentrația poluanților relevanți, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurători indicative sau prin modelare.

2.

Respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecției sănătății umane nu se evaluează în următoarele amplasamente: (a) toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces și unde nu există locuințe permanente; (b) în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), la sediile fabricilor sau ale instalațiilor industriale în cazul cărora se aplică toate prevederile relevante referitoare la sănătate și siguranța la locul de muncă; (c) pe șosele și drumuri, precum și pe spațiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spațiile respective.

B.   Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare

1.

Protejarea sănătății umane (a) Punctele de prelevare care au ca scop protejarea sănătății umane se amplasează în așa fel încât să furnizeze date despre următoarele: — arealele din zone și aglomerări unde se formează cele mai mari concentrații la care populația este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă pentru calculul mediei valorii (valorilor)-limită; — nivelurile din alte areale din zonele și aglomerările reprezentative pentru nivelul de expunere a populației în general. (b) În general, punctele de prelevare se amplasează în așa fel încât să se evite măsurarea unor microclimate foarte mici din imediata lor apropiere, ceea ce înseamnă că un punct de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m în cazul punctelor de prelevare din zonele de trafic rutier și egală sau mai mare de 250 × 250 m în cazul punctelor de prelevare din zonele industriale, dacă este posibil. (c) Stațiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul lor de poluare să fie influențat de contribuțiile integrate provenind din toate sursele din direcția opusă vântului. Nivelul de poluare nu ar trebui să fie dominat de o sursă unică, cu excepția cazului în care o astfel de situație este tipică pentru o zonă urbană mai mare. De regulă, punctele de prelevare sunt reprezentative pentru mai mulți kilometri pătrați. (d) Atunci când obiectivul este acela de a evalua nivelurile de fond rural, punctul de prelevare nu trebuie să fie influențat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa, adică de zonele aflate la o distanță mai mică de cinci kilometri. (e) Atunci când se evaluează concentrațiile provenind din surse industriale, cel puțin unul dintre punctele de prelevare este instalat în direcția vântului în raport cu sursa, în cea mai apropiată zonă rezidențială. Atunci când concentrația de fond nu este cunoscută, un punct de prelevare suplimentar este amplasat în direcția predominantă a vântului. (f) În măsura posibilului, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative de asemenea pentru locații similare care nu se află în imediata lor vecinătate. (g) Se ține cont de necesitatea de a amplasa puncte de prelevare pe insule, atunci când este necesar pentru protejarea sănătății umane.

2.

Protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale Punctele de prelevare care au ca scop protejarea vegetației și a ecosistemelor naturale se amplasează la o depărtare mai mare de 20 km de aglomerări sau la o distanță mai mare de 5 km de alte areale construite, instalații industriale, autostrăzi sau șosele principale cu un trafic care depășește 50 000 de vehicule pe zi, ceea ce înseamnă că punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puțin 1 000  km2. Un stat membru poate să dispună ca un punct de prelevare să fie amplasat la o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de oportunitățile de a proteja unele areale cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat. Se ține cont de necesitatea de a evalua calitatea aerului pe insule.

C.   Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare

Următoarele orientări trebuie să fie respectate în măsura posibilului:

▼M1

▼B

▼M1

▼B

Următorii factori pot fi luați în considerare de asemenea:

▼M1

Orice abatere de la criteriile enumerate în prezenta secțiune trebuie susținută de o documentație exhaustivă urmându-se procedurile descrise în secțiunea D.

▼M1

D.   Documentarea și revizuirea selecției siturilor

Autoritățile competente responsabile cu evaluarea calității aerului susțin cu o documentație exhaustivă, în cazul tuturor zonelor și aglomerărilor, procedurile de alegere a amplasamentelor și înregistrează informații justificative cu privire la conceperea rețelei și la alegerea amplasării pentru toate siturile de monitorizare. Documentația respectivă include fotografii ale împrejurimilor siturilor de monitorizare, orientate pe punctele cardinale, și hărți detaliate. În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt utilizate metode suplimentare, documentația include detalii referitoare la aceste metode și informații legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 7 alineatul (3). Documentația este actualizată în funcție de necesități și revizuită cel puțin o dată la cinci ani, pentru a se asigura faptul că criteriile de selecție, conceperea rețelei și amplasarea siturilor de monitorizare rămân valabile și optime în timp. Documentația este transmisă Comisiei în termen de trei luni de la momentul la care a fost solicitată.

