RO

(...PICT...)|COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE|

Bruxelles, 22.7.2009

SEC(2009) 1073

DOCUMENT DE ÎNSOȚIRE

a RAPORTULUI COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare ROMÂNIA: actualizare tehnică {COM(2009) 401 final}

CUPRINS

1. Obiectivul de referință nr. 1: Asigurarea unei transparențe și eficiențe sporite a actului de justiție, în special prin consolidarea capacității și a răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și monitorizarea impactului noilor coduri de procedură civilă și de procedură penală 3

· Punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare, inclusiv a celor prevăzute în planul de acțiune corespunzător al Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat în iunie 2006, pentru asigurarea interpretării și aplicării consecvente a legii de către instanțele de la toate gradele de jurisdicție și în întreaga țară, după consultări adecvate cu judecători, procurori și avocați în activitate; monitorizarea efectelor măsurilor legislative și administrative recent adoptate.

· Elaborarea și punerea în aplicare, la nivelul sistemului judiciar, a unei scheme de personal raționale și realiste, pe baza unei evaluări continue a necesităților.

· Elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a Ministerului Public care să remedieze deficiențele manageriale și problemele de resurse umane existente.

· Monitorizarea efectelor pe care modificările recent adoptate aduse codurilor de procedură civilă și penală le au asupra sistemului judiciar, astfel încât orice măsuri corective necesare să poată fi încorporate în noile coduri.

· Raportarea și monitorizarea progresului realizat în ceea ce privește adoptarea noilor coduri, inclusiv consultări adecvate și efectele adoptării codurilor asupra sistemului judiciar.

· Consolidarea capacității Consiliului Superior al Magistraturii de a-și îndeplini principalele atribuții, precum și răspunderea acestuia. În special, abordarea posibilelor conflicte de interese și a comportamentelor nedeontologice ale membrilor Consiliului. Recrutarea de inspectori judiciari în conformitate cu noile criterii obiective adoptate, asigurând o mai bună reprezentativitate regională.

2. Obiectivul de referință nr. 2: Înființarea, după cum a fost prevăzut, a unei agenții de integritate cu responsabilități legate de verificarea averii, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive 8

· Adoptarea unei legislații care să instituie o agenție de integritate eficace și independentă, cu responsabilități de verificare a averii, a posibilelor incompatibilități și conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive.

· Înființarea unei astfel de agenții naționale de integritate. Asigurarea faptului că aceasta deține resursele umane și financiare necesare pentru a-și îndeplini mandatul.

3. Obiectivul de referință nr. 3: Pe baza progreselor înregistrate până în prezent, continuarea realizării unor anchete profesionale și imparțiale în cazul sesizărilor de corupție la nivel înalt 10

· Continuarea creării unui istoric de anchete profesioniste și imparțiale în ceea ce privește cazurile de corupție la nivel înalt.

· Asigurarea stabilității legislative și instituționale a cadrului anticorupție, în special prin menținerea procedurii actuale de numire și revocare a Procurorului General al României, a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție și a titularilor altor posturi de conducere din cadrul Parchetului General.

4. Obiectivul de referință nr. 4: Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și de luptă împotriva corupției, în special la nivelul administrației locale 13

· Evaluarea rezultatelor campaniilor de sensibilizare recent încheiate și, dacă este necesar, propunerea unor activități suplimentare care să vizeze sectoarele cu risc mare de corupție.

· Raportarea cu privire la aplicarea măsurilor de reducere a oportunităților de corupție și de sporire a transparenței administrației locale, precum și cu privire la sancțiunile aplicate persoanelor cu funcții publice, în special acelora din cadrul administrației locale

Notă:

În cadrul fiecăruia dintre cele patru obiective de referință au fost convenite, de comun acord, mai multe probleme care prezentau un interes deosebit la momentul instituirii Mecanismului de cooperare și verificare, în decembrie 2006. Aceste aspecte sunt enumerate mai sus corespunzând fiecărui obiectiv de referință și au fost abordate în măsura în care au fost înregistrate progrese. Rapoartele anterioare pot fi consultate la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/index_en.htm

1. Obiectivul de referință nr. 1: Asigurarea unei transparențe și eficiențe sporite a actului de justiție, în special prin consolidarea capacității și a răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și monitorizarea impactului noilor coduri de procedură civilă și de procedură penală

Jurisprudența

Recursul în interesul legii, prerogativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), rămâne principalul instrument de unificare a jurisprudenței. Între august 2008 și mai 2009, au fost introduse 24 de recursuri în interesul legii, 22 de către Procurorul General și 2 de către colegiile de conducere ale curților de apel. Până la sfârșitul lunii aprilie 2009, ICCJ a admis nouă asemenea recursuri și a respins unul. Majoritatea deciziilor nu au fost încă motivate.

După pronunțarea și publicarea motivării hotărârilor ICCJ în cadrul recursurilor în interesul legii, acestea sunt obligatorii pentru toate instanțele. Prin urmare, rămâne cel mai util instrument pentru crearea unei jurisprudențe consecvente. Cu toate acestea, procedurile sunt limitative și îndelungate. În plus, în multe dintre cazuri, ICCJ nu acționează în calitate de curte de casație propriu-zisă, responsabilă de interpretarea legii, ci ca o instanță competentă în al treilea (și uneori primul) grad de jurisdicție. Aceasta nu permite ICCJ să îndeplinească pe deplin rolul obișnuit al unei instanțe supreme, care este acela de a asigura aplicarea unitară a legii. Hotărârile în cazul recursurilor în interesul legii sunt luate de adunarea generală a ICCJ, cu un cvorum de cel puțin doua treimi din cei 120 de membri ai curții. Chiar dacă hotărârile sunt pronunțate într-un timp relativ scurt (în medie, 2 luni), procesul de motivare desfășurat într-o a doua fază este îndelungat (uneori durează mai mult de un an) și extrem de complex, întrucât toți judecătorii trebuie să fie de acord cu motivarea finală. Adeseori, rezultatul poate fi o motivare neclară, ca urmare a procesului dificil de obținere a unui compromis. Prin urmare, este afectată eficiența și transparența acestui mecanism.

Au fost luate diverse alte măsuri pentru a contribui la o jurisprudență consecventă. Acestea includ diverse sesiuni de formare ICCJ a organizat patruzeci și patru de reuniuni la nivelul a diferite curți de apel pentru a discuta diverse aspecte de drept material întâlnite în cazurile unde practica judiciară neuniformă este mai frecventă. De asemenea, Institutul Național al Magistraturii a organizat optsprezece seminarii cu privire la practica neuniformă, alte seminarii ulterioare fiind organizate nivel descentralizat. și eforturi considerabile de îmbunătățire a publicării hotărârilor instanțelor. În februarie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a semnat un acord cu Tribunalul Vrancea în vederea stabilirii unui portal național pentru publicarea tuturor hotărârilor instanțelor. În prezent, pe acest site sunt postate din ce în ce mai multe hotărâri judecătorești. Aceasta va asigura publicarea tuturor hotărârilor instanțelor, acestea urmând a fi accesibile tuturor, consolidând transparența actului de justiție. [1]

ICCJ a organizat patruzeci și patru de reuniuni la nivelul a diferite curți de apel pentru a discuta diverse aspecte de drept material întâlnite în cazurile unde practica judiciară neuniformă este mai frecventă. De asemenea, Institutul Național al Magistraturii a organizat optsprezece seminarii cu privire la practica neuniformă, alte seminarii ulterioare fiind organizate nivel descentralizat.

Prin urmare, se înregistrează progrese, însă continuă sesizările privind existența unei jurisprudențe inconsecvente, inclusiv la nivelul ICCJ. Este importantă menținerea și intensificarea eforturilor. În contextul proiectelor de noi coduri procedurale, va exista posibilitatea de remediere a unora dintre problemele legate de eficiența instrumentelor juridice de unificare a jurisprudenței.

Personalul

În noiembrie 2008, CSM a adoptat o strategie privind resursele umane pentru perioada 2008-2011. Aceasta a detaliat nevoile de personal și cele privind formarea, măsurile care trebuie luate, precum și o descriere succintă a inițiativelor actuale de îmbunătățire a eficienței sistemului. Cu toate acestea, situația resurselor umane rămâne un motiv de preocupare, această strategie nereușind să propună soluții de urgență, precum realocarea temporară de personal pentru a face față lipsei acute a acestuia. De asemenea, aceasta nu a oferit un calendar clar pentru reorganizarea instanțelor și parchetelor.

La 26 februarie 2009, CSM a completat această strategie cu acțiuni suplimentare, inclusiv cele privind identificarea instanțelor și parchetelor cu nevoi acute de personal, revizuind cazurile de detașare și urmărind pe termen lung îmbunătățirea eficienței instanțelor și parchetelor prin echilibrarea schemelor de personal cu volumul de lucru și prin transferarea sarcinilor administrative către personalul auxiliar. Este binevenită această recunoaștere a necesității de a combina soluțiile pe termen scurt sau temporare cu cele structurale, pe termen lung. Cu toate acestea, este important ca aceste intenții să fie completate de dinamismul necesar realizării lor.

Până în prezent, au fost luate anumite măsuri temporare. Au fost anulate șaizeci și cinci de detașări și a fost creat un grup de lucru pentru a analiza schemele de personal și volumul de lucru. Acest grup de lucru a recomandat redistribuirea a 18 locuri vacante de judecători și alocarea a 38 de posturi suplimentare în vederea redistribuirii, atunci când devin vacante. De asemenea, patruzeci și șase posturi de procurori au fost redistribuite și 25 de posturi transferate de la parchetele militare la parchetele civile 14 posturi au fost redistribuite la parchetele de pe lângă judecătorii și 11 plasate ca rezervă specială la dispoziția Procurorului General. . Cu toate acestea, cu excepția posturilor transferate de la parchetele militare, nu a avut loc nicio redistribuire verticală a posturilor vacante. De asemenea, au avut loc recent concursuri de promovare care au completat posturile vacante de la nivelul instanțelor superioare și ale parchetelor care ar fi putut fi redistribuite. Se pare că, în aceste cazuri, nu a fost efectuată nici o analiză a necesităților, în pofida diferențelor semnificative în ceea ce privește volumul de muncă, acesta fiind mult mai ridicat la nivelul instanțelor inferioare (judecătorii/tribunale) și al parchetelor. De asemenea, procedura de anulare a detașărilor a fost schimbată, pentru a elimina posibilitatea instituției care face detașarea de a solicita întoarcerea judecătorului sau procurorului detașat. [2]

14 posturi au fost redistribuite la parchetele de pe lângă judecătorii și 11 plasate ca rezervă specială la dispoziția Procurorului General.

Sistemul continuă să se confrunte cu provocări importante. Între 1 mai 2008 și 1 mai 2009, 287 judecători și 205 procurori au părăsit magistratura, marea majoritate a acestora prin pensionare. În primele cinci săptămâni ale anului 2009, s-au pensionat mai mulți magistrați decât se prevedea în strategia de resurse umane pentru întregul an. Există un număr important de magistrați care îndeplinesc condițiile de pensionare și care ar putea, în mod teoretic, să se pensioneze în orice moment Din luna mai 2009, 483 de judecători și 288 de procurori îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a avea dreptul la o pensie pentru vechime în muncă. Nu se știe câți din acești magistrați au obținut deja deciziile de pensionare. . Trebuie depuse eforturi în vederea reducerii gradului de incertitudine creat de aceste situații pentru gestionarea resurselor umane. În același timp, sunt necesare recrutări importante pentru a acoperi ieșirile din sistem. În perioada 1 mai 2008 - 1 mai 2009, 181 de judecători și 202 procurori au intrat în sistem, existând un deficit net de 106 judecători și 3 procurori. Statisticile sunt mai bune pentru cele 12 luni anterioare datei de 1 iunie 2009, care iau în considerare repartiția absolvenților recenți ai Institutului Național al Magistraturii (INM), precum și candidații admiși în urma examenului direct susținut în primăvara anului 2009 și, prin urmare, pot fi mai reprezentative în ceea ce privește eforturile recente depuse de CSM Între 1 iunie 2008 și 1 iunie 2009, au fost recrutați 231 de judecători și 282 de procurori. Nu există statistici comparabile privind ieșirile din sistem corespunzătoare aceleiași perioade, însă în comparație cu cifrele corespunzătoare celor 12 luni anterioare datei de 1 mai 2009, acestea reflectă un deficit de 56 de judecători și o creștere cu 77 a numărului de procurori. . Cu toate acestea, sistemul este într-o continuă dinamică În decursul celor treisprezece luni scurse din mai 2008 până în iunie 2009 (cu includerea efectivă a absolvenților Institutului Național al Magistraturii și celor admiși la examenul cu admitere directă din primăvară), 690 noi magistrați au intrat în sistem, reprezentând 10% din numărul total al magistraților. și face eforturi să facă față tuturor provocărilor. [3][4][5]

Din luna mai 2009, 483 de judecători și 288 de procurori îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a avea dreptul la o pensie pentru vechime în muncă. Nu se știe câți din acești magistrați au obținut deja deciziile de pensionare.

Între 1 iunie 2008 și 1 iunie 2009, au fost recrutați 231 de judecători și 282 de procurori. Nu există statistici comparabile privind ieșirile din sistem corespunzătoare aceleiași perioade, însă în comparație cu cifrele corespunzătoare celor 12 luni anterioare datei de 1 mai 2009, acestea reflectă un deficit de 56 de judecători și o creștere cu 77 a numărului de procurori.

În decursul celor treisprezece luni scurse din mai 2008 până în iunie 2009 (cu includerea efectivă a absolvenților Institutului Național al Magistraturii și celor admiși la examenul cu admitere directă din primăvară), 690 noi magistrați au intrat în sistem, reprezentând 10% din numărul total al magistraților.

În același timp, numărul posturilor vacante pentru pozițiile de execuție de la nivelul parchetelor rămâne ridicat (19%), la fel ca și cel al pozițiilor de conducere de la nivelul instanțelor (29%) și al parchetelor (34%) În total, la data de 1 mai 2009, existau 316 (8%) posturi de execuție vacante pentru judecători și 340 (19%) posturi de execuție vacante pentru procurori. De asemenea, erau vacante 187 (29%) poziții de conducere pentru judecători și 168 (34%) poziții de conducere pentru procurori. . De asemenea, repartizarea posturilor vacante este neuniformă, având niveluri mai ridicate ale pozițiilor vacante la nivelul instanțelor inferioare și al parchetelor, în pofida volumului de lucru mai ridicat, în anumite locații existând probleme majore În parchetele din Bacău și Satu-Mare nivelul pozițiilor vacante este de 75%. . În plan concret, volumul de lucru continuă să varieze în mod semnificativ între diferite locații, indiferent de numărul de poziții vacante. De asemenea, încă nu a avut loc o redimensionare completă a schemei de personal, care să aloce personalul în funcție de nivelurile volumului de lucru și care să aducă un plus de eficiență. Trebuie depuse eforturi în continuare pentru remedierea acestor probleme. [6][7]

În total, la data de 1 mai 2009, existau 316 (8%) posturi de execuție vacante pentru judecători și 340 (19%) posturi de execuție vacante pentru procurori. De asemenea, erau vacante 187 (29%) poziții de conducere pentru judecători și 168 (34%) poziții de conducere pentru procurori.

