datoriile intragrup care rezultă din tranzacțiile încheiate de o instituție cu o instituție care face parte din același grup, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele de mai jos:

datoriile create de o instituție care este membră a unui SIP, astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2014/59/UE și căreia autoritatea competentă i-a permis să aplice dispozițiile articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul unui acord încheiat cu o altă instituție care este membră a aceluiași SIP;

în cazul unei contrapărți centrale stabilite într-un stat membru care s-a prevalat de opțiunea prevăzută la articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, datoriile legate de activitățile de compensare, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul respectiv, inclusiv cele rezultate din orice măsuri luate de contrapartea centrală pentru a îndeplini cerințele de marjă, pentru a crea un fond de garantare și pentru a dispune de suficiente resurse financiare prefinanțate pentru a acoperi pierderile potențiale în situația intrării în stare de nerambursare în cadrul ordinii utilizării resurselor în situația respectivă în conformitate cu regulamentul respectiv, precum și pentru a-și investi resursele financiare în conformitate cu articolul 47 din regulamentul respectiv;

în cazul unui depozitar central de titluri de valoare, datoriile legate de activitățile unui depozitar central de titluri de valoare, inclusiv datoriile față de participanți sau prestatori de servicii ai depozitarului central de titluri de valoare cu o scadență de mai puțin de șapte zile, rezultate din activități pentru care depozitarul respectiv a obținut o autorizație pentru prestarea de servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu titlul IV din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 909/2014, exceptând însă alte datorii rezultate din astfel de activități de tip bancar;

în cazul firmelor de investiții, datoriile care decurg din deținerea de active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților care sunt deținute în numele unui OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 7 ), sau al unui FIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ), cu condiția ca un astfel de client să beneficieze de protecție în baza legislației în vigoare în materie de insolvență;

în cazul instituțiilor care lucrează cu credite promoționale, datoriile instituției intermediare față de banca inițiatoare sau față de o altă bancă de promovare ori o altă instituție intermediară și datoriile băncii de promovare față de părțile sale finanțatoare, în măsura în care cuantumul acestor datorii este compensat prin creditele promoționale acordate de instituția în cauză.

pentru tranzacțiile care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală calificată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (88) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fondurile în numerar furnizate contrapărții destinatare nu sunt păstrate separat;

marja de variație se calculează zilnic și face zilnic obiectul schimbului valutar pe baza unei evaluări la prețul pieței a pozițiilor pe instrumente financiare derivate;

marja de variație furnizată în numerar este denominată în aceeași monedă ca moneda de decontare a contractului cu instrumente financiare derivate;

marja de variație care a făcut obiectul schimbului valutar este suma totală care ar fi necesară pentru a stinge integral expunerea la prețul pieței a instrumentului financiar derivat care face obiectul pragului și sumelor minime de transfer aplicabile instituției;

contractul cu instrumente financiare derivate și marja de variație între instituție și contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituția îl poate trata ca diminuator de risc, în conformitate cu articolul 5d.

deducerea marjei de variație plătite se limitează la valoarea negativă a acelei părți a valorii expunerii reprezentată de costul de înlocuire curent;

instituțiile nu utilizează marja de variație plătită în numerar pentru a reduce cuantumul expunerii de credit viitoare potențiale, inclusiv în sensul articolului 5e alineatul (1) litera (c) punctul (ii).

contractele cu instrumente financiare derivate care nu se încadrează în una din cele cinci categorii indicate în tabelul 1, se tratează ca fiind contracte pe mărfuri, altele decât metalele prețioase;

în cazul contractelor cu instrumente financiare derivate care implică schimburi multiple ale principalului, procentele se înmulțesc cu numărul de plăți care mai rămân de efectuat conform contractului;

în cazul contractelor cu instrumente financiare derivate care sunt structurate astfel încât expunerile rămase să fie decontate după anumite date de plată specificate și ai căror termeni sunt revizuiți astfel încât valoarea de piață a contractului cu instrumente financiare derivate să fie zero la datele specificate respective, scadența reziduală este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenilor; în cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc criteriile de mai sus și au o scadență reziduală mai mare de un an, procentul nu trebuie să fie mai mic de 0,5 %.

