(1)

Articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1781 interzice, începând cu 19 iulie 2026, distrugerea de către operatorii economici a anumitor produse de consum nevândute.

(2)

Pentru a le permite operatorilor economici să distrugă produsele de consum nevândute atunci când acest lucru este justificat și adecvat pentru oricare dintre motivele enumerate la articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1781, este necesar să se stabilească derogări de la interdicția de distrugere a produselor de consum nevândute enumerate în anexa VII la regulamentul respectiv.

(3)

În funcție de circumstanțele care justifică distrugerea, operatorii economici ar putea să refabrice, să recondiționeze sau să doneze în continuare produsele de consum nevândute relevante, precum și să le elimine în scopul pregătirii lor pentru reutilizare, în conformitate cu definiția „distrugerii” prevăzută la articolul 2 punctul 34 din Regulamentul (UE) 2024/1781. În cazul în care se aplică o derogare, distrugerea produselor de consum nevândute trebuie să se efectueze în conformitate cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), acordând prioritate reciclării în detrimentul altor operațiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică, și de eliminare.

(4)

Scopul Regulamentului (UE) 2024/1781 este de a îmbunătăți sustenabilitatea produselor din punctul de vedere al mediului. Cu toate acestea, interdicția prevăzută la articolul 25 alineatul (1) din regulamentul respectiv nu ar trebui să împiedice sau să limiteze luarea de către operatorii economici a măsurilor necesare pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță și pentru a distruge produsele de consum nevândute atunci când acestea prezintă un pericol pentru sănătate sau siguranță și atunci când nu sunt posibile alte măsuri de atenuare.

(5)

Este posibil, de asemenea, ca produsele de consum să nu fie conforme cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern din alte motive decât cele legate de sănătatea sau siguranța consumatorilor, de exemplu din motive etice, cum ar fi munca forțată. În astfel de cazuri, distrugerea ar putea fi impusă de dreptul respectiv sau ar putea reprezenta o măsură de atenuare adecvată și, prin urmare, ar trebui permisă.

(6)

Protecția drepturilor de proprietate intelectuală este fundamentală pentru a menține integritatea pieței interne și pentru a stimula dezvoltarea și comercializarea de noi produse și tehnologii. În cazurile în care se constată că produsele de consum nevândute încalcă drepturile de proprietate intelectuală, distrugerea poate fi necesară pentru a preveni alte încălcări.

(7)

Drepturile de proprietate intelectuală pot fi, de asemenea, legate de obligații contractuale valabile și executorii, cum ar fi licențele care restricționează vânzarea sau distribuția unui produs după o anumită dată. După expirarea datei respective, distrugerea poate fi necesară pentru a asigura exercitarea efectivă a acestor drepturi.

(8)

Este posibil ca unele produse de consum să nu fie adecvate pentru reutilizare sau refabricare din cauza lipsei fezabilității tehnice de a elimina sau de a face inaccesibile în mod definitiv etichetele, logourile sau caracteristicile de proiectare ale produsului. O astfel de eliminare poate fi necesară pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Este posibil, de asemenea, ca unele produse de consum să nu fie adecvate pentru reutilizare sau refabricare deoarece nu sunt adecvate într-un anumit context cultural, etic sau societal. Deși respectă dreptul Uniunii sau dreptul intern, astfel de produse ar putea crea controverse și dezbateri morale, ar putea ridica preocupări de ordin etic sau ar putea contrazice normele sociale general acceptate în materie de respect, egalitate sau demnitate umană. În special, dar nu exclusiv, este vorba despre produse care perpetuează discriminarea, exploatează stereotipurile sau se bazează pe un limbaj sau pe imagini provocatoare. În astfel de cazuri, distrugerea ar trebui să fie posibilă atunci când este cea mai eficace și proporțională soluție pentru a răspunde unor astfel de provocări tehnice. Lipsa de fezabilitate tehnică se referă la situațiile în care tehnologiile existente, cunoștințele tehnice consacrate sau expertiza de care dispune operatorul economic sunt insuficiente sau nefiabile pentru a pune în aplicare măsuri corective eficace.

(9)

Ar trebui să fie posibilă distrugerea produselor deteriorate, în cazul în care acestea au fost deteriorate fizic, contaminate sau s-au deteriorat în timpul activităților și al proceselor care au loc de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Acestea includ manipularea, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul sau returnarea de către consumatori, în cazul în care astfel de produse au fost returnate pe baza dreptului de retragere prevăzut de Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) sau, după caz, pe parcursul unei perioade de retragere mai lungi prevăzute de comerciant, cu condiția ca repararea să nu fie fezabilă din punct de vedere tehnic sau rentabilă.