În parchetele din Bacău și Satu-Mare nivelul pozițiilor vacante este de 75%.

Inițiativa de transfer al atribuțiilor administrative către personalul auxiliar rămâne una pilot. În noiembrie 2008, a fost demarat un proiect finanțat de UE care vizează îmbunătățirea gestionării instanțelor și promovează conceptul de manager de instanță („court manager”), un proiect pilot fiind programat să înceapă în cursul acestei veri. Trebuie luat în considerare procesul de raționalizare a distribuției teritoriale a instanțelor și parchetelor În prezent, există douăzeci și opt de parchete cu doar un procuror sau doi în funcție. . Pe scurt, deși au fost realizate progrese limitate, mai trebuie depuse eforturi considerabile pentru trecerea la un model rațional și realist de gestionare a resurselor. [8]

În prezent, există douăzeci și opt de parchete cu doar un procuror sau doi în funcție.

Ministerul Public

Planul de reorganizare a Ministerului Public a fost finalizat în 2007. Raportul de activitate pentru anul 2008 al Ministerului Public a fost prezentat la 4 martie 2009. Prioritățile pentru 2009 pun un accent deosebit pe combaterea corupției, precum și a altor infracțiuni economice și financiare, recuperarea activelor și uniformizarea jurisprudenței parchetelor. Alte priorități au în vedere participarea în cadrul discuțiilor privind noile proiecte de coduri, ocuparea pozițiilor de conducere, îmbunătățirea activității manageriale și punerea în aplicare a unei strategii coerente privind comunicarea cu publicul.

Este necesară reformarea mai profundă Ministerului Public, aceasta continuând să fie urmărită în mod activ de către Procurorul General. Volumul de lucru și de performanță diferă în mod considerabil între parchete, iar nivelul pozițiilor vacante rămâne unul ridicat. Cu toate acestea, eforturile depuse sunt afectate de faptul că procesul de recrutare, evaluare, promovare, sancționare și transfer al personalului sunt responsabilitățile finale ale CSM, care nu a fost de acord cu propunerile prezentate de Ministerul Public.

Singura redistribuire a posturilor care a avut loc a fost între parchetele de la același nivel. Aceasta înseamnă că nu a fost posibilă remedierea inegalităților în ceea ce privește volumul de lucru între parchetele de la diferite niveluri. Există probleme deosebite la nivelul anumitor parchete. De asemenea, Procurorul General a urmărit să obțină sprijinul Ministerului Justiției în vederea extinderii competențelor Procurorului General pentru a putea dispune asupra detașărilor de urgență, însă, până în prezent, discuțiile au rămas fără rezultat.

Noile coduri

Guvernul a acordat prioritate finalizării celor patru coduri. Proiectele de cod penal, cod de procedură penală și cod de procedură civilă au fost transmise Parlamentului la data de 25 februarie. Codul civil a fost transmis Parlamentului la 11 martie. Guvernul a optat pentru discutarea codurilor în cadrul unor comisii parlamentare speciale, cu invitarea experților externi și a societății civile. În paralel, au fost organizate o serie de alte reuniuni.

În urma finalizării activității comisiilor parlamentare speciale cu privire la cele două coduri materiale, care au abordat o serie de probleme (nu toate, însă) ridicate de practicieni și de alte părți interesate, la 22 iunie, guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pentru noile coduri - penal și civil - în cadrul unei proceduri de urgență. Comisiile parlamentare speciale vor lua în considerare, în prezent, codurile de procedură însoțitoare.

În luna aprilie, Ministerul Justiției a creat un grup de lucru pentru efectuarea unei evaluări a impactului cu privire la toate cele patru coduri, solicitând sprijinul Băncii Mondiale. Efectele depline asupra realizării actului de justiție, precum și implicațiile financiare și din punct de vedere al resurselor umane, nu sunt cunoscute până în prezent. Evaluarea impactului va fi extrem de importantă în ceea ce privește noile coduri de procedură, care propun o serie de inovații O asemenea nouă inovație este reprezentată de un nou mecanism juridic care să contribuie la stabilirea unei jurisprudențe consecvente. Noul mecanism va permite unui judecător, ex officio sau la cererea uneia dintre părți, să solicite ICCJ rezolvarea unui aspect juridic relevant pentru cauza pendinte, în cazurile în care instanțele au pronunțat hotărâri inconsecvente. Hotărârea ICCJ este obligatorie pentru celelalte instanțe și pentru judecătorul care a făcut solicitarea. Scopul noii proceduri este de a completa mecanismul existent de introducere a recursurilor în interesul legii, însă este controversată întrucât cauza va fi suspendată până când deliberează Înalta Curte. Nu există nicio limitare cu privire la frecvența invocării prevederii pe durata unei cauze, existând temeri că aceasta ar putea afecta în mod negativ celeritatea procedurilor judiciare. . Adoptarea noilor coduri de procedură reprezintă o oportunitate reală de îmbunătățire a funcționării sistemului judiciar. Va fi esențial ca versiunile finale adoptate să amelioreze, în practică, eficiența sistemului judiciar, să asigure rezultate mai previzibile, să micșoreze durata proceselor și să reducă folosirea tacticilor de întârziere prin folosirea abuzivă a normelor procedurale. Prin urmare, este imperativă o evaluare a implicațiilor proiectelor de coduri de procedură. [9]

O asemenea nouă inovație este reprezentată de un nou mecanism juridic care să contribuie la stabilirea unei jurisprudențe consecvente. Noul mecanism va permite unui judecător, ex officio sau la cererea uneia dintre părți, să solicite ICCJ rezolvarea unui aspect juridic relevant pentru cauza pendinte, în cazurile în care instanțele au pronunțat hotărâri inconsecvente. Hotărârea ICCJ este obligatorie pentru celelalte instanțe și pentru judecătorul care a făcut solicitarea. Scopul noii proceduri este de a completa mecanismul existent de introducere a recursurilor în interesul legii, însă este controversată întrucât cauza va fi suspendată până când deliberează Înalta Curte. Nu există nicio limitare cu privire la frecvența invocării prevederii pe durata unei cauze, existând temeri că aceasta ar putea afecta în mod negativ celeritatea procedurilor judiciare.

Consiliul Superior al Magistraturii

CSM dispune de resursele materiale necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile. Cu excepția celor privind inspecția judiciară, 92% din posturile disponibile sunt ocupate, iar în 2009 a beneficiat de o majorare bugetară de 6,9%. Acest fapt este în contrast cu reducerea cheltuielilor practicată în toate celelalte ramuri ale sistemului judiciar.

CSM a luat măsurile de bază în vederea creșterii transparenței și răspunderii sale. Acestea au inclus publicarea a diferite documente privind CSM pe site-ul internet al instituției, precum și întâlniri periodice cu reprezentanții asociațiilor de magistrați și cu societatea civilă. Cu toate acestea, continuă să fie ridicate întrebări cu privire la transparență și răspundere, inclusiv publicarea incompletă a punctelor de pe ordinea de zi și a hotărârilor pronunțate (în special, în cadrul procedurilor disciplinare). Aceasta afectează transparența și generează îngrijorare în ceea ce privește inconsecvența procesului de luare a deciziilor. Nemulțumirile din rândul magistraților pe care îi reprezintă a determinat inițierea de către adunările magistraților din întreaga țară a procedurilor de revocare a anumitor membri ai CSM. Drept răspuns, membrii CSM au devenit mai activi în exprimarea îngrijorărilor și solicitărilor magistraților pe care îi reprezintă, intrând astfel în conflict instituțional cu executivul.

Sistemul de evaluare introdus de CSM pentru evaluarea performanțelor magistraților pare să aibă o valoare îndoielnică. Începând cu 6 mai 2009, 6 258 de magistrați (86,79% din numărul total) au fost evaluați, dintre care 99,8% au fost înscriși în cea mai bună categorie, obținând calificativul „foarte bine”. Magistrații explică acest fapt prin structura criteriilor de evaluare, însă îndoielilor legate de imparțialitatea comisiilor de evaluare, de asemenea, nu li s-a dat un răspuns.

Având în vedere îngrijorările semnalate în ceea ce privește componența inspecției judiciare, la 27 noiembrie 2008, CSM a modificat normele privind recrutarea inspectorilor, pentru a se asigura că selecția acestora ia în considerare principiul reprezentării geografice în cadrul instituției. Cu toate acestea, la finele anului 2008, ca urmare a reînnoirii pozițiilor unui număr de inspectori detașați, fără a respecta, aparent, principiul reprezentării geografice, procentajul inspectorilor de la instanțele și parchetele din București a fost la cel mai ridicat nivel din 2005. La 26 februarie 2009, în urma unei evaluări, CSM a decis să anuleze detașările tuturor inspectorilor, începând cu data de 1 mai și să organizeze un nou concurs de recrutare a inspectorilor. În urma interviurilor desfășurate în perioada 7-8 aprilie, au fost recrutați douăzeci și opt de inspectori, un alt concurs de recrutare fiind în desfășurare în vederea recrutării altor douăzeci și doi de inspectori. Cu toate acestea, în cazul a douăzeci și unu din cei douăzeci și opt de inspectori a fost vorba de o reconfirmare în funcție. În pofida unei alocări regionale a posturilor, se pare că procedură continuă să favorizeze persoanele recrutate din București. Din cei 28 de inspectori numiți până în prezent, 13 sunt de la instanțele și parchetele din București (10 din cei 17 judecători fiind de la instanțele din București - toți fiind reconfirmați în funcție). În noiembrie 2008 au fost prevăzute noi norme care interzic în mod expres inspectorilor să desfășoare inspecții în cadrul instanțelor sau parchetelor unde au lucrat anterior, fapt ce ar putea contribui la reducerea conflictelor de interese.

În 2008, Inspecția Judiciară a primit 5 205 notificări și a inițiat 39 de investigații din oficiu În urma investigaților desfășurate, inspectorii au sesizat Comisia disciplinară în vederea urmăririi a 230 de cazuri, dintre care, până la sfârșitul anului, 180 au fost clasate , 17 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori, iar 33 erau încă în desfășurare. . În primele patru luni ale anului 2009, Inspecția Judiciară a primit 1 169 notificări și a inițiat, de asemenea, 12 investigații din oficiu În urma investigațiilor, Comisia disciplinară a fost sesizată cu 92 de cazuri, dintre care au fost clasate 65, în timp ce 23 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori. . În urma activităților desfășurate în 2008, secțiile disciplinare pentru judecători și procurori au aplicat 18 sancțiuni și au clasat 4 cazuri. Sancțiunile aplicate au inclus trei excluderi din corpul magistraților, un transfer disciplinar, zece reduceri salariale și patru avertismente. În primele cinci luni ale anului 2009, au fost aplicate 9 sancțiuni (dintre care trei excluderi din corpul magistraților și trei reduceri salariale) și au fost clasate 8 cazuri. Acestea au inclus și sancțiuni aplicate în cazuri de mare anvergură. Este evidentă necesitatea recrutării suplimentare de personal în vederea atingerii potențialului maxim și pentru consolidarea capacității de inspecție. Continuă să fie semnalate nereguli care trebuie remediate, cu privire la existența unor practici inconsecvente în ceea ce privește inspecția. De asemenea, este necesară o mai mare transparență în vederea asigurării unei mai mari încrederi în procesul de inspecție, atât din partea magistraților, cât și a cetățenilor. [10][11]

În urma investigaților desfășurate, inspectorii au sesizat Comisia disciplinară în vederea urmăririi a 230 de cazuri, dintre care, până la sfârșitul anului, 180 au fost clasate , 17 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori, iar 33 erau încă în desfășurare.

În urma investigațiilor, Comisia disciplinară a fost sesizată cu 92 de cazuri, dintre care au fost clasate 65, în timp ce 23 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori.

2. Obiectivul de referință nr. 2: Înființarea, după cum a fost prevăzut, a unei agenții de integritate cu responsabilități legate de verificarea averii, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive

ANI este în prezent operațională și are deja un in istoric de cazuri investigate. Dacă în iunie 2008 investiga doar patruzeci de cazuri, la 22 mai (2009) erau finalizate 301 anchete, în 68 dintre cazuri fiind sesizate autoritățile competente în vederea aplicării de sancțiuni sau inițierii de cercetări penale Acestea includ dosare privind doi actuali/anteriori membri ai Parlamentului, trei președinți /vice-președinți de consilii județene, zece primari, 24 de consilieri locali și județeni, trei ofițeri de poliție, un judecător și președintele Consiliului Concurenței. . Treizeci și cinci dintre aceste dosare au fost trimise parchetelor (în vederea cercetării existenței unor posibile infracțiuni), patru dosare către instanțe (în vederea confiscării unor averi nejustificate), iar 22 de dosare au fost trimise comitetelor disciplinare ale unor diferite instituții (în vederea aplicării de sancțiuni disciplinare pentru existența unor incompatibilități). ANI desfășoară în prezent verificări preliminare în cazul a 2 279 de persoane și anchete în 1 948 de cazuri. De asemenea, ANI a aplicat amenzi în cazul a 2 080 de persoane pentru prezentarea tardivă sau neprezentarea declarațiilor de avere și de interese. [12]

Acestea includ dosare privind doi actuali/anteriori membri ai Parlamentului, trei președinți /vice-președinți de consilii județene, zece primari, 24 de consilieri locali și județeni, trei ofițeri de poliție, un judecător și președintele Consiliului Concurenței.

Nu există informații cu privire la urmările cazurilor cu care au fost sesizate parchetele sau organele disciplinare. La nivelul instanțelor, majoritatea cazurilor instrumentate până în prezent se referă la contestarea amenzilor impuse de ANI pentru prezentarea tardivă sau neprezentarea declarațiilor de avere și de interese Au fost pronunțate hotărâri definitive în 150 de cazuri din 850, amenda inițială fiind menținută în 30 de cazuri, si redusă în alte 63 de cazuri, iar în 49 de cazuri fiind emise avertismente, iar în 8 cazuri sancțiunea fiind anulată în totalitate. . Celelalte cazuri – care țin de esența obiectivelor finale ale ANI – privesc cererile înaintate de agenție în vederea confiscării averilor nejustificate, precum și căile de atac introduse împotriva constatărilor ANI cu privire la cazurile de incompatibilitate și conflicte de interese. Rezultatele inițiale ale ANI cu privire la căile de atac exercitate în cazurile în care a stabilit existența unor incompatibilități sau a unor conflicte de interese sunt promițătoare Instanțele au respins căile de atac introduse în patru cazuri și au admis una dintre acestea, trei alte dosare sunt pendinte, iar o cale de atac împotriva constatării unui conflict de interese a fost respins, o a doua cale de atac fiind pendinte. , însă, în contrast, până în prezent, niciunul din cazurile privind existența averilor nejustificate nu a fost soluționat în primă instanță, astfel că rămâne neverificată constituționalitatea confiscării averilor dobândite în mod nejustificat. Alte unsprezece excepții privind constituționalitatea au fost invocate, în zece dintre cazuri acesta au fost respinse de Curtea Constituțională, cel de-al unsprezecelea caz fiind în derulare. [13][14]

Au fost pronunțate hotărâri definitive în 150 de cazuri din 850, amenda inițială fiind menținută în 30 de cazuri, si redusă în alte 63 de cazuri, iar în 49 de cazuri fiind emise avertismente, iar în 8 cazuri sancțiunea fiind anulată în totalitate.

