Normele privind auditul statutar al entităților de interes public

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

• Regulamentul (UE) nr. 537/2014 vizează îmbunătățirea transparenței pe piața serviciilor de audit, astfel încât să consolideze încrederea publicului în situațiile financiare anuale și consolidate ale entităților de interes public (PIE)* în Uniunea Europeană (UE).
• În acest scop, regulamentul stabilește norme privind:
  • audituri ale entităților de interes public;
  • organizarea și selecția auditorilor statutari și a firmelor de audit pentru a garanta independența acestora și pentru a evita conflicte de interese;
  • supravegherea auditorilor statutari și a firmelor de audit.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul stabilește condițiile de efectuare a auditurilor statutare la entități de interes public, după cum urmează.

Structurile onorariilor

• Plățile pentru servicii permise care nu sunt de audit, dacă sunt prestate timp de cel puțin trei ani consecutivi, ar trebui să se limiteze la maximum 70 % din media onorariilor pentru audituri statutare achitate în cei trei ani anteriori.
• Asigurarea raportării privind durabilitatea trebuie să fie exclusă din calculul limitei privind onorariile pentru alte servicii pe care le poate obține auditorul statutar.
• Auditorii statutari sau firmele trebuie să dea o declarație comitetului de audit* dacă primesc mai mult de 15 % din venitul lor total de la o singură entitate de interes public timp de trei ani consecutivi, pentru a stabili dacă acest lucru reprezintă o amenințare la adresa independenței lor și dacă există măsuri de protecție.

Interzicerea serviciilor care nu sunt de audit

• Auditorii care efectuează un audit statutar al unei entități de interes public nu pot oferi entității auditate sau întreprinderii-mamă a acesteia ori filialelor acesteia o gamă largă de servicii care nu sunt de audit, cum ar fi consultanță fiscală și juridică sau pregătirea situațiilor financiare, în perioada în care desfășoară auditul sau în anul financiar anterior. Serviciile de consultanță pentru pregătirea rapoartelor privind durabilitatea sunt, de asemenea, incluse în această listă.
• Statele membre ale UE pot relaxa unele dintre restricții sau pot interzice alte servicii, în funcție de impactul acestora asupra independenței auditorului.
• Auditorii care efectuează un audit statutar pot presta servicii care nu sunt de audit care, dar nu sunt interzise în mod specific, sub rezerva aprobării din partea comitetului de audit.

Pregătirea pentru audituri statutare

• Înainte de a accepta sau de a continua o misiune de audit statutar la o entitate te interes public, auditorii trebuie:
  • să se asigure că sunt întrunite cerințele de independență;
  • să confirme în scris, anual, comitetului de audit că firma, partenerii și directorii executivi sunt independenți față de PIE;
  • să discute cu comitetul de audit eventualele aspecte care le periclitează independența și măsurile de protecție aplicate.

Nereguli

• auditorii trebuie:
  • să informeze întreprinderea dacă suspectează că a avut loc o fraudă sau nereguli financiare și îi solicită acesteia să ia măsurile necesare – în cazul în care întreprinderea nu face acest lucru, auditorul trebuie să informeze autoritățile competente;
  • să raporteze prompt autorităților competente dacă, în timpul unui audit, descoperă un comportament ilegal, o amenințare sau o îndoială privind viabilitatea PIE sau să decidă să refuze emiterea unei opinii de audit sau a unei opinii contrare ori cu rezerve;
  • să raporteze nereguli în ceea ce privește activitatea lor de asigurare a raportării privind dezvoltarea durabilă a entităților de interes public.

Rapoarte de audit

• Auditorii statutari prezintă comitetului de audit un raport de audit și un raport suplimentar. Fiecare dintre acestea face obiectul unei evaluări a controlului calității, înainte de publicare.
• Raportul de audit, formulat într-un limbaj clar și fără ambiguități, descrie, printre altele, cele mai semnificative riscuri identificate și măsurile auditorului ca răspuns la acestea, împreună cu observații esențiale.
• Raportul suplimentar oferă informații mai detaliate comitetului de audit, cum ar fi descrierea sferei de aplicare și a calendarului auditului, precum și metodologia utilizată.

Cerințe suplimentare pentru auditorii statutari

• Cerințele suplimentare includ:
  • publicarea unui raport anual de transparență, disponibil pe site-ul auditorului statutar timp de minimum cinci ani, conținând informații despre întreprindere și despre activitățile acesteia;
  • transmiterea anuală către autoritatea relevantă a venitului de la PIE, defalcat pe venit din servicii de audit statutar și din diverse servicii care nu sunt de audit;
  • păstrarea, timp de minimum cinci ani, a documentelor și a informațiilor precizate în regulament.

