Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Auditul legal – Asigurarea acurateței situațiilor financiare ale societăților comerciale

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Auditul legal – Asigurarea acurateței situațiilor financiare ale societăților comerciale

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

  • Directiva îmbină două documente legislative existente (Directiva 78/660/CEE privind situațiile financiare individuale și Directiva 83/349/CEE privind situațiile financiare consolidate) în vederea îmbunătățirii fiabilității situațiilor financiare ale societăților comerciale.
  • Aceasta stabilește cerințele minime pentru auditul legal* al conturilor anuale și consolidate.
  • Directiva urmărește să asigure că se oferă o imagine fidelă și onestă asupra activului și a pasivului, asupra situației financiare și a rezultatului financiar.
  • Această sinteză ia în considerare faptul că Directiva 2006/43/CE a fost modificată de trei ori prin Directiva 2008/30/CE, Directiva 2013/34/UE [care cuprinde normele Uniunii Europene (UE) privind contabilitatea] și Directiva 2014/56/UE.

ASPECTE-CHEIE

Registrul public al auditorilor

  • Auditul legal poate fi efectuat doar de către auditori legali sau de către firme de audit autorizate de autoritățile competente din țările UE.
  • Țările UE au obligația de a păstra un registru public al auditorilor.

Recunoașterea firmelor de audit în afara țării de origine

  • Firmele de audit care doresc să efectueze un audit legal într-o altă țară decât țara UE de origine au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă din țara gazdă.
  • Autoritatea competentă din țara gazdă trebuie să înregistreze firma de audit dacă aceasta este înregistrată la autoritatea competentă din țara de origine.

Autorizarea auditorilor legali dintr-o altă țară a UE

Este posibil ca auditorii din alte țări ale UE să trebuiască să urmeze o perioadă de adaptare (care să nu depășească cel mult trei ani) și/sau să susțină teste. Astfel se asigură că aceștia au nivelul necesar de cunoștințe despre aspecte cum ar fi dreptul societăților comerciale, dreptul fiscal și dreptul muncii. Auditorii trebuie introduși în registrul public de îndată ce primesc autorizarea.

Formarea continuă

  • Auditorii legali au obligația de a participa la programe de formare continuă pentru a-și menține și spori cunoștințele teoretice, competențele și valorile profesionale.
  • Nerespectarea cerințelor de formare continuă va face obiectul aplicării de sancțiuni.

Independența și obiectivitatea

  • Țările UE trebuie să se asigure că atunci când efectuează un audit legal, auditorul legal sau firma de audit și orice persoană fizică în măsură să influențeze, în mod direct sau indirect, rezultatul auditului legal sunt independente de entitatea auditată și nu sunt implicate în procesul decizional al entității auditate.
  • Independența este necesară pe parcursul ambelor perioade de mai jos:
    • perioada acoperită de situațiile financiare care se vor audita; și
    • perioada de efectuare a auditului legal.

Confidențialitatea și secretul profesional

  • Auditorii au obligația de a respecta norme stricte cu privire la viața privată a clienților; aceste norme nu ar trebui să împiedice însă aplicarea adecvată a directivei.
  • Aceste norme continuă să se aplice firmelor de audit care au încetat să mai fie implicate într-o anumită sarcină de audit.

Standardele internaționale

Toate auditurile legale ar trebui efectuate pe baza unor standarde internaționale de audit, în cazul și în momentul în care acestea sunt adoptate de Comisia Europeană: Comisia are putere discreționară în ceea ce privește adoptarea acestor standarde și le poate adopta doar dacă acestea îndeplinesc anumite condiții. Atât timp cât Comisia nu a adoptat niciun standard internațional, țările UE pot să aplice standardele naționale.

Numirea și demiterea

  • Auditorul legal sau firma de audit este numită de adunarea generală a acționarilor sau a membrilor entității auditate; cu toate acestea, țările UE pot permite alternative atât timp cât se asigură independența auditorului legal sau a firmei de audit față de entitatea auditată.
  • Auditorii sau firmele de audit pot fi demise numai în cazul în care există motive temeinice. Divergența de opinii cu privire la tratamentele contabile sau procedurile de audit nu reprezintă motive temeinice pentru demitere.