Instanțele au respins căile de atac introduse în patru cazuri și au admis una dintre acestea, trei alte dosare sunt pendinte, iar o cale de atac împotriva constatării unui conflict de interese a fost respins, o a doua cale de atac fiind pendinte.

În aceste împrejurări, evaluarea completă a rezultatelor concrete ale activității ANI va fi posibilă doar în condițiile existenței unui istoric de cazuri concrete de confiscare a averilor dobândite în mod nejustificat, acte de punere sub acuzare de către procurori sau sancțiuni disciplinare aplicate de către comitetele disciplinare. Cu toate acestea, ANI are un bilanț de cazuri investigate, inclusiv un număr important de cazuri inițiate din oficiu Treizeci și cinci din cele șaizeci și opt de dosare finalizate și transmise altor instituții spre instrumentare au fost inițiate de ANI din oficiu. . De asemenea, primele indicii sugerează că existența ANI începe să aibă un efect preventiv, care încurajează prezentarea la timp a unor declarații de avere și de interese mai precise. [15]

Treizeci și cinci din cele șaizeci și opt de dosare finalizate și transmise altor instituții spre instrumentare au fost inițiate de ANI din oficiu.

Având în vedere experiența limitată a instanțelor până în prezent de a instrumenta cauze în care este implicată ANI, este prematură exprimarea unei opinii finale cu privire la caracterul adecvat al cadrului juridic care să asigure îndeplinirea eficace a obiectivelor pentru care a fost creată ANI. De la adoptarea cadrului său legislativ – Legea 94/2008 din 14 aprilie 2008 Aceasta a aprobat Ordonanța de urgență a guvernului nr. 49/2007 de modificare și completare a Legii ANI (Legea 144/2007) - nu au existat modificări suplimentare ale cadrului juridic al ANI. [16]

Aceasta a aprobat Ordonanța de urgență a guvernului nr. 49/2007 de modificare și completare a Legii ANI (Legea 144/2007)

Rămân încă îndoieli cu privire la măsura în care acest cadru juridic va permite ANI și, în special, inspectorilor acesteia, să funcționeze în mod independent și în afara oricărei influențe. În toamna anului 2008, un membru al Consiliului Național de Integritate a încercat să influențeze o investigație a ANI. ANI a raportat această încercare de influențare Consiliului și, în cele din urmă, membrul Consiliului a demisionat. În februarie 2009, ca urmare a rapoartelor a trei denunțători („whistleblowers”) privind președintele ANI și Secretarul General al ANI, Consiliul a creat un comitet disciplinar special compus din cinci membrii ai acestuia, în vederea studierii raportului. Comitetul nu și-a finalizat încă raportul. În viitorul apropiat va fi efectual un audit extern independent, fapt ce va constitui o oportunitate importantă de evaluare a progresului, de identificare a vulnerabilităților și de consolidare a funcționării agenției.

ANI are acum 124 de membri, față de cei 200 prevăzuți de lege. Cifra actuală de personal (124 de membri) îi include și pe cei 63 de inspectori de integritate. În ansamblu, aceasta reprezintă o creștere de 24 de persoane a personalului pe care ANI îl avea angajat vara trecută, creșterea fiind reprezentată, în principal, de inspectorii de integritate suplimentari recrutați în a doua jumătate a anului 2008.

Bugetul prevăzut pentru ANI corespunzător anului 2009 a fost de 4,3 milioane EUR. În luna aprilie acesta a fost redus cu 0,4 milioane EUR. Cu toate acestea, bugetul prevăzut pentru anul 2009 rămâne semnificativ mai ridicat decât bugetul alocat ANI pentru 2008 (3 milioane de EUR), fapt ce reflectă dezvoltarea instituțională a agenției. Bugetul este suficient pentru nevoile operaționale ale agenției și pentru achiziționarea unui sistem de prelucrare a datelor. Achiziționarea unui asemenea sistem a fost întârziată, însă finalizarea acesteia este preconizată anul acesta. Sistemul va sprijini ANI în dezvoltarea unei abordări strategice mai bine orientate spre identificarea sectoarelor vulnerabile și a cazurilor care trebuie investigate, contribuind la consolidarea eficienței activității ANI.

De asemenea, există alocate fonduri pentru activitățile de formare. ANI a elaborat o strategie privind formarea. Alte evoluții instituționale au în vedere lansarea site-ului ANI, elaborarea de orientări pentru completarea declarațiilor de interese și de avere, precum și încheierea de protocoale cu alte autorități. În iunie a fost prezentată Consiliului Național de Integritate o strategie a agenției, aceasta fiind inițial planificată pentru începutul anului.

3. Obiectivul de referință nr. 3: Pe baza progreselor înregistrate până în prezent, continuarea realizării unor anchete profesionale și imparțiale în cazul sesizărilor de corupție la nivel înalt

DNA și-a menținut rezultatele bune în ceea ce privește investigațiile cazurilor de corupție la nivel înalt și a sesizat instanțele în legătură cu un număr ridicat de asemenea cazuri. În cele nouă luni cuprinse între 1 august 2008 și 24 aprilie 2009, DNA a inițiat 176 de anchete penale și a emis 115 acte de acuzare cu privire la 552 inculpați. În cadrul aceleiași perioade, instanțele au pronunțat 49 de hotărâri definitive cu privire la dosarele DNA, prin care au fost condamnați 64 de inculpați. Au fost emise 43 de hotărâri nedefinitive care au presupus condamnarea a 71 de inculpați. Treizeci și nouă de inculpați au fost achitați. Cu toate acestea, douăzeci și patru din aceste achitări au fost rezultatul dezincriminării respectivelor infracțiuni.

Cazurile remise judecății au inclus dosare privind un fost prim-ministru, un ministru, un fost ministru și actual membru al Parlamentului, alți doi membri ai Parlamentului, doi foști membri ai Parlamentului, opt primari și doi președinți de consilii județene. Natura și numărul dosarelor remise judecății de către DNA constituie o dovadă de continuare a istoricului pozitiv al anchetelor imparțiale desfășurate în cazurile de înaltă corupție. Multe din investigații sunt inițiate ca urmare a plângerilor înaintate de cetățeni sau din oficiu, ceea ce reflectă încrederea publică în DNA și, de asemenea, abordarea proactivă a DNA în ceea ce privește inițierea anchetelor.

Începerea urmăririi penale a miniștrilor sau a foștilor miniștrii se face la cererea oficială a Președintelui (și, prin urmare, aprobarea) sau, în cazul în care persoana are calitatea de membru al Parlamentului, este necesar acordul camerei parlamentare din care face parte. În decursul ultimelor 12 luni, la cererea procurorilor, Parlamentul a solicitat inițierea urmăririi penale în cadrul a patru asemenea cazuri de corupție. Cu toate acestea, procedurile parlamentare s-au dovedit a fi îndelungate În cazurile în care Parlamentul a aprobat, în cele din urmă, inițierea urmăririi penale, procedurile au durat 4 luni, 7 luni, 7 luni și, respectiv, 10 luni. . În două cazuri a fost refuzată inițierea urmăririi penale. În unul din aceste cazuri, parlamentarul a demisionat ulterior, fapt ce a permis inițierea urmăririi penale (în urma avizului acordat de Președinte), însă celalalt caz (privind un fost prim-ministru) rămâne efectiv blocat. În lumina unei hotărâri a Curții Constituționale privind procedura de votare folosită pentru respingerea acestui caz Hotărârea Curții Constituționale din 1 octombrie 2008 a considerat neconstituționale cvorumurile necesare în asemenea situații, respectiv cerința actuală care impune o majoritate de două treimi din numărul total al tuturor deputaților pentru Camera Deputaților și o majoritate simplă a senatorilor în cazul Senatului. Prin urmare, la 3 martie 2009, Camera Deputaților și-a modificat regulamentul de funcționare, iar Senatul în mai 2009. În prezent, ambele camere aplică votul majorității simple a celor prezenți. , Procurorul General a solicitat Parlamentului să reanalizeze refuzul său de inițiere a urmăririi penale. La data de 23 iunie, Parlamentul a concluzionat că această solicitare nu poate fi admisă. Hotărârea a fost atacată la Curtea Constituțională. [17][18]

În cazurile în care Parlamentul a aprobat, în cele din urmă, inițierea urmăririi penale, procedurile au durat 4 luni, 7 luni, 7 luni și, respectiv, 10 luni.

Hotărârea Curții Constituționale din 1 octombrie 2008 a considerat neconstituționale cvorumurile necesare în asemenea situații, respectiv cerința actuală care impune o majoritate de două treimi din numărul total al tuturor deputaților pentru Camera Deputaților și o majoritate simplă a senatorilor în cazul Senatului. Prin urmare, la 3 martie 2009, Camera Deputaților și-a modificat regulamentul de funcționare, iar Senatul în mai 2009. În prezent, ambele camere aplică votul majorității simple a celor prezenți.

Instrumentarea cazurilor de corupție la nivel înalt de către instanțe rămâne problematică, în special în ceea ce privește rapiditatea procedurilor în fața instanțelor. Pentru a se ajunge la pronunțarea celor 49 de hotărâri definitive, pentru fiecare caz în partea a fost nevoie, în medie, de doi ani și 26 de ședințe de judecată. Cu toate acestea, au existat 6 cazuri inițiate în 2004 și unul în 2003. Acestea sunt cazuri în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. La 24 aprilie 2009, existau pendinte 462 de cazuri instrumentate de DNA, în diferite stadii de evoluție. Este surprinzător faptul că, practic, în niciunul dintre cazurile de interes public major nu a fost pronunțată o hotărâre în primă instanță, cu atât mai puțin o decizie definitivă Asemenea cazuri includ pe cel al unui fost vice prim-ministru, pus sub acuzare la 6 iunie 2006 și al cărui proces se desfășoară de peste trei ani, fără ca actul de acuzare să fie încă prezentat instanței, toate activitățile limitându-se la aspecte de ordin procedural. Ancheta DNA în acest caz a durat mai puțin de un an. . La 25 aprilie 2009, din cele douăzeci și unu de cazuri împotriva actualilor și foștilor membri ai Guvernului și ai Parlamentului trimiși în judecată din 2006, doar în unul dintre acestea s-a ajuns la o hotărâre pronunțată în primă instanță. Șapte dintre cazuri au fost transmise instanțelor în 2006 și cinci în 2007. O parte din aceste cazuri au fost suspendate în câteva ocazii sau au fost situații în care era necesar avizul parlamentar retroactiv. [19]

Asemenea cazuri includ pe cel al unui fost vice prim-ministru, pus sub acuzare la 6 iunie 2006 și al cărui proces se desfășoară de peste trei ani, fără ca actul de acuzare să fie încă prezentat instanței, toate activitățile limitându-se la aspecte de ordin procedural. Ancheta DNA în acest caz a durat mai puțin de un an.

Procesele de nivel înalt sunt extrem de îndelungate ca urmare a cererilor repetate de amânare înaintate de avocații apărării. Excepțiile de neconstituționalitate sunt invocate în mod frecvent, la fel ca și cererile privind strămutarea proceselor de la o instanță la alta, uneori în mod repetat. Dacă sunt admise de instanța care instrumentează cazul – în mod obișnuit acestea sunt admise Chiar și în situațiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra chestiunii în cauză și excepția nu ar trebui admisă. – procesele sunt suspendate până când instanța competentă deliberează în legătură cu chestiunile în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul cererilor de strămutare și Curtea Constituțională în cazul excepțiilor constituționale. Practica cu privire la contestarea legalității deciziilor administrative este inconsecventă. Atunci când sunt admise, procesele sunt suspendate și cauza este transferată unei instanțe administrative. , cu toate că, în prezent, suspendarea este obligatorie doar atunci când sunt admise excepțiile de neconstituționalitate. Se pare că un număr mare de cereri de strămutare în cazurile de corupție sunt aprobate de Înalta Curte (chiar dacă, în ansamblu cazurilor, nivelul de acceptare este de doar 5%). La 4 mai 2009, Senatul a respins un proiect de lege care ar fi înlăturat posibilitatea suspendării proceselor pe durata deliberărilor Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate. Proiectul de lege a avut o susținere largă din partea sistemului judiciar și a fost prezentat anterior de către Guvern drept o măsură importantă a reformei, în vederea accelerării și consolidării performanțelor sistemului judiciar. Aceasta ar fi eliminat folosirea abuzivă a excepțiilor constituționale, având în vedere că 98% din acestea sunt, în prezent, respinse. Un nou proiect de lege adoptat recent de Guvern, având același obiectiv, va da ocazia Parlamentului să remedieze această problemă. [20][21]

Chiar și în situațiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra chestiunii în cauză și excepția nu ar trebui admisă.

Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul cererilor de strămutare și Curtea Constituțională în cazul excepțiilor constituționale. Practica cu privire la contestarea legalității deciziilor administrative este inconsecventă. Atunci când sunt admise, procesele sunt suspendate și cauza este transferată unei instanțe administrative.

De asemenea, datele legate de sentințele aplicate de către instanțe continuă să reflecte îngrijorările ceea ce privește caracterul inconsecvent și nedisuasiv al acestora. O analiză cuprinzătoarea a DNA relevă faptul că din numărul total de decizii de condamnare pronunțate în 2008, 71% din condamnările finale au fost cu suspendarea executării pedepsei, iar în 58% dintre acestea condamnările au avut în vedere minimul sau au fost sub minimul special al pedepsei. Proiectul de Cod penal, în forma transmisă Parlamentului, a propus reduceri semnificative a pedepselor minime și maxime, inclusiv a unei serii de infracțiuni privind corupția, astfel încât cadrul general al pedepselor să fie unul mai proporționat și coerent. Aceste modificări ar fi avut efectul de reducere a termenelor de prescripție, aceasta însemnând, în practică, eliminarea unui număr important de cazuri de corupție. În urma discuțiilor parlamentare, pedepsele au fost ridicate, reducând aceste probleme, cu toate că pedepsele rămân inferioare celor din codul actual.

