(1)

În temeiul articolului 109 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/1972, pentru a asigura accesul efectiv la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență la numărul european unic pentru apeluri de urgență „112” în statele membre, Comisia adoptă acte delegate, primul astfel de act urmând să fie adoptat până la 21 decembrie 2022. Aceste acte delegate completează articolul 109 alineatele (2), (5) și (6) din directivă privind măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea, calitatea, fiabilitatea și continuitatea comunicațiilor de urgență în Uniune în materie de soluții privind informațiile de localizare a apelantului, de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilități și de rutare către cel mai adecvat centru de preluare a apelurilor de urgență (PSAP).

(2)

Comunicațiile de urgență reprezintă un element important în asigurarea siguranței, securității și sănătății publice. De peste 30 de ani, cetățenii Uniunii au acces la serviciile de urgență utilizând numărul european unic pentru apeluri de urgență „112”, iar acest acces ar trebui asigurat și în lumea digitală. Cetățenii ar trebui să beneficieze de furnizarea cuprinzătoare și promptă a informațiilor contextuale necesare pentru gestionarea unei situații de urgență. Nivelul ridicat de conectivitate vizat de transformarea digitală a Europei, astfel cum se prevede în Decizia de instituire a programului de politică pentru 2030 „Calea către deceniul digital” (2), determină o migrare tehnologică a serviciilor de comunicații electronice utilizate de cetățeni, în special de către persoanele cu dizabilități, la tehnologiile axate integral pe IP. Migrarea de la tehnologiile cu comutare de circuite la cele cu comutare de pachete în rețelele de comunicații electronice determină implementarea unor servicii de voce fixe și mobile prin intermediul tehnologiilor VoIP bazate pe un subsistem multimedia IP, cum ar fi Voice over Long Term Evolution (VoLTE), Voice over New Radio (VoNR în 5G) și Voice over Wi-Fi (VoWiFi). Tehnologiile cu comutare de pachete permit, de asemenea, servicii bazate pe text și video, cum ar fi text în timp real și conversație totală. Aceste servicii de comunicații bazate pe IP nu pot fi oferite de rețelele clasice cu comutare de circuite, cum ar fi rețelele 2G și 3G, care sunt în curs de scoatere din uz. Prin urmare, este necesară migrarea la tehnologiile cu comutare de pachete și în cazul comunicațiilor de urgență. Prezentul regulament urmărește să asigure calitatea și fiabilitatea comunicațiilor de urgență în cadrul acestui proces de transformare.

(3)

Obiectivul serviciilor de urgență este de a evita, atenua sau gestiona efectele incidentelor de urgență prin intervenții de urgență. Timpul necesar pentru intervenția de urgență are un impact fundamental asupra consecințelor incidentelor de urgență. O intervenție de urgență eficace necesită mobilizarea rapidă a resurselor de intervenție pentru gestionarea eficace a incidentului de urgență, precum și sosirea rapidă la locul intervenției.

(4)

Obiectivul comunicațiilor de urgență este de a le permite utilizatorilor finali să acceseze serviciile de urgență pentru a solicita și a primi ajutor de urgență din partea serviciilor de urgență. Deși comunicațiile de urgență sunt stabilite între utilizatorul final și PSAP, cel mai adecvat PSAP ar trebui să aibă rolul de a prelucra informațiile primite și de a transmite cererea serviciilor de urgență, asigurând astfel accesul la aceste servicii. În funcție de organizarea la nivel național a sistemelor PSAP și a sistemelor de servicii de urgență, PSAP și serviciile de urgență pot fi una sau aceeași entitate sau entități autonome.

(5)

Pentru a permite accesul la serviciile de urgență, comunicațiile de urgență eficace ar trebui să asigure atât comunicarea promptă între utilizatorul final și cel mai adecvat PSAP, cât și punerea la dispoziție în timp util a informațiilor contextuale, inclusiv a informațiilor de localizare a apelantului. Informațiile contextuale contribuie la descrierea incidentului de urgență, de exemplu, mediul fizic, starea și capacitățile persoanelor implicate, localizarea incidentului etc. Disponibilitatea și acuratețea informațiilor contextuale permit identificarea promptă a resurselor de intervenție adecvate și sosirea rapidă la locul de intervenție, de exemplu, atunci când este disponibilă o localizare exactă a apelantului. Aceste informații pot fi transmise serviciilor de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență de către utilizatorul final sau obținute automat pe baza dispozitivului utilizatorului final sau a rețelei.