Desemnarea auditorilor statutari sau a firmelor de audit de către entitățile de interes public

• O adunare generală a acționarilor sau a membrilor PIE numește auditorul pe baza unei recomandări din partea comitetului de audit. Aceasta conține cel puțin două opțiuni și explică de ce este preferată una dintre ele.
• O entitate de interes public are libertatea de a invita orice auditor sau firmă să depună oferte, iar licitația nu trebuie să excludă firmele mici care, în anul calendaristic anterior, au primit mai puțin de 15 % din totalul onorariilor lor de audit de la entitatea de interes public.
• O entitate de interes public numește un auditor inițial pentru un an și pentru o perioadă maximă de 10 ani, care poate fi majorată la 20 de ani în cazul unei proceduri de licitație publică și la 24 de ani în cazul în care o întreprindere este auditată de cel puțin două firme de audit.
• Trebuie să treacă o pauză de patru ani înainte ca un auditor să poată audita din nou aceeași întreprindere.
• Auditorii îi predau succesorului lor un dosar de predare, care conține toate informațiile relevante și cel mai recent audit.

Supravegherea auditorilor statutari și a firmelor de audit

• Statele membre desemnează o autoritate care să supravegheze auditorii și firmele care efectuează audituri statutare ale entităților de interes public. Autoritățile:
  • sunt independente de auditorii statutari și de firmele de audit;
  • respectă secretul profesional;
  • nu pot interveni asupra conținutului rapoartelor de audit;
  • dispun de toate competențele de supraveghere și de investigație necesare, inclusiv în ceea ce privește accesul la date și inspectarea firmelor, fie singure, fie în colaborare cu alte autorități sau cu ajutorul instituțiilor judiciare;
  • instituie și implementează un sistem eficace de asigurare a calității auditului;
  • urmează reguli clare privind numirea inspectorilor și activitățile acestora;
  • monitorizează piața prestării serviciilor de audit statutar pentru PIE, în special rezultatele activității comitetelor de audit, concentrarea pieței în anumite sectoare și eventualele neconformități ale firmelor;
  • au trebuit să publice un raport până la 17 iunie 2016, continuând să facă acest lucru la fiecare trei ani, cu privire la evoluția pieței; pe baza acestor rapoarte, Comisia Europeană va publica un raport comun privind aceste evoluții la nivelul UE;
  • publică anual rapoarte de activitate, programe de lucru și evaluări ale sistemului de asigurare a calității;
  • cooperează cu omologii lor din alte state membre, în special privind evaluările de asigurare a calității, investigațiile și inspecțiile la fața locului;
  • pot face schimb de informații cu colegi din țări din afara UE, în anumite condiții.
• Regulamentul instituie Comitetul organismelor europene de supraveghere a auditului, care:
  • conține un reprezentant executiv al fiecărei autorități naționale și unu al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe;
  • oferă consiliere Comisiei și autorităților naționale, contribuie cu know-how tehnic, îndeplinește un rol de coordonare și încurajează schimbul de informații, de know-how și de bune practici;
  • poate înființa subgrupuri permanente sau ad hoc pe probleme specifice.

Punct unic de acces european

Regulamentul de modificare (UE) 2023/2869 încorporează în Regulamentul (UE) nr. 537/2014 un nou articol privind accesibilitatea informațiilor referitoare la punctul unic de acces european (ESAP), instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 – a se vedea sinteza. ESAP va oferi acces la informații publice financiare și legate de durabilitate privind societățile și produsele de investiții din UE. Începând cu 10 ianuarie 2030, atunci când face public orice raport anual de transparență solicitat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 537/2014, actul de modificare impune auditorului statutar sau firmei de audit să transmită în același timp raportul respectiv organismului de colectare relevant în scopul de a-l face accesibil pe ESAP. Regulamentul de modificare stabilește, de asemenea, condițiile (în contextul digitalizării informațiilor) pe care trebuie să le îndeplinească informațiile respective.

Măsuri tranzitorii

• De la 17 iunie 2020, o PIE nu poate prelungi un contract cu un auditori statutar sau cu o firmă de audit dacă acesta (aceasta) din urmă i-a prestat servicii de audit pe o perioadă de cel puțin 20 de ani consecutivi la data intrării în vigoare a regulamentului;
• De la 17 iunie 2023, aceeași restricție se aplică și dacă serviciile au fost prestate pentru o perioadă cuprinsă între 11 și 20 de ani consecutivi.

Regulamentul abrogă Decizia 2005/909/CE a Comisiei.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 17 iunie 2016.

CONTEXT

• Regulamentul completează Directiva 2006/43/CE, care se aplică tuturor auditurilor statutare (a se vedea sinteza), în ceea ce privește entitățile de interes public.
• În 2024, Comisia a publicat un raport comun privind monitorizarea evoluției pieței UE de prestare a serviciilor de audit statutar pentru entități de interes public în perioada 2019-2021.
• Pe lângă creșterea transparenței pe piața de audit, regulamentul încurajează o gamă mai largă de furnizori de servicii de audit și asigurare pe o piață dominată de câteva mari societăți de contabilitate și audit.
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • Auditarea situațiilor financiare ale societăților comerciale (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, 27.5.2014, pp. 77-112).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 537/2014 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înființare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023).

A se vedea versiunea consolidată.

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană și Comitetul european pentru risc sistemic – Raport comun privind evoluțiile de pe piața UE pentru furnizarea de audituri statutare entităților de interes public în perioada 2019-2021 [COM(2024) 102 final, 5.3.2024].

Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, pp. 87-107).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 25.09.2024