La 21 octombrie 2008, la nivelul Ministerului Justiției a fost creat un nou grup de lucru în vederea elaborării unui studiu privind pedepsele aplicate de instanțe pentru cazurile de corupție la nivel înalt. Grupul de lucru compus din judecători și procurori a analizat pedepsele aplicate de către instanțe în cazurile de corupție între anii 2004­2008 Constatările acestora au confirmat caracterul nedisuasiv al pedepselor, aplicarea necorespunzătoare a circumstanțelor atenuante, incidența ridicată a suspendării pedepselor, condamnări inconsecvente și motivări necorespunzătoare ale hotărârilor instanțelor, identificând și probleme legate de formare, specializare și absență a orientărilor. Au fost propuse diverse recomandări, care au inclus schimbări legislative de limitare a posibilității instanțelor de aplicare a suspendării pedepselor sau recomandări privind elaborarea de orientări. . De asemenea, un proiect bilateral cu participarea unor judecători din Marea Britanie contribuie în această direcție. Pe baza acestui studiu, ICCJ ar putea emite un regulament care să ofere orientări de interpretare în vederea stabilirii pedepselor în cazurile de corupție. [22]

Constatările acestora au confirmat caracterul nedisuasiv al pedepselor, aplicarea necorespunzătoare a circumstanțelor atenuante, incidența ridicată a suspendării pedepselor, condamnări inconsecvente și motivări necorespunzătoare ale hotărârilor instanțelor, identificând și probleme legate de formare, specializare și absență a orientărilor. Au fost propuse diverse recomandări, care au inclus schimbări legislative de limitare a posibilității instanțelor de aplicare a suspendării pedepselor sau recomandări privind elaborarea de orientări.

Stabilitatea cadrului anticorupție

Stabilitatea cadrului legislativ anticorupție rămâne un motiv de îngrijorare. În ultimele 12 luni, stabilitatea acestuia a fost amenințată în câteva rânduri.

În septembrie 2008, Paramentul a readus în discuție și a adoptat propuneri de modificare a procedurilor de numire și revocare din funcție a procurorilor cu funcții de conducere. În final, modificările au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională pentru motive legate de procedura parlamentară folosită la adoptarea legii, proiectul de lege fiind retransmis Parlamentului care nu l-a mai discutat. Cu toate acesta, tentativa Parlamentului de a modifica procedurile de numire și revocare sunt contrare obligațiilor asumate de România la momentul aderării și apare drept o încercare evidentă de a compromite eficacitatea sistemului.

În februarie 2009, Procurorul-șef în funcție, care îndeplinea funcțiile de procuror-șef printr-o delegare a Procurorului General, a fost numit pentru un al doilea mandat, asigurând continuitatea conducerii DNA. La 30 iunie, această stabilitate a fost consolidată prin reconfirmarea unui număr de alți membri ai echipei de conducere a DNA.

Discuțiile din contextul proiectului de Cod penal a generat îngrijorări cu privire la faptul că Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea actelor de corupție ar fi abrogată prin includerea unor părți ale acesteia în cadrul Codului penal (însă nu în totalitatea sa). Pe lângă faptul că ar conduce la un nou val de achitări în cazurile instrumentate de DNA în urma dezincriminărilor, o asemenea abrogare ar periclita stabilitatea cadrului legislativ anticorupție. În cele din urmă, versiunea finală a Codului asupra căruia Guvernul și-a asumat responsabilitatea nu aduce atingere prevederilor Legii 78/2000.

4. Obiectivul de referință nr. 4: Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și de luptă împotriva corupției, în special în la nivelul administrației locale

După un an de aplicare a Strategiei Naționale Anticorupție în sectoarele vulnerabile și administrația publică locală pentru perioada 2008-2010, au fost înregistrate unele progrese în ceea ce privește anumite măsuri individuale. Cu toate acestea, nu este posibilă o evaluare completă a progreselor. Nu sunt disponibile rezultate detaliate și verificabile, iar progresele concrete sunt dificil de cuantificat.

Această strategie oferă o oportunitate de a aduce coerență și se concentrează pe eforturile de prevenire și combatere a corupției, însă, până în prezent, aceasta pare să fie o oportunitate care nu a fost exploatată. Comitetul Director a intenționat să monitorizeze strategia și planurile sale de acțiune, să propună modificări, însă s-a reunit doar de două ori în ultimele 12 luni, in loc să o facă trimestrial, cum era prevăzut. De asemenea, acesta nu a luat în considerare posibilitatea modificării strategiei, în pofida criticilor venite din partea societății civile în ceea ce privește coerența și corelarea acesteia cu realitatea. Toate acestea au condus la lipsa unei evaluări coordonate a progreselor înregistrate și a ceea ce mai trebuie încă realizat. În plus, autoritățile din România au cunoștință limitată de existența strategiei și există confuzie în ceea ce privește domeniul de aplicare al acesteia. Se preconizează modificări ale măsurilor de coordonare, inclusiv crearea unui grup de lucru care să sprijine Comitetul Director, toate acestea fiind considerate oportune.

La nivelul autorităților individuale se iau diferite măsuri. Acestea includ simplificarea procedurilor administrative și măsuri de consolidare a transparenței, integrității, precum și de reducere a situațiilor cu grad de expunere la corupție. Inițiativele în desfășurare se referă la introducerea treptată a unor noi proceduri de testare mai sigure pentru obținerea permiselor de conducere (care nu sunt aplicate încă la nivel național), precum și la introducerea unui instrument online de urmărire a solicitărilor adresate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Acest gen de măsuri sunt preluate și în alte sectoare, însoțite de alte măsuri preventive, precum proceduri de soluționare a cererilor în regim de urgență contra unei taxe mai ridicate, limitarea contactului direct cu cetățenii, atribuirea aleatorie a sarcinilor sau mobilitatea personalului. O linie telefonică de semnalare a problemelor (inclusiv privind corupția) din sistemul de sănătate a fost creată de către Ministerul Sănătății. În pofida progreselor înregistrate în cazuri individuale, punerea în aplicare la nivel național și eficacitatea acestor măsuri este neclară, în special la nivel local.

Au fost desfășurate trei campanii suplimentare de sensibilizare a opiniei publice, toate finanțate din fonduri UE. Una dintre aceste campanii, coordonată de Ministerul Justiției, a avut un mesaj general, în timp ce celelalte două, desfășurate de Direcția Generală Anticorupție (DGA) a Ministerului Administrației și Internelor (MAI) au avut ca mesaj principal descurajarea cetățenilor să recurgă la darea de mită Manifestările au inclus campanii stradale, conferințe și producerea de diverse materiale promoționale. Campania coordonată de Ministerul Justiției a cuprins campanii stradale de sensibilizare a opiniei publice în douăsprezece orașe din România, implicând 355 persoane. . Aceste campanii de sensibilizare a opiniei publice au fost completate cu diverse alte inițiative, cu implicarea activă a DGA, care a folosit diverse mesaje media pentru a disemina mesajele anticorupție. Pentru a sublinia rezultatele pozitive ale acestor campanii, autoritățile române menționează sondajele de opinie efectuate la sfârșitul anului 2008, care reflectă o creșterea a încrederii în activitățile anticorupție și o mai bună conștientizare a eforturilor desfășurate de instituțiile implicate în prevenirea și combaterea corupției. Cu toate acestea, acest sondaj și alte sondaje independente evidențiază, în continuare, niveluri ridicate de neîncredere Barometrul corupției globale 2009 elaborat de organizația Transparency International evidențiază că, în România, 69% dintre cei intervievați consideră măsurile anticorupție luate de autorități drept ineficiente. . În afara MAI, mai există și alte sectoare vulnerabile care nu par să fi fost în mod special vizate de asemenea campanii iar evaluarea coordonată a domeniilor în care campaniile viitoare își pot maximiza efectele este limitată. [23][24]

Manifestările au inclus campanii stradale, conferințe și producerea de diverse materiale promoționale. Campania coordonată de Ministerul Justiției a cuprins campanii stradale de sensibilizare a opiniei publice în douăsprezece orașe din România, implicând 355 persoane.

Barometrul corupției globale 2009 elaborat de organizația Transparency International evidențiază că, în România, 69% dintre cei intervievați consideră măsurile anticorupție luate de autorități drept ineficiente.

Centrul Național pentru Integritate și-a continuat activitatea, inclusiv desfășurarea de cursuri și organizarea de dezbateri regionale pe tema anticorupției Între 1 iunie 2008 și 30 aprilie 2009 au fost organizate douăzeci și patru de conferințe în diverse țări. . În urma acestor dezbateri, Centrul a emis o serie de recomandări care să fie supuse atenției autorităților române, însă, în multe dintre cazuri, este neclar în ce măsură fost luate în considerare aceste recomandări. De asemenea, societatea civilă a elaborat o serie de studii utile și a emis recomandări. De exemplu, în învățământul superior, un studiu recent a constatat că 77% din studenți și 35% din corpul profesoral consideră corupția din universități ca fiind ridicată. Același studiu a evidențiat că doar 50% din universitățile supuse sondajului respectau legea achizițiilor publice. Studiul a identificat probleme referitoare la interpretarea prea extensivă a autonomiei universitare și la existența unor mecanisme de control ineficace Coaliția pentru Universități Curate – Societatea Academică Română: Concursul de integritate a universităților (2009). . Asemenea studii reflectă cu claritate necesitatea adoptării de măsuri suplimentare și pot reprezenta surse de inspirație pentru propriile strategii ale instituțiilor. [25][26]

Între 1 iunie 2008 și 30 aprilie 2009 au fost organizate douăzeci și patru de conferințe în diverse țări.

Coaliția pentru Universități Curate – Societatea Academică Română: Concursul de integritate a universităților (2009).

În ceea ce privește sancționarea funcționarilor publici, datele colectate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici relevă faptul că, în 2008, comisiile disciplinare au soluționat 837 de plângeri și au aplicat 375 de sancțiuni Aceste date nu diferențiază între diferitele tipuri de contravenții. . Majoritatea acestor sancțiuni au constat în avertismente scrise, dar au inclus, de asemenea, 38 de concedieri. În patruzeci și opt de cazuri a fost recomandată începerea urmăririi penale. În mod surprinzător, puține plângeri au provenit de la public (doar 15%) și doar 9 au fost efectuate de denunțători. Majoritatea plângerilor sunt înaintate de conducerea instituțiilor sau de directorul acestora. Aceste statistici reflectă o serie de tendințe cu caracter general. În mod surprinzător, procurorii primesc puține notificări privind actele de corupție de la organele de audit și control intern ale instituțiilor publice și, în anumite cazuri, independența, frecvența redusă a sesizărilor, previzibilitatea și caracterul limitat al controalelor efectuate par să reprezinte aspecte problematice ale activității acestora. De asemenea, procurorii menționează că primesc surprinzător de puține sesizări de la Curtea de Conturi. Este necesară consolidarea punerii în practică și conștientizarea politicilor de denunțare în cadrul instituțiilor (în special a caracterului confidențial al acestora) . [27]

Aceste date nu diferențiază între diferitele tipuri de contravenții.

Au fost depuse eforturi considerabile în vederea consolidării aplicării legii și a anchetării actelor de corupție. Procurorul General a adoptat o serie de măsuri în vederea creșterii eficacității parchetelor locale în gestionarea cazurilor de corupție. Măsurile includ evaluarea performanțelor în acest domeniu, elaborarea unui manual de bune practici privind anchetarea cazurilor de corupție, un schimb de experiență în cadrul unor sesiuni bianuale cu procurorii DNA, precum și elaborarea unui program special de seminarii de formare în cadrul INM. În plus, elementul central al acestor măsuri este reprezentat de obligația elaborării de către fiecare parchet județean a unei strategii proprii de luptă împotriva corupției, luând în considerare specificitățile fenomenului corupției la nivel local. Strategiile vizează promovarea unei abordări mai proactive în ceea ce privește combaterea corupției minore și o cooperare mai strânsă și mai dinamică cu celelalte instituții care participă la punerea în aplicare a legii.

Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a pregătit, de asemenea, un program de măsuri anticorupție care stabilește domenii prioritare și factori de risc, precum și obiective și măsuri menite să consolideze capacitatea instituțională și funcțională a unităților române de poliție implicate în combaterea corupției. În decembrie 2008, aceștia au finalizat un plan de acțiune de combatere a corupției legate de achizițiile publice din domeniul sănătății.

Este prematură evaluarea rezultatelor acestor inițiative de consolidare a luptei împotriva corupției minore, însă organele de poliție semnalează o multiplicare a surselor informative și sesizărilor către procurori În total, între 1 august 2008 și 30 aprilie 2009, Poliția Română a depistat 884 de funcționari publici din administrația publică centrală și locală care au fost anchetați în cadrul a 294 dosare penale privind corupția. În cadrul aceleiași perioade, Poliția a transmis procurorilor 51 de dosare privind 396 de persoane suspectate de corupție în sectorul educației (o creștere de 296%) și 96 de dosare penale privind 521 de persoane suspectate de corupție în sectorul sănătății (o creștere de 74,25%). Nu se cunoaște procentajul de dosare în care s-a ajuns în faza de punere sub acuzare. , precum și o creștere a numărului de acte de acuzare privind actele de corupție emise de parchetele locale În șase luni, din octombrie 2008 până în martie 2009, parchetele locale au soluționat 1 141 de cazuri care au avut ca rezultat 121 de acte de punere sub acuzare. Aceasta este în contrast cu cele 115 acte de acuzare în primele nouă luni ale anului 2008. . De asemenea, o serie de cazuri recente reflectă apariția unei abordări mai proactive din partea anumitor parchete și un accent mai mare pus pe cazuri mai complexe, însă este neclar dacă această tendință are sau nu un caracter mai amplu Unul din exemple este ancheta derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în cooperare cu DGA, care investighează un caz privind 19 agenți de poliție implicați în emiterea frauduloasă de permise de conducere. . Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare în vederea consolidării cooperării interinstituționale, asigurării de informații utile și la timp pentru procurori, precum și în vederea asigurării unor răspunsuri prompte adresate organelor de poliție. Este necesară introducerea unor indicatori comuni de performanță. [28][29][30]

În total, între 1 august 2008 și 30 aprilie 2009, Poliția Română a depistat 884 de funcționari publici din administrația publică centrală și locală care au fost anchetați în cadrul a 294 dosare penale privind corupția. În cadrul aceleiași perioade, Poliția a transmis procurorilor 51 de dosare privind 396 de persoane suspectate de corupție în sectorul educației (o creștere de 296%) și 96 de dosare penale privind 521 de persoane suspectate de corupție în sectorul sănătății (o creștere de 74,25%). Nu se cunoaște procentajul de dosare în care s-a ajuns în faza de punere sub acuzare.

În șase luni, din octombrie 2008 până în martie 2009, parchetele locale au soluționat 1 141 de cazuri care au avut ca rezultat 121 de acte de punere sub acuzare. Aceasta este în contrast cu cele 115 acte de acuzare în primele nouă luni ale anului 2008.

Unul din exemple este ancheta derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în cooperare cu DGA, care investighează un caz privind 19 agenți de poliție implicați în emiterea frauduloasă de permise de conducere.