(6)

Localizarea apelantului este unul dintre cele mai importante tipuri de informații contextuale asociate comunicațiilor de urgență și are un impact semnificativ asupra eficacității acestora. Acuratețea și fiabilitatea informațiilor de localizare a apelantului influențează timpul necesar pentru identificarea locului în care se petrece incidentul de urgență și sosirea pe teren a serviciilor de urgență.

(7)

Directiva (UE) 2018/1972 obligă autoritățile de reglementare competente să stabilească criteriile de acuratețe și fiabilitate privind informațiile de localizare a apelantului. Aceste criterii reprezintă nivelurile minime de acuratețe și fiabilitate a informațiilor de localizare a apelantului care trebuie puse în aplicare pe teritoriul statului membru prin intermediul tehnologiilor bazate pe rețea și pe telefon. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (3), criteriile ar trebui să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției utilizatorului final cu gradul de fiabilitate și de precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util. Combinația acestor tehnologii asigură faptul că, atunci când o soluție de localizare a apelantului pe baza telefonului nu reușește să pună informațiile de localizare a apelantului la dispoziția celui mai adecvat PSAP, serviciile de urgență se pot baza pe localizarea bazată pe rețea pentru a veni în mod util în sprijinul utilizatorului final, în concordanță cu criteriile de acuratețe și fiabilitate privind localizarea apelantului stabilite de statele membre. Criteriile privind localizarea apelantului care nu permit stabilirea unor niveluri minime de acuratețe și fiabilitate pot conduce la o punere în aplicare care nu asigură utilizarea eficace a informațiilor de localizare a apelantului primite de serviciile de urgență. Statelor membre ar trebui să le revină sarcina de a evalua efectul combinat al soluțiilor de localizare a apelantului fezabile din punct de vedere tehnic și de a stabili criterii minime de acuratețe și fiabilitate privind informațiile de localizare a apelantului, care, odată puse în aplicare, ar permite serviciilor de urgență să intervină în mod util. Utilitatea acurateței informațiilor de localizare a apelantului ar putea varia în funcție de zona din care provine comunicația de urgență (de exemplu, urbană sau rurală) și ar putea fi reflectată în mod corespunzător în criteriile stabilite. Pentru a asigura o abordare armonizată în Uniune în ceea ce privește stabilirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate care să asigure un nivel minim de informații contextuale, este necesar să se definească parametrii pe care autoritățile de reglementare competente ar trebui să îi ia în considerare atunci când stabilesc aceste criterii. În plus, este important să se reamintească faptul că, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, autoritățile de reglementare competente trebuie să coopereze atunci când stabilesc criteriile de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului, prin consultarea Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) sau a altor foruri relevante competente pentru a oferi orientări în acest sens, în scopul asigurării unei eficacități depline a articolului 109 alineatul (6) din Directiva (UE) 2018/1972.

(8)

Acuratețea informațiilor de localizare a apelantului poate fi exprimată ca raza maximă a zonei de căutare pentru intervenție care este prezentată serviciilor de urgență. Timpul necesar pentru intervenția de urgență ar putea fi redus semnificativ dacă la dispoziția celui mai adecvat PSAP sunt puse informații de localizare a apelantului exacte și fiabile, bazate pe rețea și pe telefon, în special atunci când utilizatorii finali care solicită asistență de urgență nu pot menționa locul în care se află. Prin urmare, pentru rețelele fixe, statele membre ar trebui să exprime nivelurile minime de acuratețe de pus în aplicare pe teritoriul lor ca informații de localizare a apelantului referitoare la adresa fizică a punctului terminus al rețelei, de exemplu, prin referire concretă la stradă și număr, apartament, etaj sau informații similare. Pentru rețelele mobile, nivelurile minime de acuratețe ar trebui să fie exprimate în metri pentru a indica raza maximă a zonei de căutare în plan orizontal care este prezentată serviciilor de urgență în scopul intervenției. Dacă este cazul și fezabil din punct de vedere tehnic, înălțimea sau precizia verticală ar trebui, de asemenea, să fie exprimate în metri. Statele membre ar trebui să analizeze dacă acești parametri pot fi aplicați furnizorilor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere independenți de rețea atunci la utilizarea în rețele fixe sau mobile.