▼B

---

ANEXA IV

MĂSURĂTORILE ÎN AMPLASAMENTE DE FOND RURAL, INDIFERENT DE CONCENTRAȚIE

A.   Obiectivele

Obiectivele principale al acestor măsurători sunt garantarea unei informări adecvate cu privire la nivelul de poluare al fondului. Această informare este esențială pentru estimarea concentrațiilor ridicate din arealele mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea impactului posibil al transportului poluanților pe distanță lungă, pentru sprijinirea analizei repartizării surselor și pentru înțelegerea unor poluanți specifici, cum ar fi pulberile în suspensie. În plus, aceste informații sunt esențiale pentru creșterea utilizării modelării și în zonele urbane.

B.   Substanțele

Măsurarea PM2,5 trebuie să cuprindă cel puțin concentrația masică totală și concentrațiile compușilor adecvați pentru caracterizarea compoziției sale chimice. Trebuie să se includă cel puțin lista speciilor chimice de mai jos.

C.   Amplasarea

Măsurătorile ar trebui să se facă în special în arealele de fond rural în conformitate cu părțile A, B și C din anexa III.

---

ANEXA V

Criterii de determinare a numerelor minime de puncte de prelevare pentru măsurările în punct fix a concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon în aerul înconjurător

A.

Numărul minim de puncte de prelevare necesare pentru măsurătorile în puncte fixe efectuate în scopul evaluării respectării valorilor-limită pentru protejarea sănătății umane și a pragurilor de alertă în zonele și aglomerările în care măsurarea în puncte fixe este singura sursă de informații. 1.   Surse difuze Populația aglomerării sau a zonei (mii) În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragul superior de evaluare (1) În cazul în care concentrațiile maxime se situează între pragurile superioare și inferioare de evaluare Poluanți cu excepția PM PM (2) (suma dintre PM10 și PM2,5) Poluanți cu excepția PM PM (2) (suma dintre PM10 și PM2,5) 0-249 1 2 1 1 250-499 2 3 1 2 500-749 2 3 1 2 750-999 3 4 1 2 1 000 -1 499 4 6 2 3 1 500 -1 999 5 7 2 3 2 000 -2 749 6 8 3 4 2 750 -3 749 7 10 3 4 3 750 -4 749 8 11 3 6 4 750 -5 999 9 13 4 6 ≥ 6 000 10 15 4 7 (1)   Pentru dioxidul de azot, pulberi în suspensie, benzen și monoxidul de carbon: numărul trebuie să includă cel puțin o stație de monitorizare de fond urban și o stație de tip trafic pentru aerul din zonele cu trafic rutier, cu condiția să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Pentru acești poluanți, într-un stat membru, numărul total de stații de fond urbane prevăzut în secțiunea A punctul 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de stații de tip trafic prevăzut la aceeași literă. Punctele de prelevare care au înregistrat depășiri ale valorii-limită pentru PM10 în ultimii trei ani sunt menținute, dacă nu devine necesară o realocare a punctelor datorată unor circumstanțe excepționale, în special amenajarea teritorială. (2)   În cazul în care concentrațiile de PM2,5 și PM10 sunt măsurate în conformitate cu articolul 8 la aceeași stație de monitorizare, se consideră că este vorba de două stații de prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru concentrațiile de PM2,5 prevăzut la secțiunea A punctul 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de puncte de prelevare pentru concentrațiile de PM10 prevăzut la aceeași literă, iar numărul de puncte de prelevare pentru concentrațiile de PM2,5 din fondul urban al aglomerărilor și al zonelor urbane trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în secțiunea B din anexa V. 2.   Surse punctuale Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se calculează ținându-se seama de densitățile de emisii, de schemele probabile de repartiție a poluării în aerul înconjurător și de expunerea potențială a populației.

B.

Numărul minim de puncte de prelevare necesare pentru măsurătorile în puncte fixe efectuate în scopul evaluării atingerii obiectivului de reducere a expunerii la PM2,5 pentru protejarea sănătății umane În acest scop, se va folosi un punct de prelevare la fiecare milion de locuitori în aglomerările și zonele urbane suplimentare cu o populație mai mare de 100 000 de locuitori. Aceste puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menționate în secțiunea A.

C.