Auditarea conturilor consolidate

În cazul conturilor consolidate (mai precis, ale unei societăți-mamă și ale filialelor), există o definire clară a responsabilităților auditorilor legali care auditează componente ale grupului. Auditorul grupului (mai precis, auditorul legal sau firma de audit care efectuează auditul conturilor consolidate) este pe deplin responsabil pentru raportul de audit.

Asigurarea calității

  • Țările UE trebuie să introducă un sistem de asigurare a calității care să fie independent de auditorii verificați și să facă obiectul supravegherii publice.
  • Sistemul include o evaluare:
    • a conformității cu standardele de audit aplicabile și cu cerințele de independență;
    • a cantității și a calității resurselor cheltuite;
    • a onorariilor de audit percepute; și
    • a sistemelor interne de control al calității din cadrul firmelor de audit.
  • Finanțarea pentru sistemul de asigurare a calității trebuie să fie sigură și fără niciun fel de influențe posibile nedorite din partea auditorilor legali sau a firmelor de audit.
  • Persoanele care fac verificările pentru misiuni specifice de control al calității trebuie selectate în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se evite orice conflicte de interese între cei care fac verificările și auditorul legal sau firma de audit care face obiectul verificării.

Investigații și sancțiuni

  • Țările UE trebuie să se asigure că există sisteme eficiente de investigații și sancțiuni pentru a detecta, corecta și preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului legal.
  • Măsurile luate și sancțiunile impuse auditorilor legali și firmelor de audit trebuie să fie prezentate în mod adecvat publicului. Sancțiunile trebuie să includă posibilitatea retragerii autorizării.

Întreprinderile mici

  • Nu există nicio cerință la nivelul UE pentru supunerea întreprinderilor mici unui audit legal.
  • În cazurile în care țările UE impun efectuarea de audituri legale asupra întreprinderilor mici, acestea trebuie efectuate luând în considerare amploarea și activitățile întreprinderilor în cauză.

Entități de interes public (EIP)*

Auditul legal al EIP – datorită necesității de informații fiabile și relevanței acestora pentru public și investitori – face obiectul unor norme stricte. Printre acestea se numără:

  • un raport de audit mai detaliat, care include informații despre desfășurarea auditului;
  • obligația de rotație a auditorilor/firmelor de audit;
  • o listă a serviciilor care nu sunt de audit și nu pot fi furnizate de auditorul legal sau de firma de audit entității auditate, care trebuie întocmită de țările UE;
  • impunerea de limite pentru onorariile percepute pentru serviciile care nu sunt de audit;
  • instituirea unui comitet de audit, care joacă un rol-cheie în numirea auditorului și în monitorizarea auditului.

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 cuprinde și alte norme aplicabile în mod specific entităților de interes public.

Acte de punere în aplicare și delegate

Directiva permite Comisiei să adopte acte de punere în aplicare și delegate cu privire la aspectele internaționale ale directivei. Acestea pot aduce precizări suplimentare referitoare la obligația autorităților din țările UE și a diferiților participanți la piață de a respecta obligațiile din acest domeniu stabilite de directivă.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică de la 29 iunie 2006. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 29 iunie 2008.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

* TERMENI-CHEIE

Audit legal: o verificare a evidențelor financiare, impusă prin lege, care urmărește să ofere acționarilor o opinie cu privire la acuratețea conturilor societății sau a entității publice.

Entități de interes public: printre acestea se numără:

  • societățile comerciale cotate la o bursă în orice țară a UE;
  • instituțiile de credit;
  • companiile de asigurare;
  • companii desemnate de țările UE drept entități de interes public datorită naturii activității acestora, dimensiunii acestora sau numărului de angajați.

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, pp. 87-107)

Modificările succesive aduse Directivei 2006/43/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, 27.5.2014, pp. 77-112)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 29.05.2017

Top