în cazul contractelor de novație, instituțiile pot pondera sumele nete unice stabilite prin astfel de contracte și nu sumele brute în cauză.

În aplicarea articolului 5b, instituțiile pot lua în considerare contractul de novație la determinarea:

În aplicarea metodei expunerii simplificate, la determinarea valorii noționale menționate la articolul 5c alineatul (1), instituțiile pot lua în considerare contractul de novație la calculul valorii principalului noțional. În astfel de cazuri, instituțiile aplică procentele din tabelul 2;

în cazul altor acorduri de compensare, instituțiile aplică articolul 5b după cum urmează:

PCEred = 0,4 • PCEgross + 0,6 • NGR • PCEgross

unde:

PCEred = valoarea redusă a expunerii de credit viitoare potențiale pentru toate contractele încheiate cu o anumită contraparte, incluse într-un acord de compensare bilateral valabil din punct de vedere legal;

PCEgross = totalul valorilor expunerilor de credit viitoare potențiale pentru toate contractele încheiate cu o anumită contraparte, incluse într-un acord de compensare bilateral, valabil din punct de vedere legal, și calculate prin înmulțirea valorilor principalului noțional cu procentele indicate în tabelul 1;

NGR = raportul net/brut (net-to-gross ratio), calculat ca raportul dintre costul de înlocuire net pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilateral valabil din punct de vedere juridic cu o contraparte dată (la numărător) și costul de înlocuire brut pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilateral valabil din punct de vedere juridic cu contrapartea respectivă (la numitor).

expunerea la risc;

stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare;

importanța unei instituții pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei;

indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție.

fondurile proprii și pasivele eligibile deținute de instituție în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile (CMPE);

indicatorul efectului de levier;

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul total al expunerii la risc împărțit la totalul activelor.

indicatorul de finanțare stabilă netă;

LCR.

activitățile de tranzacționare, expunerile extrabilanțiere, instrumentele financiare derivate, complexitatea și posibilitatea de rezoluție;

calitatea de membru al unui sistem instituțional de protecție;

cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior.

creșterea profilului de risc al instituției, ca urmare a:

scăderea profilului de risc al instituției, ca urmare a:

dacă valoarea fondurilor care sunt disponibile fără întârziere atât în scopul recapitalizării, cât și al finanțării necesarului de lichiditate în vederea sprijinirii instituției afectate în caz de probleme este suficient de mare pentru a permite acordarea unui sprijin eficace și credibil instituției respective;

gradul de securitate juridică sau contractuală cu privire la faptul că fondurile menționate la litera (a) vor fi utilizate integral înainte să poată fi solicitat un sprijin public extraordinar.

orice instituție care face parte dintr-un grup care a intrat în proces de restructurare după ce a primit finanțare din partea statului sau a beneficiat de alte fonduri echivalente, de exemplu printr-un mecanism de finanțare a rezoluției, și este în continuare în curs de restructurare sau de lichidare, cu excepția ultimilor 2 ani de punere în aplicare a planului de restructurare;

orice instituție care este lichidată, până la finalizarea planului de lichidare (în măsura în care instituția respectivă are în continuare obligația de a plăti contribuția).

expunerea la risc: 50 %;

stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare: 20 %;

importanța unei instituții pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei: 10 %;

indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție: 20 %.

fondurile proprii și pasivele eligibile deținute de instituție în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile (CMPE): 25 %;

indicatorul efectului de levier: 25 %;

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază: 25 %;

cuantumul total al expunerii la risc împărțit la totalul activelor: 25 %.

activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție: 45 %;

calitatea de membru al unui sistem instituțional de protecție: 45 %;

cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior: 10 %.

modelul de afaceri al instituției;

informațiile raportate de către instituția respectivă în temeiul articolului 14;

pilonii și indicatorii de risc menționați la articolul 6;

evaluarea de către autoritatea competentă a profilului de risc al instituției respective.

modelul de afaceri al instituției respective;

informațiile raportate de către instituția respectivă în temeiul articolului 14;

pilonii și indicatorii de risc menționați la articolul 6;

evaluarea de către autoritatea competentă a profilului de risc al instituției respective.

prin mijloace electronice sau prin alte mijloace comparabile de comunicare care permit transmiterea unei confirmări de primire;

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.