Numărul minim de puncte de prelevare necesar pentru măsurătorile în puncte fixe efectuate în scopul evaluării respectării nivelurilor critice pentru protejarea zonelor cu vegetație altele decât aglomerările În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragurile superioare de evaluare În cazul în care concentrațiile maxime se situează între pragurile superioare și inferioare de evaluare 1 stație la 20 000  km2 1 stație la 40 000  km2 În zonele insulare, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se calculează ținându-se seama de schemele probabile de distribuție a poluării în aerul înconjurător și de expunerea potențială a vegetației.

---

ANEXA VI

Metode de referință pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon și ozon

▼M1

A.   Metode de referință pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon și ozon

1.   Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf

Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea descrisă în EN 14212:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de sulf prin fluorescență în ultraviolet”.

2.   Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot

Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea descrisă în EN 14211:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminescență”.

▼C1

3.   Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea plumbului

Metoda de referință pentru prelevarea plumbului este cea descrisă în secțiunea A punctul 4 din prezenta anexă. Metoda de referință pentru măsurarea plumbului este cea descrisă în standardul EN 14902:2005 „Metoda standard de măsurare a Pb, Cd, As și Ni în fracția PM10 a particulelor în suspensie”.

▼M1

4.   Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10

Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10 este cea descrisă în standardul EN 12341:2014 „Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”.

5.   Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5

Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5 este cea descrisă în standardul EN 12341:2014 „Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie”.

▼C1

6.   Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea benzenului

Metoda de referință pentru măsurarea benzenului este cea descrisă în standardul EN 14662:2005, părțile 1, 2 și 3, „Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de benzen”.

▼M1

7.   Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon

Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea descrisă în standardul EN 14626:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroșu nedispersiv”.

8.   Metoda de referință pentru măsurarea ozonului

Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea descrisă în standardul EN 14625:2012 „Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet”.

▼B

B.   Demonstrarea echivalenței

1.

Un stat membru poate folosi orice altă metodă dacă poate să demonstreze că rezultatele acesteia sunt echivalente cu cele ale oricărei metode prevăzute în secțiunea A sau, în cazul pulberii în suspensie, orice altă metodă, dacă poate demonstra că aceasta se aseamănă în mare măsură cu metoda de referință. În astfel de cazuri, rezultatele obținute prin acea metodă trebuie să fie corectate astfel încât să fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obținute prin metoda de referință.

2.	Comisia poate să ceară statelor membre să pregătească și să prezinte un raport privind demonstrarea echivalenței în conformitate cu punctul 1.

3.

Atunci când evaluează acceptabilitatea raportului menționat la punctul 2, Comisia va face referire la ghidurile sale privind demonstrarea echivalenței (urmează să se publice). Atunci când statele membre au folosit factori interimari pentru aproximarea echivalenței, aceștia sunt confirmați și/sau modificați în conformitate cu ghidurile Comisiei.

4.	Statele membre ar trebui să se asigure că, atunci când este cazul, corecția se aplică de asemenea retroactiv datelor de măsurare obținute în trecut, în scopul obținerii unei comparabilități mai mari a datelor.

C.   Standardizarea

Pentru poluanții gazoși, volumul trebuie să fie standardizat la o temperatură de 293 K și o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru pulberile în suspensie și substanțele care urmează să fie analizate din pulberile în suspensie (de exemplu plumbul), volumul de prelevare se raportează la condițiile de mediu, în particular la temperatura și la presiunea atmosferică înregistrate la data măsurătorilor.

▼M1 —————

▼B

E.   Recunoașterea reciprocă a datelor

▼M1

Pentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerințele de performanță din metodele de referință enumerate în secțiunea A din prezenta anexă, autoritățile și organismele competente desemnate în temeiul articolului 3 acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiția ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări și etalonări.

Rapoartele de încercare detaliate și toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziția altor autorități competente sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerințele de performanță, inclusiv în cazul în care anumite condiții legate de mediu și de amplasament sunt specifice unui stat membru dat și nu intră în domeniul condițiilor pentru care echipamentul a fost deja testat și certificat de tip într-un alt stat membru.

▼B

---

ANEXA VII

VALORILE-ȚINTĂ ȘI OBIECTIVELE PE TERMEN LUNG ÎN CEEA CE PRIVEȘTE OZONUL

A.   Definiții și criterii

1.   Definiții

AOT40 [exprimat în (μg/m3) × ore] înseamnă suma diferențelor dintre concentrațiile orare mai mari decât 80 μg/m3 (= 40 părți pe miliard) și 80 μg/m3 în timpul unei perioade date, folosind doar valorile pe 1 h măsurate zilnic între 8:00 și 20:00 ora Europei Centrale (CET).