DGA și-a continuat activitatea. Între 1 august 2008 și sfârșitul lunii aprilie 2009, DGA a înaintat procurorilor 861 de dosare, care au demarat anchete penale în cazul a 216 dosare privind 606 persoane (dintre care 258 fiind din MAI), în cadrul cărora au fost delegați ofițeri de poliție judiciari ai DGA În cadrul aceleiași perioade, DGA a primit 841 de notificări de la instituții, 1 445 de petiții scrise publice (dintre care 69 s-au transformat în plângeri penale) și 4 156 apeluri telefonice prin intermediul liniei telefonice TelVerde (dintre care 12 s-au transformat în plângeri penale). . În cadrul aceleiași perioade, procurorii au pus sub acuzare 255 persoane (68 de persoane erau din MAI, din care majoritatea - 44 - proveneau din cadrul Poliției Române) în contextul a 101 dosare, cu contribuția DGA. În cadrul aceleiași perioade, DGA a organizat 1 894 de reuniuni de prevenire a fenomenului corupției la care au participat 26 084 angajați ai ministerului. De asemenea, a fost elaborat un ghid de identificare a riscurilor și vulnerabilităților la corupție din cadrul ministerului și a fost efectuată o analiză a riscurilor. A fost elaborat un plan de acțiune privind prevenirea corupției în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor. Printr-un ordin ministerial recent, personalul DGA a fost majorat cu 28%, iar structura internă a făcut obiectul unei reorganizări care, printre alte motivații, să reflecte o voință crescută de combatere a corupției în domeniul achizițiile publice. Corupția în cadrul achizițiilor publice este un aspect important care necesită depunerea de eforturi suplimentare în ansamblul sectorului public. [31]

În cadrul aceleiași perioade, DGA a primit 841 de notificări de la instituții, 1 445 de petiții scrise publice (dintre care 69 s-au transformat în plângeri penale) și 4 156 apeluri telefonice prin intermediul liniei telefonice TelVerde (dintre care 12 s-au transformat în plângeri penale).

Departamentul pentru Lupta Antifraudă și-a continuat anchetele administrative privind folosirea abuzivă și frauduloasă a fondurilor UE. Între 1 iunie 2008 și 15 martie 2009 a investigat 128 de cazuri, dintre care au fost finalizate 80, iar în 49 dintre acestea au fost identificate posibile fraude, fiind înaintate parchetelor competente.

[1] ICCJ a organizat patruzeci și patru de reuniuni la nivelul a diferite curți de apel pentru a discuta diverse aspecte de drept material întâlnite în cazurile unde practica judiciară neuniformă este mai frecventă. De asemenea, Institutul Național al Magistraturii a organizat optsprezece seminarii cu privire la practica neuniformă, alte seminarii ulterioare fiind organizate nivel descentralizat.

[2] 14 posturi au fost redistribuite la parchetele de pe lângă judecătorii și 11 plasate ca rezervă specială la dispoziția Procurorului General.

[3] Din luna mai 2009, 483 de judecători și 288 de procurori îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a avea dreptul la o pensie pentru vechime în muncă. Nu se știe câți din acești magistrați au obținut deja deciziile de pensionare.

[4] Între 1 iunie 2008 și 1 iunie 2009, au fost recrutați 231 de judecători și 282 de procurori. Nu există statistici comparabile privind ieșirile din sistem corespunzătoare aceleiași perioade, însă în comparație cu cifrele corespunzătoare celor 12 luni anterioare datei de 1 mai 2009, acestea reflectă un deficit de 56 de judecători și o creștere cu 77 a numărului de procurori.

[5] În decursul celor treisprezece luni scurse din mai 2008 până în iunie 2009 (cu includerea efectivă a absolvenților Institutului Național al Magistraturii și celor admiși la examenul cu admitere directă din primăvară), 690 noi magistrați au intrat în sistem, reprezentând 10% din numărul total al magistraților.

[6] În total, la data de 1 mai 2009, existau 316 (8%) posturi de execuție vacante pentru judecători și 340 (19%) posturi de execuție vacante pentru procurori. De asemenea, erau vacante 187 (29%) poziții de conducere pentru judecători și 168 (34%) poziții de conducere pentru procurori.

[7] În parchetele din Bacău și Satu-Mare nivelul pozițiilor vacante este de 75%.

[8] În prezent, există douăzeci și opt de parchete cu doar un procuror sau doi în funcție.

[9] O asemenea nouă inovație este reprezentată de un nou mecanism juridic care să contribuie la stabilirea unei jurisprudențe consecvente. Noul mecanism va permite unui judecător, ex officio sau la cererea uneia dintre părți, să solicite ICCJ rezolvarea unui aspect juridic relevant pentru cauza pendinte, în cazurile în care instanțele au pronunțat hotărâri inconsecvente. Hotărârea ICCJ este obligatorie pentru celelalte instanțe și pentru judecătorul care a făcut solicitarea. Scopul noii proceduri este de a completa mecanismul existent de introducere a recursurilor în interesul legii, însă este controversată întrucât cauza va fi suspendată până când deliberează Înalta Curte. Nu există nicio limitare cu privire la frecvența invocării prevederii pe durata unei cauze, existând temeri că aceasta ar putea afecta în mod negativ celeritatea procedurilor judiciare.

[10] În urma investigaților desfășurate, inspectorii au sesizat Comisia disciplinară în vederea urmăririi a 230 de cazuri, dintre care, până la sfârșitul anului, 180 au fost clasate , 17 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori, iar 33 erau încă în desfășurare.

[11] În urma investigațiilor, Comisia disciplinară a fost sesizată cu 92 de cazuri, dintre care au fost clasate 65, în timp ce 23 au fost trimise către secțiile disciplinare pentru judecători și procurori.

[12] Acestea includ dosare privind doi actuali/anteriori membri ai Parlamentului, trei președinți /vice-președinți de consilii județene, zece primari, 24 de consilieri locali și județeni, trei ofițeri de poliție, un judecător și președintele Consiliului Concurenței.

[13] Au fost pronunțate hotărâri definitive în 150 de cazuri din 850, amenda inițială fiind menținută în 30 de cazuri, si redusă în alte 63 de cazuri, iar în 49 de cazuri fiind emise avertismente, iar în 8 cazuri sancțiunea fiind anulată în totalitate.

[14] Instanțele au respins căile de atac introduse în patru cazuri și au admis una dintre acestea, trei alte dosare sunt pendinte, iar o cale de atac împotriva constatării unui conflict de interese a fost respins, o a doua cale de atac fiind pendinte.

[15] Treizeci și cinci din cele șaizeci și opt de dosare finalizate și transmise altor instituții spre instrumentare au fost inițiate de ANI din oficiu.

[16] Aceasta a aprobat Ordonanța de urgență a guvernului nr. 49/2007 de modificare și completare a Legii ANI (Legea 144/2007)

[17] În cazurile în care Parlamentul a aprobat, în cele din urmă, inițierea urmăririi penale, procedurile au durat 4 luni, 7 luni, 7 luni și, respectiv, 10 luni.

[18] Hotărârea Curții Constituționale din 1 octombrie 2008 a considerat neconstituționale cvorumurile necesare în asemenea situații, respectiv cerința actuală care impune o majoritate de două treimi din numărul total al tuturor deputaților pentru Camera Deputaților și o majoritate simplă a senatorilor în cazul Senatului. Prin urmare, la 3 martie 2009, Camera Deputaților și-a modificat regulamentul de funcționare, iar Senatul în mai 2009. În prezent, ambele camere aplică votul majorității simple a celor prezenți.

[19] Asemenea cazuri includ pe cel al unui fost vice prim-ministru, pus sub acuzare la 6 iunie 2006 și al cărui proces se desfășoară de peste trei ani, fără ca actul de acuzare să fie încă prezentat instanței, toate activitățile limitându-se la aspecte de ordin procedural. Ancheta DNA în acest caz a durat mai puțin de un an.

[20] Chiar și în situațiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra chestiunii în cauză și excepția nu ar trebui admisă.

[21] Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul cererilor de strămutare și Curtea Constituțională în cazul excepțiilor constituționale. Practica cu privire la contestarea legalității deciziilor administrative este inconsecventă. Atunci când sunt admise, procesele sunt suspendate și cauza este transferată unei instanțe administrative.

[22] Constatările acestora au confirmat caracterul nedisuasiv al pedepselor, aplicarea necorespunzătoare a circumstanțelor atenuante, incidența ridicată a suspendării pedepselor, condamnări inconsecvente și motivări necorespunzătoare ale hotărârilor instanțelor, identificând și probleme legate de formare, specializare și absență a orientărilor. Au fost propuse diverse recomandări, care au inclus schimbări legislative de limitare a posibilității instanțelor de aplicare a suspendării pedepselor sau recomandări privind elaborarea de orientări.

[23] Manifestările au inclus campanii stradale, conferințe și producerea de diverse materiale promoționale. Campania coordonată de Ministerul Justiției a cuprins campanii stradale de sensibilizare a opiniei publice în douăsprezece orașe din România, implicând 355 persoane.

[24] Barometrul corupției globale 2009 elaborat de organizația Transparency International evidențiază că, în România, 69% dintre cei intervievați consideră măsurile anticorupție luate de autorități drept ineficiente.

[25] Între 1 iunie 2008 și 30 aprilie 2009 au fost organizate douăzeci și patru de conferințe în diverse țări.

[26] Coaliția pentru Universități Curate – Societatea Academică Română: Concursul de integritate a universităților (2009).

[27] Aceste date nu diferențiază între diferitele tipuri de contravenții.

[28] În total, între 1 august 2008 și 30 aprilie 2009, Poliția Română a depistat 884 de funcționari publici din administrația publică centrală și locală care au fost anchetați în cadrul a 294 dosare penale privind corupția. În cadrul aceleiași perioade, Poliția a transmis procurorilor 51 de dosare privind 396 de persoane suspectate de corupție în sectorul educației (o creștere de 296%) și 96 de dosare penale privind 521 de persoane suspectate de corupție în sectorul sănătății (o creștere de 74,25%). Nu se cunoaște procentajul de dosare în care s-a ajuns în faza de punere sub acuzare.

[29] În șase luni, din octombrie 2008 până în martie 2009, parchetele locale au soluționat 1 141 de cazuri care au avut ca rezultat 121 de acte de punere sub acuzare. Aceasta este în contrast cu cele 115 acte de acuzare în primele nouă luni ale anului 2008.

[30] Unul din exemple este ancheta derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în cooperare cu DGA, care investighează un caz privind 19 agenți de poliție implicați în emiterea frauduloasă de permise de conducere.

[31] În cadrul aceleiași perioade, DGA a primit 841 de notificări de la instituții, 1 445 de petiții scrise publice (dintre care 69 s-au transformat în plângeri penale) și 4 156 apeluri telefonice prin intermediul liniei telefonice TelVerde (dintre care 12 s-au transformat în plângeri penale).

EN

(...PICT...)|COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES|

Brussels, 22.07.2009

SEC(2009) 1073

SUPPORTING DOCUMENT

Accompanying the REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL On Progress in Romania under the Co-operation and Verification Mechanism ROMANIA: Technical Update {COM(2009) 401 final}

TABLE OF CONTENTS

1. Benchmark 1: Ensure a more transparent and efficient judicial process notably by enhancing the capacity and accountability of the Superior Council of Magistracy. Report and monitor the impact of the new civil and penal procedures codes. 3

· Implement any necessary measures, including those provided for in the relevant Action Plan of the Superior Council of the Magistracy adopted in June 2006, that ensure a consistent interpretation and application of the law at all levels of court throughout the country following adequate consultation with practising judges, prosecutors and lawyers; monitor the impact of recently-adopted legislative and administrative measures

· Design and implement a rational and realistic staffing model for the justice system on the basis of the ongoing needs assessment

· Develop and implement a plan to restructure the Public Ministry that addresses the existing managerial shortcomings and human resources issues

· Monitor the impact that the newly-adopted amendments to the Civil and Criminal Procedure Codes have on the justice system so that any necessary corrective measures can be incorporated in the planned new Codes

· Report and monitor on the progress made, as regards adopting the new Codes including adequate consultations and the impact it will have on the justice system

· Enhance the capacity of the Superior Council of Magistracy to perform its core responsibilities as well as its accountability. In particular, address the potential conflicts of interest and unethical actions by individual Council members. Recruit judicial inspectors, according to the newly-adopted objective criteria, who should also have a greater regional representation

2. Benchmark 2: Establish, as foreseen, an integrity agency with responsibilities for verifying assets, incompatibilities and potential conflicts of interest, and for issuing mandatory decisions on the basis of which dissuasive sanctions can be taken 8

· Adopt legislation establishing an effective and independent integrity agency with responsibilities for verifying assets, potential incompatibilities and conflicts of interest, as well as issuing mandatory decisions on the basis of which dissuasive sanctions can be taken

· Establish such a National Integrity Agency; ensure it has the necessary human and financial resources to fulfil its mandate

3. Benchmark 3: Building on progress already made, continue to conduct professional, non- partisan investigations into allegations of high- level corruption 10

· Continue to provide a track record of professional and non-partisan investigations into high-level corruption cases

· Ensure the legal and institutional stability of the anti-corruption framework, in particular by maintaining the current nomination and revocation procedure for the General Prosecutor of Romania, the Chief Prosecutor of the National Anti-Corruption Directorate and other leading positions in the general prosecutor's office

4. Benchmark 4: Take further measures to prevent and fight against corruption, in particular within the local government 13

· Assess the results of the recently-concluded awareness-raising campaigns and, if necessary, propose follow-up activities that focus on the sectors with a high risk of corruption

· Report on the use of measures to reduce the opportunities for corruption and to make local government more transparent, as well as on the sanctions taken against public officials, in particular those in local government

Note:

Under each of the four benchmarks, several issues of particular concern were mutually agreed when the Cooperation and Verification Mechanism was created in December 2006. These issues are listed above under each benchmark and have been addressed as far as progress has been reported. You may consult previous reports at: http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/index_en.htm

1. Benchmark 1: Ensure a more transparent and efficient judicial process notably by enhancing the capacity and accountability of the Superior Council of Magistracy. Report and monitor the impact of the new civil and penal procedures codes.

Jurisprudence

The appeal in the interest of the law, determined by the High Court of Cassation and Justice (HCCJ), remains the main tool for unifying jurisprudence. Between August 2008 and May 2009 24 appeals in the interest of the law were lodged, 22 by the General Prosecutor and 2 by the leading boards of Courts of Appeal. By the end of April 2009 the HCCJ had admitted nine of these appeals and rejected one. Most of the decisions had not yet been motivated.

The decisions of the HCCJ in the appeals in the interest of the law, once determined and the motivation published, are binding upon all courts. It therefore remains the most tangible tool in enforcing a coherent jurisprudence. However, the procedures are restrictive and time consuming. In addition, in many cases the HCCJ does not act as a proper Court of Cassation in charge of the interpretation of the law but as a third (and sometimes first) degree of jurisdiction. This does not allow the HCCJ to play fully the usual role of a Supreme Court, which is to ensure a uniform application of law. Appeals in the interest of the law are decided by the General assembly of the HCCJ composed of at least two-thirds of the 120 members of the Court. Even if decisions are given in relatively short time (2 months in average), the motivation process which takes place in a second stage is long (sometimes more than 1 year) and extremely cumbersome as all participating judges have to agree to the final motivation. The result might often be unclear motivation as a result of a difficult compromise process. This undermines the efficiency and transparency of this mechanism.