(10)

Ar trebui să fie posibilă distrugerea produselor care nu sunt adecvate scopului pentru care au fost concepute din cauza unor defecte de proiectare sau de fabricație care fac produsul nefuncțional. Un produs ar trebui să fie considerat nefuncțional în cazul în care nu are proprietățile esențiale la care se pot aștepta în mod rezonabil consumatorii sau în cazul în care defectul subminează scopul principal al produsului. Distrugerea ar trebui permisă numai în cazul în care astfel de produse nu pot fi reparate.

(11)

Operatorii economici ar putea dona produsele de consum nevândute, în scopul utilizării sau al reutilizării lor, unor parteneri donatari adecvați, inclusiv unor entități din sectorul economiei sociale care, prin lege sau prin practica obișnuită, acceptă produsele de consum relevante ca donație, acordând prioritate donațiilor locale pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului și pentru a încuraja crearea de modele de afaceri sustenabile, participative și favorabile incluziunii, precum și crearea de locuri de muncă de calitate în Uniune. În cazul în care s-a făcut o astfel de ofertă fie direct către cel puțin trei entități adecvate din sectorul economiei sociale din cadrul Uniunii, fie pe o pagină ușor accesibilă de pe site-ul web al operatorului economic, timp de cel puțin opt săptămâni, iar produsele nu au fost acceptate pentru donare, acestea ar putea fi distruse. Entităților din sectorul economiei sociale care primesc produse de consum nevândute ca donație ar trebui să li se permită să distrugă aceste produse dacă nu pot găsi destinatari pentru ele, cu excepția cazului în care astfel de produse fac obiectul cerințelor privind colectarea separată și pregătirea pentru reutilizare a textilelor nevândute eliminate prevăzute în Directiva 2008/98/CE sau al unor cerințe echivalente pentru alte grupe de produse.

(12)

Pentru a preveni consecințele negative nedorite asupra modelelor de afaceri circulare care implică vânzarea de produse după pregătirea lor pentru reutilizare, ar trebui să fie posibilă distrugerea produselor de consum nevândute care au fost puse la dispoziție pe piață în urma operațiunilor efectuate de operatorii de tratare a deșeurilor în conformitate cu Directiva 2008/98/CE. În conformitate cu directiva respectivă, pentru ca deșeurile să înceteze să mai fie deșeuri, trebuie să existe o piață sau o cerere pentru produsul recuperat. În absența unei astfel de piețe, ar trebui, prin urmare, să fie posibilă distrugerea produsului.

(13)

Pentru a preveni abuzurile și pentru a se asigura faptul că derogările aplicate de operatorii economici sunt justificate, astfel încât distrugerea să rămână o măsură de ultimă instanță, ar trebui să existe mecanisme de verificare adecvate care să se bazeze, după caz, pe practicile existente de asigurare a calității produselor. Pentru ca autoritățile naționale competente să poată efectua controale adecvate, operatorii economici ar trebui să păstreze timp de cinci ani toate documentele relevante utilizate de autoritățile competente pentru verificare. Atunci când mai multe produse sunt afectate de aceleași circumstanțe care justifică distrugerea lor, documentația ar putea fi întocmită în mod colectiv pentru toate aceste produse.

(14)

Operatorii economici care au cunoștință de circumstanțe care determină aplicabilitatea oricăreia dintre derogările prevăzute în prezentul regulament în cazul produselor nevândute ar trebui să furnizeze operatorului de tratare a deșeurilor destinatar o declarație prin care să îl informeze cu privire la derogarea aplicabilă, pentru a sprijini procese de sortare mai eficace, pentru a îmbunătăți ratele de reutilizare și de reciclare și pentru a reduce costurile inutile de tratare a deșeurilor,

1.

„entitate din sectorul economiei sociale” înseamnă o entitate din sectorul economiei sociale, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4i din Directiva 2008/98/CE;

2.

„rentabil” înseamnă costul reparării sau recondiționării unui produs care nu depășește costul total al distrugerii produsului respectiv și al materialelor, al fabricării, al ambalării, al transportului, al introducerii în inventar și al oricăror alte cheltuieli administrative sau logistice pentru înlocuirea aceluiași produs.