2.   Criterii

Se utilizează următoarele criterii pentru verificarea validității în momentul agregării datelor și calculării parametrilor statistici:

B.   Valorile-țintă

C.    Obiectivele pe termen lung

---

ANEXA VIII

Criteriile de clasificare și amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentrațiilor de ozon

Măsurătorilor în puncte fixe li se aplică următoarele:

A.   Amplasarea la macroscară

În ceea ce privește stațiile rurale și de fond rural, amplasarea este coordonată, dacă este cazul, cu monitorizarea cerințelor care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind monitorizarea pădurilor și interacțiunilor de mediu în Comunitate ( 2 ).

B.   Amplasarea la microscară

În măsura posibilului, se aplică procedura privind amplasarea la microscară prevăzută la secțiunea C din anexa III, asigurându-se de asemenea că sonda de admisie este poziționată foarte departe de surse precum coșurile furnalelor și coșurile de incinerare și la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanța crescând în funcție de densitatea circulației.

C.   Documentarea și revizuirea selecției siturilor

Se aplică procedurile prevăzute la secțiunea D din anexa III, efectuându-se o verificare și o interpretare corecte a datelor de monitorizare în contextul proceselor meteorologice și fotochimice care afectează concentrațiile de ozon măsurate în siturile în cauză.

---

ANEXA IX

Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentrațiilor de ozon

▼M1

A.   Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentrațiilor de ozon

Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile continue în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-țintă, a obiectivelor pe termen lung și a pragurilor de informare și alertă atunci când astfel de măsurători sunt singura sursă de informare.

▼B

B.   Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în zonele și aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung

Numărul punctelor de prelevare pentru ozon, combinat cu alte mijloace de evaluare suplimentară, precum modelarea calității aerului și măsurările în același loc ale dioxidului de azot, trebuie să fie suficient pentru a examina evoluția poluării cu ozon și pentru a verifica respectarea obiectivelor pe termen lung. Numărul stațiilor situate în aglomerări și în alte zone poate fi redus la o treime din numărul precizat în secțiunea A. În cazul în care informațiile provenite de la stațiile de măsurare în puncte fixe constituie singura sursă de informare, trebuie păstrată cel puțin o stație de monitorizare. Dacă, în zonele în care este efectuată o evaluare suplimentară, rezultatul este inexistența vreunei stații într-o anumită zonă, coordonarea cu numărul de stații situate în zonele învecinate trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentrațiilor de ozon față de obiectivele pe termen lung. Numărul de stații de fond rural este de 1 stație la 100 000  km2.

---

ANEXA X

MĂSURĂTORILE SUBSTANȚELOR PRECURSOARE ALE OZONULUI

A.   Obiectivele

Aceste măsurători au ca obiective principale analizarea oricărei evoluții a substanțelor precursoare ale ozonului, verificarea eficacității strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea coerenței inventarelor de emisii și contribuirea la stabilirea de legături între sursele de emisie și concentrațiile de poluanți observate.

Un alt obiectiv este contribuirea la o mai bună înțelegere a proceselor de formare a ozonului și de dispersie a substanțelor precursoare ale acestuia, precum și aplicarea modelelor fotochimice.

B.   Substanțele

Măsurătorile substanțelor precursoare ale ozonului includ cel puțin oxizii de azot (NO și NO2) și compușii organici volatili (COV) adecvați. O listă a compușilor organici volatili pentru care sunt recomandate măsurări este prezentată mai jos:

C.   Amplasarea

Măsurătorile sunt efectuate în special în arealele urbane și suburbane, în orice sit de monitorizare creat în conformitate cu cerințele prezentei directive și considerat adecvat pentru obiectivele monitorizării menționate în secțiunea A.

---

ANEXA XI

VALORILE-LIMITĂ PENTRU PROTECȚIA SĂNĂTĂȚII UMANE

A.   Criteriile

Fără a aduce atingere anexei I, se utilizează următoarele criterii pentru verificarea validității în momentul agregării datelor și calculării parametrilor statistici:

B.   Valorile-limită

---

ANEXA XII

PRAGURILE DE INFORMARE ȘI ALERTĂ

A.   Pragurile de alertă pentru alți poluanți în afara ozonului

Trebuie măsurate timp de trei ore consecutive, în locuri reprezentative pentru calitatea aerului pe cel puțin 100 km2 sau într-o zonă sau aglomerare întreagă, oricare dintre acestea este mai mică.