(9)

Fiabilitatea informațiilor de localizare a apelantului ar trebui să se refere la două aspecte: stabilirea și transmiterea. Fiabilitatea informațiilor de localizare a apelantului ar trebui stabilită pe baza măsurătorilor statistice care indică rata de succes cu care amplasarea reală a dispozitivului de pe care este inițiată comunicația de urgență corespunde zonei fizice indicate pe baza informațiilor de localizare a apelantului. O comunicație de urgență ar trebui să permită obținerea informațiilor de localizare a apelantului atât pe baza rețelei, cât și pe baza telefonului, atunci când acestea din urmă sunt disponibile. Fiabilitatea informațiilor de localizare a apelantului pentru serviciile de urgență ar trebui stabilită ca un efect combinat al acestor două tehnologii. Fiabilitatea transmiterii informațiilor de localizare a apelantului ar trebui să fie exprimată ca rata de succes a soluției tehnice în ceea ce privește transmiterea informațiilor de localizare a apelantului către cel mai adecvat PSAP. Rata de succes depinde de capacitățile rețelei de a transmite informațiile, în cazul localizării apelantului pe baza rețelei, sau de interoperabilitatea dintre telefon și resursele rețelei pentru a permite transmiterea, în cazul localizării apelantului pe baza telefonului, precum și de capacitățile celui mai adecvat PSAP de a primi informațiile.

(10)

Pentru a permite Comisiei să monitorizeze criteriile de localizare a apelantului stabilite în conformitate cu prezentul regulament, statele membre ar trebui să raporteze cu privire la adoptarea lor și să explice cum au luat în considerare parametrii stabiliți în prezentul regulament.

(11)

Directiva (UE) 2018/1972 prevede ca accesul utilizatorilor finali cu dizabilități la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență să fie echivalent cu cel de care beneficiază ceilalți utilizatori finali. Principiul echivalenței implică faptul că utilizatorii finali cu dizabilități ar trebui să poată accesa serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență într-un mod echivalent din punct de vedere funcțional cu cel în care alți utilizatori finali accesează serviciile de urgență, în special prin apelarea numărului „112” prin intermediul serviciilor bazate pe voce. Întrucât nu există o înțelegere comună a cerințelor de echivalență funcțională, ar trebui stabilite cerințele care reproduc funcționalitățile comunicațiilor de urgență de care beneficiază alți utilizatori finali, în special serviciile bazate pe voce. În cazul în care, din motive tehnice, statele membre nu pot respecta cerințele de echivalență funcțională stabilite în prezentul regulament, acestea ar trebui să informeze Comisia cu privire la motivele specifice pentru care acest lucru nu este posibil. Statele membre ar trebui să informeze Comisia în cazul în care proiectul tehnic al mijloacelor autorizate de acces la serviciile de urgență nu impune sau nu permite utilizarea numărului european unic pentru apeluri de urgență „112” și despre modul în care se asigură același nivel sau un nivel mai mare de sensibilizare în rândul utilizatorilor finali cu dizabilități cu privire la mijloacele de acces respective.

(12)