Various other measures have also been taken to assist with the delivery of consistent jurisprudence. These include various trainings The HCCJ has organised forty-four meetings in different Courts of Appeal to discuss different points of law where non-unitary practice is more prevalent. Eighteen seminars on non-unitary practice were also organised by the National Institute of Magistracy, with further seminars organised on a decentralised basis. and significant steps to increase the publication of court decisions. In February 2009 the Superior Council of Magistracy (SCM) signed an agreement with the Vrancea Tribunal to establish a national portal for the publication of all court decisions. This website is now progressively being populated with court decisions. This will ensure the full jurisprudence of courts are published and accessible to all increasing transparency in the act of justice. [1]

The HCCJ has organised forty-four meetings in different Courts of Appeal to discuss different points of law where non-unitary practice is more prevalent. Eighteen seminars on non-unitary practice were also organised by the National Institute of Magistracy, with further seminars organised on a decentralised basis.

Progress is therefore being made but reports of contradictory jurisprudence, including within the HCCJ, continue. It is important that efforts are maintained and intensified. There will be opportunities in the draft new Procedure Codes to address some of the problems with the efficiency of the legal tools for the unification of jurisprudence.

Staffing

A Human Resources Strategy 2008-2011 was adopted by the SCM in November 2008. This detailed recruitment and training needs and measures to meet, as well as briefly detailing initiatives underway to improve the efficiency of the system. However, the human resourcing situation remains a concern and this Strategy failed to propose emergency solutions such as the temporary reallocation of staff to tackle pressing staff shortfalls. Nor did it provide a clear timetable for the necessary reorganisation of courts and prosecutors’ offices.

On 26 February 2009 the SCM supplemented this Strategy with additional actions including identifying courts and prosecutors’ offices with acute resourcing difficulties, reviewing secondments and in the long run seeking to improve the efficiency of courts and prosecutors’ offices by balancing personnel schemes with workloads and transferring administrative tasks to auxiliary personnel. This acknowledgement of the need for both short term, temporary solutions but also longer term structural reform is to be welcomed. However, it is important these intentions are pursued with suitable vigour.

So far some temporary measures have been taken. Sixty-five secondments have been cancelled, and a working group has been created to analyse personnel schemes and workloads. This working group has recommended the redistribution of 18 vacant judge positions, and the earmarking of 38 further positions for redistribution when they become vacant. Forty-six vacant prosecutor positions have also been re-distributed, and 25 positions transferred from military prosecutors’ offices to civilian prosecutors’ offices 14 positions were redistributed to Prosecutors’ Offices attached to Courts of First Instance and 11 placed as a special reserve at the disposal of the General Prosecutor. . However, excluding the positions transferred from the military prosecutors’ offices, there has been no vertical redistribution of vacant positions and promotion contests have recently been held that have filled vacant positions at higher courts and prosecutors offices that could have been redistributed. No needs analysis appears to have taken place in these cases. This is despite significant variations in workload with significantly higher workloads at lower (Courts of First Instance / Tribunal) level courts and prosecutors’ offices. The procedure for cancelling secondments has also been changed, to remove the possibility from the seconding institution to request the return of their seconded judge or prosecutor. [2]

14 positions were redistributed to Prosecutors’ Offices attached to Courts of First Instance and 11 placed as a special reserve at the disposal of the General Prosecutor.

The system continues to face major challenges. Between 1 May 2008 and 1 May 2009 287 judges and 205 prosecutors left the magistracy, the vast majority through retirement. More magistrates retired in the first five weeks of 2009 than the Human Resources Strategy envisaged would leave in the entire year. There remains a significant pool of magistrates who meet the retirement conditions and could, theoretically, retire at any point. As of May 2009 483 judges and 288 prosecutors complied with the requirements provided for by the law to be entitled to a retirement pension. It is unknown how many of these magistrates have obtained pension decisions. Efforts need to be made to limit the uncertainty this causes for human resourcing management. At the same time it necessitates significant recruitment merely to cover exits from the system. Between 1 May 2008 and 1 May 2009 181 judges and 202 prosecutors entered the system, a net deficit of 106 judges and 3 prosecutors. Figures are better for the 12 months to 1 June 2009, which take into account the distribution of recent National Institute of Magistracy (NIM) graduates and successful candidates from the spring 2009 direct entry exam, and therefore may be more representative of recent SCM efforts. Between 1 June 2008 and 1 June 2009 231 judges and 282 prosecutors were recruited. Comparable figures for exits for the same time period are not available, but compared to the exit figures for the 12 months to 1 May 2009 these figures show a deficit in judges of 56 positions but an increase in 77 prosecutors. However it is clear the system is in a state of flux For the thirteen months from May 2008 to June 2009 (effectively covering two years output from the National Institute of Magistracy and spring direct entry exams) 690 new magistrates entered the system, effectively 10% of the total magistracy. and is struggling to cope with covering the total turnover. [3][4][5]

As of May 2009 483 judges and 288 prosecutors complied with the requirements provided for by the law to be entitled to a retirement pension. It is unknown how many of these magistrates have obtained pension decisions.

Between 1 June 2008 and 1 June 2009 231 judges and 282 prosecutors were recruited. Comparable figures for exits for the same time period are not available, but compared to the exit figures for the 12 months to 1 May 2009 these figures show a deficit in judges of 56 positions but an increase in 77 prosecutors.

For the thirteen months from May 2008 to June 2009 (effectively covering two years output from the National Institute of Magistracy and spring direct entry exams) 690 new magistrates entered the system, effectively 10% of the total magistracy.

At the same time total vacancy levels for execution positions remain high in prosecutors’ offices (19%) and are high for leading positions in both courts (29%) and prosecutors’ offices (34%). In total as of the 1 May 2009 there were 316 (8%) vacant execution positions for judges and 340 (19%) vacant execution positions for prosecutors. There were 187 (29%) vacant leading positions for judges and 168 (34%) vacant leading positions for prosecutors. The distribution of vacancies is also uneven with higher vacancy levels at lower level courts and prosecutors’ offices, despite the higher workload and there are acute problems in certain locations. The Prosecutors’ Offices in Bacau and Satu Mare have 75% of their positions vacant. More fundamentally, workload continues to vary significantly between different locations irrespective of vacancies and a full re-dimensioning of the personnel scheme, to allocate personnel according to workloads and enhance efficiency, has not yet taken place. Efforts must continue to be made to address these problems. [6][7]

In total as of the 1 May 2009 there were 316 (8%) vacant execution positions for judges and 340 (19%) vacant execution positions for prosecutors. There were 187 (29%) vacant leading positions for judges and 168 (34%) vacant leading positions for prosecutors.

The Prosecutors’ Offices in Bacau and Satu Mare have 75% of their positions vacant.

The initiative to transfer administrative tasks to auxiliary personnel remains a pilot. An EU funded project to improve court management and to introduce the concept of the court manager commenced in November 2008, with a pilot set to commence this summer. Consideration should be given to rationalising the territorial distribution of courts and prosecutors’ offices. There are currently twenty-eight prosecutors’ offices with only one or two prosecutors in post. In short, despite some small steps, significant work remains to be done to move towards a rational and realistic resourcing model. [8]

There are currently twenty-eight prosecutors’ offices with only one or two prosecutors in post.

Public Ministry

The plan to restructure the Public Ministry was completed in 2007. The 2008 Activity report of the Public Ministry was presented on 4 March 2009. The priorities for 2009 include an enhanced focus upon combating corruption as well as other economic and financial crimes, assets recovery and the unification of jurisprudence of prosecutors’ offices. Other priorities include participating in discussions on the draft new Codes, filling management positions, improving managerial activity and implementing a coherent strategy for public communications.

Further restructuring of the Public Ministry remains necessary and continues to be actively pursued by the General Prosecutor. Workload and performance varies significantly between prosecutors’ offices and vacancy levels remain high. However, these efforts are hampered by the fact that recruitment, evaluation, promotion, sanctioning and transfer of staff are the final responsibilities of the SCM, who have not embraced the propositions made by the Public Ministry.

The only redistribution of positions that took place was between prosecutors’ offices of the same level. This means that it has not been possible to tackle the inequalities in workload between prosecutors’ offices of different levels. Acute problems exist at certain offices. The General Prosecutor also sought the support of the Ministry of Justice to extend the powers of the General Prosecutor to make emergency detachments but the discussion was so far inconclusive.

New Codes

The Government has prioritised the finalisation of the four codes. The draft Criminal Code, Criminal Procedure Code and Civil Procedure Code were sent to Parliament on 25 February. The Civil Code was sent to Parliament on 11 March. The Government opted to discuss the Codes in special Parliamentary commissions, inviting external experts and civil society. A number of other meetings were organised in parallel.

Following the completion of the work of the special Parliamentary commissions on the two substantive codes, which addressed a number of concerns (though not all) raised by practitioners and other stakeholders, the Government assumed responsibility before the Parliament for the new Criminal and Civil Codes on 22 June providing for an expedited adoption procedure. The special Parliamentary commissions will now consider the accompanying Procedure Codes.

The Ministry of Justice established a working group in April to undertake the impact assessment on all four codes and has asked for the World Bank’s assistance. The full impacts on the delivery of justice, and the financial and human resource implications are so far not known. The impact assessment will be especially significant as regards the new Procedure Codes, where a range of new innovations are proposed. One such innovation is a new legal mechanism aimed to assist in establishing a coherent jurisprudence. The new mechanism will allow a judge, ex officio or at the request of one of the parties, to ask the HCCJ to solve a legal issue relevant to the pending case where courts have previously delivered inconsistent jurisprudence. The HCCJ’s decision is binding on the judge who requested their ruling and also on other courts. The new procedure is intended to complement the existing mechanism for lodging appeals in the interest of the law, but is controversial as the trial will be suspended whilst the High Court deliberates. Nor are there limitations on the numbers of times this provision could be used during a trial, generating fears it will have an adverse impact on the celerity of court proceedings. The adoption of new Procedure Codes present a real opportunity to improve the functioning of the justice system. It will be crucially important that what is finally adopted will, in practice, improve the efficiency of the justice system, ensure a more predictable outcome, shorten the length of trials and reduce the abuse of procedural rules as delaying tactics. A real assessment of the implications of the draft new Procedural Codes is therefore required. [9]

One such innovation is a new legal mechanism aimed to assist in establishing a coherent jurisprudence. The new mechanism will allow a judge, ex officio or at the request of one of the parties, to ask the HCCJ to solve a legal issue relevant to the pending case where courts have previously delivered inconsistent jurisprudence. The HCCJ’s decision is binding on the judge who requested their ruling and also on other courts. The new procedure is intended to complement the existing mechanism for lodging appeals in the interest of the law, but is controversial as the trial will be suspended whilst the High Court deliberates. Nor are there limitations on the numbers of times this provision could be used during a trial, generating fears it will have an adverse impact on the celerity of court proceedings.

Superior Council of Magistracy

The SCM possesses the material resources necessary to perform its functions. Excluding the judicial inspection 92% of its positions are occupied and for 2009 it has received a budget increase of 6.9%. This contrasts to budget cuts elsewhere within the justice system.

The SCM has taken elementary steps towards enhancing its transparency and accountability. This has included the publication of various SCM related documentation on the SCM website, and periodic meetings with representatives of magistrates associations and with civil society. However, concerns continue to be raised in terms of their transparency and accountability, including the incomplete publications of agenda items and resulting decisions (especially in disciplinary proceedings). This undermines transparency and generates concerns as to inconsistent decision making. Disquiet amongst the magistrates they represent has led to general assemblies of magistrates around the country opening revocation procedures against some members of the SCM. In an apparent reply SCM members have become more vocal in voicing the concerns and complaints of the magistrates they represent leading them into institutional conflict with the executive.

The evaluation system introduced by the SCM to assess the performance of magistrates appears of questionable value. As of 6 May 2009 6258 magistrates (86.79% of the total) had been evaluated, of which 99,8% were awarded gradings falling within the highest, “very good” band. Magistrates attribute this to the structuring of the evaluation criteria but questions raised about the impartiality of the evaluation commissions have also not been addressed.

In light of concerns raised as to the composition of the judicial inspection, on 27 November 2008 the SCM amended the rules for recruiting inspectors to ensure the selection of inspectors respected a geographical representation within the Inspection. However, at the end of 2008, following the renewal of the positions of a number of the seconded inspectors without apparent consideration of the geographical representation, the percentage of inspectors from Bucharest courts and prosecutors’ offices was at its highest level since 2005. On 26 February 2009 following an evaluation the SCM decided to terminate the secondments of all the inspectors with effect from 1 May and to run a new competition to recruit inspectors. Twenty-eight inspectors were recruited as a result of interviews held on 7 and 8 April and a further recruitment contest is underway to recruit another twenty-two inspectors. However, twenty-one of the twenty-eight inspectors recruited were reappointments. Despite a regional allocation of positions the procedure continues to apparently favour recruits from Bucharest. Of the 28 inspectors appointed so far, 13 are from Bucharest courts and prosecutors offices (with 10 – all reappointments – of the 17 judges from Bucharest courts). New rules specifically prohibiting inspectors from performing inspections of the courts or prosecutors’ offices where they previously worked were also introduced in November 2008 which may assist in reducing conflicts of interest.

In 2008 the Judicial Inspection received 5205 notifications and also commenced 39 ex officio investigations. As a result of their investigations they sent 230 cases to the Discipline Commissions for follow-up of which by the end of the year 180 had been closed, 17 sent to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors and 33 were still pending. In the first four months of 2009 the Judicial Inspection received 1169 notifications and also commenced 12 ex officio investigations. As a result of which they sent 92 cases to the Discipline Commissions, who have so far have closed 65 cases and sent 23 cases to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors. As a result of their work the Discipline Sections for Judges and Prosecutors applied 18 sanctions in 2008 and dismissed 4 cases. The sanctions applied included three dismissals from the magistracy, one disciplinary transfer, ten salary reductions and four warnings. In the first five months of 2009 they applied 9 sanctions (including three dismissals and three salary reductions) and dismissed 8 cases. These included sanctions applied in some high profile cases. Further recruitment to bring the judicial inspection up to full complement is clearly required and to allow them to increase their inspection capacity. Incidences of inconsistent practice within the inspection continue to be reported and need to be addressed. Greater transparency is also required to ensure confidence in the process from magistrates and citizens alike. [10][11]

As a result of their investigations they sent 230 cases to the Discipline Commissions for follow-up of which by the end of the year 180 had been closed, 17 sent to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors and 33 were still pending.

As a result of which they sent 92 cases to the Discipline Commissions, who have so far have closed 65 cases and sent 23 cases to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors.