B.   Pragul de informare și alertă pentru ozon

---

ANEXA XIII

NIVELURILE CRITICE PENTRU PROTECȚIA VEGETAȚIEI

---

ANEXA XIV

OBIECTIVUL NAȚIONAL DE REDUCERE A EXPUNERII, VALOAREA-ȚINTĂ ȘI VALOAREA-LIMITĂ PENTRU PM2,5

A.   Indicatorul mediu de expunere

Indicatorul mediu de expunere (IME) exprimat în μg/m3 se determină pe baza măsurărilor efectuate în stațiile de fond urban din zone și aglomerări, pe întreg teritoriul unui stat membru. Acesta trebuie evaluat ca și concentrație medie anuală pe trei ani calendaristici consecutivi, în medie în toate punctele de prelevare înființate în temeiul secțiunii B din anexa V. IME pentru anul de referință 2010 este concentrația medie a anilor 2008, 2009 și 2010.

Cu toate acestea, atunci când nu sunt disponibile date pentru anul 2008, statele membre pot folosi concentrația medie a anilor 2009 și 2010 sau concentrația medie a anilor 2009, 2010 și 2011. Statele membre care recurg la aceste opțiuni comunică decizia lor Comisiei până la 11 septembrie 2008.

IME pentru anul 2020 este concentrația medie pe 3 ani consecutivi, în medie în toate aceste puncte de prelevare pentru anii 2018, 2019 și 2020. IME este utilizat pentru a examina dacă se respectă obiectivul național de reducere a expunerii.

IME pentru anul 2015 este concentrația medie pe 3 ani consecutivi, în medie în toate aceste puncte de prelevare pentru anii 2013, 2014 și 2015. IME este utilizat pentru a examina dacă se respectă obligația referitoare la concentrația de expunere.

B.   Obiectivul național de reducere a expunerii

Atunci când IME exprimat în μg/m3 pentru anul de referință este egal sau mai mic de 8,5 μg/m3, reducerea expunerii este zero. Obiectivul de reducere este de asemenea zero în cazurile în care IME atinge nivelul de 8,5 μg/m3 în orice moment în perioada 2010-2020 și este menținut la acest nivel sau la un nivel inferior.

C.   Obligația referitoare la concentrația de expunere

D.   Valoarea-țintă

E.   Valorea-limită

---

ANEXA XV

Informațiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale sau naționale de îmbunătățire a calității aerului înconjurător

A.   Informațiile care urmează a fi furnizate conform articolului 23 (planuri privind calitatea aerului)

1.   Localizarea poluării excesive

2.   Informații generale

3.   Autorități responsabile

Numele și adresele persoanelor responsabile de elaborarea și punerea în practică a planurilor de îmbunătățire.

4.   Natura și evaluarea poluării

5.   Originea poluării

6.   Analiza situației

7.   Detalii privind măsurile sau proiectele de îmbunătățire care existau înaintea datei de 11 iunie 2008, și anume:

8.   Detalii privind măsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluării în urma intrării în vigoare a prezentei directive:

9.   Detalii privind măsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung.

10.   Lista publicațiilor, documentelor, activităților etc. utilizate pentru a suplimenta informațiile necesare conform prezentei anexe.

B.   Informațiile care urmează a fi furnizate conform articolului 22 alineatul (1)

1.	Toate informațiile sunt sub forma stabilită la secțiunea A din prezenta anexă.

2.

Informații privind stadiul aplicării următoarelor directive: 1. Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor ( 3 ); 2. Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților ( 4 ); 3. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării ( 5 ); 4. Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră ( 6 ); 5. Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei ( 7 ); 6. Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații ( 8 ); 7. Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi ( 9 ); 8. Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor ( 10 ); 9. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații mari de ardere; 10. Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici; 11. Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor ( 11 ); 12. Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conținutul de sulf al combustibililor marini ( 12 ); 13. Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule ( 13 ); 14. Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice ( 14 ).

3.