Pentru a permite Comisiei să monitorizeze compatibilitatea, calitatea, fiabilitatea, interoperabilitatea și continuitatea mijloacelor de acces la serviciile de urgență pentru utilizatorii finali cu dizabilități, statele membre ar trebui să raporteze cu privire la mijloacele de acces la serviciile de urgență autorizate în jurisdicția lor pentru utilizatorii finali cu dizabilități, inclusiv pentru cei care utilizează servicii de roaming. Raportul ar trebui să conțină o primă evaluare a conformității mijloacelor de acces raportate cu cerințele de echivalență funcțională stabilite în prezentul regulament. Migrarea către rețelele axate integral pe IP va permite implementarea unor servicii de comunicații noi și accesibile, cum ar fi text în timp real și conversație totală. Prin urmare, statele membre ar trebui să raporteze problemele de interoperabilitate, compatibilitate sau continuitate întâmpinate la implementarea acestor servicii, în special pentru utilizatorii finali de servicii de roaming. Pentru a-și îndeplini obligația care le revine în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) 2022/612 al Parlamentului European și al Consiliului (4) de a raporta Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice mijloacele de acces la serviciile de urgență autorizate în statul membru respectiv și pe care clienții serviciilor de roaming au posibilitatea tehnică de a le utiliza, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente ar trebui să stabilească, dacă este cazul, motivele tehnice ale indisponibilității serviciului de comunicații de urgență pentru utilizatorii finali de servicii de roaming, în cazul în care aceste servicii sunt disponibile pentru utilizatorii finali interni. Primul raport, precum și informațiile furnizate în anii următori îi vor permite Comisiei să evalueze necesitatea adoptării de măsuri suplimentare, inclusiv solicitări de standardizare, pentru soluționarea acestor probleme.

(13)

Comunicațiile de urgență și informațiile de localizare a apelantului trebuie să fie rutate către cel mai adecvat PSAP pentru a permite răspunsul și gestionarea corespunzătoare a comunicațiilor de urgență. Rutarea eficace a comunicațiilor de urgență ar trebui asigurată, de asemenea, în contextul migrării tehnologice de la tehnologiile cu comutare de circuite la cele cu comutare de pachete. Cel mai adecvat PSAP este stabilit, în mod normal, de către statul membru pe baza unei competențe teritoriale de gestionare a comunicațiilor de urgență sau a competenței de gestionare a unui anumit tip de comunicații, de exemplu un PSAP echipat pentru gestionarea comunicațiilor de tip text în timp real sau în limbajul prin semne. Serviciile de comunicații interpersonale furnizate prin intermediul tehnologiilor cu comutare de pachete pe bază de voce, text – inclusiv text în timp real – și video pot fi rutate în domeniul rețelei publice sau în domeniul PSAP. În funcție de organizarea la nivel național a PSAP, deși comunicațiile de urgență ajung la sistemul PSAP prin intermediul rețelelor publice, ar putea fi necesară o rutare suplimentară în cadrul PSAP pentru a ajunge la cel mai adecvat PSAP. Pentru a garanta disponibilitatea unor comunicații de urgență eficace în beneficiul tuturor utilizatorilor finali, statele membre ar trebui să asigure rutarea promptă către cel mai adecvat PSAP a tuturor tipurilor de comunicații de urgență și a informațiilor de localizare a apelantului autorizate pe teritoriul lor.

(14)

Accesul efectiv la serviciile de urgență depinde de promptitudinea transmiterii informațiilor contextuale către serviciile de urgență. Statele membre ar trebui să se asigure că cel mai adecvat PSAP către care este rutată comunicația de urgență are capacitatea tehnică de a transmite cu promptitudine informațiile contextuale serviciilor de urgență imediat ce aceste servicii sunt alertate de respectivul PSAP. În funcție de organizarea la nivel național a PSAP, cel mai adecvat PSAP poate evalua utilitatea datelor contextuale și filtra informațiile ce vor fi furnizate serviciilor de urgență.

(15)

Pentru a permite monitorizarea de către Comisie a eficacității rutării către cel mai adecvat PSAP, statele membre ar trebui să raporteze cu privire la promptitudinea rutării comunicațiilor de urgență către cel mai adecvat PSAP, inclusiv atunci când utilizează servicii pe bază de voce, text sau video.