(a)

produsul este un produs periculos în sensul Regulamentului (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului (4);

(b)

produsul nu este adecvat scopului din cauza faptului că nu este conform cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, din alte motive decât cele menționate la litera (a), iar distrugerea este impusă prin lege sau reprezintă o acțiune corectivă adecvată și proporțională;

(c)

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o decizie care rezultă dintr-un proces de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), printr-o notificare din partea unui titular de drepturi, a unei autorități competente sau a unei entități autorizate să acționeze în numele unui titular de drepturi sau printr-o investigație internă efectuată de operatorul economic, se constată că produsul încalcă drepturile de proprietate intelectuală, cu condiția ca operatorul economic să poată prezenta argumente corespunzătoare privind existența încălcării;

(d)

produsul face obiectul unei licențe valabile și executorii sau al unei cerințe contractuale similare care protejează drepturile de proprietate intelectuală, potrivit căreia vânzarea, distribuția sau orice altă formă de transfer al produsului după o anumită perioadă constituie o încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală respective, iar perioada respectivă a expirat, cu condiția ca operatorul economic să poată prezenta argumente corespunzătoare privind existența încălcării și să poată demonstra că distrugerea este măsura corectivă adecvată și proporțională;

(e)

produsul nu este adecvat pentru pregătirea pentru reutilizare sau refabricare, întrucât nu este fezabil din punct de vedere tehnic să se elimine sau să se facă inaccesibile în mod definitiv etichetele, logourile sau caracteristicile recognoscibile de proiectare ale produsului care sunt:

(f)

produsul poate fi considerat în mod rezonabil ca fiind inacceptabil pentru utilizarea de către consumatori din cauza unor daune, inclusiv daune fizice, deteriorări sau contaminări, de exemplu probleme de igienă, indiferent dacă sunt cauzate de consumatori sau dacă se produc în timpul manipulării produsului de către operatorii economici sau de către alți actori implicați în lanțul de aprovizionare, în timpul transportului, al vânzării cu amănuntul sau al depozitării, iar repararea și recondiționarea nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic sau rentabile;

(g)

produsul nu este adecvat scopului pentru care a fost conceput ca urmare a unor defecte de proiectare sau de fabricație din cauza cărora repararea nu este fezabilă din punct de vedere tehnic;

(h)

numai în cazul în care niciuna dintre circumstanțele menționate la literele (a)-(g) nu este aplicabilă, produsul a fost oferit spre donare fie direct către cel puțin trei entități adecvate din sectorul economiei sociale din cadrul Uniunii, fie pe o pagină ușor accesibilă de pe site-ul web al operatorului economic, timp de cel puțin opt săptămâni, iar produsul nu a fost acceptat pentru donare;

(i)

produsul a fost primit de o entitate din sectorul economiei sociale din cadrul Uniunii ca donație, dar nu s-a putut găsi niciun destinatar pentru acesta;

(j)

produsul a fost pus la dispoziție pe piață după ce a fost pregătit pentru reutilizare de către un operator de tratare a deșeurilor, dar nu s-a putut găsi niciun destinatar pentru acesta.

(a)

pentru un produs periculos menționat la articolul 2 litera (a), oricare dintre următoarele:

(b)

pentru un produs menționat la articolul 2 litera (b), o declarație de autoevaluare care să indice tipul neconformității și dreptul Uniunii sau dreptul intern aplicabil;

(c)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (c), hotărârea judecătorească definitivă, decizia SAL sau notificarea menționată la litera respectivă ori documentația unei investigații interne care să demonstreze încălcarea;

(d)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (d), o licență, un contract sau un acord care a fost încheiat cu titularul de drepturi și care specifică în mod explicit restricțiile privind distribuția sau alte forme de transfer al produsului după o anumită perioadă, însoțit de o justificare a faptului că distrugerea este adecvată și proporțională;

(e)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (e), un raport de inspecție sau documente justificative care să demonstreze că opțiunile tehnice de pregătire a produsului pentru reutilizare sau refabricare au fost evaluate și considerate infezabile, inclusiv, după caz, dovezi vizuale, analize tehnice sau avize ale experților care să demonstreze lipsa de fezabilitate tehnică de a elimina sau de a face inaccesibile în mod definitiv etichetele, logourile sau caracteristicile recognoscibile care sunt protejate de drepturile de proprietate intelectuală sau care sunt considerate inadecvate;

(f)

pentru produsele deteriorate menționate la articolul 2 litera (f) sau produsele care nu sunt adecvate scopului menționate la articolul 2 litera (g), oricare dintre următoarele documente:

(g)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (h), dovada ofertei de donare;

(h)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (i), o declarație care să ateste că produsul a fost primit ca donație și că nu s-a putut găsi niciun destinatar pentru acesta;

(i)

pentru cazul menționat la articolul 2 litera (j), documente care să ateste că produsul a fost primit de la un operator de tratare a deșeurilor și că nu s-a putut găsi niciun destinatar pentru acesta.