Informații privind măsurile de reducere a poluării aerului care au fost luate în considerare la nivelul corespunzător local, regional sau național pentru punerea în aplicare în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv: (a) reducerea emisiilor provenite din surse staționare prin asigurarea dotării surselor staționare de combustie mici și mijlocii (inclusiv pentru biomasă) cu echipamente de control al emisiilor sau prin asigurarea înlocuirii lor; (b) reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul echipamentelor de control al emisiilor. Trebuie avută în vedere utilizarea de stimulente de natură economică pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii; (c) achizițiile efectuate de către autoritățile publice, în conformitate cu manualul privind achizițiile publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili și de echipament de combustie care asigură protecția mediului, în scopul reducerii emisiilor, inclusiv achiziționarea unor: — autovehicule noi, inclusiv autovehicule cu nivel scăzut de emisie; — autovehicule nepoluante care efectuează servicii de transport; — surse staționare de combustie cu nivel scăzut de emisie; — combustibili cu nivel scăzut de emisie pentru sursele staționare și mobile; (d) măsurile de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planificării și gestionării circulației rutiere (inclusiv taxarea congestiei din trafic, tarifele pentru parcare diferențiate sau alte stimulente de natură economică; stabilirea de „zone cu nivel scăzut de emisie”); (e) măsurile de încurajare a evoluției în direcția mijloacelor de transport mai puțin poluante; (f) asigurarea utilizării combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staționare de scară mică, medie și mare și în sursele mobile; (g) măsurile de reducere a poluării aerului prin intermediul sistemului de autorizare în temeiul Directivei 2008/1/CE, al planurilor naționale în temeiul Directivei 2001/80/CE și prin intermediul folosirii instrumentelor economice, cum ar fi taxele, impunerile sau schimbul de drepturi de emisie. (h) acolo unde este cazul, măsuri vizând protecția sănătății copiilor și a altor grupuri sensibile.

---

ANEXA XVI

INFORMAREA PUBLICULUI

1.	Statele membre asigură comunicarea regulată către public a informațiilor actualizate privind concentrațiile ambientale de poluanți, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

2.

Concentrațiile ambientale puse la dispoziție sunt prezentate sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute în anexa VII și în anexele XI-XIV. Informațiile prezentate cuprind cel puțin eventualele niveluri care depășesc obiectivele referitoare la calitatea aerului, inclusiv valorile-limită, valorile-țintă, pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se include o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului și informații corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătății sau vegetației, acolo unde este cazul.

3.

Informațiile privind concentrațiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot, pulberi în suspensie (cel puțin PM10), ozon și monoxid de carbon se actualizează cel puțin odată pe zi și, în cazurile în care acest lucru este posibil, informațiile se actualizează odată pe oră. Informațiile privind concentrațiile ambientale de plumb și benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12 luni, se actualizează trimestrial și, de câte ori acest lucru este posibil, lunar.

4.

Statele membre asigură punerea la timp la dispoziția publicului a informațiilor privind depășirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum și eventualele praguri de informare. Detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: (a) informații privind depășirea sau depășirile observate: — punctul sau arealul de depășire; — tipul de prag depășit (de informare sau de alertă); — momentul începerii și durata depășirii; — cea mai mare concentrație orară și, în plus, cea mai mare concentrație medie pe un interval de 8 ore în cazul ozonului; (b) prognoza următoarei (următoarelor) după-amiezi (zile): — aria geografică a depășirilor preconizate ale pragurilor de informare și/sau de alertă; — modificările preconizate ale poluării (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină acele modificări; (c) informații privind tipul de populație vizat, posibilele efecte asupra sănătății și măsurile recomandate: — informații privind grupurile de populație expuse riscului; — descrierea simptomelor probabile; — măsurile de precauție recomandate populației vizate; — locul unde se găsesc informații suplimentare; (d) informații privind acțiunile de prevenire în scopul reducerii poluării și/sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acțiunile de reducere a emisiilor; (e) în cazul depășirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil.

---

ANEXA XVII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

---

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia ia notă de textul adoptat de Consiliu și de Parlamentul European pentru directiva privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa. În special, Comisia remarcă importanța atribuită de Parlamentul European și de statele membre, în articolul 22 alineatul (4) și în considerentul 16 ale directivei, acțiunilor comunitare pentru reducerea la sursă a emisiilor ce poluează atmosfera.