(16)

Asigurarea accesului neîntrerupt la serviciile de urgență, fără o înregistrare prealabilă, pentru utilizatorii finali, inclusiv pentru utilizatorii finali cu dizabilități, care călătoresc în alt stat membru, ar putea să nu se afle sub controlul exclusiv al unui stat membru și să necesite respectarea cerințelor de interoperabilitate stabilite de comun acord. Fără a aduce atingere punerii în aplicare a serviciilor de text în timp real și de conversație totală în temeiul Directivei (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului (5), ar trebui să fie posibil să se asigure accesul la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență bazate pe voce, text sau video inițiate folosind aplicații mobile. Aplicațiile mobile pot permite transmiterea unui număr mare de date contextuale către cel mai adecvat PSAP. După descărcarea și instalarea unei aplicații mobile, utilizatorul final poate comunica cu cel mai adecvat PSAP din Uniune dacă cerințele comune de interoperabilitate permit acest lucru, iar furnizorii de aplicații mobile și sistemele PSAP naționale respectă aceste cerințe. Statele membre ar trebui să coopereze cu bună-credință cu Comisia pentru a identifica cerințele comune de interoperabilitate a căror punere în aplicare ar permite rutarea acestor comunicații de urgență către cel mai adecvat PSAP prin intermediul aplicațiilor mobile în întreaga Uniune.

(17)

Este posibil ca sistemele PSAP proiectate pentru a răspunde și a gestiona comunicațiile cu comutare de circuite să nu poată răspunde, gestiona și prelucra toate caracteristicile comunicațiilor de urgență inițiate prin intermediul tehnologiei cu comutare de pachete. Pentru a asigura transparența față de părțile interesate relevante, în special față de furnizorii de servicii de comunicații electronice și de rețele, precum și o modernizare coerentă și promptă a sistemelor PSAP de pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să pregătească o foaie de parcurs pentru îmbunătățirea capacităților sistemelor PSAP naționale de a răspunde, gestiona și prelucra comunicațiile de urgență inițiate prin intermediul tehnologiilor cu comutare de pachete. Foaia de parcurs ar trebui să conțină calendarul și data preconizate pentru implementarea noilor mijloace de acces la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență inițiate prin tehnologii cu comutare de pachete, indiferent dacă acestea sunt activate în rețeaua magistrală ca servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere sau sunt implementate prin intermediul unei aplicații mobile. Foaia de parcurs ar trebui să conțină informații privind calendarul de îmbunătățire a capacităților sistemelor PSAP, luând în considerare obligațiile stabilite în Directiva (UE) 2019/882 și termenele legale prevăzute în aceasta. Acestea se referă în special la răspunsul adecvat al celui mai adecvat PSAP la comunicațiile de urgență către numărul european unic pentru apeluri de urgență „112”, prin utilizarea de voce și text sincronizate (inclusiv text în timp real) sau, în cazul în care este oferită și funcția video, de voce, text (inclusiv text în timp real) și video sincronizată sub formă de conversație totală. Dacă este cazul, ar trebui indicat mandatul juridic preconizat pentru implementarea comunicațiilor de urgență prin intermediul tehnologiilor cu comutare de pachete în temeiul legislației naționale. Foaia de parcurs ar trebui să facă referire la etapele intermediare, de exemplu, consultări publice și cu părțile interesate, măsuri legislative, testarea interoperabilității, continuității și fiabilității, achiziții publice etc. Statele membre ar trebui să transmită Comisiei foaia de parcurs și să furnizeze informații actualizate cu privire la punerea în aplicare a acesteia. De asemenea, statele membre ar trebui să raporteze problemele de interoperabilitate și continuitate întâmpinate în ceea ce privește furnizarea serviciilor de comunicații electronice utilizate pentru accesarea serviciilor de urgență, pentru a permite Comisiei să evalueze necesitatea adoptării de măsuri suplimentare, inclusiv solicitări de standardizare, pentru soluționarea acestor probleme.

(18)

Este necesară colectarea periodică și structurată de la statele membre a informațiilor referitoare la mai multe aspecte legate de eficacitatea comunicațiilor de urgență în Uniune, pentru a permite Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare și respectarea obligațiilor prevăzute la articolul 109 din Directiva (UE) 2018/1972, astfel cum a fost completat prin prezentul regulament. În urma primului raport prevăzut în prezentul regulament, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile actualizate solicitate în contextul fiecărei colectări de date pe care Comisia o inițiază în scopul îndeplinirii obligației sale de a prezenta un raport Parlamentului European și Consiliului în temeiul articolului 109 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/1972.

(19)

Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice a fost consultat în conformitate cu articolul 109 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/1972; acesta a emis un aviz la 14 octombrie 2022.

(20)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și a emis un aviz la 15 noiembrie 2022,