2. Benchmark 2: Establish, as foreseen, an integrity agency with responsibilities for verifying assets, incompatibilities and potential conflicts of interest, and for issuing mandatory decisions on the basis of which dissuasive sanctions can be taken

ANI is now operational and has developed a track record of cases. From just forty cases under investigation in June 2008, as of 22 May 301 investigations had been completed and 68 files had been referred to competent institutions for sanctions to be applied or for criminal investigation. These include files on two current / former Members of Parliament, three Presidents / Vice Presidents of County Councils, ten mayors, 24 county and local councillors, three police officers, one judge and the President of the Competition Council. Thirty five of these files have been sent to prosecutors’ offices (to investigate possible criminal offences); four files to courts (to confiscate unjustified wealth); and 22 files to discipline committees of various institutions (to apply disciplinary sanctions for incompatibilities). Preliminary checks are currently being carried out by ANI on 2279 persons and 1948 cases are currently being processed. ANI has also applied fines to 2080 persons for late or non-submission of asset and interest declarations. [12]

These include files on two current / former Members of Parliament, three Presidents / Vice Presidents of County Councils, ten mayors, 24 county and local councillors, three police officers, one judge and the President of the Competition Council.

No information is available on the follow up of the cases referred to prosecutors or to disciplinary bodies. In the courts the majority of cases handled so far concern appeals to fines imposed by ANI for late or non-submission of declarations of assets and interests. Final decisions have been reached in 150 of the 850 cases, with the initial fine being maintained in 30 cases, a reduced fine imposed in 63 cases, a warning in 49 cases and in 8 cases the penalty cancelled in its entirety. The other cases – more fundamental to ANI’s ultimate objectives – concern applications by the Agency for the confiscation of unjustified wealth and appeals by claimants against the findings by ANI of incompatibility and conflicts of interests. The initial results achieved by ANI in the appeals against their determinations of incompatibilities and conflicts of interest are promising The Courts have rejected the appeals on four occasions and admitted the appeal on one occasion; three other files remain pending, and the appeal against a determination of a conflict of interest was rejected but is pending a second appeal. but in contrast at this point none of the unjustified wealth cases has yet reached a first decision so it remains untested as to whether the confiscation of unjustified wealth will be constitutional. Eleven other exceptions of unconstitutionality have been raised; in ten cases the exceptions have been rejected by the Constitutional Court and in the eleventh case a decision is pending. [13][14]

Final decisions have been reached in 150 of the 850 cases, with the initial fine being maintained in 30 cases, a reduced fine imposed in 63 cases, a warning in 49 cases and in 8 cases the penalty cancelled in its entirety.

The Courts have rejected the appeals on four occasions and admitted the appeal on one occasion; three other files remain pending, and the appeal against a determination of a conflict of interest was rejected but is pending a second appeal.

In these circumstances it will only be possible to fully assess the actual outcomes of ANI’s work on the basis of a track record of resulting confiscations of unjustified wealth, indictments by prosecutors or disciplinary sanctions applied by discipline committees. However, ANI has established a track record of cases, including a significant number of cases commenced ex officio. Thirty five of the sixty eight files finalised and sent to other institutions for follow up were commenced by ANI ex officio. First indications also suggest that the existence of ANI is beginning to have a preventive effect, encouraging the submission of more accurate and timely declarations of assets and interests.[15]

Thirty five of the sixty eight files finalised and sent to other institutions for follow up were commenced by ANI ex officio.

Given the so far limited body of experience of the courts handling ANI’s cases, it also remains too early to take a definitive view on the adequacy of the legal framework for ensuring an effective delivery upon objectives for which ANI was created. There have been no further changes to the ANI legal framework since the adoption of Law 94/2008 on 14 April 2008 This approved Government Emergency Ordinance Number 49/2007 amending and supplementing the ANI law (Law 144/2007). . [16]

This approved Government Emergency Ordinance Number 49/2007 amending and supplementing the ANI law (Law 144/2007).

Questions remain as to whether the legal framework will allow ANI, and specifically ANI’s inspectors, to function independently and free from influence. In autumn 2008 a member of the National Integrity Council, attempted to interfere in an ANI investigation. ANI reported the attempted interference to the Council and ultimately the member of the Council resigned. In February 2009, following reports made by three whistleblowers concerning the President of ANI and the Secretary General of ANI, the Council established a special disciplinary committee composed of five of its members to investigate the report. The committee has not yet completed its report. An independent external audit will also shortly be undertaken and will be an important opportunity to review progress, identify vulnerabilities and to strengthen the functioning of the Agency.

ANI now has 124 members of staff of the 200 provided for by law. The 124 personnel include 63 integrity inspectors. Overall this is an increase by 24 on the number of personnel ANI had in post last summer, with the increase mainly accounted for by additional integrity inspectors recruited in the second half of 2008.

ANI was provided with a budget for 2009 of EUR 4.3 million. In April this was reduced by EUR 0.4 million. However as currently provided for the budget for 2009 remains significantly higher than the final budget ANI received for 2008 (which totalled EUR 3 million), reflecting the institutional development of the Agency. The budget is sufficient for the operational needs of the Agency and to provide for the procurement of a data processing system. The procurement of this system has been delayed but is anticipated to be completed this year. The system will assist ANI in developing a more targeted and strategic approach to identifying vulnerable sectors and cases for investigation, assisting in enhancing the efficiency of ANI’s work.

Financial provision is also available for training. ANI has established a training strategy. Other institutional developments include the launching of ANI’s website, the drafting of guidelines for completion of asset and interest declarations, and the conclusion of protocols with other authorities. A strategy for the Agency was submitted to the National Integrity Council in June, having originally been envisaged for the beginning of the year.

3. Benchmark 3: Building on progress already made, continue to conduct professional, non-partisan investigations into allegations of high-level corruption

DNA has maintained its good track record of investigations into high level corruption and has sent a significant number of high level cases to court. In the nine months (1 August 2008 – 24 April 2009) DNA opened 176 criminal investigations and issued 115 indictments against 552 defendants. During the same period the courts ruled 49 final decisions on DNA files through which 64 defendants were convicted. There were 43 non-final decisions, involving the conviction of 71 defendants. Thirty nine defendants were acquitted. However, twenty-four of these acquittals arose as a result of the decriminalisation of the relevant offences.

The cases sent to trial included files concerning one former Prime Minister, one Minister, one former Minister and current Member of Parliament, two other Members of Parliament, two former Members of Parliament, eight Mayors and two Presidents of County Councils. The nature and number of the files sent to trial by DNA is evidence of a continuing positive track record of non-partisan investigations into high level corruption. Many investigations are commenced following complaints by citizens or exofficio indicating public trust in DNA and also proactive approach to opening investigations.

The opening of criminal investigations into Ministers or former Ministers requires the formal request (and therefore approval) of either the President or, if the individual is a Member of Parliament, of their Parliamentary chamber. In the course of the past 12 months the Parliament has, at the request of prosecutors, requested the opening of investigations in four such corruption cases. However, the Parliamentary procedures have proved lengthy The cases where Parliament eventually approved the opening of criminal investigations took respectively 4 months, 7 months, 7 months and 10 months. . In two cases the opening of the investigations was refused. In one of these cases the Parliamentarian subsequently resigned allowing the opening of the criminal investigation (following an approval given by the President) but the other case (concerning a former Prime Minister) remains effectively blocked. In light of a Constitutional Court ruling concerning the voting procedure used in rejecting this case The Constitutional Court ruling of 1 October 2008 found unconstitutional the voting thresholds concerning such votes, with the existing requirement in the Chamber of Deputies requiring a two-thirds majority of all deputies and in Senate a simple majority of all senators considered unconstitutional. As a result the Chamber of Deputies amended their regulations on 3 March 2009 and the Senate in May 2009. Both chambers now apply a simple majority of those present at such a vote. , the General Prosecutor has asked Parliament to reconsider their refusal to request the opening of the criminal investigation. On 23 June the Parliament concluded that this request was inadmissible. This decision has been challenged to the Constitutional Court [17][18]

The cases where Parliament eventually approved the opening of criminal investigations took respectively 4 months, 7 months, 7 months and 10 months.

The Constitutional Court ruling of 1 October 2008 found unconstitutional the voting thresholds concerning such votes, with the existing requirement in the Chamber of Deputies requiring a two-thirds majority of all deputies and in Senate a simple majority of all senators considered unconstitutional. As a result the Chamber of Deputies amended their regulations on 3 March 2009 and the Senate in May 2009. Both chambers now apply a simple majority of those present at such a vote.

The handling of high level corruption trials by the courts, and in particular the celerity of court procedures remains problematic. Of the 49 final decisions reached each case took an average of two years and 26 hearings. However, there were 6 cases dating from 2004 and one from 2003. These are cases that reached a final decision. As of the 24 April 2009 there were 462 further DNA cases on trial in various stages of completion. It is striking that virtually none of the cases of highest public interest have yet reached a decision in first instance, let alone a final decision. Such cases include the case of a former Vice Prime Minister, indicted on 6 June 2006 and on trial now for over three years without the indictment having yet been read, with activity limited to the consideration of procedural issues. The DNA investigation in this case lasted less than one year. As of 25 April 2009, of the twenty-one cases against current and former members of the Government and of the Parliament sent to trial since 2006, only one of the cases has reached a decision in first instance. Seven of the cases were sent to court in 2006 and five in 2007. Some of these cases had been suspended on a number of occasions or were cases where parliamentary approval had to be sought retrospectively. [19]

Such cases include the case of a former Vice Prime Minister, indicted on 6 June 2006 and on trial now for over three years without the indictment having yet been read, with activity limited to the consideration of procedural issues. The DNA investigation in this case lasted less than one year.

High level trials are especially lengthy as a result of frequent defence attorneys` requests for delays. Exceptions of unconstitutionality are frequently raised, as are requests to transfer trials from one court to another, sometimes on multiple occasions. If admitted by the trial court – and they routinely are Reportedly even in circumstances where the Constitutional Court has determined on this point and the exception need not be admitted. – trials are currently suspended whilst such issues are determined by the competent court The High Court of Cassation and Justice for transfer requests and the Constitutional Court for constitutional exceptions. The practice on challenges to the legality of administrative decisions is inconsistent. Where admitted the trials are being suspended and referred to an administrative court. , even though suspensions are only currently mandatory when exceptions of unconstitutionality are admitted. A high number of transfer requests appear to be being granted by the High Court in corruption cases (despite the fact that for all cases the approval rate is only 5%). A draft law that would have removed the suspension of trials whilst the Constitutional Court deliberates on exceptions of unconstitutionality was rejected by the Senate on 4 May 2009. The draft law had been widely supported by the judiciary and had been presented previously by the Government as a significant reform measure to accelerate and enhance the performance of the judiciary. It would have cut down the abusive usage of constitutional exceptions given 98% are currently rejected. A new draft law with the same objective adopted recently by the Government will give the opportunity to the Parliament to redress this issue. [20][21]

Reportedly even in circumstances where the Constitutional Court has determined on this point and the exception need not be admitted.

The High Court of Cassation and Justice for transfer requests and the Constitutional Court for constitutional exceptions. The practice on challenges to the legality of administrative decisions is inconsistent. Where admitted the trials are being suspended and referred to an administrative court.

Sentencing data also continues to raise concerns as to the inconsistent and non-dissuasive penalties applied by the courts. A comprehensive analysis undertaken by DNA indicates that of final conviction decisions issued in 2008, 71% of final convictions were with suspension, and 58% of convictions were at the minimum or under the special minimum. The draft Criminal Code as sent to Parliament proposed significant reductions in the minimum and maximum penalties, including for a number of corruption offences so as to render the overall framework for penalties more proportionate and coherent. These changes would also have had the effect of reducing the statute of limitations, meaning in practice that a significant number of important corruption cases would have been lost. Following the parliamentary discussions the penalties were raised, reducing these problems, though they remain lower than in the current Code.

A new working group was established by the Ministry of Justice on 21 October 2008 to elaborate a study into the penalties applied by the courts for high level corruption offences. The working group comprised of judges and prosecutors, analysed sentences applied by the courts in corruption cases from 2004-8 Their findings confirmed non dissuasive penalties, inappropriate application of mitigating circumstances, the high incidence of suspended penalties, inconsistent sentencing and inadequate motivations of the court decisions, as well as problems with training, specialisation and the absence of guidelines. Various recommendations have been made including legislative changes to limit the possibility for the courts to apply suspension of sentences and the preparation of guidelines. . A bilateral project involving judges from the UK is also contributing to the considerations. Based on this report, the HCCJ might issue a ruling setting up interpretative guidance for sentencing in corruption cases.[22]

Their findings confirmed non dissuasive penalties, inappropriate application of mitigating circumstances, the high incidence of suspended penalties, inconsistent sentencing and inadequate motivations of the court decisions, as well as problems with training, specialisation and the absence of guidelines. Various recommendations have been made including legislative changes to limit the possibility for the courts to apply suspension of sentences and the preparation of guidelines.

Stability of the anti-corruption framework

The stability of the anti-corruption framework remains a cause for concern. During the last 12 months the stability of the framework was threatened on a number of occasions.

In September 2008 Parliament revived and adopted proposals to amend the nomination and revocation procedures for senior prosecutor positions. The amendments were ultimately declared unconstitutional by the Constitutional Court on grounds related to the Parliamentary procedure followed in handling the draft law, and the draft law was returned to Parliament where it has not been further discussed. However, Parliament’s attempt to change the nomination and revocation procedures ran counter to the obligations Romania took at accession and appears a clear attempt to undermine the effectiveness of the system.

In February 2009 the existing Chief Prosecutor, who had been fulfilling the functions on Chief Prosecutor through a delegation of the General Prosecutor, was appointed for a second mandate, ensuring continuity in the management of the DNA. On 30 June this stability was further strengthened by reappointing a number of other members of DNA’s senior management team.

Discussions in the context of the draft Criminal Code prompted concerns that Law 78/2000 on the preventing, discovering and sanctioning corruption acts would be repealed with parts (but not all) of the Law incorporated into the Criminal Code. In addition to leading to a new wave of acquittals in DNA cases due to decriminalisations, such a repeal would jeopardise the stability of the anti-corruption framework. Ultimately the final version of the Code upon which the Government assumed responsibility does not touch upon provisions from Law 78/2000.

4. Benchmark 4: Take further measures to prevent and fight against corruption, in particular within the local government

After a year of implementation of the National Anti-Corruption Strategy for Vulnerable Sectors and Local Public Administration 2008-10, there has been some progress on individual measures. However, a complete assessment of progress is not possible. Detailed and verifiable outputs are not available and actual tangible results are difficult to measure.

This Strategy provides an opportunity to deliver coherence and focus to efforts to prevent and deter corruption, but until now this seems to have been an opportunity that has not been exploited. The Steering Committee intended to oversee the Strategy and its action plans, and to make amendments has only met twice in the last 12 months, rather than the quarterly meetings foreseen. Nor has it considered any amendments to the Strategy despite criticisms from civil society as to its coherence and synchronisation. This has all contributed to the lack of a clear co-ordinated assessment of where actions have reached and what still needs to be done. Furthermore within the Romanian authorities awareness of the existence of the strategy is limited and there is confusion as to its scope. Reforms to the co-ordination arrangements being contemplated, including the creation of a technical working group to support the Steering Committee, are timely.