Comisia recunoaște nevoia de a reduce emisiile de poluanți atmosferici nocivi pentru a se înregistra progrese semnificative în sensul atingerii obiectivelor stabilite în Al șaselea program de acțiune pentru mediu. Comunicarea Comisiei privind o Strategie tematică cu privire la poluarea atmosferică prevede un număr important de posibile acțiuni comunitare. De la adoptarea strategiei s-au înregistrat progrese semnificative pentru aceste acțiuni și pentru altele:

Cu toate acestea, Comisia este fidelă obiectivelor inițiativei „O mai bună legiferare” și nevoii ca propunerile să se bazeze pe o evaluare detaliată a impactului și a avantajelor. În această privință și în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia va continua să evalueze nevoia de prezentare a unor noi propuneri legislative, dar își rezervă dreptul de a decide dacă și când va fi necesar să prezinte astfel de propuneri.

DECLARAȚIA ȚĂRILOR DE JOS

Țările de Jos au sprijinit întotdeauna dezvoltarea unei politici europene ambițioase și eficiente pentru calitatea aerului și vor continua să o facă în viitor. Prin urmare, Țările de Jos sunt mulțumite de compromisul asupra căruia au convenit Consiliul și Parlamentul European și felicită Parlamentul, Comisia și Președinția pentru rezultatele obținute. Noua Directivă privind calitatea aerului înconjurător marchează progrese semnificative în domeniul mediului și în domeniul sănătății publice.

După cum Țările de Jos au arătat în momentul redactării poziției comune, calitatea aerului în Țările de Jos este puternic influențată de evoluții transfrontaliere și, prin urmare, Țările de Jos vor beneficia enorm de pe urma unei abordări la nivel european. Preocuparea principală a Țărilor de Jos a fost faptul că directiva ar trebui să conțină un pachet echilibrat de măsuri la nivel european și la nivel național, precum și termene realiste pentru atingerea valorilor-țintă de calitate a aerului. Numai în aceste condiții, statele membre vor putea să atingă obiectivele ambițioase stabilite.

Țările de Jos sunt mulțumite de declarația Comisiei, conform căreia Comisia va propune în timp util măsuri la nivel comunitar. Respectarea la timp a standardelor de calitate a aerului la nivelul UE va depinde de o politică europeană solidă, care să abordeze la sursă problema poluării. Țările de Jos doresc în special să semnaleze lipsa datelor și incertitudinile existente în ceea ce privește emisiile și concentrațiile de particule fine (PM2,5). Țările de Jos vor face, bineînțeles, toate eforturile pentru a atinge la termen obiectivele directivei. Pe baza informațiilor de care dispunem în prezent, acest lucru este perfect realizabil. Guvernul olandez dezvoltă un Program național de cooperare în domeniul calității aerului pentru a găsi soluții pentru zonele în care pragurile de emisii sunt depășite în mod regulat, astfel încât să se poată atinge la termen standardele de calitate a aerului și în acele zone.

Țările de Jos sunt mulțumite de faptul că cea de-a doua lectură a fost încheiată la timp de către Consiliu și Parlamentul European, astfel încât directiva să poată intra în vigoare la începutul anului 2008. Acest lucru este esențial pentru propriul nostru program național, precum și pentru acțiunile desfășurate în țările învecinate. Țările de Jos vor face toate eforturile pentru a se asigura că programul național de cooperare și toate măsurile regionale sunt suficiente pentru a atinge standardele europene de calitate a aerului.

---

( 1 ) Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă (JO L 393, 30.12.1989, p. 1). Directivă modificată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 165, 27.6.2007, p. 21).

( 2 ) JO L 334, 30.11.2006, p. 1.

( 3 ) JO L 76, 6.4.1970, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 81).

( 4 ) JO L 365, 31.12.1994, p. 24. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

( 5 ) JO L 24, 29.1.2008, p. 8.

( 6 ) JO L 59, 27.2.1998, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.

( 7 ) JO L 350, 28.12.1998, p. 58. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

( 8 ) JO L 85, 29.3.1999, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 87).

( 9 ) JO L 121, 11.5.1999, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 191, 22.7.2005, p. 59).

( 10 ) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

( 11 ) JO L 143, 30.4.2004, p. 87.

( 12 ) JO L 191, 22.7.2005, p. 59.

( 13 ) JO L 275, 20.10.2005, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).

( 14 ) JO L 114, 27.4.2006, p. 64.