At the level of individual authorities various measures are being taken. These include simplification of administrative procedures, and measures to improve transparency, integrity and to reduce opportunities for corruption. Initiatives underway include the phased national role out (not yet complete) of new more secure testing procedures for driving licences, as well as the ongoing introduction of a online tool to track applications with the National Agency for Cadastre and Land Registration. Such measures are replicated in other sectors, accompanied by other preventative including fast-track premium price application procedures, limiting of face-to-face contact with citizens, and random assigning of work or rotation of personnel. A telephone line to report problems (including corruption) encountered in the health system was established by the Ministry of Health. Despite progress in individual instances, the nationwide implementation and effectiveness of these measures is unclear, especially at the local level.

Three further awareness raising campaigns have been undertaken, all using EU funds. One of these campaigns was broad-ranging co-ordinated by the Ministry of Justice, whilst the other two, run by the Anti-Corruption General Directorate (DGA) of the Ministry of Administration and Interior (MAI), focused on deterring citizens from giving bribes. The campaigns included road shows, conferences, and the production of various promotional materials. The Ministry of Justice co-ordinated campaign involved awareness raising road shows in twelve cities throughout Romania, involving 355 participants. These awareness campaigns have been supplemented with various other initiatives, largely undertaken by the DGA who have used various media to distribute anti-corruption messages. In support of the results achieved from these campaigns, the Romanian authorities point to perception surveys they carried out in late 2008 illustrating an increased confidence in, and awareness of, the anti-corruption activities of the institutions involved in the preventing and countering of corruption. However, this survey and other independent surveys highlight continued high levels of distrust. Transparency International’s Global Corruption Barometer 2009 found that in Romania 69% of those surveyed considered anti-corruption measures taken by the authorities as inefficient. Outside of the MAI there remain many other vulnerable sectors which do not appear to have been especially targeted by such campaigns and there appears little co-ordinated assessment of where further campaigns can maximise their impact.[23][24]

The campaigns included road shows, conferences, and the production of various promotional materials. The Ministry of Justice co-ordinated campaign involved awareness raising road shows in twelve cities throughout Romania, involving 355 participants.

Transparency International’s Global Corruption Barometer 2009 found that in Romania 69% of those surveyed considered anti-corruption measures taken by the authorities as inefficient.

The National Integrity Centre has continued its work, including the running of training courses and the holding of regional anti-corruption debates. Between 1 June 2008 and 30 April 2009 twenty-four debates were held in different counties. As a result of these debates the Centre has produced a number of recommendations for consideration by the Romanian authorities but it is unclear in many cases what consideration of these recommendations has taken place. Civil society has also undertaken a range of useful studies and made recommendations. In higher education for example a recent study found 77% of students and 35% of teaching staff consider corruption in universities as high. The same study also revealed that only 50% of the universities surveyed complied with the public procurement law. The study identified problems related to the far reaching interpretation of university autonomy and ineffective control mechanisms. Coalition for Clean Universities – Romanian Academic Society: University Integrity Contest (2009). Such studies clearly indicate the need for further steps and can usefully inform the institutions own strategies.[25][26]

Between 1 June 2008 and 30 April 2009 twenty-four debates were held in different counties.

Coalition for Clean Universities – Romanian Academic Society: University Integrity Contest (2009).

In terms of sanctioning of civil servants, data collected by the National Agency of Civil Servants reveals that during 2008 Disciplinary Commissions solved 837 complaints, imposing 375 sanctions This data do not distinguish between different types of offences. . The majority of these sanctions were written warnings, but did include 38 dismissals. Forty eight cases were also referred for criminal investigation. Surprisingly few of the complaints were made by members of the public (just 15%) and only 9 were made by whistleblowers. Most of the complaints are made by the institutions management or by the head of the institution. These statistics are revealing of more general trends. Prosecutors receive surprisingly few notifications concerning corruption from internal control and audit bodies of public institutions and in some cases it would appear the independence of the control bodies and the infrequency, predictability and limited focus of controls is problematic. Prosecutors also report receiving surprisingly few notifications from the Court of Accounts. Practical implementation and awareness of whistleblower policies (especially on their confidentiality) within institutions needs to be strengthened.[27]

This data do not distinguish between different types of offences.

Significant efforts have been made to strengthen the law enforcement and prosecutorial response to corruption. The General Prosecutor has adopted a set of measures to increase the effectiveness of local prosecutors’ offices in corruption cases. The measures include the assessment of performance in this field, production of a best practices manual for handling corruption investigations, twice yearly exchange of experience session with DNA prosecutors, and the devising of a special programme of training seminars with the NIM. Moreover, the centre piece of these measures is the requirement upon each county prosecutors’ office to produce their own strategies for combating corruption, taking into account the specifics of the corruption phenomenon in their locality. The strategies aim to deliver a more proactive approach to combating petty corruption and to foster a closer and more dynamic co-operation with other law enforcement partners.

The Fraud Investigation Directorate of the General Inspectorate of the Romanian Police has also prepared an anti-corruption measures programme setting out priority areas and risk factors as well as objectives and measures to enhance the institutional and functional capacity of the Romanian Police units involved in countering corruption. In December 2008 they finalised an action plan for tackling corruption in procurement in the health sector.

It remains too early to assess fully the results of these initiatives to strengthen the combating of petty corruption but the police are reporting an increase in intelligence leads and notifications to prosecutors In total between 1 August 2008 and 30 April 2009 the Romanian Police detected 884 civil servants working in central and local public administration who were investigated in 294 criminal files for corruption. In the same period the Police forwarded to prosecutors 51 files concerning 396 people suspected of corruption in the education sector (a 296% increase) and 96 criminal files concerning 521 persons suspected of corruption in the health sector (a 74.25% increase). It is not known what percentage led to indictments. , whilst there has been an increase in indictments made for corruption by local prosecutors’ offices. In total in the six months from October 2008 – March 2009 the local prosecutors’ offices solved 1141 cases leading to 121 indictments. This contrasts to 115 indictments in the first nine months of 2008. A number of recent cases also indicate the emergence of a more proactive approach by certain offices and a greater focus on more complex cases but it is unclear whether this is a more widespread result yet. One example is an investigation by the Prosecutors’ Office attached to the Covasna Tribunal in cooperation with the DGA, who are investigating a case involving 19 police agents concerning the fraudulent issuing of driving licences. However, further steps are necessary to strengthen inter-institutional co-operation, to ensure the supply of timely and good quality information to prosecutors, and timely feedback to the Police. The introduction of common performance indicators is needed. [28][29][30]

In total between 1 August 2008 and 30 April 2009 the Romanian Police detected 884 civil servants working in central and local public administration who were investigated in 294 criminal files for corruption. In the same period the Police forwarded to prosecutors 51 files concerning 396 people suspected of corruption in the education sector (a 296% increase) and 96 criminal files concerning 521 persons suspected of corruption in the health sector (a 74.25% increase). It is not known what percentage led to indictments.

In total in the six months from October 2008 – March 2009 the local prosecutors’ offices solved 1141 cases leading to 121 indictments. This contrasts to 115 indictments in the first nine months of 2008.

One example is an investigation by the Prosecutors’ Office attached to the Covasna Tribunal in cooperation with the DGA, who are investigating a case involving 19 police agents concerning the fraudulent issuing of driving licences.

DGA has continued its work. Between 1 August 2008 and the end of April 2009 DGA submitted 861 files to prosecutors, who commenced criminal investigations in 216 files involving 606 persons (258 of whom were from the MAI), in which DGA’s judicial police officers were delegated During the same period DGA received 841 notifications from institutions, 1445 written petitions from members of the public (of which 69 became criminal complaints) and 4156 telephone calls over the TelVerde phone line (of which 12 became criminal complaints). . During the same period prosecutors indicted 255 persons (68 persons were from the MAI of whom the majority (44) were from the Romanian Police) in 101 files in which DGA had assisted. During the same period DGA organised 1894 preventive meetings attended by 26084 Ministry personnel. They also prepared a guide for identifying risks and vulnerabilities to corruption within the Ministry and undertook an analysis of the risks. An action plan on preventing corruption within Directorate for Driving Licences and Vehicle Registrations was prepared. By a recent Ministerial order the number of DGA staff has been increased by 28% and the internal structure has been reorganised to, amongst other motivations, reflect an increased desire to pursue corruption in public procurement. Corruption in public procurement is an important issue on which more needs to be done across the public sector. [31]

During the same period DGA received 841 notifications from institutions, 1445 written petitions from members of the public (of which 69 became criminal complaints) and 4156 telephone calls over the TelVerde phone line (of which 12 became criminal complaints).

The Department for the Fight against Fraud has also continued its administrative investigations into the fraudulent abuse of EU funds. Between 1 June 2008 and 15 March 2009 they had under investigation 128 cases of which 80 cases were finalised and in 49 cases potential frauds identified and forwarded to the competent prosecutors’ office.

[1] The HCCJ has organised forty-four meetings in different Courts of Appeal to discuss different points of law where non-unitary practice is more prevalent. Eighteen seminars on non-unitary practice were also organised by the National Institute of Magistracy, with further seminars organised on a decentralised basis.

[2] 14 positions were redistributed to Prosecutors’ Offices attached to Courts of First Instance and 11 placed as a special reserve at the disposal of the General Prosecutor.

[3] As of May 2009 483 judges and 288 prosecutors complied with the requirements provided for by the law to be entitled to a retirement pension. It is unknown how many of these magistrates have obtained pension decisions.

[4] Between 1 June 2008 and 1 June 2009 231 judges and 282 prosecutors were recruited. Comparable figures for exits for the same time period are not available, but compared to the exit figures for the 12 months to 1 May 2009 these figures show a deficit in judges of 56 positions but an increase in 77 prosecutors.

[5] For the thirteen months from May 2008 to June 2009 (effectively covering two years output from the National Institute of Magistracy and spring direct entry exams) 690 new magistrates entered the system, effectively 10% of the total magistracy.

[6] In total as of the 1 May 2009 there were 316 (8%) vacant execution positions for judges and 340 (19%) vacant execution positions for prosecutors. There were 187 (29%) vacant leading positions for judges and 168 (34%) vacant leading positions for prosecutors.

[7] The Prosecutors’ Offices in Bacau and Satu Mare have 75% of their positions vacant.

[8] There are currently twenty-eight prosecutors’ offices with only one or two prosecutors in post.

[9] One such innovation is a new legal mechanism aimed to assist in establishing a coherent jurisprudence. The new mechanism will allow a judge, ex officio or at the request of one of the parties, to ask the HCCJ to solve a legal issue relevant to the pending case where courts have previously delivered inconsistent jurisprudence. The HCCJ’s decision is binding on the judge who requested their ruling and also on other courts. The new procedure is intended to complement the existing mechanism for lodging appeals in the interest of the law, but is controversial as the trial will be suspended whilst the High Court deliberates. Nor are there limitations on the numbers of times this provision could be used during a trial, generating fears it will have an adverse impact on the celerity of court proceedings.

[10] As a result of their investigations they sent 230 cases to the Discipline Commissions for follow-up of which by the end of the year 180 had been closed, 17 sent to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors and 33 were still pending.

[11] As a result of which they sent 92 cases to the Discipline Commissions, who have so far have closed 65 cases and sent 23 cases to the Discipline Sections for Judges and Prosecutors.

[12] These include files on two current / former Members of Parliament, three Presidents / Vice Presidents of County Councils, ten mayors, 24 county and local councillors, three police officers, one judge and the President of the Competition Council.

[13] Final decisions have been reached in 150 of the 850 cases, with the initial fine being maintained in 30 cases, a reduced fine imposed in 63 cases, a warning in 49 cases and in 8 cases the penalty cancelled in its entirety.

[14] The Courts have rejected the appeals on four occasions and admitted the appeal on one occasion; three other files remain pending, and the appeal against a determination of a conflict of interest was rejected but is pending a second appeal.

[15] Thirty five of the sixty eight files finalised and sent to other institutions for follow up were commenced by ANI ex officio.

[16] This approved Government Emergency Ordinance Number 49/2007 amending and supplementing the ANI law (Law 144/2007).

[17] The cases where Parliament eventually approved the opening of criminal investigations took respectively 4 months, 7 months, 7 months and 10 months.

[18] The Constitutional Court ruling of 1 October 2008 found unconstitutional the voting thresholds concerning such votes, with the existing requirement in the Chamber of Deputies requiring a two-thirds majority of all deputies and in Senate a simple majority of all senators considered unconstitutional. As a result the Chamber of Deputies amended their regulations on 3 March 2009 and the Senate in May 2009. Both chambers now apply a simple majority of those present at such a vote.

[19] Such cases include the case of a former Vice Prime Minister, indicted on 6 June 2006 and on trial now for over three years without the indictment having yet been read, with activity limited to the consideration of procedural issues. The DNA investigation in this case lasted less than one year.

[20] Reportedly even in circumstances where the Constitutional Court has determined on this point and the exception need not be admitted.

[21] The High Court of Cassation and Justice for transfer requests and the Constitutional Court for constitutional exceptions. The practice on challenges to the legality of administrative decisions is inconsistent. Where admitted the trials are being suspended and referred to an administrative court.

[22] Their findings confirmed non dissuasive penalties, inappropriate application of mitigating circumstances, the high incidence of suspended penalties, inconsistent sentencing and inadequate motivations of the court decisions, as well as problems with training, specialisation and the absence of guidelines. Various recommendations have been made including legislative changes to limit the possibility for the courts to apply suspension of sentences and the preparation of guidelines.

[23] The campaigns included road shows, conferences, and the production of various promotional materials. The Ministry of Justice co-ordinated campaign involved awareness raising road shows in twelve cities throughout Romania, involving 355 participants.

[24] Transparency International’s Global Corruption Barometer 2009 found that in Romania 69% of those surveyed considered anti-corruption measures taken by the authorities as inefficient.

[25] Between 1 June 2008 and 30 April 2009 twenty-four debates were held in different counties.

[26] Coalition for Clean Universities – Romanian Academic Society: University Integrity Contest (2009).

[27] This data do not distinguish between different types of offences.

[28] In total between 1 August 2008 and 30 April 2009 the Romanian Police detected 884 civil servants working in central and local public administration who were investigated in 294 criminal files for corruption. In the same period the Police forwarded to prosecutors 51 files concerning 396 people suspected of corruption in the education sector (a 296% increase) and 96 criminal files concerning 521 persons suspected of corruption in the health sector (a 74.25% increase). It is not known what percentage led to indictments.

[29] In total in the six months from October 2008 – March 2009 the local prosecutors’ offices solved 1141 cases leading to 121 indictments. This contrasts to 115 indictments in the first nine months of 2008.

[30] One example is an investigation by the Prosecutors’ Office attached to the Covasna Tribunal in cooperation with the DGA, who are investigating a case involving 19 police agents concerning the fraudulent issuing of driving licences.

[31] During the same period DGA received 841 notifications from institutions, 1445 written petitions from members of the public (of which 69 became criminal complaints) and 4156 telephone calls over the TelVerde phone line (of which 12 became criminal complaints).